1,279 matches
-
Sicilii. În centru la începutul epocii moderne se stabilesc granițele unei alte entități politice italice: Statul Papal. Nordul peninsulei era sub influența Sfântului Imperiu Roman-germanic dar împărțit între: venețieni, lombarzi, liguri și alte comunități mai mici. În perioadele următoare popoarele italice au continuat să aibă o puternică fragmentare politică continuând să se identifice cu diferite culturi și istorii, vorbind chiar limbi diferite ca italiană- derivată din toscană medievală, răspândit la nivelul claselor educate. Un element puternic de unitate a fost religia
Italieni () [Corola-website/Science/311912_a_313241]
-
construirii unui reactor nuclear, însă nu există planuri concrete pentru folosirea energiei nucleare; mai jos sunt înregistrate numai reactoarele nucleare comerciale înregistrate la Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA). Statele sunt listate în funcție de numărul de reactoare nucleare. Regiunile scrise cu "italice" au fost adăugate pentru comparație. </includeonly></onlyinclude>
Lista țărilor după puterea nucleară () [Corola-website/Science/311303_a_312632]
-
Regno d'Italia") a fost un stat format în 1861 prin unificarea Italiei, sub influența Regatului Sardiniei; a existat până în 1946, când italienii au optat pentru o constituție republicană. Regatul a fost primul stat italian care a inclus întreaga Peninsulă Italică, de la căderea Imperiului Roman. În timpul regimului Partidului Național Fascist, sub conducerea dictatorului Benito Mussolini (1922-1943), regatul a fost deseori numit de naționaliști și fasciști „Noul Imperiu Roman” (italiană : "Nuovo Impero Romano", latină : "Novum Imperium Romanum"), dar această denumire nu a
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
Senatul și Camera deputaților. Regatul Italiei a fost condus de monarhi din Casa de Savoia: Crearea Regatului Italiei a fost opera eforturilor concertate ale naționaliștilor și monarhiștilor loiali Casei de Savoi pentru crearea unui stat care să cuprindă întreaga peninsulă Italică. Ultimul stat care a ocupat în întregime acest teritoriu a fost Imperiul Roman. După Revoluțiile de la 1848, naționalistul Giuseppe Garibaldi a fost liderul indiscutabil al mișcării de unificare a țării. Garibaldi era o personalitate foarte populară în sudul Italiei, având
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
scurtă, întreaga Albanie a fost cucerită, iar parlamentul de la Tirana l-a încoronat pe Victor Emmanuel al III-lea Rege al Albaniei. „Justificarea” anexării Albaniei era cucerirea acestei regiuni în antichitate de către Imperiul Roman, chiar mai înainte de cucerirea întregii peninsule Italice. Când Partidul Nazist a cucerit puterea în Germani, Mussolini și fasciștii italieni nu au privit cu simpatie acest eveniment, în ciuda similarităților ideologice. Fasciștii nu priveau cu ochi buni ideile pangermane ale lui Hitler, pe care le considerau o amenințare la adresa
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
continentelor, pe care o cunoaște astăzi globul, s-a realizat în Neozoic prin separarea mai departe a plăcilor, proces început in Mezozoic. Atlanticul de Sud ia acum proporțiile unui ocean, se desăvârșește separarea Australiei de Antarctica, iar peninsulele Europei (Iberică, Italică și Balcanică) își ocupă pozițiile actuale. Subducțiile din jurul Mediteranei duc la ridicarea lanțurilor alpine mai tinere (de pildă Subcarpații noștri) iar India, desăvârșindu-și călătoria, ajunge să se ciocnească de Asia, ridicând aici cel mai grandios lanț de munți, Himalaya
Neozoic () [Corola-website/Science/310942_a_312271]
-
putea veni decât din partea unui romanist profund cunoscător al limbii române, așa cum, între romaniști, puțini mai sunt”. (Alexandru Niculescu, p. V) O secțiune importantă și care constituie partea finală a lucrării o reprezintă descrierea și evoluția limbilor descendente din idiomul italic. Întâi cercetătorul prezintă Romania Orientală și - în mod firesc - începe cu limba română (p. 285 sqq.), însă nu mai este firesc faptul că el este nevoit să redacteze întinse note de subsol (care, practic, dublează textul de bază!) prin care
Carlo Tagliavini () [Corola-website/Science/310084_a_311413]
-
luptă. Trimis și sprijinit de Zenon, împăratul Imperiului Roman de Răsărit, l-a înlăturat pe Odoacru, un comandant de mercenari barbari care preluase puterea în Roma detronându-l pe ultimul împărat roman Romulus Augustulus. În timpul lui , Regatul ostrogot cuprindea Peninsula Italică și nord-vestul Peninsulei balcanice și avea capitala la Ravenna. Printre consilierii lui au fost Boethius și Cassiodor. Omul care a condus sub numele de Theodoric s-a născut pe malurile lacului Neusiedl la un an după ce ostrogoții au detronat aproape
Theodoric cel Mare () [Corola-website/Science/308969_a_310298]
-
În limba română denumirea pomului fructifer "portocal" provine de la denumirea fructului său, "portocală", împrumutată din limba greacă modernă, "portokálli", în alfabetul grec, "πορτοκάλι", „portocală”. Toate cuvintele provenite din această denumire (de exemplu „portakal” în limba turcă sau „portacola” în limbile italice de sud precum siciliana și dialectul din Abruzzo) au ca origine cuvântul arab البرتقال (portogal), care el însuși apare în sec. VIII în Spania musulmană, referindu-se inițial la gurile râului Duero, de la care se trage și numele țării Portugalia
Portocal () [Corola-website/Science/309804_a_311133]
-
vânzătorii de cărbune), o organizație secretă formată în sudul Italiei la începutul secolului al XIX-lea. Inspirați de principiile Revoluției franceze, membrii săi erau în principal apartenenți ai clasei de mijloc și intelectuali. După ce Congresul de la Viena a împărțit Peninsula Italică între puterile europene, mișcarea "Carbonarilor" s-a răspândit în Statele Papale, Regatul Sardiniei, Marele Ducat al Toscanei, Ducatul Modenei și în Regatul Lombardo-Venețian. Revoluționarii erau înfricoșați de faptul că autoritățile regale au dat o hotărâre prin care oricine participa la
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
Di Santarosa au fost învinse, iar liderul revoluționar a fugit la Paris. În 1830, sentimentul revoluționar în favoarea unei Italii unificate a început să renască și o serie de insurecții au așezat fundalul pentru un singur stat de-a lungul Peninsulei Italice. Ducele de Modena, Francisc al IV-lea, a fost un nobil ambițios, care a sperat să devină regele Italiei de Nord mărindu-și teritoriul. În 1826, Francisc a precizat că el nu va acționa împotriva celor care erau împotriva unificării
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
problemele italiene să continue și că intervenția franceză nu ar fi tolerată. Ludovic-Filip a oprit orice ajutor militar și chiar a arestat patrioții italieni ce trăiau în Franța. În primăvara anului 1831, armata austriacă a început să avanseze în Peninsula Italică, măcinând încet rezistența din fiecare provincie unde a avut loc o revoltă. Această acțiune militară a suprimat o mare parte din mișcările revoluționare și a rezultat în arestarea mai multor lideri radicaliști, incluzându-l și pe Menotti. Deși Charles Albert
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
ambiții expansioniste. Cavour, cu toate acestea, a văzut că Piemontul nu ar fi capabil de a adăuga, de unul singur, nimic la teritoriul său. În schimb, el spera să obțină ajutor de la Marea Britanie și Franța în expulzarea austriecilor, din peninsula italică. O încercare de a câștiga favoruri britanice și franceze prin sprijinirea acestora în războiul Crimeei, în care a intrat Piemontul în 1855. Cu toate acestea, războiul a atins un obiectiv util - a izolat Austria, care a încercat un efort inconfortabil
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
era necesară încuviințarea franceză. Lui Napoleon III i-a convenit să recunoască anexarea piemonteză în schimbul Savoniei și Nisei. La data de 20 martie 1860, anexiunile au avut loc. Acum, Regatul Italiei a cuprins cele mai multe părți din nordul și centrul peninsulei italice. Astfel, în primăvara anului 1860, doar patru state au rămas în Italia - Veneția austriacă, Statele Papale, Regatul Italian extins de Piemont și Sardinia, și Regatul celor Două Sicilii. Nu există nici un motiv special să credem că acum Cavour caută unificarea
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
agricultura, cultura principală fiind orezul. Istoria agriculturii Japoniei își are începuturile acum 2000 de ani, când s-a început cultivarea orezului, plantă adusă din străinătate. Alte plante care sunt cultivate în Japonia din vremuri străvechi sunt: grâu, orz, "awa" (Setaria italica), "hie" (Schinochloa utilis), soya, fasole "azuki" (Vigna angularis), "daikon" (Raphanus sativus) și cucurbitacee. Primul manual de agricultură a fost publicat la începutul erei Edo (1600-1868), ca al șaptelea volum al unei cronici militare, numită "Seiryōki". Ulterior au mai fost publicate
Economia Japoniei () [Corola-website/Science/306241_a_307570]
-
obiectul, apoi poziționează indicatorul mouse-ului deasupra unui mâner de selecție și trage-l pentru a redimensiona obiectul. Formarea obiectelor de text - utilizează listele derulante Font și Font Size de pe bara cu instrumente pentru a alege fonturi, apoi utilizează butoanele Bold, Italic sau Underline de pe bara cu instrumente pentru a aplica anumite atribute. Poți adăuga, de asemenea, linii și imagini în rapoarte, la fel ca în formulare. Tot cu metoda Design View se pot edita și Macrocomenzile sau macro-urile permit utilizatorilor
Microsoft Access () [Corola-website/Science/304919_a_306248]
-
fiind și chemați de bulgari. Fiind presați de pecenegi, ungurii s-au stabilit în Câmpia Panonică între anii 895-896, de unde au întreprins expediții în Europa centrală și vestică. Au ajuns până la coasta Atlantică, în peninsula Iberică și în sudul peninsulei italice, fiind stimulați de principii creștini care se aflau în război cu vecinii lor, fie de bogații. Ungurii erau rapizi și cruzi în expedițiile lor, cronicari fiind determinați să-i numească "flagelul lui Dumnezeu". După 934 au conduși raiduri în teritoriile
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
pentru Imperiul Roman, începând cu momentul retragerii lui Aurelian din Dacia. După anul 200 s-au împărțit în vizigoți (goții de vest) și ostrogoți (goții de est), și au fondat mai târziu state succesive puternice în Imperiul Roman, în peninsula Italică și în peninsula Iberică. După Iordanes, goții provin din Scandinavia (Scandza), mai precis Gotland (probabil Götaland din Suedia de astăzi). Textul lui Iordanes nu este considerat izvor istoric de încredere, fiind menit să creeze un trecut glorios pentru noua clasă
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
de atunci al orașului, consulul Portugaliei și renumita femeie de afaceri de origine evreiască Doña Gracia Mendes. În cele din urmă a părăsit imperiul habsburgic, locuind pentru o scurtă vreme în Olanda și Franța, și apoi stabilindu-se în peninsula italică, la Ferrara(1541-1547), unde domnea un principe luminat - ducele Ercole al II-lea d'Este. Sub numele de Amatus Lusitanus (Amatus Portughezul), dr. Joăo Rodrigues de Castelo Branco a predat la Facultatea de medicină de la universitatea locală, unde a devenit
Amato Lusitano () [Corola-website/Science/313002_a_314331]
-
înfăptuiri, adeseori pe un fond de decadență al unei civilizații mai vechi, mai rafinate, dar mai secătuite de vlagă. Cunoaștem situația unificării Egiptului antic prin cucerirea Egiptului de Jos de către muntosul și mai puțin rafinatul Egipt de Sus, unificarea Peninsulei Italice de către rusticul popor latin care a avut de zdrobit mai întâi rezistența civilizațiilor etrusce cu care se învecinau, ca și începuturile modeste ale marilor puteri antice precum Asiria sau Persia, ale căror civilizații au datorat enorm Babilonului cucerit. Și exemplele
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
a fost nume informal folosit pentru a desemna formațiunea statală cunoscută drept Regatul Siciliei care a existat în sudul Peninsulei Italice după secesiunea insulei Sicilia față de vechiul Regat al Siciliei, ca urmare a rebeliunii Vecerniilor Siciliene din 1282. Cunoscut contemporanilor ca regat al Siciliei așa cum era el "de jure" ca parte din acel regat, i s-a conferit numele de "Regatul
Regatul de Neapole () [Corola-website/Science/313551_a_314880]
-
până la sfârșitul războiului, însă deși Regatul Siciliei a făcut parte în mod formal din a Patra, a Cincea și a Șasea Coaliție împotriva lui Napoleon, Ferdinand și britanicii nu au reușit niciodată să pună în pericol controlul francez asupra Peninsulei italice. După înfrângerea lui Napoleon din 1814, Murat a ajuns la o înțelegere cu Austria și i-a fost permis să păstreze tronul Neapolelui, în ciuda protestelor lui Ferdinand și ale susținătorilor săi. Cu toate acestea, din cauza ostilității celorlalte puteri, în special
Regatul de Neapole () [Corola-website/Science/313551_a_314880]
-
se referă la istoria regiunii geografice corespunzătoare Peninsulei Italice, regiune locuită de-a lungul timpului de diverse popoare, atât de diversificate din punct de vedere cultural și care au cunoscut diverse regimuri politice. Deși noua națiune italiană a apărut abia în 1861, zona geografică a Italiei de astăzi a
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
incertă, care au lăsat în urmă desene rupestre și incizii în piatră (petroglife). Pentru numărul mare de vestigii descoperite (peste 350.000 de petroglife), Valle Camonica este un adevărat centru al artei preistorice europene (civilizația Camunni). În perioada următoare, Peninsula Italică a fost vizitată de diverse populații: micenienii (din Grecia), fenicienii (din Libanul, Siria și Israelul de astăzi) care au venit din spațiul mediteranean. Ulterior, latinii vin dinspre nord. Grecii au dominat în special litoralul adriatic și Sicilia. În jurul lui 800
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
simplă provincie, fiind practic abandonată de împărații care au urmat, ajungând să fie condusă de o succesiune de conducători de triburi germanice. Imperiul se scindează încă o dată în 394. În 410, vizigoții invadează Roma punând capăt stăpânirii romane asupra Peninsulei Italice. În 439, vandalii cuceresc Cartagina, iar în 476, invazia germanică a fost completă. Roma și Italia ajung sub stăpânire germanică. În perioada ce a urmat prăbușirii Romei, au avut loc o serie de fărâmițări și invazii străine. Peninsula pe care
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]