2,504 matches
-
sanguine. Scăderea acidului carbonic în condiții de anxietate și respirație patologica va determina astfel scăderea acidității sanguine (alcaloza respiratorie). La anxioși calciul are tendința de a se lega în cantitate mai mare de proteine și se elimină prin urină. Calciul ionic scade, în acest fel, apărând contracții involuntare ale musculaturii netede laringiene și traheale, simțite de bolnav că “nod în gât” și sufocare. Terapia sindromului anxios Se va începe prin a-i explică bolnavului că senzațiile de sufocare, “nod în gât
Bolile înțelesul tuturor. In: Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
o exercită asupra atomilor de H (încărcați electropozitiv) din molecula de apă învecinată. 1.3.4. Proprietățile fizico-chimice ale apei Interacțiile dintre apă și diversele substanțe chimice, pot fi de tipul: a) interacțiuni de tip ion-dipol permit solubilizarea diferitelor substanțe ionice prin hidratarea acestora pe baza legăturilor ion-dipol (legături foarte puternice deoarece H2O are * = 80 foarte mare comparativ cu * = 24 al CH3CH2OH). b) interacțiunui de tip dipol dipol permit solubilizarea substanțelor neionice dar polare (alcooli, aldehide, cetone, acizi carboxilici simpli, glucide
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
electrică egală cu a apei lichide. În apa lichidă salturile protonilor sunt întâmplătoare în spațiu. Transmiterea protonilor prin moleculele de apă legate cu legături de hidrogen, proces numit efect de tunel, are o semnificație biologică deosebită, pentru că ea este faza ionică/moleculară a dezvoltării forței protomotive, leitmotivul energeticii în sistemele vii. Apa este un electrolit slab care disociază puțin pentru a forma ionii H+ și -OH: a) Constanta de echilibru a reacției(a) este: b) și la 250C valoarea ei măsurabilă
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
în soluții apoase diluate nu este în mod esențial diferită de cea a apei pure, această valoare poate fi considerată constantă. Înlocuind valoarea ei și valoarea constantei de echilibru în expresia legii acțiunii maselor obținem: c) Această constantă, PH2O, produsul ionic al apei, exprimă relația concentrațiilor ionilor de hidrogen și hidroxil în soluții apoase. Ea poate fi utilizată pentru a calcula concentrația ionilor de hidrogen în apa pură. În apa pură, la echilibru, concentrația ionilor de hidrogen este egală cu cea
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
a doua egalitate obținem: ; e) Prin convenție: f) și g) se definesc așadar ca logaritmul zecimal cu semn schimbat al concentrației ionilor de H+, respectiv HO -. Aceste două noțiuni au fost introduse ca o modalitate de evitare a exprimării concentrațiilor ionice prin numere zecimale diferite( 0,0000001 = 10-7 ) tabel 1 Scara de Substituind f) și g) obținem: h) Cum concentrația în apa pură, rezultă că: i) pH=pOH=7 Se consideră că valoarea 7 a pH-ului indică faptul că în
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
organizarea moleculară a materiei vii. 2. Să se elaboreze o schemă de ierarhizare a biomoleculelor în funcție de gradul de complexitate structurală și de rolul pe care-l exercită în organismul animal. 3. Legătura de hidrogen este: de tip electrostatic de tip ionic (electrovalent) de tip dipol-dipol Să se argumenteze răspunsul ales. 4. Interacțiunile hidrofobe sunt/nu sunt legături chimice propriu-zise? Să se indice soluția corectă și să se motiveze opțiunea respectivă. 5. Proprietatea de solvent și mediu biologic al apei se datorește
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
Solvenții organici micșorează solubilitatea -prin scăderea constantei dielectrice și micșorarea hidratării. În cantitate mare solvenții organici descarcă moleculele proteice și le deshidratează. În soluții apoase proteinele manifestă activitate optică levogiră datorită aminoacizilor constituienți optic activi . 4.3.6.1. Proprietăți ionice Proteinele sunt substanțe macromoleculare cu caracter amfionic. Datorită grupărilor libere amino și carboxil proteinele se comportă ca polielectroliți. Ca și aminoacizii, fiecare proteină se caracterizează prin punctul izoelectric a cărui valoare este în funcție de raportul dintre grupările acide și bazice. Proteinele
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
ce face legătura cu globina, cealaltă fiind orientată dedesubtul acestui plan și care poate lega o moleculă de apă, oxigen, oxid de carbon sau un anion. Hemul se leagă de globină prin aceste două legături coordinative și încă două legături ionice. Legăturile coordinative se stabilesc între ionul de fier și o moleculă de histidină din catena globinei; legătura situată deasupra planului este directă, cea situată dedesubtul acestui plan se face indirect prin intermediul unei molecule de apă. Celelalte două legături ionice se
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
legături ionice. Legăturile coordinative se stabilesc între ionul de fier și o moleculă de histidină din catena globinei; legătura situată deasupra planului este directă, cea situată dedesubtul acestui plan se face indirect prin intermediul unei molecule de apă. Celelalte două legături ionice se stabilesc între grupările carboxil și amino aparținând acidului propionic și lizinei din globină. În acest fel molecula globinei formată din patru catene polipeptidice va lega patru molecule de hem. Acestă structură determină labilitatea hemului. Sub această formă ionul Fe2
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
-3' fosfodiesterice, iar în lanțul antiparalel prin legături 3'-5' fosfodiesterice. Fiecare catenă polinucleotidică are la capătul 5' un radical fosforic, iar la 3' o grupare OH. Resturile de acid fosforic imprimă ADN un caracter acid, astfel încât poate stabili legături ionice cu proteinele bazice protamine și histone legături care măresc stabilitatea ADN. Prezența legăturilor de H dintre bazele nucleice condiționează ca secvența nucleotidelor dintr-o catenă să determine aranjarea complementară a nucleotidelor într-o catenă pereche. Ca urmare a acestui fapt
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
cu fiar a bolșev ică atee, în ziua de 8 iulie 1959. Bolșevicii nu l-au iertat pentru că, fiu de țărani fiind, cu doar patru clase primare, țăranii plugari și păstori din cele mai izolate cătune îi doineau/plângeau cântecul ( Ionica AlconstantBuică ): „M-am născut într-un bordei învelit cu paie... Doinitor mi-a fost un tei, Leagăn - o copae”. Nu l-au iertat pentru că el a scris cea mai frumoasă poezie „MAMA” : „A venit aseară mama, din sătucu-i de departe
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
câteva puncte finale comune [234]. : citoschelet, efectorul principal al modificărilor de formă și al motilității celulare; nucleu, unde va avea loc reglarea ciclului celular și transcripția [174]; probabil spre alte puncte, cum ar fi membrana plasmatică, pentru a controla canalele ionice și interacțiunile celulă - celulă [345]. Membrana plasmatică participă la procesul de semnalizare prin asigurarea substratului necesar diverselor enzime ce participă la formarea și funcționarea complexului de transducere a semnalului. Proteinele care asigură transferul de informație de la receptori la enzimele țintă
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
câteva puncte finale comune [234]. : citoschelet, efectorul principal al modificărilor de formă și al motilității celulare; nucleu, unde va avea loc reglarea ciclului celular și transcripția [174]; probabil spre alte puncte, cum ar fi membrana plasmatică, pentru a controla canalele ionice și interacțiunile celulă - celulă [345]. Membrana plasmatică participă la procesul de semnalizare prin asigurarea substratului necesar diverselor enzime ce participă la formarea și funcționarea complexului de transducere a semnalului. Proteinele care asigură transferul de informație de la receptori la enzimele țintă
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
iar rezultatele privind concentrațiile de proteină receptoare nu sunt întotdeauna comparabile, chiar în cadrul aceluiași laborator și, cu atât mai puțin, între diversele laboratoare. Receptorii hormonali sunt proteine labile termic. Stabilitatea lor este puternic influențată și de pH și de tăria ionică a soluțiilor utilizate. De aceea, imediat după prelevarea chirurgicală a specimenelor, țesutul este răcit și menținut la 4C pe gheață, ca să se asigure stabilitatea receptorului pentru controlul patologic. La temperatura camerei, timpul de înjumătățire al proteinei-receptor, tl/2, este de
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
contradictorie sunt culegerea neatentă a specimenelor (probelor de țesut) ce sunt supuse studiului, păstrarea improprie până la prelucrare, manipularea excesivă în timpul procedurii de studiere. ținând cont de faptul că receptorii pentru estrogeni sunt proteine instabile, termolabile, dependente de pH și tăria ionică, este necesar ca imediat după colectare, specimenul să fie păstrat la rece (în sala de operație), apoi transportat tot la rece (pe gheață). Dacă nu se prelucrează imediat ceea ce se întâmplă în majoritatea cazurilor, fiind necesară colectarea mai multor probe
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
utilizat permite fracționarea și caracterizarea cantitativă a afinității și specificității legării hormonilor steroidici la proteinele receptoare specifice. Separarea complexului proteină receptoare-hormon, prin electroforeză, se bazează pe proprietatea complexului format de a migra, într-un gel de poliacrilamidă și o tărie ionică joasă, mai lent decât fragmentele separate. De asemenea, metode permite separarea fiecărui complex proteină-ligand (în cazurile în care există mai multe proteine cu funcție receptoare), fiecare complex având o mobilitate electroforetică proprie; devine astfel posibilă evidențierea interacțiunilor dintre diversele proteine
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
discuri intercalare sau stria scalariformă Eberth. Stria scalariformă este un complex joncțional localizat între două celule musculare cardiace și este formată din 2 porțiuni: * porțiune transversală, formată din zonula adherens și macula adherens; * porțiune longitudinală, joncțiune gap care asigură continuitatea ionică și electrică și funcționarea cordului ca un sincițiu funcțional. Celulele sistemului excitoconducator au rol de generare a impulsului electric și de conducere, sunt asemănătoare celulelor musculare cardiace, dar sunt de dimensiuni mult mai mari. Ultrastructural, fibra miocardică cardiacă prezintă: * celula
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
dar sunt de dimensiuni mult mai mari. Ultrastructural, fibra miocardică cardiacă prezintă: * celula miocardică de diametru de circa 25µ și lungime de 100µ, alcătuită din miofibrile ce conțin miofilamente ; * sarcolema (membrana plasmatică), o structură bilipidică, cu numeroase canale și pompe ionice. Caracteristic pentru celula musculara cardică este diada, formată dintr-o cisternă terminala și un tub T, adică invaginări digitiforme ale sarcolemei care pătrund profund intracelular. Structural, miofibrilele apar ca o alternanță de discuri clare și întunecate: * benzi clare: I (izotrope
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
tensiunea electrică pe ?? . Rezistența ?? preia o parte din tensiunea electrică U și în felul acesta voltmetrul este protejat și totodată îi mărește limita de măsurare. 2.6. Curentul electric în electroliți disociere electrolitică: procesul de separare a substanțelor ionice în ioni pozitivi și negativi. electroliza: procesul de dirijare a ionilor, datorită unui câmp electric către electrozi și transformarea lor în atomi sau radicali prin neutralizare. legile electrolizei: Prima lege: masa de substanță (m) separată dintr-un electrolit este proporțională
Compendiu de fizică. Nivel preuniversitar by Constantin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/648_a_1386]
-
de energie de legătură sau de coeziune. Energia de legătură este energia necesară disocierii cristalului în atomi (molecule sau ioni) separați și aflați în repaus. Între energia de legătură, energia atomilor deveniți liberi și energia cristalului este relația: b) legătura ionică există între ionii pozitivi și negativi ale unor cristale (NaCl, KCl, etc.). Ionii în cristal se ordonează în așa fel încât atracția coulombiană dintre ionii de semn opus să fie mai puternică decât respingerea dintre ionii de același semn. Legătura
Compendiu de fizică. Nivel preuniversitar by Constantin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/648_a_1386]
-
se ordonează în așa fel încât atracția coulombiană dintre ionii de semn opus să fie mai puternică decât respingerea dintre ionii de același semn. Legătura chimică datorită interacțiunilor electrostatice dintre ionii cu sarcini electrice de semn opus se numește legătură ionică, iar cristalele poartă denumirea de cristale ionice. S-a constatat că legătura ionică este mai puternică decât legătura Van der Waals, fapt pentru care cristalele ionice au durități mecanice deosebite și temperaturile de topire mult mai mari decât ale cristalelor
Compendiu de fizică. Nivel preuniversitar by Constantin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/648_a_1386]
-
coulombiană dintre ionii de semn opus să fie mai puternică decât respingerea dintre ionii de același semn. Legătura chimică datorită interacțiunilor electrostatice dintre ionii cu sarcini electrice de semn opus se numește legătură ionică, iar cristalele poartă denumirea de cristale ionice. S-a constatat că legătura ionică este mai puternică decât legătura Van der Waals, fapt pentru care cristalele ionice au durități mecanice deosebite și temperaturile de topire mult mai mari decât ale cristalelor moleculare. reprezentarea structurală cristalină cubică a unui
Compendiu de fizică. Nivel preuniversitar by Constantin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/648_a_1386]
-
să fie mai puternică decât respingerea dintre ionii de același semn. Legătura chimică datorită interacțiunilor electrostatice dintre ionii cu sarcini electrice de semn opus se numește legătură ionică, iar cristalele poartă denumirea de cristale ionice. S-a constatat că legătura ionică este mai puternică decât legătura Van der Waals, fapt pentru care cristalele ionice au durități mecanice deosebite și temperaturile de topire mult mai mari decât ale cristalelor moleculare. reprezentarea structurală cristalină cubică a unui cristal de NaCl: c) legătura covalentă
Compendiu de fizică. Nivel preuniversitar by Constantin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/648_a_1386]
-
datorită interacțiunilor electrostatice dintre ionii cu sarcini electrice de semn opus se numește legătură ionică, iar cristalele poartă denumirea de cristale ionice. S-a constatat că legătura ionică este mai puternică decât legătura Van der Waals, fapt pentru care cristalele ionice au durități mecanice deosebite și temperaturile de topire mult mai mari decât ale cristalelor moleculare. reprezentarea structurală cristalină cubică a unui cristal de NaCl: c) legătura covalentă se realizează între atomii neutri ca rezultat al punerii în comun a electronilor
Compendiu de fizică. Nivel preuniversitar by Constantin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/648_a_1386]
-
catenei și descrește cu solubilitatea substanței de reținut). Reținerea moleculelor pe suprafața adsorbanților se face prin legături slabe de tip Van der Waals. Din cauză că forțele de legătură de acest tip sunt mai slabe ca cele de atracție electrostatică prezente în schimbul ionic, regenerarea adsorbanților este mult mai ușoară. Studiile proprietăților termodinamice efectuate de Gustafson si colab. /69/ pe Amberlite XAD 2 la diverse temperaturi au arătat că entalpia de adsorbție este de 2-3 ori mai mică decât totalul energiei adsorbției, arătând o
Polimerizarea în suspensie. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]