1,235 matches
-
banal, vede pe o stradă din București, în semiîntuneric, o fată izbind puternic cu pumnii zidul unei case. Tencuiala șubredă cade pe asfalt, el se apropie, o întreabă ce i s-a întâmplat, iar răspunsul vine după tăceri și zbateri isterice. Ramona, la cei 22 de ani ai săi, a ucis o femeie, pe doamna Manea. Vali o convinge să urce în apartamentul lui, unde îi bandajează Ramonei mâna zdrobită, îi oferă ceai, companie și găzduire. O privește dormind, intrând în
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
moartea e doar out there, peste mări și continente, pe fronturi îndepărtate. Dacă ne-am imagina o parodie metaficțională despre nașterea lui Merry Levov, în ea ar trebui să apară trei ursitoare, între care s-ar isca brusc o ceartă isterică. Cu greu am înțelege că una i-a hărăzit să fie bâlbâită, dar să caute căi alternative de a se exprima și de-a fi ascultată, cealaltă - să găsească alinare în mâncare, și după ce va ajunge obeză, să se îndrepte
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
simplă, dar îndrăzneață. Pentru fiecare dintre ei, masa este mulțimea dezlănțuită, pradă instinctului, fără conștiință, fără conducător, lipsită de orice disciplină, adică exact așa cum o vede înțeleptul ori cum și-o închipuie fiecare dintre noi pe baricade. Acest monstru enorm, isteric, gălăgios, înspăimîntă: S-ar spune, scria Freud, că e suficient ca un număr imens, ca mii de oameni să se afle laolaltă pentru ca toate cîștigurile morale ale fiecăruia-n parte să dispară, în locul lor rămînînd doar cele mai primitive atitudini
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ce schițează, la suprafață, mișcările subacvatice, disimulate în fiecare dintre noi în timp ce ne vedem de treburile noastre zilnice și în timp ce societatea își vede de drumul ei, urmărindu-și bătăile ritmice ale inimii. Dar dacă mulțimile nu sînt nici "criminale", nici "isterice", deci patologii ale psihologiei indivizilor, înseamnă că pentru a le studia trebuie să creăm o nouă știință, o altă psihologie. "Mulțimile despre care a început să se vorbească atîta, scrie Le Bon, ne sînt prea puțin cunoscute. Psihologii profesioniști, trăind
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
realizat în stare normală. Dacă hipnoza este, după cum spune, "o nebunie artificială", o "isterie artificială", va fi iluzorie încercarea de a o regăsi la mulțimi atîta vreme cît tocmai am stabilit că acestea din urmă nu sînt nici "nebune", nici "isterice". Cum am mai putea trece de la un domeniu la altul dacă primul este de resortul medicinii, iar al doilea aparține politicii? Cu atît mai mult cu cît în cadrul mulțimilor există doar o minoritate de indivizi "anormali", grupurile cărora noi înșine
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
spionaj antinazist s-ar putea să ne lămurească psihiatrii, s-a bănuit că spionii lui Hitler s-ar deghiza în preoți. În ziua de 11 mai, în Place de Brouchere, la Bruxelles, am fost martorul unui spectacol de necrezut: mulțimea isterică, dezlănțuită, se arunca asupra unui tînăr preot ridicîndu-i sutana pentru a verifica dacă nu purta uniforma germană pe dedesubt"431. Un adevărat spion n-ar fi purtat uniformă. Dar dezbrăcîndu-l pe acest inofensiv preot, fiecare își dezbrăca probabil în gînd
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
foștii aliați împotriva nazismului se instalează un "război rece" care va dura până la sfârșitul secolului și va fi izvorul noilor teme pentru SF-ul din Statele Unite. Acesta se ocupă cu precădere de figura dușmanului din interior, concept născut din campania isterică a senatorului Mc Carthy, care se hrănea cu imagini și figuri de extratereștri, metafore vizând denunțarea spionilor comuniști. SF-ul se ocupă de respectiva temă sub două aspecte. Mai întâi din perspectiva modelului brutal, inițiat de Războiul lumilor, al invaziei
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
a... înnebunit! S-a trezit cu 120 de păpuși mari, în scenă și, fiindcă nu mai încăpeau, și-n sală: nu știa ce să facă cu ele. Nu știa cum să le miște. Nu realiza cum se pot mînui. Devenise isteric. Uitînd că a încasat un avans substanțial (cam 150% din onorariul meu), a urlat, a înjurat, a făcut spume la gură și a plecat... la gară! Comodă alegere! Și nesimțită, scuzați-mi aprecierea! Dacă nu știi teatru de păpuși ce
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
În fine, dă Domnul și boemul termină sticla. Se ridică, ignorîndu-ne în continuare, și dă să plece. Vigilent, dar și neinspirat, ospătarul îi iese-n drum și-i spune cît face votcă băută. Aici, inegalabilul Pîcă izbucnește într-un urlet isteric, ceva gen "Ceee??? Eu să plătesc? Animalule! Beau de o viață-n cîrciumi și n-am plătit niciodată! Cum îți permiți? Să vină responsabilul! Condica!"...(mai era puțin și striga "Poliția!"). Șeful de sală, cunoscînd personajul și speriat de clientela
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
-și rezerve timp în fiecare zi pentru a număra punctele (coșurile) de pe fața ei. La proxima ședință terapeutică, membrii familiei au declarat că nu și-au putut onora sarcina deoarece încercarea s-a transformat într-o scenă de râs aproape isteric (Dallos, 1991). Obsesia acneei era pe cale de vindecare. Tema paradoxurilor în terapie a preocupat în mare măsură școala de la Milano. În cadrul ei s-a elaborat o versiune a acestora numită conotații pozitive. Aceasta însemna etichetarea ca „bune” și „pozitive” nu
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
când sunt lezate celulele motorii medulare sau celulele fasciculului piramidal, atunci după extinderea zonei paralizate se deosebesc: monoplegie, cu paralizia unui membru; hemiplegie, paralizia a jumătate de corp, stângă sau dreaptă; tetraplegie (paralizia tuturor membrelor). Există și paralizii funcționale sau isterice, ce se vindecă prin sugestie și masaj abdominal. Galannthus nivalis (ghiocel). Se bea o cană pe zi din decoctul cu o linguriță de bulbi, flori și frunze, la o cană cu apă. Melittis melissophyllum (dumbravnic). Se bea două căni pe
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Gabriela Anastasiu, Viorica Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2195]
-
compus din substanță divină și el însuși dumnezeu. Așadar, maniheii nu recunoșteau statului puterea de a condamna la moarte și de a duce războiul fiind un masacru legalizat. Afirmând imoralitatea războiului, interziceau serviciul militar și alcătuirea oricărei armate. Această doctrină isterică și lipsită de unitate, era asemenea unui venin aducător de moarte și s-a răspândit din Persia în tot Imperiul roman, infiltrându-se în societate, îndeosebi în cea intelectuală și contaminând totul. În falsitatea și nelegiuirea sa, maniheismul asalta creștinismul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
iar în creștini, pe cei ai armatei sale. 4. Epurările soldaților creștini din armata romană Învățăturile lui Tertulian (160-230) și Origene (185-254) despre prestarea serviciului militar nu au acceptate de întreaga creștinătate, fiind considerate expresia caracterului certăreț al unuia și isteric al celuilalt, impulsivi în consecințele lor și ignoranți față de realitățile vieții. Creștinii nu aveau motive să se revolte împotriva autorităților civile pentru că atât religia cât și episcopii lor nu ar fi permis aceasta. După anul 225, Biserica a început să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
condiții, fii curajoși ai Bisericii, alungați din funcțiile lor au pătimit foamea și au trebuit să trăiască din pomeni; corectitudinea morală și demnitatea lor de oameni precum și râvna lor de suferi pentru o cauză dreaptă devenise o mustrare adusă tiraniei isterice a împăratului, umilindu-i puterea. Răbdarea creștinilor depășea așteptările împăratului. Creștinii, cunoscând atitudinea și îndemnul episcopului Atanasiu (295-373), în fața acceselor de furie convulsive ale Apostatului, îmbarcându-se la Alexandria Egiptului pentru exil îi întărea pe creștinii înlăcrimați spunându-le: Nu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ideologice și chiar ontologice. Pentru că zona marginală, liminaritatea, de la avangarde Încoace, dacă nu mai devreme, fascinează, și sînt puțini scriitorii care rezistă apelului. Euri spectralizate, agonizante, absurde, locuitoare ale unor cadavre (În anii ‘90), voci Înșelătoare, golemice, teratologice, homunculoide, confuze, isterice, paranoice - enervante, teroriste invadează textele literare postbelice. În atari bolgii, survolînd asemenea “ospicii” (uneori la propriu), reconstruite și redate În variante omologate teoretic (cum este azilul și materialul antropologic aferent) imaginarului colectiv, cercetători dogmatici ca Lejeune și Genette ar cam
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
voluptoasă, senzuală, cu sânii mari, așezată într-un univers de fructe și arome. În același timp, fructele au ceva din senzualitatea femeii; piersicile au pleoapele umflate de somn, "ca de o tainică dorință", sarea foșnește senzual, piperul este subțire și isteric, fesa femeii este ca o piersică coaptă, în loc de ochi, ea poartă căpșuni și țâțele sunt înțepate de tăuni. Poetul este un rafinat al gusturilor și al emanațiilor olfactive, stimuli care îi dau beții și posibilitatea evadării: și deodată somnul pe
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de reumă", descrie jocul călușarilor, sau, ca altădată, Caloianul. Călușarii sunt descriși în ritmica dansului. Poetul îi desprinde parcă din vadurile de foc ale aștrilor și jocul devine un spectacol de linii și mișcări: "Se zvârcolesc de friguri monahii dansatori isterici și aproape nebuni/ ca fetele bolnave de năvârlii./ joacă la lumina sfintei luni și se cred ciocârlii." Stingerea varului se realizează într-un adevărat ritual, pentru că descântecul este de boală necunoscută: Apoi toarnă apa iute și limpede/ scoate focul din
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Și nu era rău deloc... Nu pot spune că la pat ar fi fost cel mai bun bărbat din viața mea, dar mă iubea cu o patimă copleșitoare, se implica total în ceea ce făcea și ca dovadă stau urletele mele isterice provocate de extaz... Mi-era un dor nebun să fiu răgușită, nu mai țipasem așa tare de ani de zile, din timpul extraterestrului numărul trei... Numărul zece nu era masculul tipic, care urmărește în viață un singur lucru: să dețină
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
o experiență sufletească și morală pur interioară, care se derulează În planul conștiinței subiectului. Ea este unică și individuală. În plus, o regăsim destul de frecvent În cursul unor stări psihopatologice, cum ar fi delirurile pasionale, stările delirant-halucinatorii, stările de transă isterică, epilepsie, intoxicațiile cu droguri halucinogene (mescalină, psylocibină, LSD-25Ă. Fericirea Dacă plăcerea este localizată predominant somatic, iar bucuria este o experiență sufletească complexă, starea de fericire este, În primul rând, un sentiment, o experiență morală pură. Starea de fericire se raportează
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
vreunui defect organic, devin isterice, invidioase, intrigante, cîrtitoare”, le încondeiază, „științificește”, un naturalist ieșean, prof. dr. Nicolae Leon, pornind de la cîteva cazuri de „anonimografe”. Concluziile sale despre ele par, pur și simplu, ale unui om aproape speriat și ostil: „Femeile isterice și fetele bătrîne cu cît sînt mai urîte și mai decepționate, cu atîta sînt mai amorale și scriu obscenități mai teribile; nu se mulțumesc a scrie o scrisoare, două, ele scriu cu sunete, au o perseverență impresionantă”. Culmea - relevă doctorul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
adică trecând ușor peste problemă, minimalizând importanța frustrării, declarând că dificultatea era inevitabilă, sau mulțumindu-se cu limitele pe care i le impune obstacolul); mecanismul psihanalitic corespunzător este „reprimarea”, iar aspectul patologic al acestor răspunsuri este reprezentat de anumite manifestări „isterice”. b) În reacțiile de persistență a trebuinței, activitatea sau gândirea rămân dirijate către scop, în vederea împlinirii, printr-un mijloc sau altul, a trebuinței frustrante. aceste reacții au un scop mai limitat, comparativ cu reacțiile de apărare a „Eului”, iar natura
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
a vieții și a rezultatelor activității lor, îi face să trăiască acute sentimente de inferioritate și de inutilitate socială. Când, în sfârșit, în structurarea patologică a personalității psihopatului predomină tendințele spre simulare și confabulație, se vorbește de psihopatia de tip isteric, iar când psihopatul „fuge” de realitate și se refugiază în el însuși, unde se închide ca într-o carapace (ca semn de protest față de egoismul agresiv sau primitiv al celor din jur), avem de-a face cu psihopatul autist. O
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de tip bubuit în urechi, foarte sensibil la zgomot, pierderea apetitului, dureri anormale, greață și vomismente amare. După fluxul menstrual, pacienta are un aspect palid, cu halou întunecat în jurul ochilor; sau ochi goi și foarte obosiți, aspect general extenuat. Simptomele isterice apar frecvent, în orice grad de severitate și adeseori sunt greu de tratat. Fluxul menstrual este palid, apos și îndelungat, ca la Calcareea carbonică și la Ferrum etc. Extremitățile sunt de obicei reci și deseori, fluxul menstrual induce anemie la
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
înșelăciunilor, ticăloșiilor 146. Maupassant constată că: "leur morale flexible de Parisiennes n'aurait pas tenu longtemps devant la certitude du secret" [Maupassant, Bel-Ami, p.72]. Cele care nu se adaptează noii morale, cum este doamna de Walter, apar ridicole și isterice. Dotate cu o inteligență reală, ele sunt viclene și calculate. Olivier Bertin are despre Parizienele mondene o părere preconceputa: "Leș femmes du monde l'inquiétaient un peu, car îl ne leș connaissait guère. Îl leș supposait en même temps rouées
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
și schimbător caracterizat printr-o stare de agitație: comite acte de violență sau neglijență; tipul schizoid (introvertit) comite acte de imprudență. b) Criminali psihonevrotici : tipul psihostenic caracterizat prin stări de îndoială, teamă, inacțiune; tipul neurostenic, sensibil la oboseală, ipohondru; tipul isteric. 4. Criminalul lipsit de scrupule sexuale Infracțiunile în legatură cu viața sexuală sunt cele mai periculoase și cu urmări individuale și sociale dezastruase: violul, "raportul social de orice natură cu o altă persoană prin constrângerea acesteia sau în imposibilitatea de
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]