4,125 matches
-
facultăților de medicină. Mai mult, aceștia trebuie atrași încă din timpul studiilor universitare printr-o atenție particulară asupra pregătirii lor. În același timp procesul de instruire trebuie ridicat la standarde înalte de calitate. Chirurgia fiind o profesie în care pe lângă intelect este necesară și o abilitate, agilitate manuală (coordonare neuromusculară, dexteritate, manualitate, talent chirurgical), testarea acestor calități trebuie efectuată la începutul instruirii chirurgicale în laboratoare speciale. Simulatoarele electronice nu trebuie să lipsească din instruirea chirurgicală în era tehnologiei informației. Rezultatele acestor
Tratat de chirurgie volum VII. Chirurgie Cardiovasculară by Irinel Popescu, Radu Deac () [Corola-publishinghouse/Science/92063_a_92558]
-
părintele său poate lipsi, copilul fiind tentat să-și manipuleze propriul părinte 1.3.3. Perspectiva comportamentistă: copilul este neutru, părintele este agentul mediului Această perspectivă își are originea în lucrările lui J. Loke care a susținut că la naștere intelectul este „fabula rasa", diferențele dintre copii datorându-se acțiunii diferite a factorilor mediului social. Creatorul behaviorismului, J. Watson a susținut și el importanța influenței mediului în formarea personalității. Dar, B.F. Skiner este cel care a dezvoltat această paradigmă interpretativă, susținând
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
economico-social și conflicte psihice, erau transformate în acțiune, de cele mai multe ori, datorită unor circumstanțe accidentale. O mare parte dintre copiii care furau prezentau un nivel intelectual coborât, iar debutul și comiterea furturilor curente proveneau, din îndemnurile unor copii cu un intelect bine dezvoltat, care jucau rolul de organizatori și observatori. Acest gen de furt releva așadar, un insuficient discernămînt la subiecții care-l practică. O trăsătură aparte au prezentat-o copiii cu manifestări perverse. Unii dintre aceștia practicau furtul în manieră
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
ca entitate obiectivă ca ceva ce există cu adevărat. O definiție mai “structurală” oferă H. C. Warren (apud. Allport): ”Personalitatea este întreaga organizare mentală a ființei umane în orice stadiu al dezvoltării sale. Ea îmbrățișează fiecare aspect al caracterului uman: intelect, temperament, abilitate, moralitate și fiecare atitudine care s-a format în cursul vieții cuiva”. Asemănătoare este și definiția lui Linton (apud. Allport): ”Personalitatea este ansamblul organizat al proceselor și stărilor psihice aparținând individului”. Unele definiții subliniază factorul cognitiv care participă
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
își dă seama ce face, nu e vinovat, voința și discernământul mergând împreună pentru calificare: vinovat"51. Discernământul se referă la capacitatea cuiva de a efectua alegeri între valori și norme autentice și de a acționa rațional. El presupune reunirea intelectului, cu care se apreciază o stare de lucruri, cu voința de a face sau a nu face ceva. Absența sau alterarea, permanentă sau temporară, a discernământului cuiva pune sub semnul întrebării vinovăția. Astfel, minoritatea presupune insuficiența discernământului și o experiență
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
Schneewind, op. cit., p. 186. 97 Ibidem, p. 202. 98 Ibidem. 99 Șt. Georgescu, op. cit., p. 58. 100 J. B. Schneewind, op. cit., pp. 202-203. 101 J. B. Schneewind, op. cit., p. 203. 102 J. Locke, An Essay concerning Human Understanding, (Eseu asupra intelectului omenesc), II, XXI, 55, coord. Peter Nidditch, Oxford, 1979, p. 249, apud. J. B. Schneewind, op. cit., pp. 203-204. 103 J. B. Schneewind, op. cit., p. 216. 104 J. B. Schneewind, op. cit., p. 216. 105 Șt. Georgescu, op. cit., p. 87. 106 G.
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
este folosit la Kant pentru toate obiectele date simțurilor noastre, prin urmare atât pentru natura corporală, materială, cât și pentru natura gânditoare.) Metafizica naturii este alcătuită, la rândul ei, din filosofia transcendentală și din fiziologia rațiunii pure. În filosofia transcendentală, intelectul și rațiunea se raportează la „obiecte în genere”, în fiziologie la „obiecte date”. Filosofia transcendentală formulează condițiile posibilității experienței, care sunt în egală măsură condiții ale cunoașterii naturii corporale și a celei sufletești. Condițiile experienței în genere sunt condiții ale
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ale științei naturii vor fi, prin urmare, principiile științei naturii corporale, ale fizicii. Dacă nu există o știință a priori a naturii gânditoare, așa cum există una a naturii corporale, rezultă că exemplele care oferă semnificație conceptelor și principiilor pure ale intelectului vor trebui luate din știința naturii corporale. Iată de ce generalitatea mai mare a categoriilor și principiilor filosofiei transcendentale nu implică extinderea acestora într-un domeniu mai larg de obiecte ale experienței. În Pmsn, Kant își propune elaborarea metafizicii speciale ca
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
despre relația dintre metafizica generală și cea specială, dintre filosofia transcendentală și principiile metafizice ale științei naturii? Afirmația care revine în cartea sa este aceea că princpiile metafizice ale științei naturii sunt elaborate prin „aplicarea” conceptelor și principiilor pure ale intelectului noțiuni empirice de materie 7. Tabela categoriilor este schema care asigură completitudinea metafizicii naturii corporale. Kant cercetează în Pmsn determinările conceptului de materie prin raportare la cele patru clase de concepte pure ale intelectului: cantitate, calitate, relație și modalitate. Iar
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
aplicarea” conceptelor și principiilor pure ale intelectului noțiuni empirice de materie 7. Tabela categoriilor este schema care asigură completitudinea metafizicii naturii corporale. Kant cercetează în Pmsn determinările conceptului de materie prin raportare la cele patru clase de concepte pure ale intelectului: cantitate, calitate, relație și modalitate. Iar în capitolul al treilea al Pmsn, intitulat „Principiile metafizice ale mecanicii”, el formulează trei legi ale mișcării drept contrapărți ale celor trei analogii ale experienței. Kant caracterizează demonstrația fiecăreia dintre aceste legi afirmând că
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
va reveni în discuție abia în ultimele decenii. Într-un articol publicat în 1961, E.W. Schipper 11 constata că în interpretarea curentă, acreditată și de reputați comentatori de limbă engleză ca N.K. Smith și H.J. Paton, categoriile și principiile intelectului pur sunt raportate la cunoștințele noastre despre fapte în genere, în primul rând la cele din viața de toate zilele. Această interpretare, susține autorul, nu dă însă socoteală de modul în care se raportează Kant la scepticimsul lui Hume, care
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
principiilor metafizice ale științei naturii nu ar fi fost utilizate în mod sistematic, ca premise, principiile „Analiticii”, în primul rând analogiile experienței. Cercetarea atentă a textelor arată că nu poate fi stabilită o relație de la premise la concluzii între principiile intelectului pur și principiile metafizice ale științei naturii. Potrivit interpretării lui Watkins, în Pmsn Kant a întreprins o încercare de întemeiere a noii științe a naturii formulând acele condiții generale în care este posibilă o experiență specifică, mai bogată în conținut
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
mișcării. În centrul argumentării lui Watkins stă afirmația că, deși înaintea demonstrației date de Kant fiecăreia dintre cele trei legi este întâlnită enunțarea analogiei corespunzătoare a experienței, analogiile nu funcționează totuși ca premise în demonstrație 33. În măsura în care contestă că principiile intelectului pur, cu deosebire analogiile experienței, sunt premise pe care se sprijină principiile metafizice ale științei naturii, interpretarea lui Watkins conduce la unele concluzii care o apropie de cea a lui Buchdahl. Watkins admite, ce-i drept, că principiile metafizice ale
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
i-au subliniat însemnătatea. Sugestia lui Friedman este că aceste două elaborări, cele care privesc condițiile de posibilitate ale cunoașterii și științei și, respectiv, cele care privesc orientarea generală a cercetării, elaborări care țin în sistemul kantian de analiză a intelectului și, respectiv, a rațiunii, trebuie să fie distinste și despărțite. Altfel, relația dintre „Analitica” și înțelegerea kantiană a condițiilor de posibilitate ale științei exacte va fi pusă în umbră, așa cum se întâmplă de altfel în interpretarea lui Buchdahl. De fapt
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
mici a acestei substanțe. Acestea din urmă sunt determinări necesare ale naturii în genere, nu doar ale naturii corporale. Conceptele corp și substanță materială - concepte centrale ale metafizicii științei naturii - sunt caracterizate de Friedman drept rezultatul aplicării conceptelor pure ale intelectului unor noțiuni empirice, cum sunt impenetrabilitatea, greutatea, forțele de respingere și de atracție. Prin aplicarea analogiilor experienței, a principiilor transcendentale ale substanțialității, cauzalității și comunității substanțelor materiale vor putea fi obținut de asemenea cele trei legi ale mișcării formulate de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
putea fi obținut de asemenea cele trei legi ale mișcării formulate de Kant, pe care Friedman le caracterizează drept „specificări” ale principiilor transcendentale 37. Principiile filosofiei transcendentale, prin urmare, întrețin cu legile mișcării o relație asemănătoare cu cea dintre conceptele intelectului pur și concepte cum sunt mișcarea, forțele de respingere și de atracție, impenetrabilitatea, greutatea, concepte care au fost elaborate în Pmsn pe baza unor considerații a priori. Am prezentat unele dintre premisele și implicațiile a două linii mari în interpretarea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
sens și semnificație” acelor „forme generale ale gândirii”, care sunt analogiile experienței. Același lucru se poate spune și despre „realitatea obiectivă” conferită categoriilor cantității, calității și modalității în celelalte capitole ale Pmsn. Este neîndoielnic că pentru Kant categoriile și principiile intelectului pur reprezintă condiții care fac posibilă nu numai știința exactă a naturii, ci și experiența noastră în genere. Recunoașterea acestui fapt nu este însă incompatibilă cu concluzia care rezultă din analizele de mai sus, și anume că tocmai examinarea fundamentelor
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
puțin 6. În mod firesc, o asemenea concluzie va fi împărtășită de acei autori care îi atribuie lui Kant o înțelegere „raționalistă” a științei newtoniene, punctul de vedere că principiile acesteia ar putea fi derivate drept consecințe din principii ale intelectului pur7. Bunăoară, Hans Reichenbach, un filosof empirist cu o bună pregătire în științele fizice, caracterizează filosofia cunoașterii și a științei a lui Kant drept „ultimul mare sistem al filosofiei raționaliste”. Kant ar fi crezut că el a putut deriva „legile
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
în fizica newtoniană”8. Karl R. Popper, la rândul său, susținea că ceea ce ar fi încercat Kant a fost să întemeieze adevărul fizicii newtoniene pornind de la convingerea „că această teorie decurge în mod inevitabil și cu necesitate logică din legile intelectului nostru”9. Prin expresia fizică pură, Kant ar fi avut în vedere, de fapt, teoria lui Newton. Iar în Pmsn Kant ar fi dat o deducție a teoriei lui Newton 10. Kant ar fi gândit știința ca episteme, în sensul
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ale fizicii newtoniene aparțin fizicii pure”11. Multe afirmații explicite ale lui Kant sunt însă incompatibile cu sugestia că el ar fi împărtășit o asemenea înțelegere raționalistă extremă a științei matematice a naturii. Iată doar câteva dintre acestea: „Dar facultatea intelectului pur de a prescrie a priori fenomenelor legi doar prin categorii nu ar putea prescrie mai multe legi decât cele pe care se întemeiază o natură în genere, considerată ca legitate a fenomenelor în spațiu și timp. Legi particulare privind
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
categorii, deși toate le sunt supuse în ansamblu. Trebuie să se adauge ajutorul experienței pentru a învăța să cunoaștem aceste din urmă legi în genere...” 12. „Într-adevăr, legile empirice, ca atare, nu-și pot deriva nicidecum originea lor din intelectul pur... Dar toate legile empirice nu sunt decât determinări particulare ale legilor pure ale intelectului sub care și după a căror normă cele dintâi sunt abia posibile...” 13 „Noi înțelegem prin natură (în sens empiric) înlănțuirea fenomenelor, cu privire la existența lor
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a învăța să cunoaștem aceste din urmă legi în genere...” 12. „Într-adevăr, legile empirice, ca atare, nu-și pot deriva nicidecum originea lor din intelectul pur... Dar toate legile empirice nu sunt decât determinări particulare ale legilor pure ale intelectului sub care și după a căror normă cele dintâi sunt abia posibile...” 13 „Noi înțelegem prin natură (în sens empiric) înlănțuirea fenomenelor, cu privire la existența lor, după reguli necesare, adică după legi. Există deci anumite legi, și anume a priori, care
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
altă idee, ideea că aceste legi devin posibile doar datorită acțiunii unor legi a priori, adică a principiilor filosofiei transcendentale și a principiilor fizicii pure. Kant subliniază astfel că „legi particulare privind fenomene empirice determinate” sunt supuse categoriilor și principiilor intelectului, chiar dacă ele nu pot fi „integral deduse” din acestea. Este adevărat că originea acestor legi nu este în intelectul pur, că descoperirea lor este posibilă numai cu ajutorul experienței, dar ele „nu sunt decât determinări particulare ale legilor pure ale intelectului
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
transcendentale și a principiilor fizicii pure. Kant subliniază astfel că „legi particulare privind fenomene empirice determinate” sunt supuse categoriilor și principiilor intelectului, chiar dacă ele nu pot fi „integral deduse” din acestea. Este adevărat că originea acestor legi nu este în intelectul pur, că descoperirea lor este posibilă numai cu ajutorul experienței, dar ele „nu sunt decât determinări particulare ale legilor pure ale intelectului sub care și după a căror normă cele dintâi sunt abia posibile”. Pentru Kant, descoperirea și formularea unor asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
intelectului, chiar dacă ele nu pot fi „integral deduse” din acestea. Este adevărat că originea acestor legi nu este în intelectul pur, că descoperirea lor este posibilă numai cu ajutorul experienței, dar ele „nu sunt decât determinări particulare ale legilor pure ale intelectului sub care și după a căror normă cele dintâi sunt abia posibile”. Pentru Kant, descoperirea și formularea unor asemenea legi este, prin urmare, dublu condiționată de principii a priori și de datele percepției. Este, în egală măsură, esențială afirmația că
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]