4,886 matches
-
apoi se mănâncă totuși. Mă tem de altceva: de clipa când una din adulatoarele poetului masiv își va întreba copilul: - Ionel, nu vrei să consumi un măr? La care, nădăjduiesc, micul vobitor de limbă română va răspude cu un surâs ironic: - Nu, mami, prefer să mănânc o iahnie de fasole. Cu ciolan...
Ce mai consumăm?... by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7841_a_9166]
-
potențial internațional. Mai mult, melodia e disponibilă și în două versiuni dance remixate. Melodia a fost complet necunoscută până la sfârșitul lunii mai, a ajuns în atenția publicului italian după ce postul de radio 105 a difuzat-o în cadrul unei populare și ironice emisiuni de dimineață, TUTTO ESAURITO.
Viitorul hit al verii în Italia, o manea "made in Romania" - VIDEO by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/78561_a_79886]
-
Horia Gârbea Asemeni oamenilor reali, și personajele primesc de la alte personaje sau chiar de la autor porecle afectuoase sau ironice. Nu e om să nu fi fost poreclit cumva, mai ales în copilărie, uneori și la maturitate, mai ales dacă e șef, de către subalterni, sau profesor, de elevii săi. În literatura română sînt destule porecle sau nume care derivă dintr-
Personajele Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7864_a_9189]
-
le face pe seama erosului, aduc toate cu niște variațiuni obsesive, executate în jurul unei singure teme prevalente: pierderea iubitei. E atîta suferință în stufoasa retorică a lui Kierkegaard încît toate încercările de a o decanta sub forma nuanțărilor, distincțiilor și însemnărilor ironice au un efect invers: în loc să ascundă sursa, o dezvăluie. Tocmai de aceea camuflările erudite la care apelează te duc cu gîndul exact la trauma pe care autorul se străduia s-o escamoteze. Iată de ce Sau-sau e o carte mare
Un răstignit pe crucea căinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7865_a_9190]
-
pe un ecran aflat în spatele prezentatorului și câteva scene fierbinți dintr-un film erotic, potrivit Daily Mail. Fără a putea vedea ce se derula pe monitoarele din spatele său, prezentatorul de știri a continuat să citească liniștit de pe prompter. În mod ironic, imaginile fierbinți erau difuzate în timp ce prezentatorul anunța că există posibilitatea ca respectivul canal de televiziune să se închidă temporar din cauza problemelor financiare.
Gafă la TV: Scene erotice, difuzate în timpul buletinului de știri - Video by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/78688_a_80013]
-
Toți cei implicați (...) au acționat în interesul Grivco S.A. din considerente telepatice ori din necunoaștere sau prostie" (sublinierea noastră). Poate dosarul se va numi, de acum, TelepatICA?! Dosar fără probe, bazat pe presupuneri și deducții ”telepatice” Dacă s-au vrut ironici, a fost o glumă nereușită. Prin astfel de ”argumente” ei încearcă să acopere lipsa de substanță a dosarului, să suplinească lipsa probelor. Fraza ar fi frumoasă într-un editorial al lui Dan Tapalagă sau Andreea Pora, cei care fac în
Voiculescu i-a umilit pe procurori cu un citat din referatul acestora. Fraza cheie aruncă în aer dosarul TelepatICA by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/78717_a_80042]
-
de dezumanizare: "Ateismul agresiv a rămas al barbarilor (comuniștii de pretutindeni, jacobinii francezi din linia Combes, Viviani și ejusdem farinae), dar intelectualii subțiri și cultivați (subliniez că aceste ultime trei cuvinte, plus conjuncția, nu au nici cea mai firavă intenție ironică) sunt agnostici, indiferenți sau chiar înțelegători". Avem a face, în cazul unor personalități de seamă, cu o zonă în care "simțul divinului", neafișat, se poate manifesta pe căi ocolitoare, putînd fi atribuit unora "neduși la biserică", precum E. Lovinescu, apăsat
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6993_a_8318]
-
gândirii pozitive. În 2004, cântăreața americană și-a luat numele evreiesc Esther, însă nu s-a convertit la iudaism. Considerată secretă, manipulatoare și fundamentalistă, Opus Dei este, probabil, cea mai controversată organizație din sânul bisericii catolice, fiind denumită, în mod ironic, de către oponenții ei, "Sfânta Mafie". Această organizație, al cărei nume înseamnă, în limba latină, "Lucrarea lui Dumnezeu", numără aproximativ 87.000 de membri în lumea întreagă, din care 70% sunt "supranumerari" - persoane căsătorite, active în societatea civilă.
Madonna renunță la Kabbalah pentru Opus Dei () [Corola-journal/Journalistic/70368_a_71693]
-
nu e absolut nimic de "îndreptat" în acest delicios text, cu savoare și spirit inimitabile. Cum la Codru Drăgușanu nu știm aproape niciodată dacă autorul vorbește serios ori dacă ironizează, se poate presupune că multe neologisme îndeplinesc funcția unei distanțări ironice. Pentru înțelegerea completă a textului, cititorul are nevoie de o anumită cultură lingvistică; aceasta și pentru că intenția autorului a mers în sensul limitării, din plecare, a publicului său la lumea celor cultivați. Peregrinul... nu se adresează cititorului comun, ci doar
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
de plasament: "La școală stătea în pauze cu băieți mai mari, fuma. Au fost și incidente stilistice. Într-o dimineață și-a luat o bluză mulată, fără sutien, și și-a pus cerceii lungi" (tabu.ro). Chiar dacă presupunem o intenție ironică în folosirea termenului, rezultatul rămâne ambiguu și discordant. În fine, chiar stil e folosit, fără reticențe, cu un sens restrâns la vestimentație: "în general, stilul s-a remarcat prin culori puternice, bucle, cercei lungi și volane", mai ales în construcția
Stilistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7388_a_8713]
-
romanele de dragoste și cu puterea asociativă și expresivă a lumii vechi țărănești mehedințene din romanele de robustă construcție social-politică." Planul Mușina Despre orice ar scrie (de la Creația lui Dumnezeu-Tatăl la versurile ultimului debutant), Al. Cistelecan are o inconfundabilă marcă ironică. Dincolo de aplicație, savoarea textelor sale critice este garantată. Și mai mult, încă, atunci când criticul "optzecist" care și-a dat demisia din "optzecism" se apleacă asupra scriitorilor ardeleni, apropiați, cum ar veni, geografic sau redacțional. După ce Alexandru Mușina și-a strâns
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7398_a_8723]
-
Rodica Zafiu În limbajul familiar-argotic actual, varianta populară panara-mă a căpătat tot mai multă autonomie, îndepărtându-se de forma cultă panoramă. Forma populară s-a specializat pentru anumite sensuri, marcate ironic și depreciativ: ca termen de desemnare pentru "scandal, hărmălaie, ceartă" ori pentru "situație comică, ridicolă", sau ca termen insultător pentru o femeie (deloc respectabilă). Sensurile se găsesc în dicționarele și glosarele de argou (G. Volceanov, Dicționar de argou al limbii
Panaramă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6845_a_8170]
-
panaramă e probabil rezultatul unui proces de asimilare fonetică (sub presiunea celor doi a din cuvânt); simțită ca o deformare incultă (sau cu rezonanțe slave), forma asociază mărcile sociolingvistice cu potențialitățile negative ale sensului, specializându-se ca etichetă peiorativă și ironică. În ultima vreme, panaramă se găsește destul de des în presă, mai ales cu sensurile (uneori greu disociabile) de "scandal, atitudine provocatoare" și "comportament ridicol, spectacol involuntar comic": "în fața cameramanilor, panarama continuă" (Gândul, 20.02.2006), "A făcut panaramă pe stradă
Panaramă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6845_a_8170]
-
Chiar și uitatul, uneori ceasuri în șir, de-a lungul pereților, în vreme ce, în minte, caut o formulare potrivită sau o maximă identificare c-un anume personaj. Z.T.: Am găsit în cărțile dumneavoastră două dimensiuni: una ludică, iar alta fin ironică. A.E.: În privința ironiei, o adiere numai. Care mai detensionează uneori atmosfera. O coardă prea întinsă pocnește... Z.T.: Cît despre joc - cel real de această dată - poate mai amintiți ceva despre întîmplările pariziene. Incitant acest coridor între ficțiune și
Alexandru Ecovoiu: „Orice om caută, într-un fel sau altul, să-și schimbe destinul, atunci când nu-i este prielnic“ by Zoltan TERNER () [Corola-journal/Journalistic/6846_a_8171]
-
și poietici novatoare, ceea ce contează este talentul poetic. Iar Mircea Petean are talent poetic din abundență. Cum lesne se poate deduce, poezia lui Mircea Petean din volumul Câmp minat este creația unui autor lucid, cerebral, cultivat, cu umor și spirit ironic. Aproape o chintesență a spiritului echinoxist. Pentru el și colegii săi de generație, poezia nu mai este visare, suspin, ca la romantici, ci o destul de prozaică vânătoare după personaje și situații apte să intre în componența Poemei. Pentru articularea căreia
Tranșeele textualismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6866_a_8191]
-
sfidează clișeele tradiționale legate de ființa (fragilă, maladivă, retractilă) poetului. El pare, deopotrivă, mai aproape de energetica înfățișare a luptătorului: amestec de forță și voință de a învinge în tot ce face. Bucolic și citadin, ingenuu și livresc, speculativ și direct, ironic și grav, sentimental și tăios, schimbând registre și stiluri cu destulă degajare, Mircea Petean își riscă de fiecare dată, carte după carte, miza intimă, gata întotdeauna să și piardă, la o adică. Forța lui e tocmai în jocul căruia i
Tranșeele textualismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6866_a_8191]
-
un univers compus din verbe, care, deși, în principiu, „un fenomen de ordin germinativ", „transmitere a unei dispoziții", spre a-l cita pe Roland Barthes, constituie totodată o obiectivare. O distanțare de sine a eului creator, marcată de privirea sa ironică aruncată inclusiv asupra mecanismelor de producere textuală pe care le mînuiește cu o libertate nescutită de o, fie și secretă, notă a scepticismului. Șerban Foarță are aerul a se îndepărta de expresie aidoma unui artizan ce se desparte de obiectul
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
personajului-narator este Hilariopoli (p. 15). La Radu Sergiu Ruba, Dialoguri și eseuri (LiterNet, 2002) reapare dilema - "cum să interpretăm dublul înțeles al acestui Hilariopolis: cetate luminată de bucuria vieții ori târg dezarticulat, hilar, abandonat deriziunii?" - și este creat un termen ironic pentru locuitori - hilariopolitani. Pentru cititorul de azi, care asociază automat termenul ilar cu ideea de ridicol, denumirea Hilariopolis pare într-adevăr o ironie. Speculațiile moderne trebuie totuși moderate de plasarea denumirii în contextul ei real și nepeiorativ. Oricîte ironii ar
Hilariopolis by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7913_a_9238]
-
deși captivante, minunile tehnicii sunt privite cu mefiență, spre exemplu, "cutia de lemn", liftul, care te poartă spre înălțimi, căci nimic mai firesc, oamenii lumii noi locuiesc în cer. Aceste inserturi prospective, onirice, creează un efect suprarealist într-o dimensiune ironică, deloc străin de filmele lui Charlie Chaplin, de exemplu, Emigrantul (1917), cu o "naivitate" prelucrată ludic-burlesc. Cît de departe este America aceasta de pictură naivă a primitivilor italieni de cea stăpînită de "demonul muncii" descrisă de un Henry Miller în
Brava lume nouă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7920_a_9245]
-
Daniel Cristea-Enache Primul lucru care atrage atenția în Întoarcerea tatălui risipitor, romanul de mari dimensiuni al lui Dumitru Radu Popescu, este tratarea într-o cheie ironică a războiului. Care război? Înainte de 1990, se subînțelegea: războiul antifascist, pornit prin istorica întoarcere a armelor din 23 august 1944 și lăsând o umbră groasă asupra războiului sfânt împotriva bolșevismului, purtat până la data cu pricina. Ca și istoriografia din epoca
Cod roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7452_a_8777]
-
pentru stridență gratuită, pentru exces de pastă, alterând verosimilitatea decupajului realist, ca și eficiența simbolică a narațiunii. Numele personajelor sunt ridicole (vom vedea mai târziu o listă întreagă); replicile lor sunt adesea forțate, introduse ca părți, calupuri ale unui supra-discurs ironic; iar gesturile pe care le fac au o artificialitate marcată. Pe bune porțiuni ale cărții, logica romanului se vede substituită de logica pamfletului, iar umanitatea colorată, diversă a personajelor, de o serie nesfârșită a abjecților rurali și urbani. Cimitirul Buna-Vestire
Cod roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7452_a_8777]
-
latin, în speță, a lui Martial și a culegerii sale de epigrame intitulată "Xenia" (cuvânt grecesc desemnând micile daruri pe care gazda le oferea musafirilor după ospăț). Desigur, atât Martial, cât și cei doi poeți germani folosesc cuvântul în sens ironic. Propunerea scrierii unor distihuri înțepătoare la adresa revistelor literare i-a fost făcută de Goethe lui Schiller în decembrie 1795. Schiller a completat ideea, sugerând ca luarea peste picior să includă toți inamicii literari, dar și defecte generale precum mediocritatea, găunoșenia
Johann Wolfgang Goethe - Arte poetice by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7463_a_8788]
-
crezut și după o crima mai ai curaj să razi ca nebunul la radio???????? Oare mai ai ceva creier ???????", iar răspunsul lui Huidu nu a întârziat să apară "spre disperarea voastră mai am ceva...". După ce un comentator i-a spus ironic "ești ca țara asta, plin de umor", Șerban Huidu i-a răspuns "știi? era o vorbă: viata e de rahat și tu esti plin de viață!". Crapi de ciudă! Crapi de ciudă încă o dată! Unul alt comentator care i-a
Huidu, acid cu cei care îl fac criminal. "Poți să crapi de ciudă!" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/79376_a_80701]
-
baza oricărui act spiritual din România trebuie pusă concepția lui, a lui Nicolae Ceaușescu." (pag. 237) Plauzibil, așadar, în definitiv, deductibil. Ceea ce iese, în schimb, dintre restricțiile știute ale acestui joc este metoda - foarte subtil scufundată în depozitul de clișee ironice - prin care planul se materializează în scriptură. Poetul de curte, purtând un nume îndărătul căruia mulți îl vor fi ghicit pe Adrian Păunescu, se hotărăște, în felul său, să devină nici mai mult, nici mai puțin, decât profet de curte
Cartea cărților by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7949_a_9274]
-
fiecare dată altceva). Rămîne totuși o problemă: cum s-a trecut, la început, de la ideea de "vis, fantezie" la sensul "aiurit" și mai ales la cel de "dezordine", "învălmășeală"? Dacă prima trecere e ușor de explicat (visarea fiind adesea conotată ironic, negativ, din punctul de vedere al vieții practice), cea de-a doua pare să presupună influențe reciproce între termenii depreciativi, probabil și atracția fonetică produsă de cuvinte precum haos, hal, harababură, halima etc.
Haloimăs by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7957_a_9282]