8,698 matches
-
Cross face parte dintr-un vast proiect colectiv, grație căruia au fost tălmăcite muzical paisprezece imagini ale Golgotei, compozitoarea irlandeză luându-și drept sursă extramuzicală una dintre pânzele pictorului croat Frane Simunovic. Saxofonul și chitara aproximează sonor întunericul și lumina, ipostaze simbolice redevabile celor două secțiuni ale lucrării. Ed Bennett (n. 1975) este originar din Bangor, County Down. S-a format la Universitatea din Coventry și Guildhall Scholl din Londra, unde i-a avut profesori pe Diana Burrell, Jo Kondo, Brian
Music from Ireland by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9926_a_11251]
-
cochetă cu temperament aguichant trecută deja, generic, în rîndul curtezanelor ? Numele ei poate fi derivat, deopotrivă, de la "liliachiu" (lila), care la Dimov reprezintă însuși misterul, de la "lilial", căci grația și gingășia crinului sporesc strălucirea pielii ei albe ori, în funcție de alegerea ipostazei, de la Lilith, demonul-femeie din tradiția cabalistică. O altă nimfetă cu statut incert din poemele lui Dimov este Jeny, un nume banal scos în evidență prin y-ul din coadă. Dacă astăzi o atare ortografiere apare desuetă, dacă nu chiar vulgară
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9954_a_11279]
-
întoarcem la fondul chestiunii. "Indecența" și "onorabilitatea" se amestecă mereu pe teritoriul erosului. Ponderea lor depinde de tendința pe care i-o aplicăm, cea a senzualității dezlănțuite, a carnalității lascive, sau cea a îmblînzirii, sublimării, estetizării (pentru cea din urmă ipostază îl cităm pe autorul Florilor Răului care definea iubirea drept "frenezia de a transforma unul pe celălalt, de a se înfrumuseța unul pe altul într-un act care devine act artistic și care excită ca acesta nu știu ce sursă a infinitului
Despre pornografie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9942_a_11267]
-
întregului volum. Lăsată fără Mihail Sebastian, steaua pare a-l câștiga pe Crudu. Fie că e vorba de fățișul Teatru-Ziar pus, aici, când în pagină, când în abis, când în umbră, fie că descoperim jocurile subterane cu măști și cu ipostaze, e cât se poate de clar formula Stelei... mult mai rezistentă decât Steaua... în sine. Ceea ce e departe de a fi un reproș. Cel puțin atâta vreme cât Dumitru Crudu își asumă până la capăt o frază ca: M.S. c'est moi.
Steaua fără Dumitru Crudu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9961_a_11286]
-
au stat aproape, impresii de lectură, judecăți estetice, încercări de traduceri din marii poeți ai lumii și chiar fișe de lectură expuse tel-quel, necomentate, menite să producă prin ele însele anumite revelații. Textele din prima secțiune a cărții dezvăluie o ipostază inedită a lui Constantin }oiu (cel puțin pentru cei care nu i-au citit tabletele publicate în urmă cu cîțiva ani în presa cotidiană), cea de comentator politic. Ochiul ager al prozatorului este foarte atent la detalii și observă inadvertența
Cămara secretă a prozatorului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9959_a_11284]
-
până chiar în zilele când deschidem cartea. Eroi la toate vârstele, dar întotdeauna pradă unei crize, simțitori la percepțiile ambientului, până a le înregistra monstruos, prin acumulare și pulsație, ni se destăinuie, fără a ne pretinde compasiunea. într-o asemenea ipostază, eroul mateescian, vârstnic și consumat, suferind de insomnii tenace se străduiește să le combată, recurgând la strategii care se încăpățânează să nu dea rezultate. Recitarea din fabula lui Urmuz, ce-i oferă ritmul de vals "Ci-că niște cronicari" rămâne fără
Prinși sub teasc by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9990_a_11315]
-
ceea ce au făcut cu mințile a milioane de oameni agenții bolșevismului. Mă refer la infantilizarea, la lobotomizarea și la sădirea microbului fricii în fiecare familie și în fiecare individ. Există printre noi câteva ființe care întrupează, la modul violent, aceste ipostaze ale comunismului. Culmea nesimțirii e că apar la televiziuni, își debitează cu volubilitate lozincile, sub privirile admirative ale unor gazde fermecate de monstruozitatea lor, cam în felul în care un șarpe își hipnotizează victima. Lecțiile de "patriotism" și "naționalism" ale
Meschinul monopol asupra temelor publice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9982_a_11307]
-
dintre acești intelectuali nehotărâți între democrație și dictatura personală asupra temelor și dezbaterilor publice câștigă o pâine albă de pe urma comunismului și n-ar renunța, în ruptul capului, la meschinul monopol asupra ideilor. În fond, personajele sunt de-un comic derizoriu: ipostaze contemporane ale "gaițelor" lui Kirițescu, ei spurcă, înveninați și copleșiți de răutatea propriei ratări, tot ceea ce scapă rapacelui control de grup, de haită, de confrerie. Astfel de indivizi nu au depășit, mental, stadiul la care se afla Ion Iliescu în
Meschinul monopol asupra temelor publice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9982_a_11307]
-
și, finalmente, către un tip de privire mult mai familiar unui mediu catolic. Altfel spus, el și-a asumat, însingurat și, evident, în contratimp, o filosofie antropocentristă, o disciplină clasică și o formă de gesticulație eroică. Aproape că nu este ipostază a umanului, în accepțiune biologică, sociologică, morală și formală, pe care pictorul să n-o fi avut în vedere, să n-o fi investigat asiduu, prin reveniri și prin variante, și a cărei salvare să n-o fi rîvnit în
Viziunea lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9976_a_11301]
-
interesant de comunicat lumii. Cum ar fi isprăvile lor medicale! Așa încât se pun pe treabă și scriu. Și publică. E plină lumea de producțiile de un gust îndoielnic ale unor doctori grafomani. Chirurgii sunt, curios, cel mai adesea în această ipostază. Ați observat ce multă literatură despre sine (în primul rând memorialistică) au produs chirurgii? Nu m-am gândit la asta, dar eu îi înțeleg, probabil că e nevoie de o compensație literară, după ce vezi atâta suferință. Ce legătură mai frumoasă
Despre literatură și medicină cu conf. dr. Cătălin Vasilescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9998_a_11323]
-
unde își petrec vacanțele și cum se numește animalul lor preferat, ce mașini conduc și de ce sex vor fi viitorii lor copii. Echipe întregi de paparazzi și experți în privitul pe gaura cheii lucrează non-stop, pentru a-i surprinde în ipostazele cele mai intime și pentru a ne aduce, cu o clipă mai devreme, vestea care ne va face să visăm și ne va umple sufletele de bucurie. Este o șansă pentru noi să fim contemporanii acestor oameni, să le putem
Tortionari limbii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8937_a_10262]
-
și sensibilității împregnate de un puternic erotism a spiritualității hinduse (în Stimmung) ori plonjarea în oniricul premeditat și auto-monitorizat (în Trans). Toate au însemnat fie exaltarea raționalismului, a formalizării excesive, fie, din contră, îmbrățișarea sufocantă a empirismului și intuiționismului, ambele ipostaze stîrnind, vorba lui Antoine Golea, o publicitate exagerată, bine condusă, ceea ce oamenii de la Radio numesc "matraquage", și care determină acele hipnoze colective ce țin de inconștiență și delir. Stockhausen a fost, incontestabil, un star care a știut să se orienteze
Variație și contrast by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8946_a_10271]
-
prin respirația taftalelor. Impresionant. "O, lună plină, de-ai vedea Azi ultima durere-a mea"... Am regretat imens că Ilie Gheorghe, unul dintre actorii noștri mari, speciali, cu un soi de înțelepciune scenică rară, nu a izbutit decît cea dintîi ipostază a lui Faust. Pentru aventura nopții walpurgice nu a găsit resurse care să facă credibilă plonjarea în dorință, în păcat. Nici ideea multiplicării Margaretei-Lolită, inocentă și ispititoare, pe care regizorul o aduce pe scenă, nu susține și nu înviorează personajul
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
însumînd șoaptele gnomului, ale spiritelor ce se multiplică și se grăbesc să-l alcătuiască pe diavol. Ochii încercănați ai acestui Mefisto mă vor urmări mereu. Și ei au discursul lor. În care metamorfozele se oglindesc, rînd pe rînd, în care ipostazele androgenității amplifică crescendo-ul voluptăților pentru ca prăbușirea să aibă înălțime. Mefisto acesta este întîiul ostenit de propria înscenare. Mefisto acesta al Ofeliei Popii are dimensiunea deșertăciunii vieții, a seducției însăși, istovitoare și pentru diavol. Registrele pe care regizorul i le
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
prin respirația taftalelor. Impresionant. "O, lună plină, de-ai vedea Azi ultima durere-a mea"... Am regretat imens că Ilie Gheorghe, unul dintre actorii noștri mari, speciali, cu un soi de înțelepciune scenică rară, nu a izbutit decît cea dintîi ipostază a lui Faust. Pentru aventura nopții walpurgice nu a găsit resurse care să facă credibilă plonjarea în dorință, în păcat. Nici ideea multiplicării Margaretei-Lolită, inocentă și ispititoare, pe care regizorul o aduce pe scenă, nu susține și nu înviorează personajul
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
însumînd șoaptele gnomului, ale spiritelor ce se multiplică și se grăbesc să-l alcătuiască pe diavol. Ochii încercănați ai acestui Mefisto mă vor urmări mereu. Și ei au discursul lor. În care metamorfozele se oglindesc, rînd pe rînd, în care ipostazele androgenității amplifică crescendo-ul voluptăților pentru ca prăbușirea să aibă înălțime. Mefisto acesta este întîiul ostenit de propria înscenare. Mefisto acesta al Ofeliei Popii are dimensiunea deșertăciunii vieții, a seducției însăși, istovitoare și pentru diavol. Registrele pe care regizorul i le
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
al sămănătoriștilor, satul metafizic al lui Blaga își încheie sub pana lui Ioan Alexandru periplul poetic prin figura satului catastrofic. În ciuda elanului său proaspăt, a vitalității elementare, pe cartea căreia părea a jura, autorul Vămilor pustiei ni se prezintă, în ipostaza sa de bard al subiectului rural, drept un necrofor. Epuizînd pesemne resursele dialectice ale acestuia, poetul s-a îndreptat spre o ultracopioasă imnografie ce are la bază "un etnicism clamoros și factice", alunecat într-o "discursivitate ce diluează lirismul" (Ion
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
gara din Cîmpulung-Muscel pînă la Vila Luca, una din casele în care a locuit pe timpul domiciliului forțat - acestea sunt episoadele livrești cele mai pregnante din curprinsul cărții Alexandrei Noica-Wilson. Pozele de la sfîrșitul volumului, inedite pentru cititorul român, ne arată succesivele ipostaze ale vieții filozofului: la moșia din Chiriacu alături de Wendy, Adina (sora lui) și Grigore (fratele mai mare), la Sinaia alături de Mihail Polihroniade, și apoi cîteva fotografii făcute în cursul călătoriilor sale în Occident: lîngă fiul îmbrăcat în sutană de călugăr
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
de funcții care, la nevoie, ar putea fi judecat și înțeles printr-un proces de disociere. Iar dovada că artistul este un tot idisolubil, că rămîne mereu același, indiferent ce ar face, o constituie chiar faptul că în oricare dintre ipostazele sale el nu ratează nici un prilej de a-și face noi adversari și, evident, de a-și împrospăta și consolida adversitățile vechi. Acest lucru se întîmplă nu pentru că Alexandru Chira ar vrea-o cu tot dinadinsul, ci pentru simplul fapt
Alexandru Chira, între transă și silogism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8993_a_10318]
-
asumă o orientare particulară în sfera eposului medieval: Reprezentări ale feminității în eposul germanic medieval - ceea ce presupune o canalizare specială a interpretării și o selectivitate modernă în vastitatea domeniului. De aceea remarc de la început capacitatea de cuprindere a fenomenului, adică ipostazele feminității în eposul germanic medieval, capacitate bine susținută de selecția operelor și a temelor, specializarea în sfera culturală, aplicația adecvată a mijloacelor - toate acestea însemnând orientarea inteligentă a cercetării înspre un scop clar precizat. Cercetătorul își fixează limpede obiectivele în
Un tânăr germanist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8984_a_10309]
-
adecvată a mijloacelor - toate acestea însemnând orientarea inteligentă a cercetării înspre un scop clar precizat. Cercetătorul își fixează limpede obiectivele în introducere: "Investigarea comparatistă a cântecelor eroice din Edda, a unor saga ale islandezilor și a Cântecului Nibelungilor prin prisma ipostazelor protagonistelor ne va permite să identificăm modelele eidetice ale feminității la care se raportează autorii acestor eposuri, modele care ar putea fi diferite în nordul și în sudul spațiului germanic medieval. Aceste modele, prin funcțiile atribuite și mijloacele puse la
Un tânăr germanist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8984_a_10309]
-
de un paragraf special despre cavalerii epocii medievale și literatura dedicată lor. Urmează, în organizarea fiecărui capitol, prezentarea narațiunilor și a personajelor, descrierea structurilor specifice și a conflictelor, investigarea metamorfozelor, pentru a insista profitabil, cum și cât se cuvine, asupra ipostazelor feminității, în diversitatea funcțiilor narative, sociale și religioase. O atenție particulară pentru întreaga carte o reprezintă filierele, raportările, comparațiile, pentru a distinge similitudinile și contrastele, de la o etapă la alta și de un grup de texte la altul: relația dintre
Un tânăr germanist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8984_a_10309]
-
a născut mama. Pseudonimul este resimțit de ea însăși ca un nume singular până la alienare.) Mistica animistă a scrisului devine modul adecvat de a adeveri viața. Este fundamentală aici transformarea intențională dinspre scriitor spre operă. Mărcile recunoscute în cele două ipostaze, biografică și artistică, urmează calea de la luciditate, alienare uimită și plăcută, spre ideala și inefabila tăcere. Din Calitatea de martor, 1970 (volum reeditat și augmentat în 1972, apărut și în noul regim), urma lui Blaga, prezentă în neoexpresionismul poetic, se
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
africanul a dobândit un statut mai propriu, mai personal, cu mai multă importanță, încetând de a mai fi doar firul de nisip din grămada colectivității, iar societatea - societatea africană din perioada colonială - a început să se obișnuiască cu această nouă ipostază, încet, încet, s-o accepte și, pînă la urmă, chiar s-o cultive." Drept consecință, "africanul s-a putut înfățișa și a putut fi receptat și ca personaj literar, ca erou de roman". în prezentarea romanului negro-african, Constantin Carbarău apelează
Literatura negro-africană by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9010_a_10335]
-
coloniale; romanul istoric, readucând în actualitate valorile trecutului precolonial; romanul formării, al destinului tinerilor din perioada contemporană; romanul dezamăgirii, al decepției provocate de corupția și despotismul regimurilor post-coloniale. Romanul negro-african, concluzionează Constantin Carbarău, "l-a scos pe locuitorul continentului din ipostaza de obiect exotic, de individ fără biografie, fără personalitate, cum îl tratau stăpânii colonialiști și cum îl înfățișa literatura colonială, prezentându-l ca om, cu tot ce-i specific acestuia, ca un ins care trăiește, muncește, iubește, gândește la rostul
Literatura negro-africană by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9010_a_10335]