1,867 matches
-
absolutizarea unei valori democratice pune în pericol însăși funcționarea democrației. A spus-o foarte limpede (și) Tvetan Todorov într-un interviu din jurnalul La Croix, citat de Anca Manolescu: ,,Libertatea de exprimare publică sau libertatea presei nu e o valoare intangibilă sau nenegociabilă, cum s-a tot spus în ultimele zile. (...) Libertatea presei este tot o putere: or, în democrație nicio putere fără limite nu poate fi legitimă"204. În ceea ce mă privește, eu nu pledez pentru o limitare juridică a
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
trupele speciale, este asasinată, împreună cu tovarășul ei, Karl Liebknecht. Apare atunci un curent de idei, mai încrezător decât Lenin în spontaneitatea revoluționară a maselor, luxemburghismul. începând de la mijlocul anilor 1920 și la îndemnul lui Stalin*, marxism-leninismul* este erijat într-o intangibilă ortodoxie, dar, deși rămân legați de leninism și de partidul comunist, mai mulți lideri emit o serie de critici. Unii sunt pur și simplu expulzați din mișcare, ca Troțki* - fondator al troțkismului*, activ și astăzi - sau ca șeful PCI*, Amedeo
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
abate de la acest principiu cardinal, cumulând adesea funcțiile de secretar general al partidului, de președinte al republicii și de mareșal, șef al armatelor. încă de la prima Constituție sovietică din 1919 și până la aceea a lui Brejnev, este afirmat acest principiu intangibil: „Forța conducătoare, călăuza societății sovietice, nucleul sistemului său politic și al tuturor organizațiilor sociale și de stat este PCUS*” (1977). Această mutație are trei consecințe. Pe de o parte, partidul devine un aparat administrativ care generează o gigantică birocrație* ce
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
stabilitatea pot fi atinse numai prin rațiune este o idee utopică (concepție privită deseori ca fiind întreaga sa contribuție), nu era mai realist să crezi că pacea și stabilitatea pot fi atinse doar prin putere 19. Cu alte cuvinte, influența intangibilă a setului de principii morale internaționale poate nu numai să limiteze politicile bazate pe interesul național, dar servește și pentru definirea lor. Aceste valori morale sunt atât de importante, încât definesc conturul acțiunii politice practice. „Standardele morale comune fac parte
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
identificată, în literatura politică modernă, drept ceea ce este cu adevărat: a treia formă a manifestărilor fundamentale ale luptei de putere pe scena internațională. Neglijarea se explică prin trei motive. Politica de prestigiu împărtășește aceeași soartă ca și relația subtilă și intangibilă a cărei percepție a suferit, după cum am văzut 1, din cauza preocupării predominante, teoretice și practice, față de aspectele materiale ale puterii ca forță, reală sau ca amenințare. Mai mult, politica de prestigiu a folosit printre principalele instrumente formele aristocratice de interacțiune
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
sau rele ale caracterului național. Un observator al scenei internaționale care încearcă să evalueze puterea relativă a diferitelor națiuni trebuie să ia în calcul caracterul național, oricât ar fi de dificil să aprecieze corect un factor atât de eluziv și intangibil. Eșecul în realizarea acestei aprecieri poate conduce la erori în judecata și în aplicarea politicilor, cum au fost subestimarea capacității de recuperare a Germaniei după primul război mondial și a forței de rezistență rusești în anii 1941-1942. Tratatul de la Versailles
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
cu care o națiune sprijină strategiile externe pe timp de pace și de război. El influențează toate activitățile unei națiuni, producția agricolă și industrială, la fel ca și forța militară și serviciul diplomatic. Sub forma opiniei publice, oferă un factor intangibil, fără sprijinul căruia nici un guvern, democratic sau autoritar, nu este capabil să-și urmărească politicile în mod eficient, în cazul în care le-ar putea măcar implementa. Prezența sau absența sa, precum și calitățile acestuia sunt evidente în special în perioadele
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de exprimare, climatul moral al comunității s-a schimbat, aprobând nevoia de schimbare și depreciind statu-quoul și pe apărătorii acestuia. Nici o instituție politică sau socială nu a putut scăpa de influența totală a acestui climat moral. Tocmai în această transformare intangibilă a valorilor morale găsim cea mai puternică forță de promovare a schimbării statu-quoului. Opinia publică a avut nu numai ocazia de a da glas dorinței sale de schimbare, ci și posibilitatea de a intra în competiție cu apărătorii statu-quoului în
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
majorității Adunării Generale, în numele căreia par să vorbească statele „neutre”. De asemenea, refuzul de a face concesii nu pare în aceste circumstanțe o apărare a propriei poziții în fața inamicului, ci mai degrabă o sfidare a „vocii politice a umanității”. Oricât de intangibile și de imposibil de măsurat ar fi aceste influențe ale Adunării Generale, pe care le are în virtutea caracterului de instituție funcțională, ele există și sunt luate în calcul de statele implicate. Secretarul general, autorul formulei prin care se mențin aparențele
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
cel puțin potențial, globală ca arie de acțiune. Totuși, ele nu au un conținut delimitat din punctul de vedere al domeniului, scopului și procedurilor. Astfel, influența lor asupra unificării lumii pe baze funcționaliste este sortită, pe termen scurt, să fie intangibilă, vagă și ineficientă din punct de vedere politic. Acest lucru este valabil pentru cele trei grupuri principale de instituții de tipul acesta: instituțiile specializate ale Națiunilor Unite și Biroul de Asistență Tehnică, cele create unilateral de Statele Unite și Uniunea Sovietică
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ce se instituie în calitate de stimuli motivaționali. În schema prezentată mai înainte, noi am selectat doar câțiva dintre aceștia, care ni s-au părut a fi esențiali și cu o foarte mare arie de cuprindere. Ei intră în categoria stimulilor numiți intangibili. Scopul grupului este, fără îndoială, unul dintre factorii care, în măsura în care este cunoscut și apreciat/valorizat de angajați, se poate converti într-un stimul puternic al comportamentului organizațional. Caracteristicile stimulatorii ale scopului grupului apar extrem de evidente dacă ne referim la diferite
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
fost descrise 5 etape fundamentale. Etapa clarificării intereselor celor două părți. Pentru a se putea negocia, trebuie mai întâi să fie identificate, clarificate și clasificate interesele părților. De regulă, sunt avute în vedere două mari categorii de interese: subiective (personale, intangibile, bazate pe percepție) și obiective (măsurabile, tangibile, recogniscibile). Pentru identificarea și clasificarea lor se recomandă elaborarea unei matrici cu patru cadrane, numită „fereastra intereselor”, care constă, în esență, în listarea pe coloane a intereselor celor două părți. Apare posibilitatea depistării
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
se bazează pe acumulare și progres, cultura ă ne amintește Paul Ricœur În Histoire et vérité ă se bazează pe o lege a fidelității și a creației. Departe de a privi cu suficiență aportul secolelor trecute ca pe un tezaur intangibil, cultura oferă posibilitatea unei Întregi serii de reinterpretări care, la rândul lor, o mențin vie, o consolidează sau o actualizează, tradiția și inovația nefiind antonimice, ci complementare. G. F. & BENETON Philippe (1975), Histoire de mots: culture et civilisation, Paris, Presses
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
A arăta interes față de dinamici sau a sugera evoluția sunt atitudini cu totul reprobabile, considerate criminale sau nebunești. Diversitatea este astfel redusă la unitate prin mai multe artificii: istoria decurge conform planului divin al Providenței, diviziunile sociale sunt funcționale și intangibile, caracterele etnice sunt superficiale și nu pot altera universalitatea umană, iar varietatea limbilor ține de o logică subiacentă de același tip. Începând cu sfârșitul secolului al XVII-lea Însă, mai mulți factori provoacă modificarea treptată a mentalităților. În plan religios
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Principiul egalității În fața legii, care este unul dintre fundamentele „pactului republican”, pare, În ochii unora, să interzică luarea În considerare a tuturor diferențelor culturale și deci a ceea ce americanii numesc affirmative actions. Referințele la „suveranitate” În cadrul construcției europene, la „unitatea intangibilă a Republicii” care interzice recunoașterea existenței unui popor corsican sau la monopolul limbii franceze În sistemul educativ sunt tot atâtea semne de dificultate, dacă nu chiar de imposibilitate de a ieși din monologismul care, după Gérard Timsit (Timsit, 1997), este
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
mizele identitare nu se situează În centrul grupurilor sociale, ci, așa cum bine a spus Fredrick Barth (Barth, 1995), la frontierele lor, acolo unde se negociază identificarea „aceluiași” și diferențierea față de „celălalt”. Într-adevăr, un grup nu este cuprins Între granițe intangibile: membrii săi, În funcție de situație, pot să le modifice pentru a se apropia sau Îndepărta de un alt grup, adică pot deplasa limitele simbolice care stau la baza identificărilor reciproce. Acest lucru este posibil pentru că grupul „se definește În mai mare
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
iau naștere Întrebări care, deși sunt legate de dimensiunile juridice propriu-zise, trimit la mize mai importante din punctul de vedere al societății: ce este dreptul la diferență și până unde merge acesta? Se justifică el prin caracterul dat sau chiar intangibil al diferenței identitare, ori aceasta este, dimpotrivă, contingentă? Aceste drepturi sunt În mod necesar de natură colectivă? Aspirațiile minorităților constituie oare o contestare „comunitaristă” a individualismului pe care se bazează liberalismul politic (preocupare a multor autori anglo-saxoni) sau, mai rău
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
introducerea unei ordini elementare În diversitatea umană” (Taguieff, 1988, p. 67). De altfel, Întrebuințarea ei este anterioară apariției teoriilor rasiste clasice. Orice societate creează diferențe Între indivizi și tinde să le perceapă ca și cum ar face parte dintr-o ordine naturală intangibilă. Modul nostru de a gândi renunță greu la legătura dintre aspectul fizic și producțiile culturale. Se spera că procesul de egalizare a condițiilor (ca să folosim expresia lui Tocqueville) va conduce la dispariția acestei legături moștenite de pe vremea inegalităților. Dar această
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
aici și acum. Filmul este, de aceea Ăși nu doar de aceea), inițiatic: cele 365 de zile sunt scrisorile de dragoste, singurătate și frumusețe ale unui bărbat care este compatibil cu femeia sa, chiar dacă aceasta se află departe și este intangibilă Ădeocamdată). Nu în zadar, de altfel, Muzeul Nomadic este conceput ca un templu uriaș, unde imaginile din film sunt aranjate pe parcursul unui culoar lung, ca într-o biserică-hală, și unde cel care străbate culoarul va găsi la capăt desăvârșirea - firește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
tip povestea vieții cu câteva întrebări care ne ajută să reflectăm asupra vieții noastre ca întreg. O privire de ansamblu ne va oferi o mai bună înțelegere a temelor și a influențelor majore din viața noastră. Ce talente (tangibile sau intangibile) sunt încă importante pentru tine? Care au fost deciziile cruciale din viața ta? Care au fost experiențele din care ai tras cele mai multe învățăminte în viață? Ce ai învățat din acestea? Au existat greșeli în viața ta? Cum ai depășit dificultățile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
dinspre suprafață spre lăuntru, traseul fiind, prin urmare, exact invers decât în cazul Fridei) ca pe niște coșmaruri îmblânzite și îndulcite. Narcisismul ei a fost vizibil doar în galeria impresionantă de fotografii stranii, care proiectau în Leonor o femeie inabordabilă, intangibilă, însingurată, dar și teatrală (o îngereasă înnegurată, așa cum apare fotografiată într-o gondolă, în timpul unui carnaval venețian de la jumătatea secolului XX). Apropiată de suprarealiști, dar fără să fi făcut parte dintre aceștia decât formal (însă admirată de mulți dintre cei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
furniza datele ce permit aplicarea strategiilor (cerute de evoluția programelor). 4. Comunicarea pentru evocarea schemelor (comunicările care servesc drept "stimuli"). 5. Comunicarea pentru a furniza informații despre rezultatele activităților. "Pe de altă parte, este extrem de greu de comunicat în legătură cu obiectele intangibile, care nu sînt normalizate. Aspectele cele mai puțin structurate ale sarcinilor organizațiilor fac, deci, să apese asupra sistemului comunicării greutățile cele mai mari, și asta mai ales în ceea ce privește activitățile care au drept obiect să explice problemele care nu sînt încă
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
aceluiași Simon. Și iată-ne departe de o concepție aleatoare asupra deciziei și comunicării. Ceea ce nu este normalizat este incontrolabil. Mare păcat! March și Simon sînt de acord că "pe de altă parte, este extrem de greu de comunicat în legătură cu obiectele intangibile, care nu sînt normalizate. Aspectele cele mai puțin structurate ale sarcinilor organizației fac deci să apese pe sistemul de comunicare greutățile cele mai mari și asta mai ales în ceea ce privește activitățile care au drept obiect să explice problemele care nu sînt
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
mașinile tehnice sînt cazuri particulare ale religiei laice, mașiniste a Republicii. Ele au în comun un concept fondator: principiul însuși al separării laice, al cărui instrument este reprezentarea. Reprezentarea presupune o separație între reprezentant (relativ, mereu variabil) și reprezentat (absolut, intangibil, nenumit). Ca urmare, putem înțelege că reprezentarea politică și mașinistă constituie un bloc: unitățile discrete, analitice, dar adunate într-un lanț reprezentativ în teoria informației, fac trimitere la cetățeni, atomi indivizibili adunați într-un lanț reprezentativ, suveranitatea generală. Subiectul uman
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
Între aceștia există, după părerea mea -, și nu numai! - o anume, destul de rigidă, ierarhie de valori: și nu rareori istoriile literare le semnifică cu claritate, creatori de prima sau a doua „mărime”, ca și alții, puțini, de valoare absolută, piscuri intangibile ale muzicii, literaturii, artelor și filosofiei. Ei bine, aproape toți aceștia, după opinia mea „paradoxală”, au ratat mai mult sau mai puțin. Rebreanu, de exemplu, primul mare creator de roman al literaturii noastre, emul Înzestrat al marii școli naturaliste a
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]