2,782 matches
-
aceasta sectelor inițiatice musulmane, sufi-ilor, ismaeliților, motocalleminilor. Iar de la aceștia Îl află Templierii“. „În sfârșit, Templierii. Eram Îngrijorat“. Băteam cu degetele mari Planul care, ca o pastă moale, se supunea dorințelor noastre fabulatorii. Templierii descoperiseră secretul În timpul acelor nopți de insomnie, strângându-și În brațe colegii lor de șa, În deșertul unde sufla inexorabil simunul. Îl smulseseră bucată cu bucată de la cei ce cunoșteau puterile de concentrare cosmică ale Pietrei Negre de la Mecca, moștenire de la magii babilonieni - pentru că era clar, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
profunde, Însă celții și templierii nu se mărginiseră să perforeze puțuri, ci Își plantaseră știfturile lor drepte către cer, pentru a comunica de la megalit la megalit și a capta influxurile stelelor... Ideea Îi veni lui Belbo Într-o noapte de insomnie. Se așezase la fereastră și văzuse departe, deasupra acoperișurilor din Milano, luminile turnului metalic al Radioteleviziunii noastre, RAI, marea antenă a orașului. Un moderat și prudent turn Babel. Și În acel moment Înțelesese. „Turnul Eiffel“, ne spusese el În dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
străluminată de cunoașterea legăturii lui cu universul. Așa trebuie să se fi simțit sfinții din pustie, chinuiți de soarele arzător, aproape morți de frig noaptea, și totuși inundați de extazul sfîntului spirit. Și el a stat treaz multe nopți În insomnia străluminată de neoane a orașului, În care noaptea albă este certificată și mandatată comercial. Dar noaptea albă ale eroilor boemi era altceva: era o lucrare spirituală, era schimbul de noapte; ei rămîneau treji pentru ca demonul care bîntuie lumea să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ca mecanism stereotip, păpușă mecanică, marionetă: „Fii păpușă/Să-ți înțeleg mecanismul/Fii pisică/ Să mă joc cu tine altfel/Fii soră mai mică/ Să mă îngrijești/Să nu mai presupui că te înșel/Să-ți fiu Polichinelle cu muzică” („Insomnie“). Persiflarea „pășunismului” pastoral și denudarea convenției biografice: „gîndurile mele se duc - ca oile la păscut/plîng în fluier pe cîmpie triste părți de biografie” (Tristețe casnică, greșit transcrisă de unii comentatori, „Tristețe cosmică“, și interpretată în ocurență cu... Blaga!). Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
rămâne cu asta ― Aflasem, e drept, ceva despre boala de ochi de care suferi, dar nu bănuiam că e atât de gravă. ― Bine că încă mai pot auzi. M-am temut că-mi pierd și auzul, în nopțile când, din pricina insomniilor, simțeam nevoia de muzică... Așadar, cum te-ai așteptat să fiu? ― Nu știu dacă e bine să fiu sincer până la capăt. ― Te asigur că nu mă mai atinge chiar nimic în clipa de față. Spune. ― Umblă vorba că limba ta
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
locuiește aici și nu trebuie să-l vadă În fiecare zi. Portarul gigantic de pânză ascunde ferestrele, obloanele și lumina filtrată prin ele. Dar poate că lumina nu transpare deoarece sunt toți adormiți, liniștiți, iar tipul acela alarmat suferă de insomnie, făcându-le vecinilor și polițiștilor viața un calvar. Ce tâmpenie apelul ăsta la miez de noapte, chiar când trebuia să termine. Nu răspunde nimeni. Sună din nou, prelung. Noaptea e pustie, cețoasă, iar realitatea e o stradă nefiresc de moartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
animale și la familia ei, totodată. O vedea pe Lea ascuzându-și durerea în colțurile cele mai întunecate atunci când oamenii se holbau la ochii ei. O vedea pe Rahela cum se teme de întuneric și pe Zilpa cum e chinuită de insomnii. Bilha știa că Laban era pe cât de rău, pe atât de prost. Bilha povestea că prima ei amintire legată de Iacob era din ziua când i se născuse primul copil. Era un băiat - Ruben - și Iacob era bineînțeles încântat. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cămașa subțire. Privi giganticele edificii cu apartamente în care oamenii se îngrămădeau ca niște termite. Pe strada lungă se zărea doar o fereastră aprinsă și se întrebă cine o fi locuind acolo și de ce nu dormea. „Poate că suferă de insomnie cronică. Sau este bolnav. Sau are atâtea griji, că nu poate adormi. Toate aceste clădiri trebuie că sunt pline de oameni cu griji, cu teama că răsare soarele, că începe o nouă zi.“ Privi cu atenție fațada cenușie a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
alții de teapa lui, un moșulică atras de balet, nu de baschet, de puzzle, nu de bere și - ha, ha, cu siguranță! - unul care căuta posturi tv porno (bukake, de preferință) în fiecare noapte în care nu avea somn (iar insomniile, la bătrânețe...). În rest, un exemplu pentru întreaga comunitate. Suplimentar, Detectivul era convins că Vecinul obișnuia să tragă cu ochiul. Așa, ca să nu se plictisească. Din perversitatea completată nocturn cu peliculele porno. Și simțea (adulmeca, nas fin, de copoi cu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cumva că sunt alcoolic, dar alcoolul e singu- rul lucru care mă poate relaxa puțin seara. Au vrut să-mi dea medicamente antipsihotice, dar nu voi fi niciodată de acord să le iau. Sunt pur și simplu oribile ! Sufăr de insomnii În așa măsură Încât mi s-a Întâmplat să stau și cinci nopți la rând fărĂ să Închid un ochi. — Nu interferează cu medicația ? BĂnuiesc că iei totuși ceva medicamente, nu ? — Am luat, Într-o vreme, dar m-am oprit
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
crezi cumva că sunt alcoolic, dar alcoolul e singurul lucru care mă poate relaxa puțin seara. Au vrut să-mi dea medicamente antipsihotice, dar nu voi fi niciodată de acord să le iau. Sunt pur și simplu oribile ! Sufăr de insomnii în așa măsură încât mi s-a întâmplat să stau și cinci nopți la rând fără să închid un ochi. — Nu interferează cu medicația ? Bănuiesc că iei totuși ceva medicamente, nu ? — Am luat, într-o vreme, dar m-am oprit
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
enervat când era pe cale să-i scape. Încerca să adoarmă de-a binelea, însă, pe dată ce imaginea Otiliei se amesteca și fugea, se trezea speriat și o aducea înapoi. Începuse să nu mai poată visa altceva și căpătase adevărate insomnii, care-i făcuse cearcăne la ochi. Ziua scria în caiete, caligrafic: "Iubesc pe Otilia". Căuta, recurgând chiar la disimulații, gesturile de ocrotire ale Otiliei, care le oferea cu multă spontaneitate. De altfel, față de Otilia își exercita sentimentul filial, rămas nefolosit
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
parașutat, cu fundă, prin coșul șemineului, de ziua mea, primul meu gramofon. - Nu e vorba de gramofon. Sfredelul gramofonului roade vinilul ca șoarecele. N-aveți pick-up? - Englezul nu îi spune cumva "tape-recorder"?!... N-aș vrea ca nimeni să-și facă insomnii din chestiunea aceasta, dar noi deja aruncasem vreo trei, încă de pe vremea când dumneavoastră, ca să mă exprim așa, exclamați: "Uite, mamă, militarii!..." (E-te-te! A prins și asta ceva din trăznitura de copită a Patriciei.) - Nu e vorba
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
suferinzii ar fi trebuit s-o repete, pentru a dovedi că se străduiesc și ei să contribuie, cât de cât, la vindecarea lor. Pronunța pe silabe cordaciul: - Trepiedul simptomatic al nevrozei astenice... es-te al-că-tuit din cei trei mari arbori: Cefalee. Insomnie. Și... astenie!... Și Gogo, cât erau ei de urgisiți, pricepeau pe loc că s-au ras pe bot de compot. Dacă-l vedeau că se distrează bine, se și urneau și se încolonau singuri lângă ghereta de pe platou, acolo unde
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu sinucigașul din el? Poți iubi o ființă impermeabilă Absurdului și care nu bănuiește din ce tragedie pleacă el, din câte eleganțe de venin, din cât rafinament de dezolare, din câte reflexe vicioase și înșelătoare ale pustiului lăuntric? Absurditatea este insomnia unei erori, eșuarea dramatică a unui paradox. Febra spiritului nu poate fi măsurată decât prin abundența acestor funeralii logice care sânt formulele absurde. Muritorii de totdeauna s-au ferit cu teamă de ele, au priceput ei negreșit ceva din nobila
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pe cer decât pe pământ. Și Învierea, ce e ea dacă nu proba că un Dumnezeu nici mort nu se poate odihni în lume și ca el orice om ce nu mai este om? O lespede a acoperit trei zile insomnia lui Isus. Căci nu-mi pot închipui un Dumnezeu mort care să nu-și privească moartea. Doar pentru cei ce și-au dormit viața moartea poate însemna un somn. Ceilalți, atinși de veghe, vor supraviețui treji cenușii lor sau scheletului
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
filozofie nocturnă? Crezi fără să crezi și trăiești fără să trăiești... Paradoxul îl rezolvi într-o duioșie însîngerată, întărit de amurguri și cernit de aurore. Vrăjit de surmenajul cunoașterii, doar într-un târziu ajungi să resimți imensa oboseală ce urmează insomniei spiritului. Și atunci începi să te trezești din cunoaștere și să oftezi după farmecele orbirii. Cum gândul răsare în paguba cărnii, cum orice gând este un viciu pozitiv, prisosul spiritului ne îndeamnă spre antipodul lui. Așa apare dorința tainică a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
emană din gâlgâirile plinătății. Și fericirea devine tot atât de vastă cât nefericirea. Infinitul trebuie să fie culoarea fiecărei clipe și, fiindcă prin viață nu-l pot onora decât prin crize, ridică-mă, Moarte, la prestigiul lui neîntrerupt și îmbracă-mă în insomnia nesfîrșirii! Avea-voi lacrimi pentru tot ce n-am murit? Dragostea e singurul mod fecund de a te înșela în cadrul absolutului. De aceea, în iubire nu poți fi aproape de Dumnezeu decât prin toate iluziile vieții. Cel ce s-a molipsit
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cumpătul înveșnicindu-ne visarea prin aleile lui desfrunzite. Numai gândul la El mă mai ține vertical. Când îmi voi stârpi mândria, putea-voi să mă culc în leagănul lui de o milostivă afunzime și să-mi adorm veghile în consolarea insomniilor sale? Dincoace de Dumnezeu, ne mai rămâne doar dorul de El. Orice oboseală ascunde o nostalgie după Dumnezeu. Cum pot vorbi împreună doi oameni al căror chin nu e la egală distanță de Dumnezeu? Ce-și au de spus două
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
străfunduri. Câți pot să spună: "eu sânt un om pentru care Diavolul există?" - Cum n-am simți o atracție de soartă față de cei porniți spre o asemenea mărturisire? O icoană completă a lumii ar putea-o da gândurile crescute în insomniile unui asasin, îndulcite de-un parfum emanat din rătăciri de îngeri. Orice-ai face, după ce ți-ai pierdut sprijinul în tine, nu mai poți găsi altul decât în Dumnezeu. Și dacă fără El se mai poate încă respira, fără ideea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și luciditate atât de departe de disperare, din care nu pot răsări, în primul rând, decât haosul și neantul. Ați avut vreodată satisfacția bestială și uluitoare de a vă privi în oglindă după nenumărate nopți de nesomn; ați simțit tortura insomniilor, când numeri fiecare clipă nopți întregi, când nu mai ești decât tu singur în această lume, când drama ta este cea mai esențială din istorie, iar această istorie nu mai are nici o semnificație, nici nu mai există, când în tine
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
moartea în față mai poate iubi? Și-ar putea muri el din cauza iubirii? Precum în extaz se realizează purificarea de toate elementele individuale și contingente, rămânând numai lumina și întunericul, ca elemente capitale și esențiale, tot asemenea, în nopțile cu insomnii, din tot ce are lumea aceasta multiplu și divers, nu mai rămâne decât un motiv obsedant sau un element intim, când nu este prezența evidentă a unei persoane. Câtă vrajă ciudată este în acele melodii care izvorăsc din tine în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dans! Ritmul și evoluția sinuoasă a unei melodii interioare pun atunci stăpânire pe tine și te cuprind într-o încîntare ce nu poate fi extatică, fiindcă este prea mult regret în această tălăzuire melodică. Regret, după ce? Greu de spus, căci insomniile sânt atât de complicate, încît e imposibil să-ți dai seama ce-ai pierdut. Poate fiindcă pierderea e infinită... Obsesiile se individualizează numai în insomnii, deoarece numai în ele se poate realiza prizonieratul într-o formă de gândire sau de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fiindcă este prea mult regret în această tălăzuire melodică. Regret, după ce? Greu de spus, căci insomniile sânt atât de complicate, încît e imposibil să-ți dai seama ce-ai pierdut. Poate fiindcă pierderea e infinită... Obsesiile se individualizează numai în insomnii, deoarece numai în ele se poate realiza prizonieratul într-o formă de gândire sau de simțire. În insomnii, prezența unui gând sau a unui sentiment este organică, este constitutivă, și se impune cu exclusivitate și imperialism. Tot ce apare în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de complicate, încît e imposibil să-ți dai seama ce-ai pierdut. Poate fiindcă pierderea e infinită... Obsesiile se individualizează numai în insomnii, deoarece numai în ele se poate realiza prizonieratul într-o formă de gândire sau de simțire. În insomnii, prezența unui gând sau a unui sentiment este organică, este constitutivă, și se impune cu exclusivitate și imperialism. Tot ce apare în ele se realizează melodic, într-o formă de ondulație misterioasă. Ființa iubită se purifică într-o imaterialitate, întocmai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]