2,036 matches
-
toți deținuții doresc o reeducare, dar că ea trebuie realizată altfel decât împroșcând cu noroi în vechile credințe. După un scurt discurs în care a condamnat crimele antilegionare și acțiunile lui Carol al II-lea, Țurcanu l-a acuzat de ipocrizie, afirmând că din cauza lui stau în închisoare; astfel, s-a năpustit asupra lui, l-a lovit cu o gamelă în cap, iar ceilalți suceveni l-au bătut până la leșin. Cei din grupul lui Pătrășcanu au reacționat declanșând o bătaie generală
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
de caz care însoțesc abordările teoretice, conduce la - așa cum spune în „Cuvântul înainte” Salvador Minuchin - un „manual complet de terapie de familie [...Ă care oferă o bogăție de informații prezentate cu mare o claritate și într-o absență totală a ipocriziei. Toate acestea conduc la această carte încântătoare și foarte ușor de citit. Este o călătorie fascinantă”. Nu putem încheia prezentarea acestei lucrări fără a va face cunoscută și părerea autorilor - Michael Nicholas și Richard Schwartz - despre rezultatul final: „am încercat
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
rodul unei „căutări interioare” mijlocite de inteligență. Nefiind simplu mimesis, având ca esență „minciuna”, iluzia, arta trebuie să depășească „limitele posibilului și ale ponderabilului”, să surprindă „spiritul ascuns al lucrurilor”. Câteva eseuri aduc în prim-plan probleme existențiale. În Elogiul ipocriziei, autorul afirmă că propriul eu este „vacant, reflex al nenumăraților alții care îl domină”; starea permanentă este ipocrizia, în sensul originar al termenului grecesc, iar sursa de suferință nu e doar criza de identitate, ci și probabilitatea, foarte mare, a
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
depășească „limitele posibilului și ale ponderabilului”, să surprindă „spiritul ascuns al lucrurilor”. Câteva eseuri aduc în prim-plan probleme existențiale. În Elogiul ipocriziei, autorul afirmă că propriul eu este „vacant, reflex al nenumăraților alții care îl domină”; starea permanentă este ipocrizia, în sensul originar al termenului grecesc, iar sursa de suferință nu e doar criza de identitate, ci și probabilitatea, foarte mare, a instalării ipostazei abjecte sau criminale. Alte eseuri - Notă asupra agoniei, Despre moartea apropiată, Un motiv ocult al tăcerii
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
se părea marcat de o exagerare teatrală. Judecățile lor prea admirative în fața cutărei statui, dinaintea cutărui tablou. Surâsurile devenite, de prea multă fericire, grimase. Iar îndărătul acelor înfățișări entuziaste, îndiferența mult prea evidentă față de cel care le era prezentat. Și ipocrizia prea mondenă și aproape veselă cu care își făgăduiau să prânzească împreună, într-o zi. Și privirile bărbaților care decupau mult prea aprig siluetele femeilor, pentru a simula mai apoi indiferența și demnitatea de gheață. Îmi spuneam la început că
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ea, „forța asta a ei, vezi bine, violența asta, și apoi roșul ăsta care transcende complet fondul...“. Am întors ușor capul. Tânără, brună, extrem de elegantă, un chip cu adevărat transportat de contemplație. O admiram. Întreg Occidentul era acolo, în acea ipocrizie extatică dinaintea unei mâzgăleli lipsite de vlagă, în care trebuia să descoperi geniul. Minciuna asta împărtășită era contractul lor social, parola lor mondenă, nonconformismul lor credincios. Acest acord tacit era cel care le asigura și prosperitatea, și strălucirea acelor palate
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ar fi notat cu siguranță o singură impresie, care rezuma absolut tot: urâțenia. Urâțenia cuvintelor, urâțenia gândurilor, urâțenia minciunii împărtășite. Extraordinara urâțenie a acelui tânăr chip feminin aplecat spre urechea cineastului, a acelui trup tânăr, lung și mlădiu, arcuit de ipocrizia cuvintelor pe care bărbatul le asculta cu o indulgență paternă. Urâțenia tuturor acelor chipuri și trupuri lustruite parcă de discuție și frecându-se unele de altele, în plăcuta căldură a clanului. Nesfârșita urâțenie a acelei Franțe. Nu, soldatul nu s-
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Să comparăm două exemple. Unul ar fi telefonul dat de primul ministru Tăriceanu procurorului general Ilie Botoș, telefon care, peste noapte, a devenit un eveniment mediatic, subiect de știre și de felurite comentarii, dezbateri, mese rotunde, privind independența justiției sau ipocrizia guvernanților. În fața acestei dezvăluiri, putem să ne revoltăm sincer ori să bănuim că cineva (un grup de interese) dorește să-l compromită pe șeful guvernului, că la mijloc sunt niște interese, altcumva imposibil de individualizat și de atribuit cu precizie
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
o fotografie, ci cât mai multe. Instantaneele și portretele sunt cele mai bune. Din succesiunea acestor fotografii, vom elimina expresiile (nuanțele) întâmplătoare și vom reține pe cele care se repetă. Ele ne pot oferi o primă cheie de înțelegere: duplicitatea, ipocrizia etc. De mare folos va fi pentru ziarist să urmărească în fotografii decorul, planul îndepărtat. Să zicem că personajul este fotografiat în casă. Ceea ce vedem în spatele personajului (obiecte, mobilier, cărți) poate face parte din portret, dezvăluind pasiuni, preferințe, stil de
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
accente pamfletare. Atunci când descrie isprăvile intelectuale ale favoriților săi, el nu-și poate camufla aroganța: „Cu sângele său rece imperturbabil și cu mână foarte sigură, Prochoros plimbă spada dialecticii aristotelice și tomiste pe rana palamită, dând astfel cep buboiului de ipocrizie” (col. 1805). El critică mai cu seamă inconsecvența Bisericii ortodoxe. Conform poziției sale, rușii ar fi respins palamismul Începând cu secolul al XVIII-lea, În vreme ce, chiar În sânul Bisericii grecești, lucrurile nu sunt Întotdeauna clare: „Biserica greacă contemporană afișează deschis
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
intrigi meschine, adunate, în special, în volumele Schițe umoristice (1923), Nuvele (1924), Un scos din pepeni (1926), Alte schițe vesele (1928), La clubul decavaților (1929; Premiul Societății Scriitorilor Români). Oamenii au mania pălăvrăgelii stupide sau sunt copleșiți de nădufurile și ipocriziile vieții conjugale. În cele mai bune dintre aceste texte (Școala, Pisălogul, Recomandațiuni, Unde stă norocul, Un scos din pepeni, La urlătoare, Forța publică, În clasa a doua, Petrecere între prieteni, Cunoștință veche) sunt satirizate cu forță prostia, necinstea, infatuarea, imixtiunea
BRAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
este tocmai luarea în derâdere a normelor (nu în ultimul rând, și literare), latura de bufonerie estetico-morală, care își are reflexul în structura însăși a romanelor sale. [...] Jovialitatea naratorului lui G. Bălăiță este expresia acestei lumi de aparențe, neînfrânată de ipocrizii moraliste și bucuroasă să se înfrupte din plăcerile vieții: o lume pusă pe șotii, pe „drăcovenii”, râzând cu toată gura, care încearcă în felul acesta gustul libertății, rezistând opresiunii tragice. NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: Călătoria, București, 1964; Conversând despre Ionescu, București
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
de persuadare a celorlalți conform voinței personale; dă acte psihomorale pozitive din punct de vedere formal, dar negative În conținutul și intenția lor, care urmăresc subordonarea celorlalți, deturnarea lor de la aspectele veridice ale realității, prin inducerea În eroare, fals, minciună, ipocrizie, construirea de intrigi etc., insistându-se, de fapt, că În ele sunt cuprinse cele mai bune intenții la adresa celorlalți. Este clar, din cele de mai sus, că prin actele psihomorale se produce o „descărcare pulsională” a supraeului moral al persoanei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
poate fi Însă mascată sau sublimată În diferite forme de manifestare, adesea luând aspectul „bunelor intenții”. Sublimarea prejudiciului este un act de falsitate, care-și are originea În conștiința perversă a celui care comite actul și el este Îmbrăcat În ipocrizie, minciună, calomnie, ascunderea pericolului etc. Din punct de vedere moral, orice prejudiciu este o acțiune negativă care contravine normelor morale, religioase sau culturale. Originea acestor acte trebuie plasată În sfera conștiinței perverse, nu numai În pulsiunile agresive primare. Din aceste
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
vieți sugerează că „nebunul” este altfel decât omul normal, prin diferențele în capacitatea de a utiliza realitatea în scop propriu, prin mijloacele și atributele a ceea ce numim raționalitate. Or, tocmai forma extremă a propriei noastre raționalități ne împinge deseori spre ipocrizie și lașitate, acceptând oricând soluția „Corabiei nebunilor” și aceasta, pe de o parte, pentru a scăpa de cei care par a fi radical diferiți în raport cu gândirea noastră, iar pe de altă parte, pentru a-i condamna, ca prin tocmai nebunia
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
încercam să-mi dau seama ce nu era în regulă cu pozițiile celor opt pe ecranul meu. Dragoș era într-un colț, imaginea lui Miroshi era în centrul ecranului din mijloc, căci el îl acuza pe Alexandro de cretinism și ipocrizie, Marius era pe ecranul din dreapta, iar cei trei nou-veniți erau pe ecranul din stânga. Deci ce nu era în regulă? Mă uitam la cele trei ecrane și știam că răspunsul era atât de evident, dar că nu îl vedeam încă. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
la modă. Împunge un deget acuzator în pieptul lui Publius Maximus: — Și pentru asta a plătit. Marcia Medullina s-a abținut până acum. Izbucnește acră: — Nu pentru asta a plătit. Știi prea bine, nu te mai preface. Scoate-ți masca ipocriziei de pe față, dacă din cauza ei nu vezi realitatea. Velleius Paterculus, alb la față, constată că, în afară de Tiberius Nero, este singurul martor care asistă la această scenă. Caută disperat din ochi un mod de a scăpa, dar nu-l găsește. — Nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
imaginea unui schit departe de lume, într-o peșteră în vârful munților. "Dumnezeu îmi trimite un semn. Mă cheamă la el", își zisese și se călugărise spre stupoarea a lor săi. De viață monahală cu problemele, restricțiile și adesea cu ipocriziile ei, se simțise străin. Părăsise mănăstirea în sutană, însoțindu-se doar de un toiag și de un vas de alamă. Peregrina fără vreo direcție anume, ajutând viața în toate manifestările ei: o plantă bolnavă, un câine vagabond cu care-și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
oare acoperirea morală de a fi membrii comisiei de redactare a unui asemenea document,de condamnare, cică, a comunismului?. În panseurile sale imbecile (ca și autorul), Patapievici scria cândva despre români: „Canalie de facto, românul este un colaboraționist bovarizat de ipocrizia aspirației la disidență”. Și iată acum se vede clar, că Tismăneanu, și Patapievici sunt de drept acele „canalii de facto”. Și ei, ca și părinții lor, după ce au pus în mod serios, osul și mintea la consolidarea comunismului, și la
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Nu vă e rușine să chinuiți animalul! Și pretinde-i că-l iubiți! În momentul unei discuții aprinse, în care eu, inchizitorial, vreau să aflu noi detalii și întrebuințez toate armele de care sunt în stare, violen-ța, viclenia, sinceritatea și ipocrizia, judecător în fața unui criminal, Ioana îmi aruncă: "În definitiv, nu e singura greșeală a trecutului meu!" Un timp mi s-au oprit gândurile de prea multă învălmășeală. A spus adevărat? Sau a fost o pedeapsă? Sau o simplă aluzie la
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de-n plâns și cu durere Îl asiguri de-al tău vot. 11 martie 2004 Mumă este pentru unii; Pentru alții e doar ciumă; Nu poți ca să-i schimbi cărbunii Nici cu-asprime, nici c-o glumă. 12 martie 2004 IPOCRIZIE „Sunt de partea oricui este Vrednic, cumpătat, cinstit, Iubitor de bună veste, De pofte neispitit.” Vorbe, vorbe și iar vorbe Căci în fapt este altfel - Ca tot omul care-n vorbe Are pe Mefistofel. Și așa va și rămâne, De-
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
imaginea unui schit departe de lume, într-o peșteră în vârful munților. "Dumnezeu îmi trimite un semn. Mă cheamă la el", își zisese și se călugărise spre stupoarea a lor săi. De viață monahală cu problemele, restricțiile și adesea cu ipocriziile ei, se simțise străin. Părăsise mănăstirea în sutană, însoțindu-se doar de un toiag și de un vas de alamă. Peregrina fără vreo direcție anume, ajutând viața în toate manifestările ei: o plantă bolnavă, un câine vagabond cu care-și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
părăsește femeia și iubește pe alta, e foarte iritat că-i mai lipsește o condiție ca să fie complet fericit: aprobarea femeii părăsite. Un bărbat de treabă, când iubește pe cine nu-i este permis, se dedă la cele mai neînchipuite ipocrizii față cu el însuși, ca să-și ascundă că iubește, și crede cu sinceritate că sentimentul lui pentru femeia adorată e simpatie, prietenie, admirație... În amorul pasionat nu e, nu poate fi prietenie. Într-o femeie pe care o iubești pasionat
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
doi amanți, pentru că imaginile care evocă distrugerea vieții provoacă paroxismul instinctului creator. Ceea ce provoacă amorul unui bărbat e temperamentul femeii. Iar știința ne spune că temperamentul este fizionomia sensibilității organelor vieții vegetative. Dacă facem abstracție de punctul de vedere moral, ipocrizia bine reușită și bine susținută este victoria omului asupra animalului, a conștientului asupra inconștientului, a inteligenței asupra sentimentelor, este suprema afirmare a acelei virtuți care formează piatra angulară a caracterului și care se numește stăpânire de sine. Călugărul Ieronim de la
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
poate ținea mai multă vreme... Când prin sforțările memoriei reușești să-ți amintești ce simțeai pentru o femeie, să știi că iubirea ta n-a murit încă. Dacă continui cu exercițiile astea de memorie, poți cădea din nou în prăpastie. Ipocrizia ajunge uneori a doua natură, și atunci ea devine sinceritate. În cazul acesta sinceritatea devine ipocrizie - când ipocritul, în vederea calculelor sale, își permite accese de sinceritate. Dacă vrei să mistifici și să reduci la neputință și ridicol pe însuși Geniul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]