1,291 matches
-
avea de spus și, cu atât mai puțin, femeile cu care stătea de vorbă, care așteptau de la bărbații tineri să fie plini de idei curajoase și planuri mărețe de a cuceri lumea. Tom le strica tot cheful cu îndoielile și introspecțiile lui, cu explorările lui obscure în natura realității, cu felul lui ezitant de a fi. Era și-așa rău că era șofer de taxi, dar un șofer de taxi filozof, care purta uniforme de armată sau de marină și avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Eul afectiv și cel rațional sunt într-un permanent război de gherilă. Când îți seacă izvoarele meditației, scrutează cerul înstelat! Este loc în noi și pentru rațiune și pentru revelația creștină. Un mesteacăn desfrunzit pare antena noastră spre nemărginirile sufletului. Introspecția extremă poate fi culcușul marilor timizi. Nu te poți găsi pe tine însuți, decât călătorind prin alții. Absolutul un alt neîmpăcat dușman al clipei. Omul este singura ființă care se burică în fața infinitului. Ne incită teribil ușile pe care scrie
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
idei, nu portofele. Dacă viața nu are rost, atunci ce rost mai are? Fără motiv, mă simt uneori îngrijorător de împăcat cu mine însumi. Tinerii trebuie ajutați ca, din când în când, să mai cadă și pe gânduri. Prin exacerbare, introspecția devine masturbare spirituală. Pe unii creatori îi doare mijlocul, pe alții-scopul. Caută rădăcinile, dar nu încremeni în ele. Primul limbaj a fost, cu siguranță muzical. Mărturie pot depune păsările. În adâncul sufletului uman mocnește o persistenta și nedefinită răzvrătire. Confortul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
o ia înainte, alta rămâne gură cască pe loc. Intuiția țâșnește dintr-un creier incandescent. Omul, singura viețuitoare fulgerată de întrebări. Întrebările ne complică dar ne și înfrumusețează viața. Victima nu este întotdeauna inocentă și nici agresorul mereu bestie. Uneori introspecția pare o necropsie spirituală. Curiozitatea exagerată i-a făcut pe mulți creatori geniali să-și piardă paradisul. Mă tem să rămân cu mine însumi. Întotdeauna e bine să ai și un martor. Nu ne regăsim pentru că am devenit extrem de labirintici
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
s-a împielițat betonul. În fața splendorilor naturii, omul rămâne amenințătorul ante portas. Astrologii studiază urmările marilor copulații universale. Lebăda - această tulburătoare caravelă a naturii. Ne comportăm cu natura precum Alaric la intrarea în Roma. Natura este o discretă invitație la introspecție. Organismul uman asimilează perfect ceea ce iese din pământ, nu din laboratoare. Pete de sublim au și catastrofele. Simt uneori cum natura începe să-și retragă discret investițiile creatoare din mine. Poluarea - un recviem pregătit celor care încă sunt vii. Animalele
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mileniului trei să fie o ființă degrevată de artă. Aforismul ar putea fi un laser al gândirii. Multe opere de artă au crescut din sâmburele aromat al copilăriei. Creativitatea este atestatul intelectualului autentic. Cultura poate ameliora caracterul omului, adâncindu-i introspecția. Există critici care cred că numai ei pot forma guvernul artei. Spectrul scriitorului se întinde de la mânuitor până la mântuitor de cuvinte. Arta ar putea deveni cea mai tulburătoare religie a lumii. Artistul rămâne același desconsiderat salahor al inefabilului. Rezistă creațiile
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Încurajator și ținu creionul deasupra hârtiei. — Asta trebuie s-o șpună alții, zise domnul Savory. Dar șperi totdeauna, șperi la ceva de genul aceșta, să recâștigi optimismul și nota șănătoasă pentru proza modernă. S-a abuzat atât de mult de introspecție. Prea multă mohorală. La urma urmelor, lumea este un șpațiu plăcut și palpitant. Mâna osoasă, care ținuse pipa, plesni neajutorată un genunchi. — Să readucem spiritul lui Chaucer, spuse el. O femeie trecu pe culoar și, pentru moment, Întreaga atenție a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
caraghios. Am spus scurt. S.C.U.R.T.), ceea ce nu ascunde complet o inimă caldă și plină de Înțelegere. Pus să-și evalueze poziția În literatură, cuvintele lui au fost: „Mă declar cu tot bunul simț pe care-l am Împotriva introspecției morbide cultivate de unii scriitori precum Lawrence și Joyce. Viața e un lucru minunat pentru cei aventuroși, cu o minte sănătoasă Într-un trup sănătos“. Domnul Savory, care se Îmbracă decent și fără excentricități, nu crede În boemismul unor anumite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
referenții, înglobând sinele creator, un interlocutor imaginar, cititorul prezumtiv, pentru că o astfel de raportare în moduri diferite la universul investigat permite, în consecință, recurgerea la forme distincte de manifestare, trecând de la aparent simpla înregistrare a formelor lumii, la analiză sau introspecție, cu apanajul celui obișnuit să formuleze judecăți de valoare sau să încerce să impună criterii de înțelegere, selectând din marasmul cotidian ceea ce, la un moment dat al existenței sinelui, este mai important pentru istoria individuală decât tot ce înseamnă Istoria
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
romanciera abandonează ceremonia egolatră și se dedică lumii, cu toate că grația și suspinul își trag rădăcinile din „cuibul fatal” al subconștientului. Cum sar putea reflecta socialul fără de indivizi, și cum am putea observa indivizii Ăindiferent de calitățile sau noncalitățile lor) fără de introspecția prin care se evidențiază caracterele. Plăcerea prozatoarei este să vadă cum scapată sufletul, cum își mărturisește mizeria și suferințele, după ce a făcut totul ca să pară de viță aleasă. În opera sa de început nu există eros, doar erotism, sunt declarații
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
se consumă pe un nemilos destin interior; realism de mare clasă, care ucide toate convențiile, toate falsele pudicități, smulgând misterul. Primele cărți ale Hortensiei Papadat Bengescu se compun din improvizații lirice pe teme variate ĂApe adânci 1925). Textele acestea sunt introspecții ale sufletului feminin deschis cu o mare foame senzorială către lume. Autoarea își ascultă atentă trupul, îi pândește reacțiile, îi trăiește cu intensitate satisfacțiile. Din asemenea atitudini de dăruire tâșneste o exaltare lirică a fiziologicului. Sunt cântate mângâierile mării, sărutul
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
direcția psihologicetică. “Fiecăruia dintre noi Ăconstata prozatoarea în roman) i s-a pus în mâini o mică oglindă în care să se privească pe el și viața lui, apoi lumea și viața ei, apoi timpurile în care s-au perindat.” Introspecția plus observația din exterior și retrospecția sunt prezente în scrierile lirice ale autoarei. Precum în alte scrieri din prima etapă, în Femeia în fața oglinzii introspecția stă în primul plan, devenind uneori obositoare prin insistență. Tânăra Manuela, o alta Adriana, percepe
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
și viața lui, apoi lumea și viața ei, apoi timpurile în care s-au perindat.” Introspecția plus observația din exterior și retrospecția sunt prezente în scrierile lirice ale autoarei. Precum în alte scrieri din prima etapă, în Femeia în fața oglinzii introspecția stă în primul plan, devenind uneori obositoare prin insistență. Tânăra Manuela, o alta Adriana, percepe și relfectă cu toată puterea urâtul zile, retrăgându-se în propria-i solitudine. Stările sufletești traduc, într-un paralelism mobil, ritmuri ale naturii și invers
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
chip al cărui destin se citește ca într-o oglindă. Feminitatea la ea e mai degrabă de natură interioară, în orice caz controlată de o rațiune mereu trează. La Femeia în fața oglinzii prioritatea părea a reveni problemelor individuale, la maturitate introspecția are în vedere, nu fără un gust amar, probleme ale destinului în sens larg. Nici o încărcătură emoțională nu pare a însoți, în romane, căderea în moarte după boli descrise minuțios, din apropiere. Obsesia morții se va manifesta la scriitoare, spre
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
a pus în mâini o mică oglindă în care să se privească pe el și viața lui, apoi lumea și viața ei, apoi timpurile în care s-au pelindat”. Precum și-n alte scrieri din prima etapă, în Femeia în fața oglinzii introspecția stă pe primul plan, devenind apăsătoare prin amănuntul reflexiv relatat, prin densitatea obsedantă a trăirii de a trăi. Manuela, o altă proiecție a Adrianei, percepe și reflectă cu toată trăirea urâtul zilei prin sine, cu sine, de la sine, retrăgându-se
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
pentru proza sa scurtă, atât de „bogat în ideologia sa pasională“. Fără a fi știut una de existența celeilalte, cele două scriitoare puneau bazele modernismului literar prin proza lor analitică, puternic psihologizată, îndreptându-se, în cazul Hortensiei Papadat Bengescu, către introspecția riguroasă, iar în cel al lui Katherine Mansfield, spre reconstituirea amănunțită a universului interior al personajelor. Cele două atitudini ale scriitoarelor nu sunt deloc întîmplătoare, ci mai degrabă determinate de o întorsătură a destinului fiecăreia, care se va dovedi, în
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
realizarea sa ca scriitor. În cazul Hortensiei Papadat-Bengescu, aceste analize la fel de minuțioase) nu mai au caracterul unor fragmente menite să declanșeze evenimentul, în proza sa ele sunt evenimentul, cu alte cuvinte lucrurile stau tocmai invers: aici, acțiunea constituie pretextul pentru introspecțiile ample, etern-ramificate, spectaculoase, în vreme ce, la Katherine Mansfield, ele introduceau un episod, anticipau o situație sau o explicau. Și în cazul Hortensiei Papadat-Bengescu recunoaștem aceeași nevoie de a scoate din anonimat simpla meditație diurnă, contemplația temporară, spleenul cotidian, aceeași tendință de
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
psihologia abisală, transfigurate în text prin îndelungile monologuri interioare. Acuzațiile cum că prozele sale ar avea un caracter exclusiv subiectiv, revendicându-se din stilul confesiv ori din cel epistolar, sunt contrazise. În textele sale scurte din volumul Sangvine), autoarea dublează introspecția printr-o schemă narativă precisă și ordonată, în vreme ce profilul personajelor este creat cu rigurozitate. De cealaltă parte, Katherine Mansfield își afirmă de la bun început interesul față de „experiență“, devorează jurnalele lui Oscar Wilde, dovedind la începutul carierei un mai mare talent
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
căruia presupun că se ascunde autorul, P.H. Lippa. Cine s-ar fi așteptat ca acest scriitor cuminte, cu gusturi clasiciste, să scrie o „poveste” cu vizibile implicații psihanalitice, dar și cu accente ceva mai „libertine”? Fără a afișa pretenții de introspecție proustiană, cu „finețuri” analitice proprii „modernilor” din prima jumătate a veacului al XX-lea, P.H.Lippa se avîntă cu mult curaj asupra subiectului. La un moment își pune personajul, „un domn avînd în cont vreo 1112 luștri”, să facă „serioase
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ce, parcă poți să te compari?!”) trimite, se pare, chiar la această pornire originară, de a te căuta în celălalt, de a te controla privindu-te „în oglindă”. Este mult mai ușor decât a coborî în sine și a face introspecții ce solicită intelectual și nervos, ceea ce pentru unii poate părea de-a dreptul insuportabil (dacă nu și inutil!). Pe de altă parte, în aceeași întrebare se întrevede și acceptarea umilă a „necesității implacabile” de a te compara în primul rând
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
se scuza uneori în fața prietenilor. Dar nu atât de „acaparante” încât să nu facă loc și acestei „acolade amoroase” care îl forțează să-și reconsidere viața dedicată propriilor nevoi și plăceri, altfel-zis, egoismul existenței de unul singur. În orele de introspecție, prilejuite mai ales de călătoriile cu trenul, reface drumul parcurs de când a întâlnit-o pe Teodora. Ca de obicei, îi trec prin minte tot felul de „asocieri livrești”. Astfel: „strămoșul” Adam a fost fericit atâta vreme cât a „hălăduit” (scrie P.H.L., sau
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
formula monologului interior este urmat de partea a doua, când, eroul înconjurat de flăcările războiului, simte în continuare îndoiala și frământarea. Sentimentul iubirii este confruntat cu cel al morții. Prins între oglinzile paralele ale confruntărilor, sufletul acesta se analizează prin introspecție: <ref id="9">9 Perpessicius , Patru clasici , E ditura Eminescu , București ,1974, Biblioteca Eminescu , p.138. </ref> Experiența războiului costituie pentru Ștefan Gheorghidiu experiență decisivă, un punct terminus al dramei intelectuale, o dramă a personalității. Ștefan Gheorghidiu, intelectual lucid, privește
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
o succesiune neîntreruptă "de momente autentice de simțire" în roman. Actul de creație constituie un act de cunoaștere, de descoperire și nu de invenție și construcția românească înseamnă experiență interioară, devenind mai liberă, determinată fiind de condiția memoriei și a introspecției: " Scriitorul cere operei substanțialitate și autenticitate, metoda substanțialialistă vizează esențele concrete, iar autenticitatea presupune Romanele " Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război" și "Patul lui Procust" sunt opere consacrate realității polivalente, fiind de observație și de analiză interioară, dar
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
afacere rentabilă, conversații banale, dar le privesc din perspectiva valorilor absolute și le judecă în mod critic. Eroul parcurge mai multe etape existențiale, intuind că eul său ar putea fi măsura universului, dar neputându-și demonstra acest lucru. Incertitudinea declanșează introspecția. Ștefan Gheorghidiu simte nevoia de a se verifica permanent și se confruntă cu: planul politic, cel social constituit din familia sa și mediul monden, de care se simte tentat, dar este respins - eroul îl va acuza cu vehemență; planul ideilor
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
propune autenticitatea, temporalitatea reală și stilul alb ce ar fi necesare în roman. La Camil Petrescu, timpul este subiectiv - ca și la Proust - iar romanul înseamnă experiență interioară, iar construcția devine mai liberă, determinată fiind de condiția memoriei și a introspecției. Timpul prezent și subiectiv, folosirea persoanei întâi sunt categorii folosite în noul roman, totul fiind subordonat memoriei. Se impune o nouă formă epică, neavând un subiect, cu momentele sale bine definite. Până la el, în literatura noastră dominau romanele sociale, monografice
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]