6,119 matches
-
în enunț numeroși indici textuali (vocativele, spre exemplu: doamne, iubito, tată), ce dau în vileag această nouă ipostază a scrisului. Afirmând sensul titulaturii, poetul îl dezice, totodată. Deși își aclamă solitudinea, el pare să caute un partener de dialog, un interlocutor: se adresează iubitei, contemporanilor, tatălui (“nu-mi uit apartenența de bun creștin la sângele tău tată/... // te recunosc după cum râzi din haita de figuri de ceară// vin să-mi alătur fatalitatea de fatalitatea ta sperând să fim unul ...”), confraților, divinității
“...ASCUNS ÎN POEM CA SUB O LESPEDE GRAŢIOASĂ” de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350789_a_352118]
-
ridică nenumărate semne de întrebare pe care, în sufletul ei le-ar dori inexistente ... Și asta se întâmplă după ce se stinge iluzia creată printr-un alt fel de comunicare decât cea directă, când ai ocazia să-ți privești în ochi interlocutorul și să-l simți pe viu: „Începând cu sfârșitul, din clipa în acre iar pleci, conversezi cu ei în minte luni și ani de-a rândul, ei care-ți sunt dragi, families au prieteni aflați departe. Uneori ți se pare
CUM M-AM ÎNSENINAT CITIND O CARTE! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346522_a_347851]
-
Macarie cel Mare. Rugăciunea neîncetată, potrivit Sfântului Maxim Mărturisitorul, „este să-ți silești sufletul către Dumnezeu, cu multă evlavie și cu multă dragoste ... , să te încredințezi lui Dumnezeu în toate faptele și în tot ce ți se întâmplă”. Unul dintre interlocutorii Pelerinului rus îi explică acestuia că rugăciunea lăuntrică este celebrarea însăși a vieții și a universului, entuziasmul care poartă toate lucrurile către plenitudine și către frumusețe și că este de datoria omului să descătușeze acest suspin universal al Duhului. Părintele
INTERVIU CU Î.P.S. ACAD. PROF. UNIV. DR. IRINEU POPA – ARHIEPISCOPUL CRAIOVEI ŞI MITROPOLITUL OLTENIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346423_a_347752]
-
de demonetizat poate părea cuvântul!) pentru care nu există ezitare în finalizarea practică a proiectelor propuse. Aproape întreaga sa activitate (și viață) este dedicată spațiului românesc, rămas astăzi atât de sărac în valori morale. De multe ori, intervenind în mărturisirile interlocutorilor, adaugă un plus de culoare spontană ce provoacă destăinuiri spontane și în asta rezidă și frumusețea acestor interviuri-convorbiri care pot fi citite de oricine și care n-au tenta voit academică ce îndepărtează potențialul public, în loc să-l apropie de cuvântul
LUCRÂND LA REACTIVAREA FONDULUI SUFLETESC UMAN de ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346618_a_347947]
-
pentru Programul Visa Waiver. Consecvent poziției exprimate anterior, Mircea Geoana susține necesitatea intensificării lobby-ului parlamentar al Legislativului de la București pe langă Congresul SUA pentru eliminarea obligativității vizelor pentru cetățenii români. Pe de altă parte, Mircea Geoana a avut cu interlocutorii săi un schimb aprofundat de opinii asupra situației politice, economice și a perspectivelor electorale din România. De asemenea, au fost discutate și recentele evoluții politice și de securitate din Iran, dar și evoluțiile economice din Grecia și cele din Uniunea Europeană
COMUNICAT DE PRESĂ – MIRCEA GEOANĂ ÎN VIZITĂ ÎN SUA de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346617_a_347946]
-
limită ajungem la autocunoaștere. Un alt principiu socratic este cel al punerii de acord a unei judecăți,a unei afirmații cu cea dinainte, în dialogurile sale cu ucenicii, Socrate le demonstrează șubrezenia modului nostru de gândire, de la o simplă întrebare, interlocutorul ajunge să dea în finalul discuției două răspunsuri, adesea contradictorii. Noi nu suntem consecvenți cu propria noastră gândire. Logica devine astfel un alt principiu moral. Socrate a pus în discuție și nemurirea oamenilor. El considera moartea o eliberare, nu un
CE NE-A LĂSAT SOCRATE? de BORIS MEHR în ediţia nr. 357 din 23 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351033_a_352362]
-
nu mai stă bine vârstei, pretențiile au trecut, măririle de-au fost au ars cât au vrut ele dar și vremurile, multe sau chiar toate, în van...Timpul rămas, mai clefetea el pârjolind din priviri cu oarecare fățuială perversă „relieful” interlocutorului”, ar fi nimerit a-l duce-n armonie și bună învoială. Dup-o-njurătură de-a lor de-ntâmpinare, un consemn din tinerețe, își deschise tolba nădufului ținut în gușă ca pe cine știe ce nestemată. - Înăsprit și pustiit din câte lua
NIŢĂ ALU DÂRĂ (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351217_a_352546]
-
ia acasă și vor fi consumate de familie. Acest gen de manifestare nu se potrivește cu ceea ce știu despre buddhism, din păcate întrebările mele au rămas fără răspuns, dar nu pot garanta că el nu există. Atât eu cât și interlocutorii mei vorbim într-o limbă pe care nu o stăpânim și probabil ăsta e motivul pentru care nu înțeleg sensul. Una peste alta, vizita făcută a fost instructivă și interesantă, chiar dacă arhitectural nu mi-a spus nimic. În fond, templele
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 6 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 787 din 25 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352055_a_353384]
-
asta poate fi mai periculos decât analfabetismul). Alții se cred foarte deștepți pentru că au bani mai mulți și își permit să vorbească cu dispreț semenii, care poate sunt mai cinstiți și cu un sistem de valori bun. O parte din interlocutori a fost de părere că anumite persoane se simt în disconfort când nu pricep și nu poate intra în interacțiune și reacționează respingător prin denigrare de teama de a nu fi eclipsați. Însă, mi-a plăcut mult, expresia unuia dintre
DESPRE VORBIREA DE RĂU (2) de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352097_a_353426]
-
apoi capul și privind înainte pe geamul care-mi întrezărea clădirea maiestuoasă a Parlamentului. După scurt timp se aplecă din nou zicându-mi: V-ați auzit vreodată pașii umbrei dumneavoastră? La această întrebare m-am întors cu tot corpul spre interlocutorul meu și, vădit interesat, i-am răspuns: Ce simțiți dumneavoastră când umbra vă urmărește, fără să vă spună niciodată nimic! Se plecă pe spate, depărtându-se de mine cu ochii mirați, întoarse capul fără să-mi răspundă, privind înainte, după
UMBRA DOAMNEI DE LA POENARI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 413 din 17 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356311_a_357640]
-
de câțiva dintre ei, care nu pot fi uitați, chiar dacă de-atunci au trecut mulți, mulți ani.” Octavian Curpaș nu face altceva decât radiografiază destine pornind de la fapte reale în stil reporterier, adăugând caratele talentului său de neîntrecut povestitor și interlocutor iscusit care știe să „smulgă” extraordinarul din faptul banal, fantasticul din real și chintesența din orice întâmplare, nu fără tâlc, pentru cei care citesc ori ascultă. Istorisirile sunt antrenante, bine întocmite, iar cadrul de desfășurare este narat cu tot dichisul
EXILUL... O RANĂ DESCHISĂ CE AMINTEŞTE DE „RĂDĂCINA MAMĂ”... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356404_a_357733]
-
date istorice importante. Destul de frecvent întâlnim în scrierea de față - repetări ale unor locuri, nume, întâmplări... Aceasta se datorează faptului că, personajul principal reia povestirea a doua zi, revenind și accentuând cele povestite cu o zi, două înainte, astfel ca interlocutorului să nu-i scape (cumva) vreun amănunt. Autorul Octavian Curpaș nu poate decât să accepte această provocare, revenire la ideea anterioară, să facă un scurt rezumat al zilei, păstrând cu fidelitate informația primită: „Ne vedem la Ribera!” Asemenea hanului (ca
EXILUL... O RANĂ DESCHISĂ CE AMINTEŞTE DE „RĂDĂCINA MAMĂ”... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356404_a_357733]
-
L-a rugat să-i îndepărteze, să poată vorbi liber și sincer despre afaceri. - Tu sincer la mine?! a replicat arabul ridicând din sprâncene. - Da, am venit singur, fără gânduri ascunse, a îngăimat Fănel, ușor intimidat de atitudinea sfidătoare a interlocutorului. - Tu nu fost sincer la mine și eu nu pot crede că tu este cinstit. - Nu am venit ca polițist. Am venit ca prieten... - Tu nu prieten la mine. Tu luat banii de la copiii mei. Tu necinstit fost cu mine
ISPITA (17) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355832_a_357161]
-
scrie oriunde, nu contează dacă publicația este online sau tipărită, fiecare își are specificul ei. Important e că jurnalistul să aibă ceva de spus, să capteze atenția cititorilor. Dacă ne referim la interviu, ca gen ziaristic, acesta presupune existența unui interlocutor. Dacă acesta lipsește, tema poate fi realizată prin articol sau oricare gen publicistic. - Numeste-ne câteva dintre personalitățile marcante ale diasporei, dar și din România cu care ai realizat interviuri. Cum obișnuiești să iți abordezi potențialii subiecți pentru un interviu
CA SĂ NU-I SCAPE SUBIECTUL, O JURNALISTĂ ROMÂNCĂ DIN ISRAEL NU SE DESPARTE NICIODATĂ DE REPORTOFON de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355908_a_357237]
-
unii și pentru alții, mă gândesc la o temă de discuție, contactez subiectul și-i propun interviul. Înainte de interviu, am o convorbire pregătitoare, pentru a crea o ambianța cât mai plăcută. Între timp, mă documentez cu privire la domeniul de activitate al interlocutorului, pentru a ști ce întrebări să-i pun. Rolul jurnalistului este acela de a evidenția personalitatea și opiniile interlocutorului și nu de a-și prezenta , ostentativ, propria să personalitate. După finalizarea interviului, îl public. Au fost situații când am luat
CA SĂ NU-I SCAPE SUBIECTUL, O JURNALISTĂ ROMÂNCĂ DIN ISRAEL NU SE DESPARTE NICIODATĂ DE REPORTOFON de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355908_a_357237]
-
am o convorbire pregătitoare, pentru a crea o ambianța cât mai plăcută. Între timp, mă documentez cu privire la domeniul de activitate al interlocutorului, pentru a ști ce întrebări să-i pun. Rolul jurnalistului este acela de a evidenția personalitatea și opiniile interlocutorului și nu de a-și prezenta , ostentativ, propria să personalitate. După finalizarea interviului, îl public. Au fost situații când am luat interviuri ad-hoc, fără vreo documentare și fără vreo verificare prealabile. Important este ca interviul realizat să-și atingă scopul
CA SĂ NU-I SCAPE SUBIECTUL, O JURNALISTĂ ROMÂNCĂ DIN ISRAEL NU SE DESPARTE NICIODATĂ DE REPORTOFON de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355908_a_357237]
-
cu celălalt este un act deplin de iubire, o reflecție a icoanei lui Iisus Hristos din fiecare. Iar a iubi, spunea Gabriel Marcel, filosof francez existențialist, înseamnă a-i garanta celuilalt că "tu nu vei muri niciodată", deci oricum este interlocutorul nostru, într-o stare mai bună sau mai puțin bună, noi rămânem într-o disponibilitate față de el, după capacitatea fiecăruia în conlucrare cu darul lui Dumnezeu. Despre era digitală și crizele vieții spirituale sau duhovnicești Important de reținut este că
DESPRE OMUL DE ASTĂZI ŞI RAPORTAREA SA LA IMPLICAŢIILE ECONOMICE, SOCIALE ŞI CULTURALE, ÎN CONTEXTUL REVOLUŢIEI INFORMATIZĂRII ŞI CYBER [Corola-blog/BlogPost/354725_a_356054]
-
cum este. De fapt, de ce să vă mai spun că și dumneavoastră ați trecut prin așa ceva. - Doamna Zbihli, dar la noi a fost cu totul altceva... - Vă spun ca la un frate, continuă ea fără să bage în seamă replica interlocutorului, nu am cu cine discuta pentru a mă descărca de amărăciunea adunată în ultimul timp... - Putem relua discuția când doriți. Acum trebuie să sune de intrare la clasă, încercă Condurache să dea o nouă ocazie reluării acestei discuții. Putem merge
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 853 din 02 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354739_a_356068]
-
este nevoie de talent moral pentru cultivarea virtuților. Lipsa talentului este suplinită de simțul datoriei, formula de minimă rezistență a faptei morale. De aici rezultă conduita paradoxală a adevăratului sfătuitor. Un bun sfătuitor nu are convingeri normative; el se adaptează interlocutorului, are talentul de a alege tonul, teza și argumentul pentru a pătrunde în intimitatea celuilalt. Primul excurs își propune să dezbată cele două noțiuni: talent și înțelepciune. Talentul care nu este orientat spre înțelepciune nu este talent adevărat, iar înțelepciunea
ANDREI PLEŞU, MINIMA MORALIA, EDIŢIA A IV A, EDITURA „Editura Humanitas”, BUCUREŞTI, 2008, 162 PAGINI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354806_a_356135]
-
Vremea urâtă îmi dă dor. Vremea bună îmi dă dor. Dac-ai ști! Știi. Când iubim, ni se pare c ănimeni nu știe și le-am spune la toți. Nimic nu face cât sărutul tău. În transit”. Dialogul (monologul) cu un interlocutor nevăzut este practicat și în alt gen de proză și în teatru, ba chiar și în poezie. “Iubirea înseamnă să mergi tu spre celălalt” iar “pasiunea înseamnă dorință, să-l chemi pe celălalt la tine - spune Elena M. Cîmpan - citând
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
despre Marin Preda. Cartea poartă grifa lui Eugen Simion. El are inițiativa și conduce inteligent dialogul început în 1983, continuat în 1985 și încheiat după 1990, la Paris, despre un personaj absent, scriitorul Marin Preda, adevăratul erou al cărții. Ambii interlocutori l-au cunoscut în ipostaze diferite. Considerațiile lor se aliniază, se întretaie sau, uneori, se contrazic într-un discurs epic bine temperat, despre o epocă - obsedantul deceniu -, despre tânărul Preda și, în mod inerent, despre ei înșiși. Ideea unei cărți
DACĂ DRAGOSTE NU E, NIMIC NU E... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355315_a_356644]
-
și buzele subțiri demonstrează încăpățânare, bărbia e despicată de o linie ușor perceptibilă, agil și sigur pe el; nu este vorbăreț însă fizionomia îl ajută în tăcerile lungi care nu pot fi interpretate în nici un caz ca obstinație de eventualul interlocutor. Umorul lui înțelept, tăios și exploziv pornește din făptura sa și adesea amicii își dădeau seama târziu că glumește permanent speculând fiecare idee chiar neclară. Este de asemenea un extravertit, cu toane care adesea se manifestă surprinzător cu observații trăsnite
UN LICEU LA MALUL MĂRII DE AUREL AVRAM STĂNESCU de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355497_a_356826]
-
permiteți... - Este foarte greu de documentat activitatea infracțională de acest gen. Deci, să nu ne gândim neapărat la un conflict de interese... - Păi, stați puțin, domnule comisar! Iertați‑mă! a exclamat imediat polițistul, observând o undă de nemulțumire pe fața interlocutorului. Dacă ne amintim de un anumit segment din declarațiile acelei fete, Iuliana, violatorul intenționa să aducă prieteni în a doua noapte. O dorea elegantă! O dorea frumoasă! De ce? Ca să‑i crească valoarea, domnule. - Da, știu. Am intuit de cum am ascultat
CHEMAREA DESTINULUI (21) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356789_a_358118]
-
Articolele Autorului PĂCĂLIREA SERVICIILOR SECRETE ROMÂNEȘTI În toamna anului 1997, noul director al Serviciului Român de Informații (S.R.I.), Costin Georgescu, demarează căutările pentru achiziționarea unui sistem de interceptare a convorbirilor telefonice în rețeaua GSM. Și iată că apare un prim interlocutor, anume firma COMVERSE din Israel, reprezentată de directorul de vânzări al acesteia, Eytan Zucker. În același timp, firma franceză THOMSON, oferea S.R.I.-ului un sistem special conceput pentru centralele GSM de tip Alcatel, Ericsson, Nokia etc., timp în care apare
CAP. 17 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356936_a_358265]
-
filmului „Căința” este o scenă care conține o discuție absolut superbă, prin mesajul transmis. O femeie în vârstă, personaj principal din capodoperă „Căința", se întâlnește pe o stradă, într-un orășel, cu cineva și întreabă: „Stradă asta duce la Biserică?” Interlocutorul îi răspunde: „NU, strada aceasta este stradă Varlaam și nu duce la Biserică!”. (Varlaam îl întruchipa pe fostul dictator comunist Stalin). La care bătrânica răspunde: „CE ROST ARE O STRADĂ CARE NU DUCE LA BISERICĂ ?” Aș adaugă: Ce rost are
CE ROST ARE O STRADA CARE NU DUCE LA BISERICA? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356558_a_357887]