KorAP: Find »[drukola/base=iris & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...44 45 46 ...109 >

2,716 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

dă spre curte. Tocmai când încep să mă întreb dacă ar trebui să încep o conversație, în cameră intră o găină, care începe să scormonească în pământ. — Ia uite, o găină ! mă trezesc spunând. — Da, o găină. O văd pe Iris cum mă privește amuzat-ironic. N-ai mai văzut niciodată o găină ? Ba da, la raionul de alimente congelate de la Waitrose. Găina vine cu ciocul întins drept spre picioarele mele în sandale deschise în față și mi le ascund repede sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Ba da, la raionul de alimente congelate de la Waitrose. Găina vine cu ciocul întins drept spre picioarele mele în sandale deschise în față și mi le ascund repede sub scaun, încercând să par că oricum asta intenționam să fac. — Așa. Iris ridică aluatul, îl modelează în formă rotundă pe o tavă, deschide ușa grea de la cuptor și bagă tava înăuntru. Se spală de făina de pe mâna la chiuvetă, după care se întoarce cu fața spre mine. — Și zi așa, vrei să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
a faptului că e o femeie care nu face risipă de cuvinte. Da, zâmbesc. Vă rog. — Cordon bleu, chestii din astea de fițe, se bagă și Nathaniel, care stă rezemat de plită. — Și cam ce experiență ai în domeniul ăsta ? Iris se șterge pe mâini cu un prosop cu pătrățele albe și roșii. Nathaniel mi-a spus că nu știi absolut nimic. Dar nu pot să cred așa ceva. Împăturește prosopul și îmi zâmbește pentru prima oară. Ce știi să faci ? La

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
făcut cu un toaster... — Dar de gătit ? Întinde prosopul pe un suport de metal de lângă plită și mă privește puțin mai atentă. Dar... o omletă ? Nu se poate să nu știi să faci o omletă. Înghit în sec. — Sincer, nu. Iris e atât de uluită că simt că-mi iau foc obrajii. N-am făcut niciodată ore de gospodărie la școală, îi explic. Așa că nu am învățat niciodată să gătesc. — Dar nu se poate ca mama ta... sau bunica ta... Amuțește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
am făcut niciodată ore de gospodărie la școală, îi explic. Așa că nu am învățat niciodată să gătesc. — Dar nu se poate ca mama ta... sau bunica ta... Amuțește în clipa în care eu clatin din cap. Nimeni ? Îmi mușc buza. Iris expiră adânc, de parcă acum ar înțelege cu adevărat situația. — Deci nu știi să gătești absolut nimic. Și ce le-ai promis soților Geiger că le gătești ? O, Doamne. — Trish a vrut să-i prezint meniul pe toată săptămâna viitoare. Așa că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
siderată. Cineva pufnește în râs și, când ridic ochii, îl văd pe Nathaniel scuturându-se de râs. — Asta a fost tot ce am avut la mine ! mă apăr. Ce era să le zic, pește cu cartofi prăjiți ? — „Assemblé” e musaca. Iris continuă să citească de pe listă. Asta e o denumire simandicoasă pentru plăcinta ciobanului. Pot să te învăț, fără probleme. Iar păstrăvul înăbușit cu alune e destul de simplu de făcut... Coboară cu degetul pe pagină, apoi, într-un final, ridică ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
spune într-un final. Hai să te-nvăț să gătești. Ia dintr-un bufet un cântar de gătit și eu profit de ocazie ca să bag mâna în geantă, după un carnețel și un stilou. Când se întoarce și mă vede, Iris pare de-a dreptul amuzată. — Ce faci cu astea? Arată din cap spre carnețel. — Ca să-mi iau notițe, îi explic. Scriu data și dedesubt „Lecția de gătit nr. 1”, subliniez, apoi mă uit la ea. Iris clatină ușor din cap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
întoarce și mă vede, Iris pare de-a dreptul amuzată. — Ce faci cu astea? Arată din cap spre carnețel. — Ca să-mi iau notițe, îi explic. Scriu data și dedesubt „Lecția de gătit nr. 1”, subliniez, apoi mă uit la ea. Iris clatină ușor din cap. — Samantha, n-o să-ți iei nici o notiță, spune. Gătitul n-are nici o legătură cu scrisul. Trebuie să guști. Să simți. Să pipăi. Să miroși. — Aha. Încuviințez din cap cu un aer inteligent. Să țin minte asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
să guști. Să simți. Să pipăi. Să miroși. — Aha. Încuviințez din cap cu un aer inteligent. Să țin minte asta. Desfac repede capacul stiloului și scriu „Gătit = gustat, mirosit, simțit etc.” Pun din nou capacul la stilou și ridic privirea. Iris mă fixează uluită. — Să guști, spune, luându-mi din mână carnetul și stiloul. Nu să scrii. Trebuie să-ți folosești simțurile. Instinctele. Ridică încet capacul unei cratițe care fierbe pe foc și bagă o lingură în ea. — Uite, gustă asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
un alt răspuns din partea mea. — Ăă... carne ? mă aventurez. — Și altceva ? Am mintea complet goală. Nu mă pot gândi la nimic altceva. Pe bune acum, e doar un sos. Ce pot să mai spui despre sos ? — Ia mai gustă o dată. Iris nu se dă bătută. Trebuie să te străduiești mai tare. Mă înroșesc la față, chinuindu-mă să găsesc ceva de spus. Mă simt ca un copil tembel din fundul clasei, care nu știe tabla înmulțirii cu doi. — Carne... apă... Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-mi doar care e senzația ta. Îmi întinde lingura, pentru a treia oară. Mai gustă o dată - și de data asta închide ochii. Să închid ochii ? — OK. Înghit sosul din lingură și închid ochii, ascultătoare. — Așa. Ce simți ? aud glasul lui Iris în ureche. Concentrează-te asupra aromelor. Doar asupra lor. Cu ochii complet închiși, uit de tot restul și-mi concentrez întreaga atenție asupra gurii mele. Și nu simt decât lichidul cald și sărat de pe limba mea. Sare. Asta e una

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
în ochi, apoi cele mai subtile, pe care aproape că nici nu le remarci... — E sărat și are gust de carne... spun încet, fără să deschid ochii. Și dulce... și... aproape ca de fruct ? De... cireșe ? Deschid ochii, ușor dezorientată. Iris mă fixează intens. În spatele ei îl observ acum și pe Nathaniel, care mă urmărește și el. La vederea lui, mă fâstâcesc ușor. Să guști sosul cu ochii închiși e o treabă destul de intimă, tocmai am aflat. Și nu sunt prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Nathaniel, care mă urmărește și el. La vederea lui, mă fâstâcesc ușor. Să guști sosul cu ochii închiși e o treabă destul de intimă, tocmai am aflat. Și nu sunt prea sigură că vreau să mă privească cineva când fac asta. Iris pare să înțeleagă imediat. — Nathaniel, zice pe un ton energic, o să avem nevoie de ingrediente pentru toate felurile astea de mâncare. Întocmește rapid o listă și i-o întinde. Fugi repede și cumpără-ni-le, dragul meu. În clipa în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Fugi repede și cumpără-ni-le, dragul meu. În clipa în care el părăsește încăperea, ea mă privește, cu un vag surâs. — A fost mult mai bine. — Sfinte Sisoe, uite c-a nimerit-o fătuca ! zic plină de speranță, și Iris începe să râdă, dându-și capul pe spate. Nu încă, scumpo, mai e mult pân-acolo ! Uite, ia un șorț. Îmi întinde un șorț cu dungi alb-roșii și mi-l leg în jurul mijlocului, foarte sigură pe mine. — E foarte amabil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
stresată. Și, drept rezultat, ți-au mărit salariul. Minunat. În clipa în care zâmbește, îi apar riduri de laba gâștii în jurul ochilor. Trish Geiger e o femeie tare prostuță. Îmi place de ea, spun, cuprinsă brusc de loialitate. — Și mie. Iris încuviințează din cap. S-a purtat foarte frumos cu Nathaniel. Dar nu se poate să nu fi observat că nu stă prea bine la capitolul inteligență. O spune pe un ton atât de fără drept de apel încât îmi vine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
reci, lângă fereastră. Învăț cum se curăță fasolea verde mai rapid, în apă fiartă, pentru soté cu unt. Acum o săptămână nu știam nici măcar ce e ăla „soté”. În pauzele de gătit stau pe treptele din spate ale casei lângă Iris, mă uit la găinile care scormonesc în pământ, beau o ceașcă de cafea abia făcută și mușc dintr-o brioșă de dovleac sau dintr-un sandviș cu pâine de casă, brânză de burduf și salată verde. — Mănâncă și savurează ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
găinile care scormonesc în pământ, beau o ceașcă de cafea abia făcută și mușc dintr-o brioșă de dovleac sau dintr-un sandviș cu pâine de casă, brânză de burduf și salată verde. — Mănâncă și savurează ce mănânci ! îmi spune Iris de fiecare dată, întinzându-mi porția mea, după care clatină din cap a reproș când încep să mănânc. Nu așa de repede ! Nu te grăbi ! Gustă mâncarea ! Duminică după-masă, sub atenta supraveghere a lui Iris, fac friptură de pui umplut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
savurează ce mănânci ! îmi spune Iris de fiecare dată, întinzându-mi porția mea, după care clatină din cap a reproș când încep să mănânc. Nu așa de repede ! Nu te grăbi ! Gustă mâncarea ! Duminică după-masă, sub atenta supraveghere a lui Iris, fac friptură de pui umplut cu salvie și ceapă, cu broccoli înăbușit în aburi, morcovi cu aromă de chimen și cartofi la cuptor. În clipa în care scot tava imensă de tablă din cuptor, mă opresc o clipă și savurez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
simțit un miros atât de îmbietor de mâncare gătită în casă. Puiul e auriu ; pielița prăjită și crocantă e presărată cu piperul pe care l-am măcinat mai devreme ; zeama încă sfârâie în tigaie. E momentul să facem sosul, strigă Iris din colțul opus al bucătăriei. Scoate puiul și pune-l pe platou... și acoperă-l. Trebuie să rămână cald... Acum înclină ușor tava. Vezi picăturile alea mari de grăsime care plutesc la suprafață ? Trebuie să le scoți cu lingura. În timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
sos. Fac sos. Și - ca toate celelate lucruri din bucătăria asta - funcționează. Ingredientele mă ascultă. Amestecul de zeamă lăsată de pui, ciorbă de legume cu carne și făină se transformă într-un lichid fin și frumos mirositor. — Foarte bine ! spune Iris. Acum toarnă-l în sosiera asta drăguță încălzită... strecoară bucățelele rămase... vezi ce ușor a fost ? — E o vrăjitorie, spun bulversată. De-asta te ascultă toate în bucătăria asta. Ești o bucătăreasă vrăjitoare. — O bucătăreasă vrăjitoare ! Chicotește. Îmi place. Acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
am fost atât de prinsă cu gătitul, că abia dacă l-am mai băgat în seamă. Acum pune pe masa de lemn suporturi pentru farfurii, tacâmuri vechi cu mâner de os și șervete fine cu pătrățele. — Vin pentru bucătărese, spune Iris, scoțând o sticlă din frigider și destupând-o. Îmi pune un pahar, după care îmi arată spre masă. Te rog stai jos, Samantha. Ai făcut destule pentru un weekend. Cred că ești frântă. — Mi-e foarte bine ! zic automat. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
și simt că mă relaxez pentru prima dată pe ziua de azi. Mă dor brațele și spatele de la atâta tocat și amestecat. Simțurile mi-au fost bombardate cu mirosuri și gusturi și cu senzații noi. Să nu adormi ! Glasul lui Iris mă scoate brusc din amorțeală. Asta e răsplata noastră ! Nathaniel, scumpule, pune friptura de pui făcută de Samantha aici. Poți să începi s-o tai. Deschid ochii și îl văd pe Nathaniel aducând la masă platoul cu friptură de pui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
nu-mi pot reprima un surâs. — E doar o chestie pe care am făcut-o rapid mai devreme... Ridic modestă din umeri. Un fleac pentru specialiști în cordon bleu de calibrul meu. Nathaniel taie puiul cu îndemânare de expert, iar Iris pune în farfurii garniturile. După ce ne-am servit cu toții, se așază și-și ridică paharul. În sănătatea ta, Samantha. Te-ai descurcat de minune. — Mersi. Îi zâmbesc și mă pregătesc să iau o gură de vin, când îmi dau seama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
și ridică paharul. În sănătatea ta, Samantha. Te-ai descurcat de minune. — Mersi. Îi zâmbesc și mă pregătesc să iau o gură de vin, când îmi dau seama că ceilalți doi comeseni nu fac nici o mișcare. — Și pentru Ben, adaugă Iris blând. — Duminica ne aducem întotdeauna aminte de tata, explică Nathaniel. — A. Șovăi, apoi ridic paharul. — Așa. Cu privirea strălucitoare, Iris își pune paharul jos. Momentul adevărului. Ia o gură de pui și o privesc cum mestecă. Fac eforturi să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
o gură de vin, când îmi dau seama că ceilalți doi comeseni nu fac nici o mișcare. — Și pentru Ben, adaugă Iris blând. — Duminica ne aducem întotdeauna aminte de tata, explică Nathaniel. — A. Șovăi, apoi ridic paharul. — Așa. Cu privirea strălucitoare, Iris își pune paharul jos. Momentul adevărului. Ia o gură de pui și o privesc cum mestecă. Fac eforturi să-mi stăpânesc nervozitatea. Foarte bun. Încuviințează. Foarte bun, într-adevăr. Fără voia mea, pe față mi se întinde un zâmbet cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]