1,243 matches
-
împrumutat, era ușor să împrumuți, dar era mai greu să pui leu pe leu și să înapoiezi suma. Totuși întinse mâna și numără și el. Erau nouă mii. - Mi-am oprit dobânda, i-a zis jupânul. Așa e la mine, iscălește. Și i-a pus în fată polița, pe care scrisese cu mâna lui, cu litere de-o șchioapă, numele, adresa, suma împrumutată în litere și cifre, și termenul datoriei. - Dumnezeu să-mi ajute! - Să-ți ajute, mă băiatule, că te
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
groase. - Cum e, băieți? i-a întrebat din ușă. Abia se țineau pe picioare de teșmeniti ce erau. Gheorghe, slugos, lipi călcâiele betegite și răspunse pentru amîndoi: - Bine, cum să fie? Să trăiți! Șeful mesteca pielitele negre și dulci. - Să iscăliți câte o declarație, și cu mine ați terminat... - Ce declarație? se miră Paraschiv. Presarul râse încet. - Că nu știți nimic de caii furați și că v-am cercetat... omenește. De dovedit, nu v-am dovedit... Le-a pus în față
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se miră Paraschiv. Presarul râse încet. - Că nu știți nimic de caii furați și că v-am cercetat... omenește. De dovedit, nu v-am dovedit... Le-a pus în față două foi. Treanță se bucura: - Gata, ne dă drumul, scriem... Iscăliră. - Liberi, dom' șef? întrebă codoșul după ce terminară. Comisarul cercetă hârtia și mormăi ceva. - Mai întîi dați o mătură pe-aici, spălați și voi geamurile, drept mulțumire că v-am găzduit... - Să trăiți! ziseră amândoi, și cu sufletul ușurat se apucară
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
gât și un jandarm, cu pușcă la spinare. Cel dintâi ținea la subsuoară o geantă plină de hârtii. O luaseră din capul mahalalei, de la zidari. Citiră catastifele lor, chemară oamenii la porți, le dădură câte o hârtie, îi puseră să iscălească, dacă știau. 330 - Ai de dat atâta... zicea roșcovanul. Dacă nu aduci banii într-o săptămână, venim de-ți cărăm lucrurile din casă! De unde să aibă? Că nu mai câștigau nimic. Ziceau: - Poate o să ne luați pielea! Că aia a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și iarmaroace de carte? Doamna M... n-a fost deloc Încântată de zgubiliticul meu proiect de farsă editorială. Dimpotrivă. Dar nu ea m-a convins să-l asasinez fără milă și pentru totdeauna pe nenăscutul autor George Blacke și să iscălesc Codul lui Alexandru cu numele meu personal. Decizia a luat-o, scuzați vorba proastă, destinul. Să vă spun cum a fost. Dacă stați corespunzător cu memoria ținerii de minte, știți deja că, În perioada elaborării opului, mă prindeau diminețile scriind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
facă primul pas pe una sau alta din piste, sosește câte o scrisorică din România ― rețineți -în care autorul, cu o adresă uimitoare, îl desemnează pe criminal. Trebuie să spun că nu s-a înșelat niciodată. ― Interesant, zâmbi maiorul. Cum iscălește? ― Invariabil, abatele Brown. Cunoașteți, desigur, personajul lui Chesterton. Ne-am întrebat mereu de ce își ascunde identitatea. Prin intermediul ziarelor i s-au adresat mulțumiri și, totodată, rugămintea de a-și scoate masca. ― E prima oară când aud povestea asta. Inspectorul îl
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cultură să crească producția de scaieți. Oaia nu e nefericită pentru că nu știe gramatică. Prostul - nici atâta. Prostul e impertinent, nu cinic. Pentru cinism e nevoie și de ceva inteligență. „ Intelectualii ” făcuți peste noapte scot limba de efort când se iscălesc. Toți conducătorii sunt atinși de o ușoară naivitate : se cred veșnici. Dacă am fi la naștere prea inteligenți, spun savanții, nu am reuși să trecem prin colul uterin. Idioții au deci cea mai confortabilă naștere. Convingerea idioților e că geniul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și mi-am închis nelegiuirile în sîn, 34. pentru că mă temeam de mulțime, pentru că mă temeam de disprețul familiilor, ținîndu-mă deoparte și necutezînd să-mi trec pragul... 35. Oh! de aș găsi pe cineva să m-asculte! Iată apărarea mea iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plîngerea iscălită de potrivnicul meu? 36. Ca să-i port scrisoarea pe umăr, s-o leg de fruntea mea ca o cunună; 37. să-i dau socoteală de toți pașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
pentru că mă temeam de disprețul familiilor, ținîndu-mă deoparte și necutezînd să-mi trec pragul... 35. Oh! de aș găsi pe cineva să m-asculte! Iată apărarea mea iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plîngerea iscălită de potrivnicul meu? 36. Ca să-i port scrisoarea pe umăr, s-o leg de fruntea mea ca o cunună; 37. să-i dau socoteală de toți pașii mei, să mă apropii de el ca un domn. 38. Dacă pămîntul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
de moară în Jijie”... După atâta umblet, ne întâlnim cu marea familie a Sturzeștilor, adunată la “voroavă” în Iași. Sunt tare curios, fiule, să aflu ce au hotărât. ― După îndelungată cislă, au lăsat scris: “Noi care mai gios ne-am iscălit, dat-am scrisoarea noastră la mâna dumisale fratelui nostru, badea Sandul Sturza vel logofăt, să se știe că la veleatul 7247 <1739> martie 31, ne-am tâmplat cu toții la Iași, venit-au sfinția sa părintele Nectarie arhimandritul și egumenul monastirilor Sfântului
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
are metania sa la mănăstirea de la Halchi, s-au arătat silitor folositoriu și bine chivirnisitoriu pân(ă) acum mănăstirii de aici Aron Vodă, care iaste metoh la Halchi, cum ne-am adeverit domniia me de la dumnealor boierii epitropi, ce sânt iscăliți la anaforaoa aceasta,... iată dar că după arătare și cerire dumilorsale boierilor epitropi, domniia me am făcut egumen la mănăstire Aron Vodă pe precuviosul arhimandrit chir Dometiian și i s-au dat mănăstire aceasta pe a sa purtare de grije
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
fi spus: “Măi-măi! Mare ți-i minunea Ta, Doamne”. Apoi, revenind din mreaja gândurilor, a hotărât: ― Hai să vedem ce se mai întâmplă cu mănăstirea asta a lui Aron Vodă, fiule. Să sperăm că merge ca ceasul, așa cum glăsuiește anaforaoa iscălită de epitropii mănăstirii Aron Vodă trimiși de domnitor - la cererea epitropilor mănăstirii Halchi - să cerceteze activitatea arhimandritului Dometiian, în vederea reînvestirii acestuia. ― Însă nu înainte de a vedea, părinte, și încuviințarea boierilor epitropi ai mănăstirii Aron Vodă ca Dometianos să rămână egumen
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
m.p.>; ... hatman <m.p.>; Iordache Cant(acuzino) <m.p.>”. “Scrisoarea aceasta aducând-o dumn(ea)lor numiții boieri epitropii m(ă)n(ă)stirei Aron Vodă și înainte noastră, ne-au poftit ca se o adeverim și noi. Drept aceea o am iscălit”. “1787 iunie 23”. “N. Roset vel log(o)f(ă)t <m.p.>; Ion Cant(acuzino) vel vor(nic) <m.p.>; Lupul Costachi vel vor(nic) <m.p.>;... vel vor(nic) <m.p.>; ... vel vor(nic) <m.p.>; Depaste vor(nic) <m.p.>; ... Balș vel spatar
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
cunoașcherii” - vorba lui Nenea Iancu. ― Mai revoltat ca acum n-am putut fi nici când, sfințite. Da’ n-am încotro și trebuie să ne continuăm drumul. Și iată-ne la 3 august 1743, când: “Eu, Boroh, carele mai gios am iscălit, la mâna preosfinți(ei) sale părintului patreiah Parsenii de la Ieriiselim, întâmplându-se aice, în Ieși să se știe că am luat un locu în Târgul de Gios, carele loc esti[i] a sfintii manistirii Barnoschii”... După multe vorbe spunse de
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
locului, lasă ca “egumenul ce a fi[i] la vremă acea epitropă asupra manastirii Barnoschii să prețăluiască biinoa dughenilor și pivnița și semi[i] întoarcă banii”... și totul să rămână a mănăstirii. În final, Boroh precizează: “Și, pentru credința, am iscălit jâdăvești[i]?”. Bine ai făcut, fiindcă, de-i fi iscălit românește, tot nu s-ar fi înțeles mare lucru. ― Dacă sfinției tale îi era dor de “Parthenie (Parsenii după spusa lui Boroh), cu mila lui Dumnezeu, patriarhă a sf(i
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
acea epitropă asupra manastirii Barnoschii să prețăluiască biinoa dughenilor și pivnița și semi[i] întoarcă banii”... și totul să rămână a mănăstirii. În final, Boroh precizează: “Și, pentru credința, am iscălit jâdăvești[i]?”. Bine ai făcut, fiindcă, de-i fi iscălit românește, tot nu s-ar fi înțeles mare lucru. ― Dacă sfinției tale îi era dor de “Parthenie (Parsenii după spusa lui Boroh), cu mila lui Dumnezeu, patriarhă a sf(i)ntei cetăți a Ierusalimului și a toată Palestina” ascultă-l
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
la moarte, rîvnind pînă În ultima secundă să le fure o fărîmă din nimbul lor de martiri. În vremuri tulburi cînd totul se clatină și pîrÎie din Încheieturi, Îi vezi dînd tîrcoale caselor păzite, dînd telefoane, trimițînd scrisori de solidarizare, iscălindu-se cu litere roșii, strigîndu-și cu glas tare numele În receptor, ca nu cumva să fie omiși de la Împărțirea decorațiilor, fie și post mortem. CÎtă fantezie incendiară, cîtă vocație eroico-poetică, un patos isterizat se consumă pe canalele de scurgere ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Știr, eram un degenerat. - Ești un c...r, îmi strigase el. La vîrsta ta omul simte că e buricul lumii și vrea să se izbească cu umerii de toți pereții. Pe mine mă cheamă ca pe bunicul meu, dar eu iscălesc cu„th” și multe vocale. Nu mai sînt un oarecare Toader Știr, ci un Theodor Stiria. Reprezint latinitatea nației, nu buruiana de pe băligar. Cu capul mare și țepos, amicul îmi păru profet. Știam în ce chip a ajuns cărturar. Îi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
să dau atenție confruntării cu Fărocoastă, pe tovarășul Costică nu l-am putut zări curînd. Am observat că lipsa sa purifica aerul din școală. Secretarul O.B. făcea teren. Ultima oară trecuse pe la școală în urmă cu două săptămîni ca să iscălească condica. În tot acest răstimp își adusese lemne din pădure dar, în dreptul său, directoarea nota cu consecvență: „Muncă de lămurire pentru GAC”. Într-o dimineață m-am încrucișat prin burniță cu domnișoara Cornelia care era însoțită de un bărbat sprințar
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Gospodarii înhămau caii la căruțe și fugeau noaptea din sat. Patru tudureni au trecut și prin Dobrina, dar i-a pus meliția la popreală; două zile au stat căruțele în conovăț la școală; le-au dat drumul numai după ce au iscălit cererea. Cică și la Buda au picat, măsa-n cur de unde veneau, de pe la Focuri, patruzeci de haidamaci. Dormeau pe podele în școală, unde li se așternuse paie, și mîncau, din cutie, conserve. Vai de steaua lor, toată ziua umblau prin sat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
De-o pildă, nu găseau acasă pe gospodar. Bun. Cine era acasă? Fumeia cu doi bîăți. Luau frumos bîății, îi dezbrăcau și-i legau de stîlp, în cerdac, cu măsa încuiată înăuntru. Cînd albăstrea pielea pe ei de ger, fumeia iscălea cererea. Sara, haidamacii se întrulocau la școală și-și povesteau isprăvile. Dintr-o dată echipa tovarășului Șoptelea dispăru din Dobrina. Aneta Gărgăun ne-a anunțat că au primit alte sarcini iar noi trebuia să le ținem locul. De la raion sosi primul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Aici, doi din cei patru aveau la dispoziție o sală de clasă evacuată de copii. Sub protecția echipelor locale, ceilalți doi umblau prin sat. Ziua, oamenii se ascundeau în zăvoaiele de pe malul Siretului, dar, chiar în lipsa lor, cererea putea fi iscălită de nevastă. La o casă echipa găsi poarta legată. Tăind sfoara cu cuțitul, tînărul în scurtă de piele ordonă celorlalți să intre. În vreme ce toți ne uitam nedumeriți la lacătul de pe ușă, șeful ne ceru să-l urmăm. Am dat colțul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
De după fustă i se ițea altul. Speriată, nevasta ne zîmbi sfioasă. Bădia Nică o întrebă: - Ai făcut cererea, Mariță? - Nu-i acasă omul. Să vie el, răspunse ea. - Da’ ce, fa, crezi că o țară întreagă stă în loc pentru voi? Iscălește-o tu. - Nu știu carte. - Pune degetul. - Cum să pun degetul? Mi l taie omul cu toporul. Șeful asculta tăcut. Ne făcu din nou semn cu capul. Am ieșit. De-abia ajunserăm la poartă, cînd dînsul apăru cu cererea iscălită
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Iscălește-o tu. - Nu știu carte. - Pune degetul. - Cum să pun degetul? Mi l taie omul cu toporul. Șeful asculta tăcut. Ne făcu din nou semn cu capul. Am ieșit. De-abia ajunserăm la poartă, cînd dînsul apăru cu cererea iscălită în mînă. Toată iarna fusese un moloșag și-o moină. Fulguirea pe care noaptea o așternea, ziua se făcea nevăzută sub tălpi. Pe treisprezece martie, o noapte și o zi s-a abătut peste Dobrina viforniță. Astupate cu nămeți, drumurile
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
clasa muncitoare, țărănimea muncitoare pornise pe un drum nou, plin de speranță. La Dobrina bucuria s-a concretizat în două medalii: una pentru Fărocoastă, alta pentru bibliotecară. Noul președinte n-a fost ales totuși Nică Grigoraș, ci un gospodar care iscălise cererea în ajun, scos pe brînci de sub patul unde ședea ascuns. Cu zgîrciurile sfîrîind, pasărea arse; în flacăra orbitoare oasele ei se înnegriră apoi albiră, crăpînd răsunător. Doar cenușa și ciolanele vitrificate au rămas, în neființa lor, pure. La început
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]