1,214 matches
-
joacă pe la spate -, Crăcănel „ocupă” locul spectatorului pe care regizorul chiar și indi- rect îl introduce în cercul enormului sudalmei, al expresiei măscăroase de la care se alimentează personajele. Ea amplifică fondul obscur al conflictelor, o agitație decere- brată, o zvârcolire isterică, o violență permanentă. O a doua dimensiune prin care Pintilie transformă într-o distopie universul operei lui Caragiale o constituie regresia la animalitate adesea la confiniile cu scatologicul. Dincolo de acuplările însoțite de sunete animalice și de imprecațiile libidinoase, regresia la
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a cumpărat de la o expoziție din München un cățel care a devenit irascibilul dar superbul Trainy (cum l-am botezat eu, fiindcă era lung și maro ca un vagon de dormit). Una din temele muzicale ale copilăriei mele era lătratul isteric al lui Trainy, pe urmele iepurelui pe care nu-l prindea niciodată, În străfundurile parcului nostru din Vira, de unde se Întorcea În amurg (după ce mama Îl fluierase mult timp pe aleea stejarilor) cu stârvul uscat al unei cârtițe, În fălci
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pentru a petrece câteva zile cu mine. În dimineața următoare sosirii lui, am făcut tot posibilul să pot ieși din casă pentru a porni În hoinăreala mea matinală, fără ca el să prindă de veste Încotro am plecat. Cu o grabă isterică, fără să mănânc, mi-am adunat plasa, cutiuțele de medicamente, borcanul cu cianură de potasiu și am sărit pe fereastră. Odată ajuns În pădure, eram În siguranță; dar eu continuam să merg Împleticindu-mă, cu ochii plini de lacrimi fierbinți
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mă lasă să dorm, unchiule! scâncește încetișor, chinuită. Nu mă lasă!... Maria, de ce nu iei seara, la culcare, o lingură din licoarea aceea ce ți-am adus-o de la Veneția? Te afionează, dormi fără vise. Dar o iau! țipă ea isteric. O iau! Beau cu sticla! Degeaba! Tot vin! O bărdacă de licoare aș bea! Să mă afioneze de tot! Să nu mă mai trezesc! Maria! o dojenește el cu blândețe. Maria se agită frângându-și mâinile: Da! Da! Să dorm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în când, pe de lături, ca, apoi, să se întoarcă acasă cu și mai multă dragoste. Toți voievozii, toți regii, și parcă numai ei? Mușatinii sunt celebri. Mare lucru! Se sfârșește lumea?! Îl urăsc!! Îl urăsc!! Îl urăsc!! țipă Maria isteric. Maria! Ascultă-mă! Maria! o zgâlțâie. Înțelege! Nu poți înțelege?! Viața oșteanului, a Domnului cu atât mai mult, e aspră: prin zloată, ud, înfrigurat, mereu cu moartea alături. Găsește și el, în fuga calului -, puțină căldură lângă o vatră, lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
spune Voichița și se ridică, recâștigându-și demnitatea, am voit să plec... Nu o dată mi-am cerut slobozenia. Am luptat cu mine... E... e mai presus de puterile mele... Îți faci iluzii că "te iubește"! izbucnește Maria într-un râs isteric, batjocoritor. Nu pe tine te iubește! Nu pe tine! Pe cealaltă! Pe aia cu care a zămislit pe bastardul acela! Mărușca, îngână Voichița. Vezi că știi?! "Măruța" lui! Pe ea! Nu pe tine! Toți spun că-i semeni ca două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
te pătrunde, te scormone, îți tălmăcește gândurile ascunse, te vrăjește, cetește în tine ca dintr-o carte. Când vorbește cu mine, mă străpunge de mă trec toate nădușelile... Numai sălcii o să visez, bolborosește Negrilă, o pădure de sălcii... Isaia râde isteric, ochii îi sticlesc ca la lupii porniți în pradă. N-ai teamă! Îl trimit în iad! Scot eu dracii din el! spune și smulge cu furie pumnalul, schimonosit de ură. Cu aiasta! O gaură în spate! O găurică! Ce-or
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Porțile Cetății! Să iasă în întâmpinarea "Măriei sale Aron Alexandru Vodă!" Gâdea, un țigan mătăhălos, buzat, răsărit ca din pământ, cu săcurea în cumpănă, rânjește fericit și îl înșfacă de gât. Isaia, schimonosit de ură, se zbate, izbucnește într-un hohot isteric: "Salcia"!!! Ai milă!!! urlă Negrilă. Sora se prăbușește la picioarele fratelui, îl imploră cu disperare: Frățioare!!... Măria ta!! În numele Sfintei Fecioare, al maichii noastre ce ne-a purtat în pântece, al pruncilor!... Nu-l osândi la batjocură! Dă-mi-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
copii maturi, bărbați cu soțiile lor (au emigrat cu toții), iar la etaj, o altă familie, tot cu copii și ea, dar mai mici, de al cărei nume nu-mi mai amintesc. Stăpâna casei, o femeie neglijentă, leneșă, gălăgioasă și chiar isterică, monologa adeseori de la fereastră, de sus, de la etaj. Soțul ei, în schimb, era un om liniștit, cumsecade, delicat. Nu-l voi putea uita niciodată pentru că tocmai el mi-a dat prilejul să comit o faptă urâtă. Era într-o seară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fi arat cu trudă, trebuie deminat cu prețul vieții), celălalt, constrâns de șomaj, are slăbiciunea de a se rupe de ai săi, de a se lăsa atras pe calea aventurismului egocentrist, intrând într-o bandă condusă de o fostă colaboraționistă isterică. Bandiții atacă și jefuiesc camionul în care se află casierul cooperativei cu banii necesari pentru închirierea uneltelor și vitelor de muncă, bani de care depinde, în chipul cel mai direct cu putință, viitorul temerarei întreprinderi țărănești. Începe marea vânătoare cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și alți oameni. Nea Topor tâmplarul, vecin cu secretarul, stătea la poartă de vorbă cu alți doi săteni. Când m-au văzut, au tăcut cu toții. Tovarășul Mândrică, ieși, te rog, până la poartă, am strigat, în timp ce câinele răgușit și slab lătra isteric, așa cum aveam să țip și eu peste câteva momente. Să-ți fie rușine, mincinosule! am strigat din poartă, când l-am văzut ieșind. De ce ai mințit și nu mi-ai spus pentru ce ai nevoie de semnătura mea pe tabelul
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
a lăsat noaptea. O noapte tăcută, o liniște atât de totală încât pare, cumva, materială, ca un element concret. Ascult cu surprindere mici zgomote care accentuează tăcerea de fond: hămăitul unui câine (un senior grav, care nu-și permite reacții isterice, mărginindu-se parcă la câteva comentarii morocănoase); Se aude răsuflatul mătăsos al vântului, care curge ușor, la vale, spre oraș, de pe Rarău; undeva, un motor se târâie, domol, grijuliu să nu tulbure solemnitatea repaosului. Deasupra mesei la care scriu, ronțăitul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mers mai repede (Noua Zeelandă, Australia, Țările Scandinave, Statele Unite ale Americii, Rusia, Anglia), fiindcă femeile din societățile respective nu au așteptat „să li se dea”, ci au acționat contra curentului, chiar dacă au fost ridiculizate, ostracizate, arestate, bătute, tratate ca „denaturate” și „isterice” (inclusiv de către alte femei). Noi nu am fost departe, istoric vorbind. Înaintașele noastre erau net mai active, mai curajoase și mai structurate. Au cucerit pe rând o parte din drepturile civile și, după ce Constituția „democratică” din 1923 continua să le
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
împins pe acest sultan pe jumătate nebun la aceste masacre. Se spunea că era fiul unei sclave armence și îi ura pe cei din rasa mamei sale. Oricum, Marile Puteri, convinse că printr-o puternică presiune asupra naturii de ființă isterică și pungașă a lui Abdul Hamid, se reușea încetarea violențelor al căror teatru cotidian devenise Macedonia, sfîrșiseră prin a-i smulge sultanului acceptarea acelui plan de aplicare a reformelor în Macedonia după schimbarea rivalității dintre Viena și Petersburg pe hîrtie
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
austriac ce a făcut și căruia sultanul, într-o audiență, în sfîrșit acordată, îi confirma decretul dat. Consternarea a fost maximă la Ballplatz, căci nu mai era nici măcar timp pentru a arunca apă peste foc. Isvolski, mînios, într-o stare isterică, a doua sa natură, îi făcu Contelui Berchtold o scenă îngrozitoare, în care violarea acordului de la Müersztag și neloialitatea cancelarului austriac erau stigmatizate într-un potop de fiere. Astfel, prima încercare a lui Aehrenthal de a stabili legături cordiale de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
s-a străduit să le realizeze printr-un tratat "de prietenie perpetuă" cu Sofia) față de care îmi permiteam să-i reamintesc suveranului cum au procedat bulgarii în Macedonia, așa cum i-am văzut la fața locului, procedee inspirate de un naționalism isteric servit de mijloace de terorism feroce (reeditate în 1940, în momentul invadării, cu acordul lui Hitler, a Greciei și Iugoslaviei... ). Nimeni nu putea să prevadă, pe atunci, că aceste vederi ale regelui Alexandru față de Croația vor fi anihilate în 1934
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
erotism simbolic al extazurilor mistice cărora le corespunde postura femeii din Angélus, veți fi de acord cu mine că poziția mâinilor împreunate sub bărbie, care lasă expuse în special picioarele și stomacul, este o postură comună, chiar stereotipă în pozele isterice ale sculpturilor și, în particular, ale "obiectelor de artă" vândute prin bazare. Nostalgia pe care o exprimă ele corespunde sentimentelor crepusculare abundent ilustrate de cărți poștale în care apar nuduri în aceeași postură, stând în plin soare. Postura implică, în
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
au întărit ideea că gimnastica românească e un sistem inexpugnabil. În funcțiile-cheie stau cei mai potriviți oameni pentru acele fotolii. Un președinte de Federație supraviețuitor al stalinismului victorios la orașe și sate și fan al colectivizării virginității sportivelor. O antrenoare isterică, în fața căreia mai ponderatul Belu nu poate decît să tacă vinovat. Cu alți tehnicieni poate că recolta de medalii era mai proastă, dar fetele nu erau făcute vaci idioate la fiecare frază. Pentru ca sistemul să funcționeze la parametri maximali, e
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
răspunderilor sociale. În Păcat, studiul eredității e dus până la o impresie neplăcută de monstruozitate umană. Mitu, copilul cu porniri incestuoase al unui preot, Ileana, fata cu instincte sangvinare a aceluiași, sora vitregă a lui Mitu, strident caz patologic cu forme isterice, acestea sunt cazuri de clinică. În Năpasta, bolnavul declarat e Ion ocnașul, nebun mistic. Însă nici Anca, femeia în stare de zece ani de ură nestinsă, nu pare o ființă normală. E probabil că interesul naturalistic pentru cauzele obscure a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
principale ale Capitalei, care devenea treptat un oraș civilizat etc. 353. Sabur, substanță extrasă din frunzele unei specii de aloe, utilizată în farmacie; are miros plăcut și gust amărui. Panglica lui Drasch era foarte cunoscută. Această panglică o aplica tuturor istericilor și nervoșilor fără excepție. Această aplicație o făcea astfel: cu un instrument special găurea pielea cefei, apoi trecea repede în mod violent o bucată de panglică. Acțiunea momentană era revulsivă și producea o ușurare vremelnică, mai mult sugestivă. Drasch a
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Premiu de Toamnă și cât de puțin valorau premiile, din orice anotimp și orice loc. Știa, de asemenea, prea bine, și cui se adresează. Se războia cu „d’ale carnavalului”, cum mai făcuse. Pronunțase, apăsat, infamele cuvinte, În plină campanie isterică contra celui care, se spunea, Îl crucificase pe Eliade și sfida, de peste ocean, valorile spirituale naționale. Poezia ei, ca și persistenta interogație morală care Îi structuraseră viața și creația, porneau din și se adresau realității În care domicilia, care o
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cred, spre Paris, unde avea să reia lupta pentru apariția unei traduceri din cărțile sale. Revederea mi-a făcut mare plăcere. Eram extrem de tulburat de ceea ce lăsasem În urmă, părinți bătrâni și bolnavi, prieteni În coșmarul unei dictaturi tot mai isterice, ca și de propria mea neclară situație de „turist” În Occident, pe care nu mă prea simțeam În stare s-o curm și pe care nici În anii următori nu aveam s-o clarific decât forțat de Împrejurări extreme. Orice
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fapt, pierdusem, mărturisesc, la un moment dat, și legătura cu literatura sa, pe care o citeam cu interes la debutul „generației ’60” și În anii imediat următori. A existat, totuși, un moment când, vrând-nevrând, ne-am trezit asociați. În campania isterică provocată, În 1982, de interviul meu din Familia, lungul pamflet al lui Corneliu Vadim Tudor, tribunul liric al național-comunismului ceaușist, apărut la 2 iulie 1982 În nefasta Săptămâna și intitulat „Valoarea prin discernământ”, declanșa un calculat atac pe trei direcții
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
asemenea investitură. Jurnalul scris anume pentru Saul de mâna surorii sale, În lunile dinaintea plecării din România stalinistă, Îmi evoca o perioadă familiară. O atentă radiografiere a rănilor pe care sensibilitatea le accepta, zilnic, În confruntare cu barbaria totalitară: supravegherea isterică a populației, mizeria vieții cotidiene, demagogia și delațiunea, micul antisemitism popular, prețul scump plătit al solitudinii și inocenței. Scrisorile părinților către proaspătul refugiat În America sunt pline, În anii războiului, cât și după aceea, de o extraordinară duioșie și Îngrijorare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ideologice și chiar ontologice. Pentru că zona marginală, liminaritatea, de la avangarde Încoace, dacă nu mai devreme, fascinează, și sînt puțini scriitorii care rezistă apelului. Euri spectralizate, agonizante, absurde, locuitoare ale unor cadavre (În anii ‘90), voci Înșelătoare, golemice, teratologice, homunculoide, confuze, isterice, paranoice - enervante, teroriste invadează textele literare postbelice. În atari bolgii, survolînd asemenea “ospicii” (uneori la propriu), reconstruite și redate În variante omologate teoretic (cum este azilul și materialul antropologic aferent) imaginarului colectiv, cercetători dogmatici ca Lejeune și Genette ar cam
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]