1,375 matches
-
în sinea mea. Desigur Mihaela se referea la propria noastră soartă. ...Târziu, înainte de culcare, pe când soția mea își făcea rugăciunea obișnuită (era, dealtfel, evlavioasă), îmi veni în minte discuția pu Bogdăneștii. ― Haide, jură-mi că nu mă înșeli. ― Te rog isprăvește cu glumele de prost gust, se îmbufnă ea și întorcîndu-mi spatele se vîrî în patul ei. A doua zi sau a treia zi, Zamfira, slujnica noastră, mă întrebă pe când ne servea la masă: ― Conașule, dacă nu vă e cu supărare
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ce avea să se întîmple! Și curând, curând... PARTEA A TREIA I Până la prânz totul s-a petrecut ca de obicei. Am plecat de dimineață la serviciu într-o dispoziție de plenitudine. Aveam o lucrare pe care trebuia s-o isprăvesc chiar în acea zi. Muncind cu tragere de inimă o dădui gata mai repede decât mă așteptam. Norocul făcuse să fiu angajat într-un proces de moștenire, cu câștig de cauză aproape sigur și care îmi aducea un beneficiu însemnat
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o pauză tot fără rezultat. Mihaela scria mare, nervos, unele cuvinte erau cu neputință de descifrat. Așternuse pe hârtie tot ce avea pe suflet, într-o grabă febrilă de parcă s-ar fi temut să n-o surprindă moartea înainte de a isprăvi. N-a fost chip să citesc scrisoarea decât după ce am dormit o oră cu ajutorul unui somnifer. Iat-o mai jos, reprodusă întocmai: II Poate ai aflat până acum că nu mai sânt Înainte de a pleca în necunoscut voiam să-ți
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în tăcere, dar jubila! Într-un cuvânt, se simțea călare pe situație, stăpân absolut peste tot ce mișca acolo! În aceste momente, singurul lucru și cel mai evident, care urla cu putere în el, era numai nerăbdarea febrilă de a isprăvi totul odată și de a-și lua mai repede grija de pe cap și apăsarea grea din suflet. Despre ezitare, nici măcar nu putea fi vorba. Și iată că ajunse la destinația mult-dorită. Nu voi insista prea mult, însă, asupra descrierii grozavului
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pată mare și roșie pe un pat diform. Muri fără să poată articula nici cel mai mic sunet. Pe el nimic nu-l puse în încurcătură; totul decurse precum dorise el să decurgă, conform planului său dinainte stabilit. Acum, se isprăvise! Ca din senin, ura oarbă și incandescentă a bărbatului se spulberase, iar ceața patimii copleșitoare i se-mprăștiase, de nu mai rămăsese decât luciditatea înfricoșătoare și morbidă a realității. Judecata limpezindu-i-se, el își dădu pe loc seama înspăimântat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
personal că, până la urmă, tot îmi voi căpăta datoria de la tine cu orice preț, iar tu vei sfârși în colb, zăcând amarnic. Nici nu-ți închipui de câte pot fi în stare! De aceea, îți recomand nici să nu afli! Isprăvind de citit, tânărul încremeni locului. Ultimele rânduri ale scrisorii aproape că nici nu mai apucase să le mai distingă bine - îi jucaseră neclar cu toatele pe dinaintea ochilor, ca într-o horă. Și totuși, lui nu-i fu deloc greu să tălmăcească
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
lungă de un ceas, și în momentul când i-o făceam simțeam ce inutilă e această morală, ce ridicolă, nu numai pentru că era imposibil de schimbat ceva din ființa Irinei, dar și pentru vorbele mele înseși, care nu se mai isprăveau, repetau aceleași lucruri, eram banal ca cele mai banale pagini de morală de prin clasele primare; nu aveam nici o convingere de a schimba ceva ca să dau o viață vorbelor, sau poate aveam chiar indiferența după unul din instinctele mele ciudate
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ai lipit? Da... Se pare că tatăl său l-a învățat șmecheria. Sau poate chiar mama sa. Freca spărtura cu un cățel de usturoi, după care apăsa bucățile una într-alta și, ca prin minune, rămâneau lipite perfect... Liliana a isprăvit de sădit toate cele douăsprezece primule. S-a așezat pe marginea piedestalului și privește peste peisajul cubist al cimitirului. Se odihnește. A obosit. Nu mai e nici ea tocmai tânără. Pe față i s-a zugrăvit o expresie de împăcare
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
așa... Sufletele celorlalți bolnavi din încăperea veșnic întunecată, în care nu i-am putut vedea niciodată, respiră greoi și gem, creând un soi de cor al durerii mute. Ce știu ei ce faptă măreață și dobitoacă în același timp voi isprăvi eu în curând, ce știu ei despre faptul că asta a fost vocația mea, să mă sinucid, săvârșind astfel păcatul ultim și cel mai mare... Ce bine că nu vor vedea nimic și nu vor putea interveni, iar gândul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
văzut, ori ne-a luat în seamă, pentru că s-a așezat pe labele din spate, ușurându-se-n iarbă, și atunci am vrut încă o dată să țintesc, dar bunicul m-a strâns de umeri și mai tare, și atunci mâța, isprăvindu-și treaba, a început să scurme cu labele-n iarbă, și atunci bunicul mi-a șoptit s-o iau la țintă, iar eu, ținând pistolul cu amândouă mâinile, am început să-l înalț, așa cum mă învățase, din cauza încărcătorului, era acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
la apa rece și mi-am udat ceafa, că așa învățasem eu la școală că trece greața, am băut și câteva înghițituri din palmă și mi-a trecut imediat senzația de greață și, când m-am întors în bucătărie, mama isprăvise cu tocmitul, Marius se-nhăma din nou cu umerașele, iar când m-a văzut, mi-a spus că, dacă tot e ziua mea, mi se cuvine și un cadou, și a dezlegat de pe unul dintre hamuri un cuțit de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
după înghițitură, privind, în continuare, panorama. Între timp vântul se-ntețise, mi s-a făcut frig de-a binelea, știam că acuși o să încep să dârdâi, dar mai știam și că n-o s-o luăm din loc până ce bunicul nu isprăvește și a doua sticlă, mi-am adus aminte de ce citisem în cartea aia despre yoga, pe care mi-o împrumutase Sabi, că dacă te concentrezi asupra ombilicului, nu-ți mai e atât de frig, am încercat s-o fac, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a îngrijit pe Medor și mulțumită devotamentului său rana lui s-a închis repede, flăcăul recăpătându-și pe deplin sănătatea. O conte Rinaldo! O rege Sacripant! La ce bun atâtea însușiri și atâta faimă? Ce-ați avut din marele voastre isprăvi? O mărite Agrican, nefericit rege!Dacă te-ai mai putea reîntoarce la viață, cum ai putea tu, oare îndura să te vezi prins de o femeie care se pleacă sub jugul Hymenului pentru un tânăr soldat de umilă obârșie? Iar
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
jur că a ținut-o așa preț de o oră și jumătate. După un timp n-am mai spus nimic. Ceea ce nu a avut nici un efect. Așa că, în final, am ascultat pur și simplu, fumând și suferind. Când s-a isprăvit, am tras un gât de scotch, mi-am șters lacrimile cu o batistă de hârtie și am sunat la room service. Am cerut cafea. Sunt cazuri când trebuie să te stăpânești. — Cum să fie cafeaua? sosi și replica bănuitoare. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de ornice; știa să repare și cutii muzicale. Cel venit, burlac, nu ieșea niciodată la plimbare, nu mergea la birt, la tutungerie, la nunți, la popicărie ori la înmormântări. Când - într-un târziu - își luase nevastă, se știe cum se isprăvise povestea. Din zori până-n seară, meșterea arcuri și rotițe; în răstimpuri, ieșea în curte pentru a-și admira hulubii ori se urca în pod, unde aceștia își aveau cuiburile. Cam țicnit și fudul; credea că dacă a făcut ditai ceasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
bine Că de doru-ți mă răpun. Nu știu cu ce rugăminte Iarăși. să mă mai apuc, 15 Nu mai am cu ce cuvinte Spre-ndurare sa te-aduc. Câte mi-au venit în minte Le-am zis și le-am isprăvit De iubirea-mi fără minte 20 Prea destule-ai auzit. Îți ajungă, contenește A mai fi-n așa păreri Și te uită creștinește La adîncile-mi dureri. * Lună, tu, luminătoare Stelelor strălucitoare Luminați mai cu tărie Scumpa mea călătorie 5 Dați
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Coudenhove-Kalergi: „Europa a pierdut în ultimul sfert de secol indiscutabila ei hegemonie. În fața celor patru mari imperii viitoare ale lumii: cel britanic, cel rus, cel american și cel al Asiei orientale, Europa se poate afirma cel mult prin unire. Trebue isprăvit cu statele mici ale Europei”, cu precizarea că „Un război împotriva ideei naționale ar fi un război împotriva culturei (...) Pan Europa va fi o comunitate de nevoe”. În concepția lui Coudenhove-Kalergi, Anglia și Rusia sînt „scoase” în afara viitoarei confederații europene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
am pus punct, discuțiilor obraznice în care insistați să mă băgați. Proprietarului ce-i spun? Ce știi. Nu ne interesează. Pe noi ne interesează plata muncii prestate și respectarea integrală a înțelegerii de început. Nu! Am zis nu, nu, rămâne. Isprăviți cât mai repede ultimele finisări. Că-n săptămâna viitoare sosește proprietarul să-și ia în primire construcția. După care, s-a urcat la volan, și a plecat. Seara, coechipierii au ținut un sfat. În concluzie: ce facem? În concluzie: terminăm
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
istorie... Să te naști primăvara când dă colțul ierbii, de două ori fericire... Între probabilitate și certitudine - aceeași distanță ca de la vis la realitate. Locul unui om între semenii săi spune multe despre vremurile lui trecute. Când ți s-au isprăvit rezervele despre poftă de viață, nu spera că va veni careva să ți le completeze! Ajută-te singur! Nu aspira la bunul altuia, mulțumește-te cu ce-i al tău. Când are mulți (ori prea mulți) bani, omul gândește și
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
rezultate; dorim ceva și nu obținem nimic; visăm dar visul nu ni se împlinește... pesemne așa ni-i scris, destinul!... Să ne abținem a judeca ceva sau pe cineva, întrucât miezul lucrurilor s-ar putea să fie gustos.... După ce a isprăvit de scris o carte, autorul se cade a reveni asupra ei, deoarece ea, cartea, e ca și un copil al lui care, nu-i așa, se cere supravegheat! Odată meșteșugit cuibul, rândunica se așează la locul ei și se apucă
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
târască înaintea mea în genunchi și să mă roage să-l iert!... "Tată, pupa-ți-aș tălpile, iartă-mă, c-am greșit!" Că eu pe Siminică l-am avut la suflet, dar acum gata, mi l-am scos, s-a isprăvit!!... Bine, bine, Grigore, fă cum crezi... Eu nu vreau să mă amestec în daraverile tale de familie..., rosti Stelian conciliant și dornic să pună capăt discuției pe această temă. Țăranul se înmuie puțin și se săltă de pe scaun, ca să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dacă voiam să trăiesc la oraș, de mult puteam să plec, da' n-am vrut, cuscre!... De ce să dau bani și pe ce apă nu curge?... Și pe-urmă, nu e Bucureștiul la doi pași de noi? Părând că-și isprăvise pledoaria, Grigore Gospodin se săltă de pe laviță și dădu să o ia din loc, dar se răzgândi și se așeză înapoi. Eu mă gândeam, cuscre, la o treabă mai bună, grăi el cu o voce mieroasă. Uite, dacă vrei, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se pare ție, mă Mazurcă... Haide mai bine să lăsăm palavrele, că timpul trece și-avem de lucru de nu ne mai vedem capul! vorbi el pe un ton grav și oficios, de șef care ține la autoritatea lui. Ai isprăvit cu fișele de inventar?... Hai, dă-i zor, că mai avem și alte lucruri de făcut!... Gata, uite-acum! S-a făcut! Le rezolvă băiatu!... clamă funcționarul, luându-și un aer serios, și se apucă să scoată dintr-o cutie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Uneori moș Panciu, proprietarul, mai găzduia câte-un căruțaș venit cu treburi în reședința de raion. Spre surpriza sa, în casă îl găsi pe Grigore Gospodin, picat într-o vizită la care se aștepta de-abia pe la primăvară. Socrul său isprăvise tocmai de ospătat o strachină cu sarmale și mântuise aproape o mămăligă întreagă, iar acum golea o stacană cu vin roșu și stătea la taifas cu Mariana. După chelia transpirată și după chipu-i roșu și zâmbitor, se vedea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
De la regiune, Virgil se grăbi să se ducă până în Lipscani, ca să facă niște cumpărături pentru Mariana și pentru copii, apoi merse la frizeria lui Ticu, pe care nu-l mai văzuse de la parastasul mamei sale. Unchiul său patern tocmai își isprăvise tura de dimineață și se pregătea să plece. El se arătă bucuros de vizită și se întinse la vorbă, fiind dornic să știe cum se descurca cu servicul și cum o ducea departe de casă. Despre Victor al său îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]