1,453 matches
-
vrut Margaret să spună, nu i așa? Margaret n-a răspuns. A Încercat să susțină privirea rece a fetei, Însă pupilele negre care o fixau au descumpănit-o. Fata nu mai clipea, Însă ochii Îi erau tot roșii și umezi, iritați pesemne de acel fir de praf; s-ar fi zis că vrea să demonstreze cât de ușor suportă să o zgândăre ceva, cât de bine izbutește ea să se controleze. Asiaticele pă reau capabile În chip firesc de așa ceva, iar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ca să i se remarce prezența, apoi cu vorbe simple i-a spus maică-sii că și-a rezervat bilete pentru Europa, pentru Paris mai precis. Maică-sa n-a spus nimic o vreme destul de Îndelungată. A privit-o nedumerită și iritată. Rămăsese În continuare cu bastonașul acela ca un harpon În mâna dreaptă ridicată În sus de parcă era bagheta supradimensionată a unui dirijor. Margaret s-a simțit foarte mândră. Făcuse exact ce ar fi făcut și maică-sa În locul ei. Ba
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de parcă era bagheta supradimensionată a unui dirijor. Margaret s-a simțit foarte mândră. Făcuse exact ce ar fi făcut și maică-sa În locul ei. Ba Încă și mai și. — Când pleci? — Săptămâna viitoare, a răspuns Margaret cu o voce ușor iritată, ca și cum răspunsul ar fi fost de la sine Înțeles. Maică sii i-au trebuit câteva clipe bune ca să-și revină. — Ei bine, a zis ea În cele din urmă, s-ar zice c-o să fie amu zant! Fii atentă să n
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o bîzdîganie ca asta te sperii tu, bă leșie?... Și te mai ții de noi și-o faci pe grozavul că știi drumul? Tu nu vezi că ești mai tanău ca o gîscă? Da' de ce-s tanău, dom'le? izbucni iritat Bărzăunul. Pentru că sînteți voi niște fricoși?... Cine și-ar fi putut închipui că vă puteți speria în asemenea hal de-un șoarece mort? Noi ne-am speriat?... Pe noi ne faci fricoși?? se enervă de-a binelea și Ilinca. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Ceilalți nu rîseră, ci-l priviră cu ochi aburiți de pofta păstrăvilor fripți, așteptîndu-l parcă să continue. Virgil nu se supără, ci se mulțumi doar să-i tragă o pleasna Bărzăunului peste scăfîrlie. Ei nu, zău, se rugă Ilinca puțin iritată, vorbește serios și nu mai umbla cu trăsnăi de astea, că nu sîntem copii! Cît lași păstrăvii pe piatră? Păi... nu-i lași prea mult, că pe urmă își pierd din dulceață. Cum să vă spun eu?... După ce se pîrpîlesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
măritoare. De data asta Thorson îl auzi. Se duse la Hardie și-i arătă ceva pe o fotografie, murmurând o explicație care-L făcu încet, încet să pălească vizibil. ― Trebuie să-l omorâm ― zise el ― imediat. Thorson clătină din cap iritat. ― De ce? ce poate să facă? Să informeze Lumea? Și insistă: ― Luați bine aminte că nu există linii clare pe lângă... problemă. ― Dar gândiți-vă, dacă găsește mijlocul să se servească de ea? ― interveni din nou Hardie. ― Ar necesita luni întregi! exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Nu mi-a spus numele acelei tinere, și chiar dacă ar fi făcut-o, de atunci s-a scurs atâta timp... Avocatul Diaconescu ceru judecătorului să-i acorde cuvântul. Acesta acceptă. - I-ați jurat Olgăi Dragomir, recte Stamate, interveni el oarecum iritat, că nu veți deconspira niciodată secretul pe care vi l-a încredințat. Nu vă acuz! Nu cunosc motivul acestei tăinuiri, dar cum e și firesc, de aici se degajă o întrebare: de ce veniți tocmai astăzi cu această destăinuire? Judecătorul socoti
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
o vede. Îți pare că e însăși noaptea. Te uiți la altceva ca atras: o femeie plină de somn greblează nisipul și frigul inocent se interpune între simțirea ta și suferința logodnei cu marea. Infidelitate peste tandrețea visurilor tale; marea iritată, hipnotică; o linie între privirea ta și femeia ce pleacă să se spele, să meargă la biserică. Ești convins că ai trăit momentul adevărului și îndoiala mîngîie doar realitatea pierderii lui. Puteai atinge fiecare fibră a lumii și reușeai să
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
gură, în poziția fătului ce urmează să renască. Și o mai știu elefanții, singurele ființe care au memoria tuturor vieților lor anterioare... Tu de unde știi toate astea? De la un înțelept sau de la un elefant? De la un elefant înțelept, răspunse Filip, iritat. Cred că într-una din viețile mele anterioare am fost elefant. Zău? Așa pitic cum ești? îl luă Carol peste picior. Mă rog!... Și cum se face că mai ții minte experiențele tale de elefant? Spuneai că n-ai memorie
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
știți asta, ha, ha, ha! - Ha, ha, ha, se auzi un ecou din primul rând. - Ha, ha, ha, întări sala. - Eu, Halterofilul din Vitan... - Ha, ha, ha! repetă din primul rând Horațiu, alias Romeo. - Ha, ha, puse Mișu punct, ușor iritat. Deci, v-o prezint pe soția mea... - HA! HA! HA! se ridică heruvimul, folosindu-și vocea până la limita de jos. Din cauza forțării, îl cuprinse o tuse strașnică. - Permiteți să începem? întrebă timid Mariana, privindu-l pe blond de la ghiveci în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
hodoronc-tronc? ― Ah! se-ncruntă el, mâhnit și jignit în același timp că nu-l înțelesesem, nu mie, sigur că n-ar avea nici un rost. Vreau să-mi faci o poezie pentru o fată... ― Așa! Pricep acum, îi răspunsei eu puțin iritat, să-ți fac o poezie, pe care tu s-o dai unei fete și să-i spui că e de tine? ― Da! își lărgi el gura într-un rânjet de satisfacție. Exact! ― Și cum de ți-a venit ideea să
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mult. Nici de-ar fi sora lui Gil Robles, auzi; fiindcă e bună de nu se mai poate. Eu, În locul dumitale, n-aș lăsa să-mi scape ocazia. Bea are deja logodnic. Un sublocotenent care face serviciul militar. Fermín suspină, iritat. — Ah, armata, racilă și redută tribală a corporatismului maimuțăresc. E și mai bine, fiindcă, astfel, dumneata Îi poți pune coarne fără remușcări. — Delirezi, Fermín. Bea o să se mărite cînd sublocotenentul va termina serviciul. Fermín Îmi zîmbi, pișicher. — Păi, să vedeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
erau lăsați liberi în bivuac, cu încuietori de fier la picioare, pentru a nu fi furați de geambașii căldărari, care furnicau în preajma convoiului. Printre tufe de pelin și de Laptele-Câinelui, caii pășteau troscotul Baisei, în răcoarea nopții, până când nasurile pururea iritate ale herghelegiilor, cu ochi roșii de praful copitelor, adulmecau zorile bălane, ce dădeau semnalul pornirii. Nicanor, care descifra ușor, dintr-o narațiune, partea cu miez, pricepu că în noaptea când plantonul Marin Tărniceru alergase, de colo-colo, ca să abată din latura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
care, șoptea ea, deja adunaseră mase de năimiți îndrăzneți, gata să ridice baricade, adunate din pietre de caldarâm, în municipiul Iași și în municipiul Craiova, dându-i astfel fiori și nădejdi care nu se mai împlineau. Svetlana era tot mai iritată prin însăși faptul că la televizor ea vedea alte imagini, cu un Parlament reînnoit de nenumărate cadre selectate prin sufragiu care, deși oameni din popor, țineau ca gaia mațul aceleași cuvântări lipsite de orizont și împănate cu elogii ale capitalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
torentul indignării tuturor excursioniștilor. Albert, îl admonestă plângăcios soția lui, care-și făcea vânt cu un evantai de frunze. Albert, ești imposibil! zise ea în numele surescitării unanime. În vatra stinsă a pipei, Profesorul păru să geamă de deziluzie, pentru primirea iritată pe care i-o rezervase ignoranța contemporanilor: Taci, dragă! Ma biche, bucură-te că mă revezi întreg, fiindcă m-am prăbușit într-o genune a Timpului... Sesizând că explicația lui are niscaiva efect emoțional asupra micuței sale jumătăți, ba chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
umanității din această epocă de aur, ea trebuind să contribuie a răspunde necesității stringente de rezolvare a problemelor, rămase până acum în zona de expectativă a oamenilor noștri de știință... Profesorul îl întrerupse cu o impaciență evidențiată printr-o mișcarea iritată, ca a unui pretențios dirijor de formație, care nu se înțelege cu instrumentiștii ageamii ai orchestrei simfonice: Colega, îi tăie el discursul cu o vioiciunea ce încerca să mascheze enervarea-i necontrolată, ca o dovadă a accesului dumneavoastră la sensul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-l avea de vânzare în ziua aceea. — Ce-o să te faci? Dacă e străin, n-o să-i poți vorbi în japoneză. Cred că va trebui să înveți măcar câteva cuvinte englezești. — Ce tot spui? Știu destulă engleză ca să mă descurc. Iritată, Mă-chan zăngănea zgomotos vasele în chiuveta din bucătărie. — A, da? zise el. — Fisherman back. — Ce naiba zici acolo?... Nici măcar atâta engleză nu știi? îi zise Mă-chan, cu un zâmbet rece. Înseamnă că a venit pescarul, omul nostru cu peștele. A, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
în memoria lui Takamori. O oră mai târziu, Takamori însoțit de un polițist din Sanya, se interesa de Gaston la hanul Iwate. — Avem tot felul de oaspeți aici, răspunse proprietarul de după ușa camerei, cu un puternic accent de Kansai. Părea iritat. — Străin? Da, a fost aici un străin înalt, care a plecat azi dimineață. Mai era cu un bărbat. Nu știu încotro au luat-o. Spunea adevărul, probabil. Takamori, rămas singur pe una dintre îngustele străzi ale cartierului Sanya, privea în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
călătoream Împreună În diverse locuri era un bărbat foarte bogat. După ce a Început să se Întâlnească cu Reiko Sakurai, a dispărut brusc, pentru ca acum să aflu că a ajuns să bată străzile. Nu pot să Înțeleg nicidecum. Keiko Kataoka părea iritată. Aveam impresia că-mi reproșează că n-am aflat nimic, cu toate că m-a trimis să mă interesez despre Yazaki și Reiko. — Sunteți sigur că ați Înțeles ce v-am cerut să faceți? Am auzit un mieunat de pisică În receptor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
asta ca să nu se cunoască vreo urmă, dar abia astfel se trăda... Nu i-a fost greu să înțeleagă ce anume căuta. Vroia să afle din jurnal dacă a renunțat sau nu la ideea lui nebunească și ce intenții avea. Iritat, a început să scrie în jurnal mai mult decât avea de gând să facă. Și-a compus o psihologie de ins care bravează totul, care iese în stradă și strigă, în sfârșit tot ce i-a trecut prin minte, ca
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
orizont ca un început de nor, dar țârâitul liniștit al greierilor anunța că nu erau încă speranțe de ploaie. ― Și ce vom face acum? mă întrebă ea cu o voce sugrumată. ― Nu știu. Poate plouă. Asta e, i-am răspuns iritat și tăios. Eleonora se sculă și se duse în sala de așteptare. Mi se păru că o aud plângând. Apoi i-am auzit pașii îndepărtîndu-se. După un timp, am auzit aceiași pași făcând drumul înapoi. Mai grăbiți însă. S-a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o pauză, a fost internat vreodată în ospiciu, ți-a vorbit vreodată despre așa ceva? Ți-a dat vreun amănunt din care să fi reieșit că a avut vreodată sănătatea zdruncinată? ― Nu, nu mi-a spus nimic... Și mă privi ușor iritată, parcă, de întrebarea mea. ― Dar dumneata? De data asta a tresărit. ― Nu înțeleg. ― Dumneata, am continuat prefăcîndu-mă că n-am observat nimic, ai avut antecedente din care s-ar putea trage concluzia că ai sănătatea zdruncinată? Mi s-a părut
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în minte să întrebe o furnică roșie. Ce? Ridică mâinile înspre papagali. O să fie bine pentru mine? întrebă cu voce tare aerul indiferent. Furnica trecu repede mai departe, iar păsările-l ignorară. Și ce știa el însuși? Oh, se simțea iritat; n-ar fi trebuit să înceapă. Ce știi... Ce știi... Se urcase în copac să-și limpezească mintea, nu să și-o amețească. Și iată că își zădărnicea propriile ambiții. După câte se părea, doar cei care reușeau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
i se albise. — Ce-i cu tine? îl întrebă alarmată Pinky. — Mulțumesc de întrebare, reuși el să articuleze. Dar e mai bine să mergeți singuri. De ce e mai bine? îl întrebă Pinky exasperată. — Pentru că așa e, țipă tare și nervos, iritat subit de toate și de toți. Aveau să-l omoare. Avea să moară, pur și simplu. Lasă-mă-n pace. O să mi se facă rău. Lasă-mă-n pace, lasă-mă-n pace, lasă-mă-n pace... — Of, bine, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
orașului, care se întindea în vale, și vocea îi sună deodată, deloc firavă, ci foarte umană. - Repetă instrucțiunile, Janasen. Dacă omului îi era frică de ciudatul însoțitor, nu se vedea. Căscă ușor. - Mi-e cam somn, zise. - Instrucțiunile. Omul gesticulă, iritat. - Ascultă, domnu' Discipol, grăi a lehamite, nu vorbi așa cu mine. Înscenarea dumitale nu mă sperie deloc. Mă știi. Fac treaba asta. - Insolența dumitale, zise Discipolul, îmi va slăbi răbdarea. Știi că anumite energii temporale sunt puse în joc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]