1,500 matches
-
originale. Atunci, integrala funcției originale pe domeniul original este definită ca integrala funcției extinse pe domeniul dreptunghiular, dacă aceasta există. În cele ce urmează, integrala Riemann în "n" dimensiuni va fi numită integrală multiplă. Integralele multiple au multe din proprietățile integralelor funcțiilor de o variabilă. În plus, ca și în cazul cu o singură variabilă, se poate folosi integrala multiplă ca media unei funcții pe o mulțime dată. Anume, dată fiind o mulțime formula 40 și o funcție integrabilă formula 30 pe formula 42
Integrală multiplă () [Corola-website/Science/311595_a_312924]
-
aceasta există. În cele ce urmează, integrala Riemann în "n" dimensiuni va fi numită integrală multiplă. Integralele multiple au multe din proprietățile integralelor funcțiilor de o variabilă. În plus, ca și în cazul cu o singură variabilă, se poate folosi integrala multiplă ca media unei funcții pe o mulțime dată. Anume, dată fiind o mulțime formula 40 și o funcție integrabilă formula 30 pe formula 42, valoarea medie a lui formula 30 pe domeniul de definiție este dată de unde formula 45 este măsura lui formula 5
Integrală multiplă () [Corola-website/Science/311595_a_312924]
-
unei funcții pe o mulțime dată. Anume, dată fiind o mulțime formula 40 și o funcție integrabilă formula 30 pe formula 42, valoarea medie a lui formula 30 pe domeniul de definiție este dată de unde formula 45 este măsura lui formula 5. În cazul formula 47 integrala este integrala dublă a lui "F" pe "T", și dacă formula 49 integrala este integrala triplă a lui "F" pe "T". Prin convenție, integrala dublă are două semne de integrare, iar cea triplă are trei; aceasta este doar o convenție de
Integrală multiplă () [Corola-website/Science/311595_a_312924]
-
pe o mulțime dată. Anume, dată fiind o mulțime formula 40 și o funcție integrabilă formula 30 pe formula 42, valoarea medie a lui formula 30 pe domeniul de definiție este dată de unde formula 45 este măsura lui formula 5. În cazul formula 47 integrala este integrala dublă a lui "F" pe "T", și dacă formula 49 integrala este integrala triplă a lui "F" pe "T". Prin convenție, integrala dublă are două semne de integrare, iar cea triplă are trei; aceasta este doar o convenție de notare, și
Integrală multiplă () [Corola-website/Science/311595_a_312924]
-
și o funcție integrabilă formula 30 pe formula 42, valoarea medie a lui formula 30 pe domeniul de definiție este dată de unde formula 45 este măsura lui formula 5. În cazul formula 47 integrala este integrala dublă a lui "F" pe "T", și dacă formula 49 integrala este integrala triplă a lui "F" pe "T". Prin convenție, integrala dublă are două semne de integrare, iar cea triplă are trei; aceasta este doar o convenție de notare, și este utilă la calculul unei integrale multiple ca integrală iterativă
Integrală multiplă () [Corola-website/Science/311595_a_312924]
-
funcție integrabilă formula 30 pe formula 42, valoarea medie a lui formula 30 pe domeniul de definiție este dată de unde formula 45 este măsura lui formula 5. În cazul formula 47 integrala este integrala dublă a lui "F" pe "T", și dacă formula 49 integrala este integrala triplă a lui "F" pe "T". Prin convenție, integrala dublă are două semne de integrare, iar cea triplă are trei; aceasta este doar o convenție de notare, și este utilă la calculul unei integrale multiple ca integrală iterativă. Rezolvarea problemelor
Integrală multiplă () [Corola-website/Science/311595_a_312924]
-
formula 30 pe domeniul de definiție este dată de unde formula 45 este măsura lui formula 5. În cazul formula 47 integrala este integrala dublă a lui "F" pe "T", și dacă formula 49 integrala este integrala triplă a lui "F" pe "T". Prin convenție, integrala dublă are două semne de integrare, iar cea triplă are trei; aceasta este doar o convenție de notare, și este utilă la calculul unei integrale multiple ca integrală iterativă. Rezolvarea problemelor cu integrale multiple constă în majoritatea cazurilor în găsirea
Integrală multiplă () [Corola-website/Science/311595_a_312924]
-
T", și dacă formula 49 integrala este integrala triplă a lui "F" pe "T". Prin convenție, integrala dublă are două semne de integrare, iar cea triplă are trei; aceasta este doar o convenție de notare, și este utilă la calculul unei integrale multiple ca integrală iterativă. Rezolvarea problemelor cu integrale multiple constă în majoritatea cazurilor în găsirea modalității de reducere a integralei multiple la o serie de integrale de o singură variabilă, fiecare fiind rezolvabilă prin metode specifice. Uneori, este posibil să
Integrală multiplă () [Corola-website/Science/311595_a_312924]
-
formula 49 integrala este integrala triplă a lui "F" pe "T". Prin convenție, integrala dublă are două semne de integrare, iar cea triplă are trei; aceasta este doar o convenție de notare, și este utilă la calculul unei integrale multiple ca integrală iterativă. Rezolvarea problemelor cu integrale multiple constă în majoritatea cazurilor în găsirea modalității de reducere a integralei multiple la o serie de integrale de o singură variabilă, fiecare fiind rezolvabilă prin metode specifice. Uneori, este posibil să se obțină rezultatul
Integrală multiplă () [Corola-website/Science/311595_a_312924]
-
a lui "F" pe "T". Prin convenție, integrala dublă are două semne de integrare, iar cea triplă are trei; aceasta este doar o convenție de notare, și este utilă la calculul unei integrale multiple ca integrală iterativă. Rezolvarea problemelor cu integrale multiple constă în majoritatea cazurilor în găsirea modalității de reducere a integralei multiple la o serie de integrale de o singură variabilă, fiecare fiind rezolvabilă prin metode specifice. Uneori, este posibil să se obțină rezultatul integrării fără calcule directe. În
Integrală multiplă () [Corola-website/Science/311595_a_312924]
-
de integrare, iar cea triplă are trei; aceasta este doar o convenție de notare, și este utilă la calculul unei integrale multiple ca integrală iterativă. Rezolvarea problemelor cu integrale multiple constă în majoritatea cazurilor în găsirea modalității de reducere a integralei multiple la o serie de integrale de o singură variabilă, fiecare fiind rezolvabilă prin metode specifice. Uneori, este posibil să se obțină rezultatul integrării fără calcule directe. În cazul unei funcții constante, rezultatul este direct: se înmulțește măsura domeniului cu
Integrală multiplă () [Corola-website/Science/311595_a_312924]
-
trei; aceasta este doar o convenție de notare, și este utilă la calculul unei integrale multiple ca integrală iterativă. Rezolvarea problemelor cu integrale multiple constă în majoritatea cazurilor în găsirea modalității de reducere a integralei multiple la o serie de integrale de o singură variabilă, fiecare fiind rezolvabilă prin metode specifice. Uneori, este posibil să se obțină rezultatul integrării fără calcule directe. În cazul unei funcții constante, rezultatul este direct: se înmulțește măsura domeniului cu funcția constantă "c". Dacă "c" = 1
Integrală multiplă () [Corola-website/Science/311595_a_312924]
-
face pe o subregiune a lui R rezultă aria acelei regiuni, iar în R este volumul regiunii. În cazul unui domeniu în care există simetrii față de una dintre axe și unde funcția are cel puțin o paritate în raport cu o variabilă, integrala devine nulă (suma valorilor opuse și egale în modul este zero). Este suficient ca - în funcții definite pe R - valoarea dependentă este impară în raport cu axa de simetrie. Formulele de reducere utilizează conceptul de domeniu simplu pentru a face posibilă descompunerea
Integrală multiplă () [Corola-website/Science/311595_a_312924]
-
devine nulă (suma valorilor opuse și egale în modul este zero). Este suficient ca - în funcții definite pe R - valoarea dependentă este impară în raport cu axa de simetrie. Formulele de reducere utilizează conceptul de domeniu simplu pentru a face posibilă descompunerea integralei multiple ca produs de alte integrale de o singură variabilă. Acestea trebuie să fie rezolvate de la dreapta la stânga, ținând cont că celelalte variabile sunt constante (aceeași procedură ca și la calculul derivatelor parțiale). Dacă "D" este un domeniu măsurabil perpendicular
Integrală multiplă () [Corola-website/Science/311595_a_312924]
-
egale în modul este zero). Este suficient ca - în funcții definite pe R - valoarea dependentă este impară în raport cu axa de simetrie. Formulele de reducere utilizează conceptul de domeniu simplu pentru a face posibilă descompunerea integralei multiple ca produs de alte integrale de o singură variabilă. Acestea trebuie să fie rezolvate de la dreapta la stânga, ținând cont că celelalte variabile sunt constante (aceeași procedură ca și la calculul derivatelor parțiale). Dacă "D" este un domeniu măsurabil perpendicular pe axa "x" și formula 59 este
Integrală multiplă () [Corola-website/Science/311595_a_312924]
-
D". Atunci: Dacă "D" este un domeniu măsurabil perpendicular pe axa "y" și formula 59 este o funcție continuă; atunci "α(y)" și β("y") (definite pe intervalul ["a","b"]) sunt două funcții care determină "D". Atunci: Extensia acestor formule la integralele triple este evidentă: "T" este un domeniu perpendicular pe planul "xy" în raport cu funcțiile α ("x","y","z") și β("x","y","z"). Atunci: (aceeași definiție există și pentru celelalte cinci domenii de normalitate din R). Limitele de integrare nu sunt
Integrală multiplă () [Corola-website/Science/311595_a_312924]
-
cinci domenii de normalitate din R). Limitele de integrare nu sunt de multe ori ușor de interschimbat (în absența normalității sau a unor formule complexe de integrare), și în acest caz se efectuează o "schimbare de variabile" pentru a rescrie integrala într-o regiune mai "comodă", descrisă de formule mai simple. Pentru a face aceasta, funcția trebuie să fie adaptată noilor coordonate. Există trei tipuri principale de schimbări de variabile (unul în R, două în R); totuși, se poate găsi o
Integrală multiplă () [Corola-website/Science/311595_a_312924]
-
Rubinstein Collection" și editată de BMG în anul 1999 ce conține peste 700 de înregistrări, însumând peste 100 de ore de muzică; de departe cel mai înregistrat și reînregistrat compozitor fiind Chopin (nocturnele, concertele, scherzouri-le, polonezele, baladele și mazurcile). Integrala concertelor pentru pian de Beethoven poate fi găsită deasemenea în trei ediții.
Arthur Rubinstein () [Corola-website/Science/311746_a_313075]
-
Peter Pears la Aldeburgh Festival. A fost co-director artistic al Festivalului din 1981 până în 1989. Perahia a avut o relație specială cu Vladimir Horowitz, care a avut o influență definitorie asupra pianisticii sale. Primul său mare proiect discografic a fost integrala concertelor pentru pian de Mozart, fiind pianist și dirijor în același timp. Înregistrarea a fost făcută cu English Chamber Orchestra. În anii '80 a înregistrat de asemenea și integrala concertelor pentru pian de Beethoven, cu Bernard Haitink și Royal Concertgebouw
Murray Perahia () [Corola-website/Science/311747_a_313076]
-
definitorie asupra pianisticii sale. Primul său mare proiect discografic a fost integrala concertelor pentru pian de Mozart, fiind pianist și dirijor în același timp. Înregistrarea a fost făcută cu English Chamber Orchestra. În anii '80 a înregistrat de asemenea și integrala concertelor pentru pian de Beethoven, cu Bernard Haitink și Royal Concertgebouw Orchestra. În 1990, Perahia a suferit o tăietură la degetul mare de la mâna dreaptă, care a devenit septică. A luat antibiotice pentru a se vindeca însă acestea i-au
Murray Perahia () [Corola-website/Science/311747_a_313076]
-
x") se numește atunci factor integrant al formei DQ. Un factor integrant este definit până la înmulțirea cu o funcție arbitrară de F. Pentru "n=1" (forma consistă din doi termeni) orice formă DQ este integrabilă: drept funcție F servește orice integrală primă a ecuației diferențiale <br>formula 7 Pentru "n ≥ 2" funcțiile "Y ... Y" trebuie să îndeplinească anumite condiții pentru ca forma să fie integrabilă (corespunzând cerinței ca derivatele față de x, x ale lui "(1/μ)Y", respectiv "(1/μ)Y" să fie
Entropia termodinamică (după Carathéodory) () [Corola-website/Science/311117_a_312446]
-
la corpul cald") este demonstrată în multe cărți. Conceptul de entropie a fost introdus de Clausius ca formula 28 luată între două stări urmărind un proces reversibil oarecare care le unește. Prezentarea clasică a argumentelor pentru independența de drum a acestei integrale folosește metoda ciclurilor Carnot și pentru cititor poate persista o anumită nemulțumire că un rezultat matematic, ca acela al existenței unui factor integrant, este „demonstrat” cu mijloacele și în limbajul tehnicii. (Demonstrațiile sunt toate corecte!) Condus de ideea că la
Entropia termodinamică (după Carathéodory) () [Corola-website/Science/311117_a_312446]
-
în fizică matematică și fizica particulelor elementare, fizică nucleară, a stării solide, a cristalelor lichide, a biomembranelor, a microemulsiilor, a polimerilor, și în teoria marketingului financiar, alături de o serie de cărți în fizică teoretică. Cea mai cunoscută carte a sa, "Integrale de drum în mecanica cuantică, statistică, fizica polimerilor și a marketingului financiar" (în engleză) a fost publicată în patru ediții începând din 1990 cu ultimele două ediții incluzând capitole ce tratează aplicarea integralelor de drum în marketingul financiar și econofizică
Hagen Kleinert () [Corola-website/Science/311795_a_313124]
-
teoretică. Cea mai cunoscută carte a sa, "Integrale de drum în mecanica cuantică, statistică, fizica polimerilor și a marketingului financiar" (în engleză) a fost publicată în patru ediții începând din 1990 cu ultimele două ediții incluzând capitole ce tratează aplicarea integralelor de drum în marketingul financiar și econofizică. Această carte a primit evaluări entuziaste . După primul său an ca student la Universitatea Hannover și la Institutul de Tehnologie Georgia, a învățat ca și student Relativitatea Generală de la George Gamov, unul din
Hagen Kleinert () [Corola-website/Science/311795_a_313124]
-
de la George Gamov, unul din părinții teoriei cosmologice Big Bang. Ca tânăr profesor în 1972, Kleinert a vizitat Caltech și a fost impresionat de Richard Feynman, unul dintre cei mai remarcabili fizicieni ai Statelor Unite. Astfel a descoperit cum să folosească integrala de drum (funcțională) a lui Feynman pentru a rezolva atomul de hidrogen . Această realizare extinde mult posibilitățile de aplicabilitate ale tehnicilor lui Feynman. Mai târziu, Kleinert avea să colaboreze cu Feynman la una din ultimele sale lucrări . Aceasta a dus
Hagen Kleinert () [Corola-website/Science/311795_a_313124]