1,431 matches
-
de grăbit, mă grăbesc la conte... trebuia să fiu de mult acolo, chiar el mi-a fixat întâlnirea... Prințe, la revedere! Cu pași repezi, generalul se făcu nevăzut. — Știu eu la care conte se duce! spuse tăios Elizaveta Prokofievna și, iritată, își mută privirea asupra prințului. Ce ziceam? încercă ea, cu dezgust și năduf, să-și amintească. Ei, despre ce era vorba? Ah, da: ce-i cu egumenul? — Maman! dădu s-o dojenească Alexandra, iar Aglaia chiar bătu din picior. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vi se mai pare? — Și... mi se mai pare, răspunse prințul continuând s-o privească pe Aglaia cu același zâmbet blând și chiar sfios, însă imediat izbucni iarăși în râs și o privi cu veselie. Câtă modestie! spuse Aglaia, aproape iritată. — Iar dumneavoastră sunteți foarte curajoasă, râdeți, însă pe mine povestirea lui m-a impresionat atât de mult, încât pe urmă am visat-o, chiar aceste cinci minute le-am visat. Le măsură încă o dată pe ascultătoarele sale cu o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Generăleasa sună. — Cheamă-l aici pe Gavrila Ardalionovici, îi spuse ea servitorului apărut. E în birou. — Maman! exclamă cu subînțeles Alexandra. — Vreau să-i spun două cuvinte și gata! i-o reteză iute generăleasa, curmând obiecțiile. Se vedea că e iritată. Vedeți, prințe, acum la noi nu-s decât secrete. Numai secrete! Așa se cere, așa-i eticheta, prostii. Și asta într-o afacere care pretinde cea mai mare sinceritate, claritate, onestitate. Încep căsătoriile, nu-mi plac căsătoriile astea... — Maman, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
recentă cu Aglaia, nici acolo despre ce veți găsi aici; căci și aici sunt destule lucruri revoltătoare. De altfel, ducă-se naibii... Măcar astăzi abțineți-vă. — Vă încredințez că am vorbit mult mai puțin decât vă imaginați, spuse prințul oarecum iritat de reproșurile lui Ganea. Raporturile dintre ei se înrăutățeau vizibil. — Oricum, am avut astăzi destule neplăceri din pricina dumneavoastră. Într-un cuvânt, vă rog. — Trebuia să mai țineți cont de un lucru, Gavrila Ardalionovici. Cu ce vă eram obligat mai înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
plăcere împinsă până la voluptate, povestindu-vă faptele triviale, deși nimeni nu v-a întrebat de ele... De altfel... Scuzați-mă, domnule Ferdâșcenko. — Începe odată, Ferdâșcenko, vorbești îngrozitor de mult și niciodată nu termini ce ai de spus! îi porunci Nastasia Filippovna, iritată și nerăbdătoare. Toți remarcară că, după recentul acces de râs bolnăvicios, devenise brusc morocănoasă, ursuză și irascibilă, ceea ce n-o împiedica să stăruie cu o încăpățânare despotică pentru satisfacerea acestui capriciu imposibil al ei. Afanasi Ivanovici suferea teribil. Îl înfuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
câteva ori în această zi, cu un dezgust deosebit, își amintise că va trebui să se întoarcă aici... „Ce-o fi cu mine? Parcă-s o femeie bolnavă și cred astăzi în toate presimțirile!“ se gândi el cu un zâmbet iritat, oprindu-se în poartă. Un nou val de rușine, insuportabil, aproape de disperare îl țintuia pe loc, la un pas înaintea porții. Se opri pentru câteva clipe. Așa li se întâmplă oamenilor câteodată: amintiri nesuferite, subite, mai ales când sunt combinate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de origine curat rusească. Îl însoțeau, în primul rând, nepotul lui Lebedev, pe care cititorii îl cunosc deja și, în al doilea rând, Ippolit. Ippolit era foarte tânăr, de vreo șaptesprezece, poate chiar optsprezece ani, cu o expresie inteligentă, permanent iritată, pe fața ce purta urmele teribile ale bolii. Era slab ca un schelet, palid, ochii îi străluceau și două pete roșii îi ardeau în obraji. Tușea fără încetare; fiecare cuvânt al lui, aproape fiecare respirație erau însoțite de câte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Burdovski și chiar pentru Cebarov aceste informații erau într-adevăr aproape imposibile, chiar dacă le-ar fi trecut prin cap să facă investigații. Însă putea să nici nu le treacă prin cap... — Dați-mi voie, domnule Ivolghin, îl întrerupse deodată Ippolit, iritat, la ce bun tot acest galimatias (scuzați-mă)? Lucrurile s-au explicat acum, suntem de acord să dăm crezare faptului principal, așa că de ce mai lungiți această discuție dificilă și jignitoare? Poate doriți să vă lăudați cu abilitatea pe care ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ajutor activ, de care a pomenit mai înainte, vorbind de școli și de Pavlișcev. — Opriți-vă, Gavrila Ardalionovici, opriți-vă! strigă prințul cuprins de o spaimă veritabilă, dar era deja prea târziu. — Am spus, de trei ori am spus, strigă iritat Burdovski, că nu vreau bani. Nu-i primesc... la ce bun... nu vreau... afară!... Și mai că nu părăsi în fugă terasa. Dar nepotul lui Lebedev îl înșfăcă de mână și îi șopti ceva. Burdovski se întoarse repede și, scoțând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se întâmpla pe când se târa în fața ta și îți jura credință! Ce oameni? N-am nevoie de Pușkin al tău și nici fiică-ta să nu-mi calce pragul! Lizaveta Prokofievna dădu să se ridice, însă deodată i se adresă iritată lui Ippolit, care râdea: — Văd, dragule, că ți-ai pus în gând să faci în așa fel, încât aici să râdă toți de mine. — Doamne ferește! zâmbi strâmb Ippolit. Dar cel mai mult mă miră extrema dumneavoastră excentricitate, Lizaveta Prokofievna; recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Chiar s-a sufocat! rosti cu răceală, tăios, Lizaveta Prokofievna, studiindu-l cu un aer de curiozitate severă. Ei, dragă băiete, ți-ajunge. E târziu! — Dați-mi și mie voie, stimate domn, să vă fac și eu observația, începu deodată, iritat, să vorbească Ivan Feodorovici, care-și pierduse și ultima picătură de răbdare, că soția mea e aici la prințul Lev Nikolaevici, prietenul și vecinul nostru comun și că nu dumneata, tinere, ești în măsură să judeci faptele Lizavetei Prokofievna, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Adio! spuse el brusc, tăios. Credeți că mi-e ușor să vă zic: adio? Ha-ha! râse el cu ciudă de întrebarea sa penibilă și deodată, parcă înrăit de faptul că nu reușește să spună tot ce vrea, zise tare și iritat: Excelență! Am onoarea să vă invit la înmormântarea mea, firește, numai dacă veți considera că merit să-mi faceți cinstea, și... vă poftesc pe toți, domnilor, împreună cu generalul! Râse din nou; dar era deja râsul unui smintit. Lizaveta Prokofievna înaintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-i! Smulgeți-i din mâinile acestei... ea... rușine! O, ajutați-i, ajutați-i, Dumnezeu o să vă răsplătească însutit pentru asta, făceți-o, pentru numele lui Dumnezeu, întru Hristos!... Ia spune, în sfârșit, Ivan Feodorovici, ce-i de făcut acum? strigă iritată Lizaveta Prokofievna. Fii bun și pune capăt maiestuoasei dumitale tăceri! Dacă nu hotărăști ceva, poți să știi că rămân aici peste noapte; destul m-ai tiranizat cu despotismul dumitale! Lizaveta Prokofievna întreba cu entuziasm și mânie, așteptând un răspuns imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
firește, mi-am cam neglijat educația, dar dacă mă critică, apoi perle, numai perle scoate, Excelență!... Disperat, generalul îi întoarse spatele. — M-aș bucura mult să rămână, desigur, îi e greu să călătorească acum, declară prințul drept răspuns la întrebările iritate ale Lizavetei Prokofievna. — Dormi sau ce-i cu tine? Dacă nu vrei, domnule, îl iau la mine! Doamne, dar și ăsta de-abia se ține pe picioare! Ce-i cu tine, ești bolnav? Mai înainte, negăsindu-l pe prinț pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fost niciodată primul la nimic. Toți colegii îl iubeau, cu o singură excepție: a mea. De câteva ori, în acești câțiva ani, a dat să se apropie de mine; dar eu i-am întors de fiecare dată spatele, posac și iritat. Acum nu-l mai văzusem de vreun an; era la universitate. Când, pe la opt și ceva, am intrat în casa lui (cu mare ceremonie: am fost anunțat), m-a întâmpinat mai întâi cu uimire, chiar deloc prietenos, dar imediat s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să profit de ultima șansă ca să fac o faptă? Niciodată protestul nu-i o faptă neînsemnată...“ „Explicația“ era încheiată; în sfârșit, Ippolit se opri... În cazurile extreme, există acea doză de ultimă sinceritate cinică, atunci când un om cu nervii zdruncinați, iritat și scos din fire, nu se mai teme deja de nimic, și e gata să riște orice scandal, chiar bucurându-se de el; se repede la oameni, având scopul neclar, dar ferm, ca după un minut să sară de pe clopotniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
limpezime dacă o amânăm pentru trei zile, timp în care mă voi afla la Petersburg. Spunând acestea, se ridică de pe scaun, așa că era de neînțeles pentru ce se mai așezase. Prințului i se păru și că Evgheni Pavlovici e nemulțumit, iritat și că-l privește ostil, că ochii lui exprimă cu totul altceva decât mai înainte. — Apropo, vă duceți la bolnav? — Da... mi-e frică, spuse prințul. — Să nu vă fie; va mai trăi, probabil, vreo șase săptămâni și chiar, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acestor cuvinte. — Poate că vă faceți prea multe griji. — Sunteți extraordinar, prințe; nu credeți că e în stare că ucidă acum zece suflete? — Mi-e frică să vă răspund; totul e foarte ciudat, dar... — Fie, cum doriți, cum doriți! încheie iritat Evgheni Pavlovici. Pe desupra, sunteți o persoană deosebit de curajoasă; numai aveți grijă să nu vă numărați printre cei zece vizați. — Cel mai probabil e că nu va ucide pe nimeni, spuse prințul, privindu-l îngândurat pe Evgheni Pavlovici. Acesta râse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
partea, adăugă ea, încruntându-se amenințător. Nu mă supăra, și-așa nu știu ce se întâmplă cu mine... sunt sigură că ai venit aici cu convingerea deplină că sunt îndrăgostită de dumneata și te-am chemat la întâlnire, i-o trânti ea iritată. — Într-adevăr, ieri m-am temut de asta, lăsă prințul, naiv, să-i scape (era foarte încurcat), dar astăzi sunt sigur că dumneata... — Cum! strigă Aglaia și brusc buza ei de jos începu să-i tremure. Te-ai temut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nevoie de casa și ospitalitatea lui, având propria mea familie. Nu încerc să-mi justific viciile; sunt necumpătat; am băut vin cu el și acum, poate, plătesc pentru asta. Însă nu doar de dragul băuturii (scuzați, prințe, grosolănia sincerității unui om iritat), nu doar de dragul băuturii m-am atașat de el! M-au atras tocmai calitățile lui, după cum spuneți dumneavoastră. Dar toate au limita știută, chiar și calitățile; și dacă, deodată, verde în față, are impertinența să declare că în opt sute doisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai rău e că își întreține amanta în văzul lumii“. Lizaveta Prokofievna a înțeles foarte bine că bătrâna era puțin supărată pentru insuccesul lui Evgheni Pavlovici, pe care chiar ea îl recomandase. S-a întors la Pavlovsk încă și mai iritată decât la plecare și de îndată toți au pățit-o cu ea pentru că „au înnebunit“, pentru că la nimeni, la absolut nimeni treburile nu mai sunt puse la cale ca la ei; „La ce bun v-a apucat graba? Ce-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
toate aventurile ei pot justifica mândria insuportabilă, diabolică, egoismul ei atât de insolent, de avid? Iertați-mă, prințe, merg poate prea departe, dar... — Da, tot ce-i posibil. Poate că aveți dreptate, bâigui din nou prințul. E într-adevăr foarte iritată și aveți dreptate, desigur, dar... — Merită să fie compătimită? Asta vreți să spuneți, bunul meu prinț? Dar din compătimire pentru ea și pentru a-i da satisfacție e oare posibil s-o faceți de rușine pe cealaltă fată, superbă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
retraseră. Lysias spuse atunci : „Vedeți cum m‑au pedepsit zeii pentru că am vrut să‑i abandonez”. Sfinții Îi reproșară : „Nebunule ! Recunoaște‑l pe Domnul Iisus Hristos, Care ți‑a redat sănătatea, și nu‑ți pune Încrederea În zeii tăi”. Lysias, iritat, le răspunse : „Jur pe zei că vă voi arunca fiarelor, să vă Învăț să respectați ordinele Împăraților”. Și ordonă ca sfinții să fie Închiși, până când el le va decide soarta. Iar sfinții petrecură noaptea În imnuri și rugăciune. În ziua
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
anuală?”. Dacă refuzi să te supui unei solicitări care încalcă normele eticii, îți va aminti că poți fi înlocuit foarte ușor. Adesea, amenințările sînt prezentate într-o manieră amicală, iar dacă îi ceri explicații, dă ochii peste cap și răspunde iritat: „Glumeam”. Șantajistul reprezintă o categorie foarte nesuferită, pentru că te face să te simți extrem de neajutorat. Chiar și demisia devine o opțiune nesatisfăcătoare, deoarece viitorii posibili angajatori ar apela la el pentru referințe. Deține controlul deplin și știe foarte bine acest
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
răspândit În zilele noastre. Anual sunt diagnosticate circa 800 000 de cazuri de cancer al pielii (Cook, 1996, pp. 4-5). Simptome Poate fi vorba despre o rană deschisă care persistă trei sau mai multe săptămâni, o porțiune de piele roșie, iritată, dureroasă sau mâncărimi, o ușoară umflătură cu marginile mai Înalte, un nodul sidefat sau translucid care seamănă cu o aluniță, o leziune albă sau gălbuie asemănătoare cu o cicatrice, precum și modificări ale formei, dimensiunilor sau texturii suprafeței unei alunițe. Cauze
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]