1,253 matches
-
particulare, precum intonație, accent, timbru, durată, intensitate și înălțimea sunetelor, care capătă valențe stilistice, sugerând trăiri afective diferite 255. Cu alte cuvinte, "prin intrare în relația cu accentul dinamic al cuvântului, accentul muzical devine accent stilistic și, în acest fel, intonația interogativă, exclamativă sau neutră ascendentă sau egal distribuită se constituie în mărci stilistice, sugerând diverse trăiri afective"256. În acest sens, menționăm prezența frecventă a aliterației 257, în majoritatea textelor interzise, redată prin repetiția nazalei dentale n, care accentuează strigătul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
În pasul al doilea, prin comunicarea cu celălalt identificăm fundamentele ambelor părți. Trebuie să ne exprimăm propriile fundamente cât mai clar cu putință, nici de pe o poziție de superioritate, nici de pe una de inferioritate. Trebuie să avem grijă cum comunicăm (intonație, gesturi, expresie facială) și în ce condiții (unde și cine mai este de față). Apoi, trebuie să ne arătăm deschiși la fundamentele celuilalt, să ascultăm și să acceptăm (ascultare activă, empatie). Pentru acest pas trebuie să ne dezvoltăm abilitățile de
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
Enescu a citat un fragment din creația sa în finalul Poemei Romîne, lucru care n-a plăcut criticilor contemporani, deoarece „nu se alipea de tot restul”.1 ) Exuberantă, muzica lui Hübsch edulcora sentimentele reale ale majorității romînilor; muzică ilustrativă, cu intonații tari, pentru serbări, parăzi, „potemkinade”. Personaj anecdotic, el ajunsese un producător de veselie la comandă,2) cît și un paratrăsnet pentru nemulțumirile contemporanilor față de patronul său, Regele, iar numele - o poreclă. Ironic, Romînia, Țara lui Carol I, era numită, prin
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de la Studioul de Radiodifuziune Iași (din 2004). Debutează cu versuri la "Miorița", revista liceului din Târgu Frumos (1969), iar editorial cu placheta de versuri Întoarcerea menestrelului (1979). Publică apoi un substanțial grup de poeme intitulat Nopțile Șeherazadei, în volumul colectiv Intonații (1989). Colaborează la revistele "Alma Mater", "Ateneu", "Antiteze", "Cronica", "Convorbiri literare", "Luceafărul", "Dacia literară", "Dialog", "Oglinda literară", "Porto-Franco", "Poezia" etc. Volume de versuri: Întoarcerea menestrelului, Centrul de Creație Botoșani, 1979; Ghemuit într-un sâmbure, Editura Junimea, Iași, 1998; Nopți cu chirie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
chiar a unei serii de relative, întinderile descriptive, exemplare prin nota lor discretă, se inserează între segmentele de acțiuni. La fel se întîmplă și în cazul dialogurilor, atunci cînd enunțurile descriptive nu manifestă decît aspectul non-verbal12 al situației (gesturi, mimică, intonații...). Însă, cu toate că admitem că descriptorul urmărește cu precădere să fie exhaustiv, el nu va putea evita să se confrunte cu scriitura a cărei principală proprietate este liniaritatea. Este ceea ce J. Ricardou numește "temporalizarea scripturală" a oricărui obiect descris. Perceput în
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
necesar ca în clasa a IVa, la început, să fie menținute unele elemente specifice lecțiilor de limba română cu conținut istoric, realizându-se o îmbinare dintre povestirea textului și citirea textului din manual. O povestire caldă, nuanțată, expresivă, cu o intonație adecvată, cu pauzele și accentele necesare, cu gesturile cele mai potrivite emoționează puternic și menține atenția elevilor pe tot parcursul ei . Este bine cunoscută, în acest sens, evocarea făcută de Mihail Sadoveanu Domnului Trandafir: „ mai cu seamă explicațiile la istorie
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
puțin receptivi la un anumit tip de gestică, în funcție de orientarea politică. Acest lucru a fost arătat și de un experiment: Psihologul Patrice Georget a făcut două înregistrări video identice pe planul discursului, constituite din aceleași argumente și pronunțate cu aceeași intonație, dar diferite ca formă gestuală: un actor care juca rolul unui primar al unei comune mici pronunța într-un caz discursul adoptând o gestică care puncta (73% gesturi care punctează, 20% gesturi metaforice, 7% adaptatoare), iar în alt caz optând
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
ca astfel de mimici să fie decisive în negocierile cu sindicatele... Concluzie Atunci când un discurs nu tratează aspecte concrete ale vieții noastre cotidiene, rareori se întâmplă să analizăm atent argumentele. Ne lăsăm influențați de indicii superficiale, cum ar fi vocea, intonația, impresia de răceală sau de căldură pe care ne-o dau trăsăturile feței, mimicile care îl pot face pe orator să fie mai de viață și mai simpatic, pentru a atrage atenția de la conținutul discursului. Un exercițiu un poate consta
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
modele evoca, din cauza formei radiatorului, a capotei și farurilor, o față zâmbitoare. Aceste imagini erau însoțite de o înregistrare audio în care erau lăudate calitățile produsului în maniera unui mesaj publicitar. Vocea de pe înregistrare adopta, după caz, trei tipuri de intonație: una veselă, una neutră și una mai degrabă tristă. După ce au privit fotografiile și au ascultat înregistrările, voluntarii trebuiau să indice modelele pe care le preferau și erau, eventual, gata să le cumpere. Rezultatele au arătat că, în general, modelul
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
un fir continuu care poate fi recunoscut de cei interesați prin fraze de tipul: „Am teoria mea, valorează ce valorează, iat-o în câteva cuvinte”. În ciuda misterului care învăluie anumite afaceri, îl credem pe Domnul X în totalitate. Ceva în intonația lui dă siguranță și nimănui nu-i trece prin cap să-i conteste versiunea asupra faptelor. Dacă e să credem în studiile de psihologie care au analizat legăturile între timbrul vocii și impresia de credibilitate pe care o degajă oratorul
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
fi dificil, dacă nu chiar imposibil să cităm un caz de indice absolut pur sau să găsim un semn lipsit de calitatea indicială" (C.P. 2.306). Tipuri de indicialitate Actualizare Cod Raport referențial oral scris homo materialitate hetero-ma-terialitate LINGVISTICA paralingvistică intonație + + propriu-zisă deixis-ul + + + FIGURATIVĂ săgeți, vectori + + OSTENSIVĂ primară obiectul real + gestul indicării + secundară urme, amprente, simptome, urme fotografiate + + + + + + + Ca și iconicitatea, indicialitatea cunoaște o gradație în raportul față de referent (așa cum o mică fotografie în alb și negru a Giocondei seamănă mai
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
un model de receptare a glumei ca actualizare a principiului interpréter c'est dériver (C. Kerbrat-Orrechioni, 1982); aceste repere vor fi de natură sociolingvistică și praxiologică, pentru că abilitatea noastră de a infera intențiile locutorului (din forma în care se spune: intonație și mimică specifică în cazul glumei orale și mai ales din ceea ce se găsește dincolo de ceea ce se spune) nu este o capacitate strict lingvistică, ci este mai degrabă o aplicare a unor foarte generale common-sense strategies (J. Morgan, 1978). Într-
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
uzaj se apropie de opoziția utilizare/mențiune discutată de Sperber & Wilson ŕ propos de funcționarea ironiei; ironia poate fi pertinent descrisă ca un fapt de mențiune (se pronunță un enunț ca "Ce succes!" pentru a sugera eșecul cu o anumită intonație care semnifică citarea și nu utilizarea reală a enunțului respectiv). Ca și ironia gluma propune o dublă lectură (literală și derivată cu focalizarea asupra sensului literal), instituind o nouă relație între structura lingvistică și uzajul limbii. Mecanismul glumei implică o
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
în același timp; locutorul își privește interlocutorul pentru a-și da seama dacă este urmărit și înțeles, receptorul își privește emițătorul manifestîndu-și interesul sau aprobarea; * jocul privirii influențează distribuția luărilor de cuvînt într-o conversație cu mai mulți parteneri, corelată intonației și unei gestualități de final. Anumite posturi corespund Gestalt-ului comunicării totale (cf. A. Scheflen): punctul corespunde punctului într-o conversație și este marcat de o modificare a capului și privirii locutorului (același vorbitor utilizează 3-5 puncte pe care le reia
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
un adevarat boom atît la nivel teoretic, cît și aplicat (pragmatica interacțiunilor comunicative, comunicarea interculturală, pragmatica contrastivă, pragmatica "cross-culturală" etc.). Obiectul de studiu este reprezentat de "schimbul comunicativ" sau comportamentele comunicative complexe, incluzînd alături de competența lingvistică propriu-zisă, stapînirea paraverbalului (ritm, intonație, debit, volum etc.), a normelor socio-culturale de adresare, conversație, inițiere și încheiere a ¨tranzacției comunicative¨, într-un cuvînt, cunoștințe lingvistice și socio-culturale inextricabil legate. Fiecare comunitate discursivă (speech community) este caracterizată de cel puțin o limbă comună (în Canada însă
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
veche de peste 2000 de ani, considerată de unii cercetători capitol al semioticii generale, retorica include cinci subdiviziuni: inventio (inventarul de argumente și toposuri); dispositio (planul discursului persuasiv eficient); elocutio (arsenalul figurilor de stil); actio (care adaugă retoricii verbale gestualitatea, mimica, intonația etc.). SEMANTICA 1. Una din cele trei dimensiuni ale semioticii, alături de sintaxă și pragmatică. Ea studiază relația semn/designatum (concept) opus lui denotatum (obiectul); 2. (În lingvistică) Studiul semnificației (toate chestiunile legate de polisemie, sinonimie, antonimie, definire). 3. (În logică
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
la nivel suprasegmental, în raport cu comunicarea verbală, fiind un factor esențial în personalizarea discursului și în transmiterea eficientă a mesajului. De aceea, componenta paraverbală trebuie adecvată discursului oral și situației de comunicare, ținând cont de următoarele aspecte: vocea va avea o intonație expresivă, în acord cu fluxul ideilor; timbrul și inflexiunile vocii vor nuanța mesajul, tonul și volumul fiind adecvate contextului; ritmul vorbirii nu trebuie să fie monoton, ci să marcheze ideile formulate; schimbările de ritm semnalează trecerea la altă secvență discursivă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
a exista ca societate, comunicarea interpersonală poate fi bilaterală (unidirecționată) sau multilaterală (multidirecționată), realizânduse prin viu grai sau prin scris. Spre deosebire de comunicarea scrisă, care apelează la resurse verbale și grafice pentru codificarea informației, comunicarea orală adaugă mijloacelor lingvistice modalități paraverbale (intonație, accente afective, pauze expresive, ritm etc.) și nonverbale (gestica, mimica, focalizarea privirii etc.). Un mod particular de a comunica idei, reprezentări, sentimente este comunicarea artistică, formă specifică de transmitere a mesajului artistic de la creator la receptor prin intermediul operei de artă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
M. Sorescu) Exclamația retorică se concretizează ca enunț sau serie de enunțuri ce contrastează în contextul stilistic prin intensitatea sentimentelor pe care le exprimă. Mărcile subiectivității și ale afectivității sunt interjecțiile, construcțiile exclamative (cu indici ai superlativului, de cele mai multe ori), intonația specifică: Lumina ce largă e! / Albastru ce crud! (L. Blaga); ȘTEFAN: Oh! pădure tânără!... (B. Șt. Delavrancea); Tu nu ești om, Lică, ci diavol! (I. Slavici) Invocația retorică este figura de stil utilizată în scop expresiv care constă în adresarea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
VARIANTA 6 SUBIECTUL I (30 de puncte) (Tudor Arghezi, Saștept?) 1. sinonime: pulbere - praf, nimicnicie; nu intră - nu ajunge, nu se deschide 2. În titlul formulat ca propoziție interogativă, semnul întrebării are rolul de a marca grafic interogația retorică, semnalând intonația ascendentă specifică unui enunț interogativ. 3. [a călca / a trece pragul (cuiva), a se pune prag, a pune piciorul în prag, a se lovi (cu capul) de pragul de sus, a bate/a toci pragurile, din prag în prag, în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Călinescu. - VARIANTA 10 SUBIECTUL I (30 de puncte) (Camil Petrescu, Patul lui Procust) 1. sinonime: retras - izolat, însingurat, solitar; rarefiată - eterică, suavă, imponderabilă 2. În enunțul reprodus, semnul întrebării are rolul de a marca grafic sfârșitul enun țului interogativ și intonația ascendentă specifică. 3. [a avea de gând, ai da prin gând, ai trece prin cap un gând, a sta pe gânduri, ași lua gân dul (de la ceva), a pune pe gânduri, (iute) ca gândul, gând la gând (cu bucurie) etc.
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ești tu, suntem noi toți. - VARIANTA 15 SUBIECTUL I (30 de puncte) (Camil Petrescu, Act venețian) 1. sinonim neologic: cinstit - onest; a îndura - a suporta 2. Izolând interjecția de restul enunțului, primul semn al exclamării are rolul de a marca intonația ascendentă specifică. Semnul al doilea evidențiază sfârșitul enunțului exclamativ, reliefând implicarea afectivă a locutorului/conotând dezamăgirea, frustrarea. 3. Acest tânăr este fiul meu. (substantiv); Era prea tânăr pentru a înțelege totul. (adjectiv) 4. adresare directă: substantive în cazul vocativ (Signor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
dar care au tendința să se amplifice în nesfirșite meditații, invadînd întreaga viață psihică prin exaltare imaginativă și sfîrșind prin "a se încarna", adică prin a se manifesta chiar și în activitățile somatice, și ele adesea imponderabile: gesturi, mimici și intonații ale vocii care trădează meditațiile secrete și care, acumulîndu-se, se exteriorizează activ prin calomnii reciproce, intrigi și în cele din urmă prin explozii de violență. Nu este vorba atît de o pierdere de energie și de timp, cît despre concentrarea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
întâmplat de fapt? INTERLOCUTOAREA: După ce m-a sărutat, vedeți, el a... cum să zic... știți dumneavoastră... și acum sunt... un fel de... cum se zice... știți... și nu prea știu ce să fac. Interlocutoarea și-a terminat fraza cu o intonație urcătoare la cuvântul "fac", lăsând ascultătorii să se gândească dacă pune o întrebare sau face o declarație, sau dacă a terminat într-adevăr ce avea de spus. Trebuie să recunoaștem că această formă degenerată de conversație este o excepție, mai
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
expresii evaluative, elemente emotive, indicatori subiectivi care sînt în mod normal absenți în discursul naratorial); semnale specifice ale unui grup sau clase la care aparține un personaj; semnale și mai specifice ale idiomului personal al unui personaj (cuvinte distinctive, registre, "intonații"); sau semnale ale relațiilor de tip social (de ex., forme de adresare care par a fi folosite numai de anumite personaje privitor la alte personaje): și (2) trăsături semantice (evaluări, interpretări, judecăți, "înțelesuri intenționate" care e mai plauzibil să fie
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]