1,407 matches
-
I, în particular, deci era acasă, iar în anul școlar următor 1855/56, Neculai a rămas corigent. Octav Minar susținea că și copilul Eminescu învățase, binișor, nemțește și franțu zește, de la o guvernantă bătrînă, care era adusă de la Botoșani la Ipotești o dată pe săptămînă 7. Bineînțeles, nu numai pentru Mihai venea acea guvernantă și apoi, dacă-i vorba numai de o dată pe săptămînă, multă limbă germană ori franceză nu vor fi învățat. La 4 septembrie 1856, înainte de începerea noului an școlar
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
care de fapt este atît de tulbure, pe vreme de ploaie, și-i atît de sărac de apă, la secetă! Să nu se creadă cumva că mai sus e vorba de alt pîrîu. Cu ani mai tîrziu, aflîndu-se îndepărtat de Ipotești, în poezia sa Din străinătate, înainte de alte dorințe, o arată pe aceasta: "Aș vrea să văd acuma natala mea vîlcioară Scăldată în cristalul pîrîului de argint, Să văd ce eu atîta iubeam odinioară: A codrului tenebră poetic labirint "(s. n.) Așadar
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
a silit să învețe ceva și din această limbă. Clasa a IV-a a promovat-o al 5-lea, între 82 elevi. Acesta a fost cel mai frumos succes din toată învățătura lui oficială. Și totuși, tocmai acum, dorul de Ipotești, de codrul înverzit, de cîmpul înflorit și de salcîmii în floare a fost atît de puternic, încît el a fugit acasă. Catalogul clasei a IV-a, pe semestrul al II-lea, în dreptul său, arată o lipsă de 10 zile16. După
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
a fugit acasă. Catalogul clasei a IV-a, pe semestrul al II-lea, în dreptul său, arată o lipsă de 10 zile16. După informația lui Matei Eminescu, Mihai a mers pe jos, voinicește, peste 100 de km, de la Cernăuți pînă la Ipotești. La trecerea frontierei, s-a ascuns în dosul unei harabale cu mărfuri. Cînd a ajuns la Ipotești, n-a venit acasă, ci se tot învîrtea pe lîngă un păr cu pere, al lui Nicolai Isăcescu. Maica Fevronia era la noi
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
lipsă de 10 zile16. După informația lui Matei Eminescu, Mihai a mers pe jos, voinicește, peste 100 de km, de la Cernăuți pînă la Ipotești. La trecerea frontierei, s-a ascuns în dosul unei harabale cu mărfuri. Cînd a ajuns la Ipotești, n-a venit acasă, ci se tot învîrtea pe lîngă un păr cu pere, al lui Nicolai Isăcescu. Maica Fevronia era la noi, tata lipsea de acasă. Părul lui Isăcescu era pe o coastă, drept în fața caselor noastre și la
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Cîtă treabă am, Ralucă, și acum trebuie să mă duc la Cernăuți, să duc talhariu ista la școală""17. Biletul de trecere al căminarului, "pi zabavă de 48 de ore", are data de 22 mai 186018, deci tocmai cînd la Ipotești natura era în plină floare. În toamna anului 1860, Mihai a fost pre zentat la Ober-Gymnasium din Cernăuți, pentru a urma cursurile clasei I. Ștefan Wolf, directorul liceului, cînd l-a văzut, a exclamat cu năduf: "Și acesta este tot
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
tatăl său ori nu plătea "costul", ori plătea cu foarte mari întîrzieri, iar Tirțek se plîngea adesea de aceasta. Punerea la arest a lui Mihai s-a întîmplat în luna mai 186225. De acolo, el a reușit să fugă la Ipotești, nu fiindcă era "haimana" cum le-a plăcut unora să-l creadă că fiindcă nu i se da de mîncare!... Te miră cum a putut merge pe jos, așa flămînd, cale de o sută de km! Simțind că tatăl său
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
din plin, în opera sa poetică. În semestrul al II-lea din acel an școlar nu mai avea gust de carte. Odată cu vacanța din primăvara anului 1863, la 16 aprilie, Mihai a rupt-o cu școala și a rămas la Ipotești. Părinții, descurajați de tot, au rămas cu convingerea că băiatul acesta nu-i pentru carte; păcat să mai cheltuiești banii cu învățătura lui, mai ales cînd alte datorii îi înconjuraseră. Eminovici nu plătise impozitul funciar pe trei trimestre din anul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
la 439 lei și 17 parale, pentru care subprefectura plășii Tîrgului îi aplicase sechestru pe trei juncani și se publicase și termenul legiuit, pentru efectuarea mezatului, la tactul subpre fecturii 28. În același timp, preotul Neculai Karano-Hakmann, care slujise la Ipotești, după preotul Vasile Hudeșteanu, era gata de a pleca din sat. În suplica trimisă la Mitropolie, la 20 martie, 1863, el arăta și motivele plecării: "La bisărica din pome nitul sat Ipotești, cu hramul Sf. Voevozi, am sărvit patru ani
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
același timp, preotul Neculai Karano-Hakmann, care slujise la Ipotești, după preotul Vasile Hudeșteanu, era gata de a pleca din sat. În suplica trimisă la Mitropolie, la 20 martie, 1863, el arăta și motivele plecării: "La bisărica din pome nitul sat Ipotești, cu hramul Sf. Voevozi, am sărvit patru ani, în care timp de feli proprietarii acelor părți de moșie nu mi-au dat pămînturile de hrană, după așezămînt, și nici casă de odihnă, încurcîn du-mă cu vorbi din an în
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
PRIMA LUI IUBIRE a sesizat-o mai întîi Gh. Bogdan-Duică. Fără a preciza timpul cînd această iubire a avut loc, el totuși a afirmat un mare adevăr: "Copilul" (Mihai) iubește mult mai devreme decît se crede. El a iubit la Ipotești. De-acolo și-a luat Eminescu idealul primei iubite"33. Zoe Dumitrescu-Bușulenga a găsit-o posibilă în anul 1863 și trebuie să recunoaștem că D-sa a avut o intuiție exactă. "Poate în anul de întrerupere, a avut loc idila
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
că faptul se întîmplă cu puțin înainte de precipitata demisie pe care co pistul și-o prezenta în martie 1865"35. Precizările documentare cu privire la cauza morții și data cînd fata a murit le vom afla pe paginile care urmează. Iubita de la Ipotești a fost prezentată, pînă acum, în două opere de fabulație literară, scrise de Cezar Petrescu 36 și Gh. Tomozei 37. Augustin Z. N. Pop a făcut cîteva încercări de a o prezenta documentar, dar a ajuns la niște concluzii deloc
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
imposibile 38. După aceea, și G. G. Ursu a încercat unele cercetări, dar s-a oprit la o concluzie foarte cuminte: Totul rămîne sub semn de întrebare, în perspectiva unor investigații viitoare, care să desvăluiască misterul biografic al iubitei de la Ipotești"39. Intrăm acum în acel mister biografic. În primăvara anului 1863, după ce a întrerupt școala, poetul a început să trăiască prima, cea mai curată și cea mai puternică iubire din viața sa. Pare curios, pentru că el încă nu împlinise paisprezece
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
a remarcat că îndrăgostiții lui Eminescu din nuvela La aniversară sunt "aproape copii; ea de 14 ani, el de 18 ani"40. După cum se vede, poetul le-a inversat vîrstele, ca să nu dea de bănuit propria sa iubire. Iubita de la Ipotești era o fată de țăran, trăită în plină natură. Cum a cunoscut-o, ne-o va spune însuși poetul, ceva mai tîrziu, la persoana a treia: "A ierburilor spice stau sure-verzi în soare Crescute ajung la brîul unei copile. Lin
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ori, el era gata, în 1872, dar a fost publicat de-abia în 1885. Printre acestea, în Mitologicale mai apar două amănunte biografice. În primăvara acelui an, 1863, subprefectura plășii Tîrgului nu mai era condusă de Neculai Albotă, răzeș de la Ipotești, cu care Eminovici avusese mai multe certuri și procese. Venise în loc Gh. Ivașcu, care l-a păsuit pe Eminovici în diferite daraveli. E posibil ca atunci Gh. Ivașcu să-i fi oferit băiatului un post de copist, la subprefectură, chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
privirea una-ntr-alta, Acel amor atît de nemărginit, de sfînt, Cum nu mai e nimică în cer și pre pămînt."57 Oricît de curios li s-ar părea unora, astfel de iubire curată a avut el pentru fata de la Ipotești, aproape două decenii după moartea ei! Se va dovedi aceasta pe paginile următoare. Iar acum, să reluăm firul evenimentelor petrecute, cu fata, la Ipotești. În timp ce ei trăiau o fericire paradiziacă, vara acelui an 1863 s-a călătorit pe nesimțite, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
curios li s-ar părea unora, astfel de iubire curată a avut el pentru fata de la Ipotești, aproape două decenii după moartea ei! Se va dovedi aceasta pe paginile următoare. Iar acum, să reluăm firul evenimentelor petrecute, cu fata, la Ipotești. În timp ce ei trăiau o fericire paradiziacă, vara acelui an 1863 s-a călătorit pe nesimțite, iar toamna fata s-a îmbolnăvit. Poetul se simțea stingher și foarte trist în așteptarea iubitei, care nu mai putea veni la întîlnire. În manuscrisele
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și aș culca în piatră inima mea adîncă/ cu dorul meu nebun". În această vreme de iarnă, foarte grea, cînd poetul era topit de îndurerat, de boala fetei, o veste neagra a căzut ca un trăsnet, în familia Eminovicilor, de la Ipotești. Fiul lor, Ilie, elev în clasa a II-a, la Școala națională de medicină și farmacie, din București, a murit în Spitalul oștirii, "azi noapte, pe la orele 5", în ziua de 28 decembrie 1863, fiind suferind grav de gastroenterită. A
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
5", în ziua de 28 decembrie 1863, fiind suferind grav de gastroenterită. A fost înmormîntat la 31 decembrie 1863, în cimitirul bisericii Visarion, din mahalaua Schitu Măgureanu, care cimitir a fost desființat ulterior, prin extinderea Cișmigiului 62. Firește că de la Ipotești n-a putut participa nimeni la acea înmormîntare. Numai poetul și-a arătat durerea, într-o încercare de poezie, scrisă în grabă: Mort e al meu frate Nimeni ochii n-a închis În străinătate. Poate-s deschiși și-n groapă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
al meu frate Nimeni ochii n-a închis În străinătate. Poate-s deschiși și-n groapă. Dar ades într-al meu vis Ochii mari albaștri Luminează un surîs, Din doi vineți aștri." Peste trei săptămîni, a murit și fata de la Ipotești și abia acum aflăm, cu certitudine, că ea se numea Casandra, fiica lui Gheorghe Alupului, cultivatoare de pămînt, din Ipotești. Cu vîrsta, intrase în al 19-lea an. La 20 ghenar, 1864, ea a fost îngropată în cimitirul bisericii din
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
meu vis Ochii mari albaștri Luminează un surîs, Din doi vineți aștri." Peste trei săptămîni, a murit și fata de la Ipotești și abia acum aflăm, cu certitudine, că ea se numea Casandra, fiica lui Gheorghe Alupului, cultivatoare de pămînt, din Ipotești. Cu vîrsta, intrase în al 19-lea an. La 20 ghenar, 1864, ea a fost îngropată în cimitirul bisericii din Ipotești. Cauza morții: "Dropia" (= hidropizie, grămădire de lichid seros, în corp). Mitrica pentru morți, de la biserica Sfinții Voievozi din Ipotești
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și abia acum aflăm, cu certitudine, că ea se numea Casandra, fiica lui Gheorghe Alupului, cultivatoare de pămînt, din Ipotești. Cu vîrsta, intrase în al 19-lea an. La 20 ghenar, 1864, ea a fost îngropată în cimitirul bisericii din Ipotești. Cauza morții: "Dropia" (= hidropizie, grămădire de lichid seros, în corp). Mitrica pentru morți, de la biserica Sfinții Voievozi din Ipotești arată, pe anul 1864, toate datele de mai sus, iar pe rîndul imediat următor, e pusă formula de încheiere de an
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Ipotești. Cu vîrsta, intrase în al 19-lea an. La 20 ghenar, 1864, ea a fost îngropată în cimitirul bisericii din Ipotești. Cauza morții: "Dropia" (= hidropizie, grămădire de lichid seros, în corp). Mitrica pentru morți, de la biserica Sfinții Voievozi din Ipotești arată, pe anul 1864, toate datele de mai sus, iar pe rîndul imediat următor, e pusă formula de încheiere de an: "Adică o moartă numai au urmat pe-ntregul an, 1864, în sat în Ipotești, pentru care se adeverește. Erei
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de la biserica Sfinții Voievozi din Ipotești arată, pe anul 1864, toate datele de mai sus, iar pe rîndul imediat următor, e pusă formula de încheiere de an: "Adică o moartă numai au urmat pe-ntregul an, 1864, în sat în Ipotești, pentru care se adeverește. Erei Niculai Cucoranu"63. În anul următor, 1865, la Ipotești au fost înmormîntați numai doi: Dumitru Rusu, de 70 de ani, mort "de slăbăciune" și Paraschiva Ghervăsoaia, de 45 de ani, moartă "de troahnă" (Ibidem, condica
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
sus, iar pe rîndul imediat următor, e pusă formula de încheiere de an: "Adică o moartă numai au urmat pe-ntregul an, 1864, în sat în Ipotești, pentru care se adeverește. Erei Niculai Cucoranu"63. În anul următor, 1865, la Ipotești au fost înmormîntați numai doi: Dumitru Rusu, de 70 de ani, mort "de slăbăciune" și Paraschiva Ghervăsoaia, de 45 de ani, moartă "de troahnă" (Ibidem, condica nr. 26). Credem că fata era orfană, mai întîi pentru că tatăl său, Gheorghe Alupului
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]