72,571 matches
-
vreo carte anterioară. El este așa dar originar, iar prin titlul propus: Eliberarea dincolo de dincolo, ca și prin subtitlul incitant: Luceafărul - poem neterminat, George Popa ne propune o interpretare proprie a ultimelor concluzii ale celui mai de seamă poem eminescian. Iubirea Înțeleasă ca „aspirație supremă”, devine pentru sinele poetului modalitatea „de a se elibera de o lume neizbutită și neprimitoare”, dar și trecerea spre „radicala eliberare metafizică”. O asemenea abordare depășește hermeneutica obișnuită, ba chiar și pe cea trecută Întâmplător prin
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
o lumină nouă asupra continuării virtuale a nemuritorului poem. Rezumând, câteva din ideile susținute de George Popa, ne oprim mai Întâi la mărturisirea Demiurgului că ”tot ce-i viu/ Menit e suferinții” și că În momentul creației omului („Eu din iubire am gândit/ În om un alter ego”) nici Demiurgul Însuși nu știa acest lucru .” Nici eu nu am putut să știu/ Când formă-am dat ființei”. Altfel spus, independent de creatorul lumii există o forță ce se face cunoscută prin
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
chioșcuri cu mari păsări-liră, Să-ți scoată rochia frumos 2. O, lasă-mă să-ți pipăi pe mătase, Ca unui țărm, contururi mătăsoase Și-așa cum cad, și-așa cum mor pribegii, Înzăpeziți în fragede Norvegii, Dă-i voie c-un surîs iubirii mele, După ce-a străbătut cu pașii lini Coapsa de-Azur și sînii Apenini, Să naufragieze-n Dardanele...
Madrigalurile corăbierului galant by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9420_a_10745]
-
vorbi în șoapte Ca noaptea să nu vină. Vei fi mereu cu mine În suflet și în gânduri Ne vom afla aproape Ca în atâtea rânduri. Vom râde și vom plânge În ziua nemuririi Și vom trăi împreună Și clipele iubirii. Cu mâini împreunate Pe o rază de lumină Vom fi tot împreună În noaptea ce o să vină. Marea Dintre stânci înlănțuite Se va naște iarăși marea Și vor merge iar corăbii Căutând mereu cărarea. Vor ajunge de departe La un
Poezii. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Eleonora Kohn () [Corola-journal/Imaginative/93_a_123]
-
pătat după ofilire: vântul care bătea dintr-o parte tu ieșit la mal laolaltă cu animalele care zvâcnesc în herghelii //m-am oprit de prea multe ori în dimineața asta Forma noastrî fonicî pe o plajă cu cerul găurit facem iubiri non stop și bordeluri tragem sare în vene urmăm indici către Dumnezeu stăm îngenunchiați ne rugăm la regi împrăștiați cu scârțâit în tibule suntem carnagii din care sarea s-a adunat Dimineațî pe RUE 302 mor tânăr în sania în
Poezie by Andra Rotaru () [Corola-journal/Imaginative/9539_a_10864]
-
decât o transpireție rece un gol pe care nu-l umplem lipsa și trecerea de la unul la altul ca și cum zvâcnetul e irepetabil. doar o clipă și drumurile cresc, jerberele se strâng în corpurile amețite fără gânduri în fiecare sincron cu iubirea din urmele de nisip și fumul gol pe care nu-l sorbim oamenii cresc. acum etajele se coboară repede
Poezie by Andra Rotaru () [Corola-journal/Imaginative/9539_a_10864]
-
Mihai Minculescu IX. Icusar Scriu și joc comedii, scriu și joc tragedii, am scris și-am jucat, am scris și-am jucat ... întotdeauna, întotdeauna pe loc, ori de unde ar fi, greu de-nghițit galbenul, aurul pur al iubirii mele târzii, clopot de-alarmă, erou de operetă; din ce în ce mai rău, tot mai rău, schimbarea decorului. XVI. Cu o zi mai-nainte Mereu deșertul, deșertul, nu era nici țipenie de om acolo mi s-a întâmplat una bună cu o zi
Poezii by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/9701_a_11026]
-
de-alarmă, erou de operetă; din ce în ce mai rău, tot mai rău, schimbarea decorului. XVI. Cu o zi mai-nainte Mereu deșertul, deșertul, nu era nici țipenie de om acolo mi s-a întâmplat una bună cu o zi înainte norocos în iubire din umbră doar păsări mari cât ai bate din palme în grabă poezia truverilor și moartea doar moartea în ultima zi din carnaval. XVIII. La cuțite Acuma știu adevărul nu-i rău deloc cu limba scoasă de-un cot fără
Poezii by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/9701_a_11026]
-
demult Scoici putrezite, iod, aerosoli - nu-mi spun nimic nimic De data asta, slavă Domnului, nu am de scris nici un poem Îl scrie marea la nesfîrșit Nisipul, pietrișul fin prefirîndu-se Scoicile... o pîslă de alge Zegras, o saltea pentru cortul iubirii. Poezia visată în zori: Tu să-ți afli un loc pe streașina casei De unde ai aluneca în orice clipă Un loc unde să nu poți adormi, nici să te odihnești, nici să pleci Un loc de unde să vezi și să
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
a clipei, fiind mai mult decît simple fotografii sau înregistrări mecanice, sunt singurele care pot păstra suflul vieții - ele sunt sufletul risipit în clipe de viață. Busuioc mai vechi de un veac Pus în grinda casei de cine știe ce mînă Pentru iubire sau moarte. În casa părăsită De pe dealul Măgura unde m-a alungat ploaia - Prin crucea ferestrei sparte am fotografiat vijelia Ce răscolea nucul bătrîn și zguduia scrînciobul Legat de o creangă uscată. Instinctul meu a găsit adăpost într-o odaie
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
Liliana Ursu Floriile Parfumul finicului Te acoperea ferindu-te de iubirea lor zgomotoasă. Prea zgomotoasă. Doar cîțiva prunci în brațele maicilor Te acopereau cu zîmbetul lor de lapte și mieii din jurul Ierusalimului cu subțiratecul lor glas te fereau și ei de mulțimea zgomotoasă. Prea zgomotoasă. Cele cîteva rînduri de haine puse
Poezii by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/9768_a_11093]
-
în acea înserare a Cinei cele de taină. Cînd tot Erai taina. Cînd cerul și pămîntul grăiau în tăcerea Ta ca o livadă în floare, în cuvintele Tale din sînge și din carne. Cînd aerul ce-l respirai cuprindea plinătatea iubirii lor pentru Tine, cînd și-au lăsat casele și marea și ochii cei dragi urmîndu-Te. Ca o pădure de nepătruns, ca un zid de cetate sau o apă de netrecut erau hainele lor în jurul Tău pe spatele ascultător al asinei
Poezii by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/9768_a_11093]
-
existențial, văzută ca eliberare și renaștere. Mai steril și, probabil, într-un anumit fel, mai intimidabil, critic și ideologic, decât Ivasiuc, se pare că A. D. Munteanu a renunțat la acest tip de roman irealist. A compus o variantă personală (Marile iubiri, 1977) a romanului "politic", "(auto)critic", despre epoca dejist-stalinistă, a deceniului 6, larg promovat în epoca ceaușistă. Și aici orientarea istorică este validată. Epoca învinovățită este, în fapt, într-un fel filistin și pervers reabilitată, potrivit tezei doctrinei și practicii
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
Nicolae Sinești Aniversare Șapte zeci Inima mea se crede Palat al i. E zarvă mare în acest Palat; Facerea Lumii nu s-a terminat! - Iubirea e imensă și greu de înălțat. în mine, simt că Lumea și-a mai făcut un sat. Neuitare într-o zi, de secerat - în Olteț m-au botezat, - Să cresc ^nalt și luminat Mi-au dat prune cu păsat. Să
Poezie by Nicolae Sinești () [Corola-journal/Imaginative/9821_a_11146]
-
din mîini, spornic, să ajungă Din urmă țărmul care se lasă dus de val E greu de suportat fericirea pămîntească De asta cînd îngerul vine Brusc ai revelația că în lumea de dincolo Era o prezență destul de familiară Și ecoul iubirii care ne încălzește pîntecele Și pune oasele în mișcare într-un ritm Care nu are nimic de a face cu tropăitul De avarie al sîngelui în tîmple E tot un rest de la facerea lumii. Că numai amintirile Explică viața. Și
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/9789_a_11114]
-
ducă e un înger Care vestește veștejirea, îmi spui cu ochii în departe. Dar eu mi-aduc aminte timpul Când ne eram văzduh și mare, Când scăpăram prin bezna lumii, Mai iuți ca viața și ca moartea. Unde-s balaurii iubirii Care vegheau să nu se stingă înfricoșata glorie, nimbul? Acuma tu mă lași în urmă, Ca pe un câmp de bătălie, Cu iarba arsă de trofee. Să fie o victorie teama De-a mai rămâne împreună? Ne vom supune preschimbării
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9877_a_11202]
-
Anca Mizumschi Stațiile de metrou Iubirea asta n-are ritm, n-are spațiu încalcă toate regulile stabilite de bunul Dumnezeu. Iubirea asta s-a aruncat în mine fără să se mire de nimic, clipocind în borcanele cu foetuși de la Mina Minovici ca să-mi aducă aminte că
Poezii by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/9834_a_11159]
-
Anca Mizumschi Stațiile de metrou Iubirea asta n-are ritm, n-are spațiu încalcă toate regulile stabilite de bunul Dumnezeu. Iubirea asta s-a aruncat în mine fără să se mire de nimic, clipocind în borcanele cu foetuși de la Mina Minovici ca să-mi aducă aminte că au fost și ei odată iubiți Iubirea asta trăiește în sertarele lăsate libere în mobilă
Poezii by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/9834_a_11159]
-
spațiu încalcă toate regulile stabilite de bunul Dumnezeu. Iubirea asta s-a aruncat în mine fără să se mire de nimic, clipocind în borcanele cu foetuși de la Mina Minovici ca să-mi aducă aminte că au fost și ei odată iubiți Iubirea asta trăiește în sertarele lăsate libere în mobilă, în morminte curate, în alveolele de beton de sub Palatul Parlamentului care e mult mai nou decât ea. Iubirea asta n-are timp, e atât de mare încât umple la minut orice uter
Poezii by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/9834_a_11159]
-
de la Mina Minovici ca să-mi aducă aminte că au fost și ei odată iubiți Iubirea asta trăiește în sertarele lăsate libere în mobilă, în morminte curate, în alveolele de beton de sub Palatul Parlamentului care e mult mai nou decât ea. Iubirea asta n-are timp, e atât de mare încât umple la minut orice uter, orice vas, orice coridoare secrete care ne țin departe de țară. Iubirea asta leagă două continente între ele prin conductele de sub ocean cu stațiile de metrou
Poezii by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/9834_a_11159]
-
în alveolele de beton de sub Palatul Parlamentului care e mult mai nou decât ea. Iubirea asta n-are timp, e atât de mare încât umple la minut orice uter, orice vas, orice coridoare secrete care ne țin departe de țară. Iubirea asta leagă două continente între ele prin conductele de sub ocean cu stațiile de metrou aproape goale. Unde oamenii se întorc cu tot corpul înspre noi hipnotizați de mirosul de iod prinși în sare. Cântece de dragoste și furie M-am
Poezii by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/9834_a_11159]
-
singurătății, Teo Chiriac se află în mod sigur pe tărîmul adevăratei literaturi, chiar dacă această scriere nu este o realizare deosebită. Poetul găsește expresii proprii și un limbaj adecvat pentru a reproduce străvechea dramă a relației dintre sentimentalismul firesc feminin și iubirea bărbatului, ținută în chingile practicismului cerebral. Ex.: "... bărbatul abstract se gîndea la femeia abstractă / cu toate celulele creierului / femeia abstractă se gîndea la bărbatul abstract / cu toate celulele inimii" etc. Trama este însă deșirată, motonia acelorași imagini devine, la un
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
pare a fi divers și complicat, poate fi nebănuit de simplu: astfel, fiecare strofă se poate deosebi de celalalte după numărul versurilor și chiar al rimelor, dar toate se pot converti cu ușurință în catrene. Cioclea arată că și despre iubire se poate spune altfel, anunțînd, reținut, scabrozitățile care abia așteptau să vină și în poezia basarabeană sau trimițînd la niște practici deja existente prin alte părți și care, pentru unii, erau modele tentante: "Hai să dormim, iubito, pe podea. / Geamă
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
genunchi! / Cît aer pui cu sînii în mișcare! Să sufăr plin de seve ca un trunchi / de tei, răpus de tînăr / din picioare". Sfîrșitul primei catrene ("ca într-un cort...") este un potrivit subterfugiu de a evita licențiosul în această "iubire înmormîn-tată-n carne" (V.Voiculescu) și a da totodată, prin echivoc, mai multă plasticitate frazei. Cu Lutării, Vasile Nedelciu răsărise, în urmă cu aproape două decenii, ca un angajament încurajator în poezia basarabeană, care însă nu s-a mai realizat. Să
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
45). Deznădăjduit și vulnerabil, voia să fie un profet, un vizionar, să facă "ceva șocant, scandalos, revoltător, incredibil, mistic" (p. 48-51). Îl intriga nepăsarea în fața suferinței semenilor, îl intriga cultivarea aparențelor. Fire dezechilibrată și irațională, el renunță din delicatețe la iubirea Ruxandrei, pentru a o proteja de dezastrul care emana din exaltările lui, și i-l recomandă pe Cristian, un tânăr echilibrat, credincios, grijuliu etc. (p. 58), un bun partener pentru o căsnicie durabilă. Horia se abandona "unei transe a flagelării
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]