1,416 matches
-
au scăpat, accidental, făcându-l să se rostogolească pe două rânduri de scări, și l-au vizitat după aceea la infirmerie, rușinați și penitenți, toată săptămâna următoare. — Auzi, cine-s toate tipele astea? l-a Întrebat Kerry Într-o zi, intrigat de volumul corespondenței lui Amory. M-am uitat În ultimul timp la ștampilele de pe plicuri - Farmington și Dobbs și Westover și Dana Hall. Care-i ideea? Amory a rânjit. — Toate sunt din Orașele Gemene. Le-a numit pe rând: — Una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Întreg viitorul studentului nevinovat păruse năclăit de regrete și eșec, lucru agravat și de ingratitudinea adevăratului vinovat. Nevinovatul și-a pus până la urmă capăt zilelor și, mulți ani după aceea, adevărul a ieșit la lumină. Când o auzise, povestea Îl intrigase, dar Îl și Îngrijorase pe Amory. Abia acum Înțelegea morala ei: nu poți cumpăra libertatea prin sacrificiu. El este ca o funcție Înaltă În care ești ales, ca moștenirea puterii - pentru anumiți oameni, În anumite momente, este un lux esențial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fost una cu impact destul de redus, campania derulându-se mai ales door-to-door și pe media tradițională. Fostul meu profesor de filosofie politică, de la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București, Cristian Preda mi-a dat invite pe Facebook. M-a intrigat cu atat mai mult această invitație cu cat pe Cristian Preda îl citisem că blogger-candidat la alegerile europarlamentare din partea PDL. Un profesor de filosofie politică aflat în campanie electorală m-a invitat să intru pentru prima oară pe rețeaua socială
by IONELA CARMEN BOŞOTEANU [Corola-publishinghouse/Administrative/1115_a_2623]
-
Sunt mai multe poeme de-ale lui Cezar Ivănescu care circulă "libere", au intrat în folclor, se cântă sau se recită. E de ajuns să pomenim "Amintirea paradisului" sau "M-a prins dorul de Moldova"... Cum apreciați acest lucru, vă intrigă sau vă încântă...? Așa cum am mai spus-o, numai poetaștrii de două parale sunt mândri de "cărțile lor", adesea simple furăciuni calificate (cazul Cărtărescu!). Eminescu nu și-a strâns poemele într-o carte, Arghezi a debutat la 47 de ani
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de el nu mai are nevoie de bietul lui nume ca un inel prins la piciorul unei păsări călătoare. Reintrarea în folclor a poeziei mele mă încântă, pentru că un idiom poetic trebuie să se topească în limbajul comun. Ceea ce mă intrigă este altceva, și anume apariția unor inși care-mi "pun poemele pe muzică" fără acceptul meu, fără să respecte în nici un fel legea drepturilor de autor, și pe deasupra îmi mai și pocesc versurile. Cu acest gen de "folclorizare" nu sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și mi-am pus palmele pe cărămida lui roasă. Era cuptorul în care mă culcau bunicii și dormeam până la orele de mai târziu ale dimineții, în timp ce ei erau plecați la muncile de vară ale câmpului. Venită și se pare puțin intrigată de abaterea de la protocol, noua stăpână a casei, văzându-mă cu mâinile întinse spre cuptor, înțelese și ea, fără nici un schimb de cuvinte, despre ce era vorba. Cam după un ceas urcam la casa părinților, casă mare se pare, extinsă
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
pământ (distrugerea Ierusalimului de către Titus), și în lumea „ce va să fie” (Gheena fără de sfârșit). Ieronim Ieronim își expune părerea asupra logion-ului în Scrisoarea 42 către Marcella, redactată la Roma în 385. Marcella îl consultase cu privire la acest subiect, deoarece fusese intrigată de afirmația categorică a lui Novațian: numai creștinii apostați, cei care s-au lepădat de Isus în timpul persecuțiilor, au păcătuit împotriva Sfântului Duh65. Ieronim dă un răspuns grăbit și destul de încâlcit, contradictoriu, dat fiind că, în opinia sa, păcatul împotriva
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Evident, nu avea deloc intenția de a-i explica în detaliu Creierului ce se întâmplase între el și Trask. ― Am impresia că controlul tău asupra mea nu e atât de eficient pe cât crezi. ― Eu trebui a recunoaște că ceva mă intriga. Dar îți mai oferi o șansă. Eu a fi un aparat foarte prețios. Eu a avea acumulate informații care a acoperi o sută douăzeci și cinci de ani și o valoare de peste un trilion de dolari. Primul motiv. Al doilea: când te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
la Auschwitz pentru că refuzasem să semnez angajamentul de loialitate față de Reichul german, cerut tuturor studenților olandezi. Nu i-am spus niciodată că acesta a fost motivul, deși adusesem vorba despre angajament, dar, într-un fel sau altul, pe măsură ce devenea mai intrigată cu privire la audierile din cazul McCarthy, a ajuns să mă creadă. Curajul meu o înspăimânta, vitejia mea nesăbuită o îngrijora și gândul la ele au convins-o că o piesă despre Amsterdamul sub ocupație o să fie cam incomodă pentru mine. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Peter. Nu a trebuit să îi explic lui Susannah. Știa la ce făceam aluzie eu și sora ei. La superstiții, practici primitive și chipuri cioplite. Cuvintele pluteau în aer, gata să fie smulse de acolo. O înspăimântau pe Susannah. O intrigau pe Madeleine. Faptul că le invocasem o înfiorase. De asta nu a obiectat când i-am adus florile. Noaptea trecută ieșise din dormitor și dăduse peste un soț al cărui univers se micșorase la dimensiunile unui seif. În seara asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
În rest, categoria eseu, carte de teorie sau de ideologie suferă încă îngrozitor. Nu în zona eterata Patapievici-Liiceanu, ci mă refer mai ales la idei noi aduse de oameni noi. E lipsa mare de avânt ideatic, hehe. M-a cam intrigat readucerea în prim plan și umflarea unor nume ok din punct de vedere literar, dar nu extraordinare, nume care sunt pomenite mai ales din lipsă de altceva. E cazul unor autori precum Aldulescu sau Lăcusta, Stâncă și alții, care au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
Cartea lui Adrian Petrescu este acel gen de nereușită frustrantă și prin faptul că nu o poți numi direct „eșec“ sau „carte proastă“. Uneori, o astfel de judecată sigură poate și ea concura cu un catharsis. Sunt destule pasaje onorabile. Intrigă însă curajul autorului de a se arunca cu un bagaj obsesional și imagistic desprins parcă din bâjbâielile romanului existențialist-psihologic românesc. Grija pentru arhitectura romanului lipsește cu desăvârșire. Autorul crede că poate rezolva totul prin lungi confesiuni sau prin intervenții naratoriale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
lovindu-se de perete, chiar lângă Grosvenor. Acesta reuși totuși să-l dezarmeze pe agresor, doborându-l cu un pumn. Omul - un partizan al lui Kent - îi aruncă o privire rea, mârâind: - Spion afurisit! O să-ți arătăm noi ție! Deși intrigat de purtarea bizară a individului, Grosvenor merse mai departe, dar pe măsură ce se apropia de secția de nexialism, simțea că-i sporește neliniștea. Dacă un chimist putea fi stimulat atât de ușor să-l urască, la ce grad de ură vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
această condiție, Grosvenor își întoarse fața spre căpitanul Leeth, care-i înfrunta privirea. - Cred că ar trebui să accepți riscul, domnule căpitan, îi spuse Grosvenor, cu hotărâre în glas. - Bine, răspunse căpitanul, înclinându-se ușor. Renunț la propunere. Morton părea intrigat de această scurtă discuție. După ce-i privi de câteva ori când pe unul când pe celălalt, directorul coborî treptele înguste, de metal, și se apropie de Grosvenor căruia îi spuse în șoaptă: - Când mă gândesc că nici nu bănuiam ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
nu pot uita Întunecimea casei și căldura dinăuntru plină de aburi. Ne Întoarcem În sfîrșit acasă, unde aflu uluit că barza mi-a adus o surioară. În acest punct, mirarea din mine a lucrat cu atîta intensitate, Încît am ieșit intrigat În curte unde țin minte În amănunt cum am cercetat duzii Înalți, lipsiți de frunze, umbra rară a coroanelor lor goale, soarele cu dinți și cuibul de barză pustiu de pe șura vecinilor. Mi se povestește (aceste amănunte nu mi-au
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ele că doar nu le-or fi luînd pentru sex oral!“ Adresanta A tresare, conștientă că tocmai ea este posesoa rea unei voci precum cea visată și dorită de solicitant. Coinci dența o flatează, dar ea nu se oprește aici: intrigată de iritarea prietenei sale, se deplasează la sursă să vadă cu ochii ei cum se produce o carte audio. Îi scrie lui E: „Ei bine nu știu dacă Înaintea sau În urma ta pe Ruba l-am Întîlnit și eu. M
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
flagrant / dovadă că iubim / (când iubim) / cu toții aceeași iluzie / intimă.“ (Manager la muză) Să credem că lenjeria de corp este o metaforă pentru spiritul identitar? Versurile din acest volum ne înduioșează și în cele din urmă ne plictisesc, prefața ne intrigă și în cele din urmă ne amuză. Să ne întoarcem deci la prefață, ca să ne mai procurăm puțină bună dispoziție: „A sosit momentul să ne referim la starea conglomeratului poetic posadesc, buchetul stilistico-prozodic și cromatic al orchestrărilor sale... Ritmul dă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de spaimă, de gelozie și de anxietate. Narațiunea este la persoana a treia, iar cronologia este inversată, cititorul coborând din anul 1947 în 1944, apoi în 1941. Ceea ce are cu adevărat importanță în Veghea nu este prezentul, ci trecutul, nu intriga, ci mai ales personajele care trăiesc din rămășițele zilelor de război: „Pentru că simțise foarte clar acel mic fior ciudat sau vibrație care apărea înainte ca alarma să sune, și chiar înainte ca vocea ei să i se destrame, sirenele sunară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
din memoriile violonistei Ida Haendel și din mărturiile directe ale dirijorului. Un bun prieten mi-a semnalat cu câtva timp în urmă scoaterea la licitație, pe ebay.com, a două scrisori inedite, cu alte informații, de natură cel puțin să intrige. Pe urmele lor, grație doamnei Ruth Guttman Ben Zvi, critic muzical, originară din România, am descoperit-o pe Dina Avrech, o personalitate fascinantă, o pianistă excepțională, din păcate, astăzi, practic necunoscută în afara Israelului, și apropiată de Sergiu Celibidache. La începutul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
din carte. Și mi-a plăcut teribil comparația cu personajul din filmul lui Porumboiu, A fost sau n-a fost?, acel fost securist, actualmente afacerist, care intervine telefonic să-i pună la punct pe „revoluționari“. Cortina de ceață m-a intrigat, m-a informat, m-a făcut să râd. Cred că e de ajuns pentru o carte de dialoguri relaxate. Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș, Cortina de ceață, colecția „Duplex“, Editura Polirom, 2007 Album de enervări Bogdan Romaniuc La 24 de ani
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
cu gura plină. — Ia-o, te rog, ceva mai Încet, i-a spus Margaret. Dacă mai mănânci În felul ăsta o să ți se facă rău. Mie mi-e destul să mă uit la tine ca să mă Îmbolnăvesc! Aspectul lui o intriga, dar nu Într-un fel neplăcut. Era un caz interesant de studiu pentru ea. Trăsă turi tipice indo-malaeze, printre care se puteau bănui urme ale unor strămoși minangkabau și o piele de nuanță mai deschisă, Întunecată Însă din pricina asprimii traiului
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sunt exact cerceii Teofanei. Care cercei? Ăia cu piatră roză, nu-i vezi? Îi văd. Nu seamnă cu cerceii Teofanei, ai Prințesei? Ba da, cerceii care, spunea ea, că i-a dat nașă-sa la botez ca să-i poarte noroc.” Intrigată de această discuție m-am apropiat de doamna. „ Admirați cerceii?am întrebat-o pe doamna. Da. Sunt care mai de care mai frumoși, mia răspuns. Și mie îmi plac, îi spun eu, voind să aflu mai multe detalii. Aștia cu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de porumb. încă sânt plini de mizerie și încerc o curățare haiducească, lovindu-i unul de altul să mai cadă ceva de pe ei. Și cum dădeam eu așa din picioare, zăresc ceva gălbui, care iese de sub pantof și care mă intrigă și-mi ațâță curiozitatea, și nu mă las până nu-l scot. Mă chinui puțin, căci mi-e lene să mă aplec și atunci încerc în mod repetat să agăț cu vârful celuilalt pantof ce dracu' se ascundea în adăpostul
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
de etaj care îmi arăta foarte leneș câte mai sânt până la parterul dătător de aer curat. Încercam să nu mai respir, așa de insuportabil devenise aerul. Nu-mi puteam lua ochii de la personajul din fața mea, iar de câteva secunde mă intriga foarte tare calitatea foarte bună a hainelor, e drept, îngrozitor de murdare și extrem de șifonate, dar care totuși lăsau să se vadă gabardina englezeasca din care, cândva, un creator francez, la modă, croise un costum da excepție. Ca să-ți dai seama
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
lui J.P. e foar bogat, fiind supranumit și "regele zahărului", că barca e a lui și că plecaseră în jurul lumii cu vreo opt luni în urmă, că navigau mai mult costier, totul sau aproape totul, pentru că singura chestie care mă intriga era faptul că J.P., care se anunța iubitul lui Vero, nu rata nici o ocazie, vreau să spun nici o fustiță care trecea prin drepul nostru. Eram nedumerit și de atitudinea lui, dar mai mult de a ei care se încolăcea de
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]