2,413 matches
-
siguranță, tratat cu cel mai draconic regim inventat de bestiile comuniste: exterminarea rapidă. Un polițist cinstit, conștiincios și nevinovat, care manifestase corectitudine și abnegație în privința obligațiilor strict profesionale, îndura acum, cu îndârjire și bărbăție, mizeriile unei detenții îngrozitor de dure și inumane, având ca puncte de sprijin doi piloni de rezistență: încrederea desăvârșită în Dumnezeu și dorința nestăvilită de a se întoarce în mijlocul familiei sale: soție și copii. Nu știam că steagul în bernă fâlfâia deja și al intrarea în curtea noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ăștia niște "criminali"?? Dar primise un ordin pe care trebuia să-l ducă la îndeplinire fără comentarii. Nu-i era permis să aibă opinii sau să emită considerații de natură umanistă sau creștin-ortodoxă. Ei erau simpli executanți ai unui ordin inuman pe care nu-l înțelegeau, nu-l acceptau, dar erau puși într-o situație fără ieșire. Erau niște roboți care îndeplineau automat comenzile primite. Atâta tot. S-a apropiat de ușa care, de fapt, era deschisă și a ordonat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
lui Dumnezeu. Iar cei ce se împotrivesc își vor lua osânda. (Romani 13:12) Vasăzică așa stăm?? Curată filozofie de... "oaie", adică de ,rob". ...Spartacus și Martin Luther King și-au "luat osânda" pentru că s-au revoltat împotriva unui tratament inuman: a sclavajului și a segregaționismului, Decebal și Ioan Vodă cel Cumplit și-au "luat osânda", adică au plătit cu viața iubirea față de poporul lor și faptul că s-au opus celor care ne voiau Țara; poporul român a suferit zeci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de răbdare, de suferință, de luptă neîncetată, de speranțe spulberate... Nouă ani! Nouă ani de închisoare severă, cu regim de exterminare pentru tata. Nouă ani în care tata a suferit și a suportat cu eforturi disperate cele mai atroce și inumane torturi pe care le scorneau gorilele regimului totalitar-comunist. Nouă ani, timp în care tata a lipsit dintre noi, copiii, iar mama, singură, s-a luptat, zi de zi, ceas de ceas, să ne hrănească, să ne educe, să ne îndrume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
locuiam în comuna Ceahlău, sub munte, tata, inginerul silvic Gheorghe Denk, suporta rigorile revoluției mondiale importate din nefericita Rusie, căreia i se vârâseră sperjur pe gât, în zilele și nopțile de pierdere a minților din anul 1917, urmate de groaznicul, inumanul război civil. Ei bine, ca să nu spun ei rău, tata târa, nituite cu ciocanul de glezne, lanțurile umanismului socialist. Mama, vai de capul ei, vara mă ducea la oraș, mă urca, de la Piatra Neamț, într-un tren cu niște roți înspăimântătoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
totul străin de comunism necesita eforturi mult mai mari. Altfel spus, rezistența fiind mai mare, forța necesară înfrângerii sale trebuia să crească proporțional. Aceasta era atmosfera în care a fost imaginată și aplicată una dintre cele mai dure, macabre și inumane acțiuni represive din istoria omenirii. Cum s-a tradus acest lucru în practică? Trebuiau eliminate două mari categorii sociale: elitele (de toate naturile: politice, intelectuale, militare, bisericești) și generația-liant dintre vechea societate și viitor, pentru ca noile generații să poată fi
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
aliată a clasei muncitoare în construirea societății socialiste). Sistemul carceral comunist a fost unul de exterminare a deținuților politici, prin condițiile de detenție, lipsa igienei, înfometarea deținuților, practicarea torturii, brutalitatea gardienilor, munca forțată, precum și vârsta înaintată a unor arestați. Metodele inumane folosite în anchetarea deținuților politici sunt recunoscute de un document oficial păstrat în arhiva Comitetului Central al Partidului Comunist Român, care le împarte în patru mari categorii: 1. folosirea bătăii, a subalimentației prelungite și a torturii, în scopul obținerii unor
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de Marcel Petrișor, Pavel Grimalschi și Nicolae Petrașcu. Comuniștii i-au repartizat în patru celule, având grijă ca în fiecare dintre ele să se afle cel puțin un bolnav de tuberculoză în ultima fază. Din cauza acestui lucru, precum și a condițiilor inumane din Casimcă, vor muri, pe rând: Vică Negulescu, Dan Dumitrescu, Costache Oprișan, 'Nutti' Pătrășcanu, Aristotel Popescu și Gheorghe Caziuc. Cei care s-au încăpățânat să nu moară aveau să treacă și prin reeducarea de la Aiud din perioada 1962-1964. Se poate
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
îi scria lui Eliade, dând astfel un difuz contur explicativ unuia dintre episoadele amare ale eșecurilor biografiei academice a lui Wikander - cearta prelungită și marcantă cu Widengren, colegul său de generație și disciplină: „Am primit de la Widengren o scrisoare crudă, inumană, în care îl înmormântează cu vioiciune pe prietenul dvs. Wikander, care a încetat să-i mai fie pe plac: «este terminat, fizic și intelectual», a îndrăznit să-mi scrie, fără îndoială pentru a-și justifica sumbinarea ultimei candidaturi a lui
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
creat Goiciu pentru țăranii revoltați din Vrancea, dar și pentru liderii țărăniști, foame, frig, izolare, solitudine. Între anii 1945 și 1956, Mislea este închisoarea centrală a deținutelor politice din România, renumitele carcere de la Secretul Mare erau destinate viețașelor. În condiții inumane, aici s-au alăptat copii și s-au murmurat cîntece de leagăn. Închisoarea din Timișoara, de pe strada Popa Șapcă, pavilioanele destinate politicilor erau cunoscute încă din anii 1947-1948, pentru că au adăpostit loturile luptătorilor din munți și sute de condamnați la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să zic?... da-da, ne-am acomodat, cum se zice, ne-am adaptat puțin cam prea mult cu „odiosul regim”, ne-am găsit ritmul firesc, ritmul nostru și modalitatea noastră de expresie mai ales În cadrele „sale”? Rigide, e drept, „inumane”, dar... iată ce „miracol”: acolo și atunci noi - vorbesc bineînțeles de cei care și-au pierdut „excelența lor existențială”, vocația de care erau atât de mândri În noua libertate socială! - „noi” ne afirmaserăm atunci cu Întreaga noastră originalitate și putere
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În alte sau aceleași condiții, la o altă vârstă și când, mai ales, părea că ești ferit pentru totdeauna de acest „fel, tip” de nenorociri, de catastrofe, nedreptăți sociale! Iar eu nu am fost singurul care În vremurile „absurde” și inumane ale comunismului am știut sau am putut să lupt cu propriile „lor” arme; se știe, azi, din mărturiile formidabile ale unor deținuți politici, care au suferit infinit mai mult, mai brutal decât mine, aflăm din cărțile pilduitoare, dramatice și profund
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și „canalul-Închisoare“. Tot după modelul sovietic. Rușii se lansaseră Într-un vast program de construcții de canale, urmărind să unească fluviile și mările Între ele: proiect În egală măsură economic și represiv. Aici erau aduși să lucreze În condiții inumane — și, dacă nu rezistau, să moară — „dușmanii poporului“. Cu mimetismul său caracteristic, regimul comunist din România a inventat propriul său canal, care avea să taie Dobrogea În două, unind Dunărea cu Marea Neagră. Începute În 1949, lucrările au fost sistate În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
multe republici unionale ale U.R.S.S. și să mă bucur de prietenia câtorva dintre ei; "atașat olimpic", timp de doi ani, perioadă când m-am familiarizat nu numai cu regulile, cerințele olimpice, ci și cu disciplina, restricțiile, adesea la limita inumanului, impuse viitorilor candidați la o medalie olimpică; "atașat de presă", timp de doi ani prilej să mă confrunt cu "rechinii" presei ruse -, și responsabil pentru apariția în bune condiții a revistei "Orizonturi Românești" în limba rusă, unde am învățat tehnica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
episcopului de Bacău: „Acest vicar, după ce a prezentat lui Vasile Lupu scrisorile de la episcop, a mers la Baia, unde a fost prins la o femeie, apoi la Iași și Ciubărciu”. La Huși, același vicar era acuzat de lăcomie și măsuri inumane: a oficiat la o cununie și, pentru a-l sili pe soț să plătească o taxă, i-a pus soția în butuci în fața bisericii (informație confirmată de P. B. Bakšič, Bandini ș.a.). Mai mult decât atât, viața personală a preotului
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
lemn pentru blocarea gâtului sau a picioarelor, unelte de fier pentru "marcarea" sclavilor, bice din vână de bou, statuete de cult ale sclavilor, tobe... Toate dădeau glas unor vremuri crâncene, de teroare, de împilare dusă până la cele mai atroce și inumane limite. Profund impresionat de cele văzute și trăite retrospectiv în sălile Muzeului, avea să se nască o poezie, publicată ulterior în volumul "Abecedar de istorii și...istorioare" (Editura Junimea, 2009): Matanzas Cuba Muzeul sclavilor De peste veacuri mă privesc legați în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
100 au fost împușcați. Traversarea oceanului era pentru sclavii negri un calvar, greu de imaginat și de suportat, înregistrând atât un șoc psihic, dar și unul fizic. Erau legați doi câte doi, închiși în cala vasului, în întuneric, în condiții inumane de hrană, apă și igienă. Strașnic păziți, bătuți, chinuiți, hăituiți de câinii special dresați, mureau cu zecile de boli, de subnutriție, de torturi, mulți ajungând la destinație într-o stare fizică deplorabilă sau orbi. Primeau două "mese" pe zi una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
10 zile de carceră și 200 lovituri de bici câte 20 zilnic. De reținut că un document din 1550 prevedea și pentru crâșmarii care vând sau oferă vin unui negru o pedeapsă de 20 de zile de carceră. Datorită regimului inuman aplicat sclavilor negri, adesea aceștia fugeau sau se revoltau. Sclavii fugari erau numiți în Cuba "cimarrones", nume generic dat tuturor animalelor domestice cai, vite, câini, care scăpau din "ograda stăpânului". Pe la 1530 se menționează în Cuba o asociație a proprietarilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
sistemul "patronatului". Acesta avea să fie suprimat la 1886 de către regina Maria Cristina, anul 1886 devenind ca atare anul abolirii complete a sclaviei în insulă. Ce au însemnat pentru Cuba sutele de mii de sclavi, munca acestora în condiții degradante, inumane? O exemplifică excelent o "zicală": "sin negros africanos no hay azucar y sin azucar no hay pais" fără negrii africani nu exista zahăr și fără zahăr țara nu exista! Prezența lor a lăsat amprente cu va-loare istorică atât în compoziția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
părerea noastră, a unor tradiții vechi sau poate a condițiilor foarte proaste existente atunci la ospiciul Neamț. (În 1855 protomedicul Ludovig Steege solicita chiar un local nou pentru ospiciile de la Neamțu și Golia "din cauza lipsei de igienă și a tratamentului inuman".) Astfel, la 6 mai 1847, Inspectoratul General al Miliției, face cunoscut Î.P.S. Mitropolit al Moldovei Meletie, prin Departamentul averilor bisericești, despre "tânguirea lui Costache Gheorghiu, fost militar, care este cuprins de epilepsie și atacat acum la piciorul și mâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
un alt scop, dar nu fără legătură cu Viața pe care o propovăduiesc. E, până la urmă, o chestiune de biunivocitate. Vorbeam de stressul nopții ce ne așteaptă. Asta, pentru că semnificația acestei nopți s’a pierdut În fața precisului, universalului dar și inumanului calendar gregorian, rămas doar un etalon al trecerii timpului. Dați-mi voie să spun, fără a greși deloc, că universalitatea Înseamnă uniformitate și, prin urmare, entropizare. Ideatică evident, dar cu atât mai perfidă. Inversul ei, negentropia, aparține din păcate trecutului
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
sufletește, prin spălări de creier, prin propagandă perfidă, prin implantarea în sufletul oamenilor întâi a fricii, apoi a disperării. Pentru a transforma poporul într-o masă de sclavi, de animale de muncă supuse și negânditoare, capabile să accepte cele mai inumane compromisuri, ocupanții au folosit cele mai perfide metode folosind științific specialiști criminali care dispuneau în țara noastră de posibilități nelimitate atât materiale cât și spirituale, sprijiniți de legi strâmbe și de organizații de stat vândute sau deja sclavizate. Forța unei
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
a mă desolidariza. Îmi propusesem să scriu. Unii îmi recomandaseră chiar să țin un jurnal, ca și cum mă invidiau pentru șansa de a bântui spitalul, de a face aici teren, de a afla povești. Mulți mă închipuie ca pe un tip inuman, o mașină de înregistrat. Și prin mine au acces la realitate. Ce păcat, aud că n-ai fost acolo, cu noi, într-un moment privilegiat, când s-a întâmplat ceva. Să scrii așa, absolut orice. Viața ta să fie un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
nici cum și nici când trebuie să moară. (Aș fi totuși Îndemnat să-i plâng pe toți pederaștii din lume ca pe niște victime nefe ricite ale femeilor, ba Încă ale celor mai ispititoare dintre ele, dar de o natură inumană - cum am cunoscut atâtea și cum Îi spu neam uneia: „Acum Înțeleg de ce ajung bărbații pederaști“ -, femei În stare să ne amărască sufletul și carnea de pe noi, să ne dezguste de tot neamul lor muieresc prin dificultățile și complicațiile lor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
care doreau să plece în Canada și să colonizeze imensitatea ei, erau avertizați încă din portul Nantes cam la ce pot să se aștepte dacă ar fi picat în mâinile sălbaticilor. Ore și ore întregi de tortură de un rafinament inuman. Totul ilustrat cu gravuri de epocă găsite în "infernul" (fondul de cărți interzise) Bibliotecii Naționale Franceze de la Paris. Foarte important: pentru a putea fi susținută, teza era frumos și politic corect ambalată sub titlul "Corpul și practicile corporale extreme la
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]