1,806 matches
-
adânci și mai ample a societății în cauză. O dezbatere similară, deși mai puțin intempestivă, s-a referit, cu un sfert de secol mai înainte, la vinovăția legată de primul război mondial. Mai toate fascismele de pe continent au fost supuse interogației stupefiate a celor veniți după, nu fără un vag sentiment de culpabilitate transmis de la o generație la alta. Tot astfel, dezvăluirile privitoare la genocidul stalinist au făcut pe mulți tineri să chestioneze incomod pe cei mai în vârstă. Unde erau
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
care le dorim decât cu condiția ca întrebarea "cum a fost posibil" să fie asumată de toți membrii societății noastre, la modul serios, în intimitatea inaccesibilă a fiecăruia. Acolo ar trebui să se producă adevărata decizie a primenirii, acolo penibila interogație trebuie să rodească în adevăr. Chemat a se rosti, după căderea dictaturii naziste, Heidegger a găsit că cel mai bun lucru pe care îl putea propune compatrioților săi era să mediteze pe marginea unui vers hölderinian în care se spune
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
modernă se confruntă peste tot, mai ales în epocile de criză, cu problema răspunderilor civice, care nu pot fi tratate decât nuanțat, avându-se în vedere impactul social de care se învrednicește o categorie socială sau alta. În secolul nostru, interogația privitoare la rolul intelectualilor a căpătat adesea un caracter dramatic. S-au creat ligi, asociații, institute de cooperare, academiile s-au reunit într-un program supranațional, cu scopul de a coordona eforturile științifice, dar și spre a contribui la asanarea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
tragic? Cum s-a ajuns la atomizarea ei, la aparenta anulare a oricărei inițiative militante? În ce chip s-au cristalizat totuși rezistențele? Cu ce urmări pentru indivizii respectivi și pentru comunitate? Istoricii, politologii, sociologii vor căuta răspunsuri, multiplicând această interogație și conturând cât mai verosimil tabloul unei dictaturi, care în faza demenței absolute a putut deveni ceaușism. Problema e deci a sistemului, iar lumea, îndeosebi generațiile mai noi, trebuie să știe că opoziția la sistem n-a început cu "cei
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
amploarea și continuitatea luptei anticomuniste. Sistemul concentraționar din România, unul dintre cele mai dure, își așteaptă istoricul. Mii și mii de prizonieri de conștiință au a răsări din paginile însângerate ale respectivei istorii. Unde sunt cei ce nu mai sunt? Interogația lui Nichifor Crainic ar trebui să tulbure orice suflet și să împiedice amnezia colectivă la care părem a fi condamnați. Ubi sunt? O statistică a celor care au murit în temnițele vechiului regim nu e deocamdată cu putință. Studiile, memoriile
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
aruncaseră în plină confuzie. Dialogul apărea, în noul context, ca un cuvânt de ordine și o urgență, dat fiind că lumea noastră resimțea o nevoie acută de a se informa cât mai deplin și de a propune răspunsuri la multele interogații produse între timp. Grupul pentru Dialog Social a fost receptat, în consecință, ca o replică la nevoile clipei, una ce exprima vârste și profesii diverse, conturând atitudini care în unele cazuri erau de prevăzut, căci se plasau în continuarea unor
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
istoria oricărei comunități. Convorbiri literare, 34 octombrie 1990, p. 6 NU SABIA, CI PANA... Regăsesc în preocupările presei noastre o temă care a obsedat și generația Criterion-ului. Era oarecum la modă, în deceniul atâtor convulsii legate de marea criză economică, interogația cu privire la lipsa de eficiență programatică a intelectualului. Mircea Eliade i-a dat o expresie mai brutală, întrebându-se (și provocându-ne de atunci mereu): De ce sunt intelectualii lași ? I se părea, cum li se pare multora, că mai ales în timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
intelectualitatea se vădește confuză și panicardă, incapabilă de inițiative salutare, inaptă a răspunde cum se cuvine comandamentelor sociale. Ea sublimează, în fond, o stare de spirit, o slăbiciune cu caracter mai larg, una ce privește societatea însăși. Sugestia unei asemenea interogații, nemărturisită, vine probabil din analiza întreprinsă de Julien Benda (La trahison des clercs, 1927), analiză ce făcuse deja vâlvă pe continent și producea încă neliniști în spațiul nostru de cultură. Incapacitate de reacție adecvată? Intelectualul n-a fost nicicând un
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
bine taci", spune un proverb românesc. N-a fost aceasta o normă de conduită la nivel popular? "Tăcerea-i balsamul durerilor noastre", adaugă în același spirit un vers uitat de la începutul veacului nostru. Asemenea idei ne pot îndemna să aprofundăm interogația, adesea dramatică, privitoare la tăcerile mai vechi sau mai noi, din urzeala istoriei noastre. Un popor poate, în aparență, tăcea îndelung, dar el are cu toate acestea un limbaj secret, a cărui necunoaștere i-a putut deruta pe mulți și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
și aspecte, preferința pentru concret, empiric, verificabil e caracteristica unei prestigioase școli de gândire istorică. În efortul ei spre un discurs global, istoriografia pune la lucru achizițiile oricărei discipline antropologice, de la care împrumută și metode specializate. Ea își extinde astfel interogația și evocă mai nuanțat devenirea omului în timp. Dialogul cu alte zone ale cunoașterii i-a stimulat, fără îndoială, voința de a ameliora instrumentele. E lesne de observat, spre exemplu, un paralelism între descoperirea legilor de evoluție a naturii (Darwin
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Paginile dedicate dictatorului de la București, mai puțin consistente decât altele, conturează totuși destul de bine tabloul epocii căreia Ceaușescu i-a conferit o prea tristă faimă. Simple presupuneri în privința stării fizice, aproape nimic despre tarele morale, despre funesta megalomanie a paranoicului. Interogația pe care o alimentează Accoce și Rentcknick în noul volum privește totodată istoria și etica, mai ales etica medicală. O asemenea preocupare nu trebuie să mire într-o societate care a simțit nevoia să creeze chiar un comitet consultativ de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Cine controlează pe controlori? Nu e o simplă butadă, ci una dintre marile probleme cu care lumea se confruntă din zorii istoriei sale. Quis custodiet ipso custodies? Deontologia medicală intră aici în dialog cu alte sfere de activitate. Răspunsul la interogația lui Juvenal, de două ori milenară, nu e unul rezumabil în câteva cuvinte. Vatra, XX, 2 (februarie 1990), p. 3 ISTORIA LA SFÂRȘIT DE SECOL Sensibilitatea colectivă e parcă mai acută la o încheiere de ciclu, cum s-a putut
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de azi au întreprins între alții D. Fernandez, Ph. Levillain, M.A. Ladero Quesada, F. Mauro, M. Rivosecchi, Ph. Rossillon, A. Houaiss, M. Kane, în textele din Civilisation latine, texte ce conțin nu doar constatări erudite, ci deopotrivă căutări anxioase, interogații. După atâtea studii de mare interes pe această temă (R. Abelio, John Bowlw, Altiero Spinelli, M. Richonnier etc.) noile eseuri strânse laolaltă de G. Duby invită stăruitor la definirea unei identități. N-am făcut decât să atrag luarea-aminte asupra lor
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
pe măsură ce lumea se simțea mai expusă, mai conștientă de riscurile existenței. Cum se asigurau cei vechi contra fricii de orice fel? Ce ritualuri colective menite a exorciza, dezvinovăți, proteja, vindeca, foloseau într-un moment sau altul? O lungă suită de interogații și răspunsuri formează materia acestui volum substanțial, a cărui lectură nu e doar instructivă, ci și pedagogică. Omul modern, mai ales a stat în atenția autorului. Dar el știa, ca și noi, că studiind sentimentul siguranței în alte vremuri deschide
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
conduita numeroșilor tineri vaniți la studii în metropola de pe Sena. Atenția analistei se îndreaptă deopotrivă spre V. Hugo, E. Quinet, Proudhon: un vizionar, un liberal și un anarhist, toți trei definind cumva atitudinea franceză față de viitor. Ce era de făcut? Interogația lui Cernîșevski, fie și sub formă românească, era semnificativă pentru fervoarea optimistă a unei întregi categorii de militanți ai progresului, de apostoli ai schimbării, ai noii pedagogii sociale. Deosebirea de tonus față de intelectualii francezi, dispuși a trata cu puterea (Proudhon
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
zi, portretul voievodului Moldovei era atât de mohorât și de stins, încât, pentru păstrarea memoriei lui, un călugăr ce nu știa zugrăvia au făcut copia ce există și astăzi. Aprinde-se-vor candelele pe mormânt? Lumina-se-va vechiul portret?" Interogația poetului exprimă o neliniște pe care o aflăm și la alte generații obsedate de ideea recuperării. La un secol de la cealaltă amputare teritorială a Moldovei, a fost rândul noilor generații să se rostească ferm pentru unitatea deplină a statului român
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
și înfățișând apoi critic Revoluția franceză în evident dezacord cu viziunea tradițională, pe care o socotea mitologizantă. Este spiritul în care i-a întreținut mereu pe auditorii săi, ca și pe cititori, de-a lungul anilor. O întreagă serie de interogații au rezultat din regândirea materiei, unele proiectate insistent asupra sud-estului european, și a realităților românești. Interesul acestor interogații, oarecum insolite la origini, apare azi ca indiscutabil. Pentru cine urmărește vasta operă de revizuire a Revoluției franceze ce se întâmplă sub
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
spiritul în care i-a întreținut mereu pe auditorii săi, ca și pe cititori, de-a lungul anilor. O întreagă serie de interogații au rezultat din regândirea materiei, unele proiectate insistent asupra sud-estului european, și a realităților românești. Interesul acestor interogații, oarecum insolite la origini, apare azi ca indiscutabil. Pentru cine urmărește vasta operă de revizuire a Revoluției franceze ce se întâmplă sub ochii noștri, o lectură a scrierilor lui N. Iorga, sub acest unghi, comportă o frapantă actualitate. Firește, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
toate îmi erau cunoscute până la cel mai mic amănunt". De aici, începe, așadar, întrepătrunderea dintre oniric și real, dintre vedenie și adevăr, prin care tânărul intra într-o țesătura complicată de stări confuze, delirante, vecine cu nebunia. La nici una dintre interogațiile ce încep să îl macine ("Ce înseamnă asta?"; "De unde ieșea vedenia?"; Cum pătrunsese omul din vis în viață cea adevărată?" etc.) nu poate da un răspuns rațional mulțumitor, de aceea conchide, el însuși, că s-a întâmplat ceva îngrozitor, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
îl urmărește că un martor mut al prăbușirii celuilalt și al decăderii proprii, protagonistului nu-i mai rămâne decât o soluție posibilă, de această data conștientizata cu indiferență: să repete gestul de eliberare al omului din vis. E sensul dublei interogații din final ("am să cumpăr într-o dimineață un praf de stricnina. Pentru el? Pentru mine? Unul singur ajunge pentru amândoi"), ce unifica astfel pe deplin realitatea și visul, cele două realități la fel de halucinante între care a pendulat permanent, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
se face prin substantivul articulat un garçon, iar nașterea copilului din cimitirul de mașini urmează povestirii despre venirea pe lume a lui Emanou. 116 "Mais la vie continue?!" Ceea ce la Milos era o afirmație, deci o certitudine, la Dila devine interogație, semn al uimirii în fața confirmării spuselor lui Milos. 117 Trimiterea la Falligan se face prin readucerea în discuție a țestoaselor, prezente și în visul lui Falligan. 118 "Un écriteau indique: TORTUE GEANTE, MONSTRE NE APRES L'EXPLOSION NUCLEAIRE DE 19
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
trimite mai degrabă la domeniul științei, si nu la coborârea prin "labirinturi și scări întortocheate" în subteranele și canalele de scurgere ale orașului Buenos Aires. Atitudinea autorului devenit personaj se schimbă corespunzător, în sensul că Abaddón, Exterminatorul abundă în semne de interogație anxioasa, iar în tonul relatării se face simțită satiră implacabila, ce ia locul ironiei din românele anterioare, în timp ce figurile se transformă în caricaturi, iar faptele, în parodii. În fața acestei coborâri incomensurabile în malefic, există exegeți care își opresc interpretarea la
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ce a cuprins-o pe „hapsânace-și vedea cozonacii amenințați de lăcomia colindătorilor. Supărarea femeii e marcată și la nivel nonverbal, prin variația intonației: în amintita înjurătură „aprinde-v-ar focul, să vă aprindă-, ghicim accentuarea verbului aprinde, cu sugestii evidente. Interogația și exclamația, cu nuanțele și semnele lor grafice, au de asemenea o valoare stilistică la fel de puternică. Și câte nu s-ar mai putea spune despre aceste nestemate ale limbii lui Creangă, aceste particularități ce ne arată că într-adevăr povestitorul
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
apropie personajul blecherian de Antoine Roquentin, personajul lui Jean-Paul Sartre din celebrul roman cu același nume, deoarece ambii eroi trăiesc acest sentiment ca fiind rezultatul existenței însăși. În al doilea rând, Blecher este heideggerian, sfârșitul Întâmplărilor deschizând lungul șir al interogațiilor despre moarte privită din perspectiva celui aflat în deplinătatea vieții sale. 4.2. Inimi cicatrizate sau discurs despre suferința impusă de boală 4.2.1. Personajul blecherian sau ipostaza de a-fi-întru moarte Romanul Inimi cicatrizate are ca moto un citat
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
că Blecher renunță să gândească ființa într-o ființare anume. Regimurile existențiale pe care le propune autorul sunt atât de variate, încât discursul său narativ pare a avea un singur scop: ,,rebotezarea fenomenologică a omului"268. În Inimi cicatrizate, orice interogație referitoare la ființa sa devine interogație referitoare la timp. Personajul blecherian este gândit pornind de la timp și, am adăuga, de la timpul pe care îl mai are. Imaginea timpului care se scurge, și implicit a omului gândit în asemenea context o
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]