2,415 matches
-
încerca să rupă miile de legături invizibile, nu ar face decît să îi devină și mai mult tributar. În prefața la ediția în ebraică a scrierii Totem și Tabu, Freud scria: " Iar dacă cineva l-ar întreba: Ce mai există iudaic în tine, cînd ai abandonat tot ce aveai în comun cu compatrioții tăi" [religie, sentiment național, n.n.], el ar răspunde: "Multe altele, probabil că esențialul"". În mod cert, nu s-a ocupat de aceste probleme de bună voie și cu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
feței”, propusă de E. Levinas, care nu dă seama decât de invizibilul privirii, deși viața e întotdeauna deja întrupată și resimte deja ceea ce doar mai târziu va putea ști sau privi. (Paradoxal, determinarea oculară a cunoașterii nu e o tradiție iudaică, ci grecească, cu largă ascendență până la presocratici.) O etică a feței nu poate răsturna ideologia campionilor liberali ai ingineriei genetice de astăzi, sau evanghelia reginelor feminismului radical, pentru care trupul celuilalt - al fătului fără glas - nu are drepturi câtă vreme
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
indeterminări: N.T. Wright, Oliver O’Donovan și J. Milbank. Tom Wright, actualmente episcop de Durham, este un biblist de clasă internațională. Autor al unui vast număr de studii noutestamentare 1 care au meritul de-a resitua Evangheliile în matricea lor iudaică, N.T. Wright este unul dintre teologii care insistă asupra realismului istoric al evenimentelor relatate de Evanghelie ca punct de plecare pentru reflecția teologică, activitatea pastorală și celebrarea liturgică a Bisericii. Iisus apare ca figură centrală a unei proclamații revoluționare: El
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
iar cuvântările sale abundau în referințe sau aluzii la „împărăție”, puterea limitată și pacea strâmbă a Cezarului. Putem adăuga, firește, o viziune teologică radicală ce părea să zguduie credința monoteistă a vechiului Israel, oferind o interpretare fără precedent a noțiunilor iudaice clasice de „templu”, „slavă”, „tron” sau „regalitate”. Toate acestea sunt recapitulate în figura Crucii, respinsă la unison de centrele de putere politică și religioasă din Palestina primului veac. În locul eticii revoluționare, Iisus a propus mai întâi disciplina războiului nevăzut. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Sabat, după toată munca grea de peste săptămână. Sâmbăta este adevărata mea zi de odihnă. Totuși, soțul meu respectă obiceiurile mult mai mult decât mine. Merge la rugăciuni de două ori pe zi și, de asemenea, merge la cursuri de religie iudaică zilnic. Eu nu mă definesc ca fiind o persoană „religioasă”, dar acasă fac ceea ce trebuie. De fapt, părinții mei erau tradiționaliști în obiceiuri. Vineri seara binecuvântau vinul și mergeau întotdeauna la sinagogă de sărbători. și, treptat, încep să înțeleg mai
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
Israelului se împarte, în mare, în comunități ortodoxe șiseculare, iar mutarea dintr-una în alta e destul de frecventă. Povestea soțului și a familei Sarei este, din perspectiva aceasta, un exemplu obișnuit de „întoarcere la iudaism”. 21. O școală de studii iudaice. 22. Când un bărbat se oferă voluntar să facă și cursurile pentru ofițeri, mai face un an de armată, de data aceasta plătit. Acesta a fost și cazul lui David. Vezi și nota 2. 23. Literal, „drumul suferinței”, cu referire
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
cuvine să nu neglijeze subtilități ce-ar putea să-i atragă atenția: "Primii ce-au dat în vileag această voință de răzvrătire, Giovan Battista Biblia și Fabio di Lauro din Catanzaro, dincolo de numele ce-l poartă fiind ei de stirpe iudaică, persecutori ai lui Cristos, nu au depus mărturie dintr-un sentiment de caritate sau de dragul adevărului, și nici nu i-au acuzat pe cei denunțați ut desisterent 48, ci au urzit cu mult meșteșug toată această poveste spre a o
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
tăierea împrejur a pruncilor evrei, prin Botez realizându se în mod real toate cele prefigurate de tăierea împrejur. Aceasta o întărește și scriitorul bisericesc Optat de Milève (+ înainte de 397), care scrie: „... Botezul creștin a fost prefigurat de tăierea împrejur cea iudaică”<footnote De schismate donatistarum, V, 1, P. L. XI, col. 1045. footnote>. Tăierii împrejur sau Circumciziunii, i se atribuie prefigurativ pocăința (Deut. 10, 16; Ier. 4, 4) și, respectiv renașterea (Deut. 30, 6). Făgăduințele vechiului Legământ nu i s-au
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
descrie ca sacramentul creștin care corespunde circumciziei evreiești și o înlocuiește”<footnote Infant Baptism in the First Four Centuries, London, 1960, p. 39-40. Și Oscar Cullmann vorbește despre înțelegerea Botezului creștin ca o împlinire - și astfel o abrogare - a circumciziei iudaice (op. cit., p. 58). În Noul Testament nu mai întâlnim coerciția și limita de a administra Botezul numai în a opta zi de la naștere și doar pruncilor de parte bărbătească, ca în cazul circumciziunii, ci aceste constrângeri sunt depășite, căci acum „nu
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
citează în secolul al II-lea pe baze dogmatice<footnote Cf. A. Benoît, „Le Problème du pédobaptisme”, în Revue d’Histoire et de Philosophie religieuses, 1948-1949, Nr. 2, p. 135. footnote>, sau, pur și simplu, negarea faptului că o practică iudaică ar putea fi considerată a aduce elucidare problemei Botezului creștin<footnote F. J. Leenhardt, „Le Baptême des enfants et le NT”, în Foi et Vie, 1949, p. 90. Când un om este condus spre o poziție atât de monstruoasă, nu
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
Dumnezeu, copilul fusese născut în rândul Poporului lui Dumnezeu. În condițiile Noului Testament, semnele rămân în esență aceleași<footnote Ibidem, p. 50 51. footnote>. Se știe, de asemenea, că așa numitul „botez al prozeliților”, adică al păgânilor care îmbrățișau credința iudaică, se administra și copiilor. Și această practică vine în sprijinul ideii că, în Biserica creștină, copiilor nu li se putea refuza botezul<footnote Eminent cunoscător al teologiei și practicilor rabinice, Profesorul J. Jeremias, încă în anul 1938, a tipărit o
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
mai ales I Cor. 10, 1-2). În veacul I a. Chr., botezarea prozeliților căpătase caracterul unui act de sine stătător, alături de circumciziune. Câtă vreme și pruncii - nu doar vârstnicii - erau supuși ritualului botezării, prin deducție se poate afirma că „modelul” iudaic de botezare a prozeliților, împrumutat de Sfântul Ioan Botezătorul, a fost împrumutat integral. Ceea ce însemnează că și Biserica creștină trebuie să fi botezat pruncii. Prof. J. Jeremias scrie textual că până la proba contrarie trebuie să se considere ca ceva de
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
ani<footnote J. Vernon Bartlet, „Baptism” (NT), în E. R. E., II, p. 379 la Rev. John Heron, op. cit., p. 50-51. footnote>. Rugăciunea rostită astăzi la un Bar Mitzvah<footnote Bar Mitzvah ori Bar Mițvá reprezintă o ceremonie religioasă evreiască (iudaică) de trecere spre maturitate, și are loc la vârsta de 13 ani. footnote> are un trecut foarte îndelungat și ar putea aduce o oarecare lumină asupra practicii evreilor în perioada Noului Testament. Începe după cum urmează: „Dumnezeul meu și Dumnezeul părinților
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
E desigur caracteristic pentru simțămintele cu care românii întîmpină pretutindenea invazia evreiască că ediția întîia a acestei cărți s-au trecut toată în Transilvania, căci și în această țară au început a se îmbulzi în orașe și sate cetele internaționalei iudaice, poporul menit de biblie de a domni asupra pământului întreg. Talmudul, după cum se știe, e un fel de enciclopedie ebreiască, conțiind fel de fel de tractate asupra cestiunilor controversate, fie religioase, fie de drept; iar multe din cele cuprinse în
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ceilalți autori ai Noului Testament, în a doua parte a Bibliei sau Sfintei Scripturi, contemporani evenimentului legat de persona lui Cristos, toate acestea avea să ducă la formarea unei noi mentalități nu doar etnice ci universale. Plăsmuită inițial peste cea iudaică și apoi peste cea păgână, mentalitatea creștină avea să influențeze și schimbe treptat și definitiv cursul omenirii. Cum s-a ajuns la aceasta? Unul dintre cei mai importanți factori, dintre numeroasele existente, care au contribuit efectiv la răspândirea destul de rapidă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
numeroasele existente, care au contribuit efectiv la răspândirea destul de rapidă a creștinismului în lumea antică, și poate cel mai semnificativ dintre toate, a fost prezența ebraică prin tot Imperiul și chiar dincolo de frontierele acestuia. Creștinismul de la origini este de factură iudaică, atât prin persoana fondatorului său, Isus Cristos, cât și prin aceea a primilor săi ucenici. Diaspora iudaică i-a deschis neintenționat calea, formând într-o anumită măsură, prin comunitățile sale, leagănul Bisericii timpurii. Diaspora iudaică își regăsește originile în exilul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cel mai semnificativ dintre toate, a fost prezența ebraică prin tot Imperiul și chiar dincolo de frontierele acestuia. Creștinismul de la origini este de factură iudaică, atât prin persoana fondatorului său, Isus Cristos, cât și prin aceea a primilor săi ucenici. Diaspora iudaică i-a deschis neintenționat calea, formând într-o anumită măsură, prin comunitățile sale, leagănul Bisericii timpurii. Diaspora iudaică își regăsește originile în exilul babilonean din secolul VI a.Chr. și în emigrarea ulterioară cauzată de existența unor motive spontane (interese
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de la origini este de factură iudaică, atât prin persoana fondatorului său, Isus Cristos, cât și prin aceea a primilor săi ucenici. Diaspora iudaică i-a deschis neintenționat calea, formând într-o anumită măsură, prin comunitățile sale, leagănul Bisericii timpurii. Diaspora iudaică își regăsește originile în exilul babilonean din secolul VI a.Chr. și în emigrarea ulterioară cauzată de existența unor motive spontane (interese economice) ori forțate (diferite războaie care măcinau Palestina); rămâne atașată Palestinei și Ierusalimului, pământului și orașului sfânt. La
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
propagandă misionară. Unii păgâni se converteau acceptând circumciziunea și integrarea în sinagogi ca prozeliți, iar alții, mult mai numeroși, deveneau doar simpatizanți. Textele antice îi numeau metuentes; fobouménoi tòn Teón (temători de Dumnezeu) întrucât renunțau la idolatrie, observau legea morală iudaică și un minim necesar de precepte rituale. Existența acestei duble clientele a iudaismului avea să fie ulterior de o importanță majoră pentru răspândirea creștinismului. Deși izvoarele literare, exceptând opera voluminoasă a filozofului Filon din Alexandria (20 a.Chr.-45 p.
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
aluzie evidentă la cauzele diasporei. Aceste cuvinte pot fi comparate cu Resquiescat in pace! (forma scurtă RIP, odihnească-se în pace), sculptat pe unele morminte creștine. Pentru o bună perioadă de tranziție iudeo-creștinii foloseau ambele limbi, în timp ce distanțarea față de limba iudaică începe odată cu persecuțiile anticreștine cauzate, în opinia celor mai mulți istorici, de evrei, ca o acțiune punitivă împotriva convertirilor iudaice la creștinism și a succesului dobândit de acesta din urmă. Deși cea mai mare parte a inscripțiilor provin din catacombele iudaice din
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
-se în pace), sculptat pe unele morminte creștine. Pentru o bună perioadă de tranziție iudeo-creștinii foloseau ambele limbi, în timp ce distanțarea față de limba iudaică începe odată cu persecuțiile anticreștine cauzate, în opinia celor mai mulți istorici, de evrei, ca o acțiune punitivă împotriva convertirilor iudaice la creștinism și a succesului dobândit de acesta din urmă. Deși cea mai mare parte a inscripțiilor provin din catacombele iudaice din Roma, stabilirea cu precizie a credințelor unei comunități ori familii de care aparțin aceste inscripții e departe de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
limba iudaică începe odată cu persecuțiile anticreștine cauzate, în opinia celor mai mulți istorici, de evrei, ca o acțiune punitivă împotriva convertirilor iudaice la creștinism și a succesului dobândit de acesta din urmă. Deși cea mai mare parte a inscripțiilor provin din catacombele iudaice din Roma, stabilirea cu precizie a credințelor unei comunități ori familii de care aparțin aceste inscripții e departe de a fi rezolvată. Formulele cele mai frecvente Odihnească-se în pace! sau Aici zace... ar putea fi interpretate în același sens
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în același sens cu Domus aeterna - de pe inscripțiile funerare păgâne, sugerând un somn veșnic în mormânt, însă această concepție se opune speranței iudaico-creștine într-o viață viitoare. Dacă ținem seama de toate indicațiile literare sau epigrafice, referitoare la credința diasporei iudaice, descoperim trăsăturile fundamentale ale fariseismului. Anterior anului 70 p.Chr. (distrugerea Ierusalimului și a templului), fariseii, fiind recunoscuți ca maeștrii spirituali ai poporului ales, apar ca elementul cel mai activ al iudaismului. Credințele și practicile devoționale ale fariseilor se răspândesc
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
distrugerea Ierusalimului și a templului), fariseii, fiind recunoscuți ca maeștrii spirituali ai poporului ales, apar ca elementul cel mai activ al iudaismului. Credințele și practicile devoționale ale fariseilor se răspândesc în timp ce influența lor biruie asupra saducheilor pragmatici, susținuți de aristocrația iudaică, a căror influență rămâne încercuită în zona templului și dispare odată cu distrugerea acestuia. După această dată, fariseismul și iudaismul devin practic sinonimi. Influența exclusivă a fariseilor asupra diasporei trebuie să se fi impus anterior anului 70 prin sinagogile aflate, în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a fariseilor asupra diasporei trebuie să se fi impus anterior anului 70 prin sinagogile aflate, în marea lor majoritate, sub obediență fariseică. Încă din primele secole ale erei creștine, comunitățile diasporei erau vizitate, inspectate, controlate și consolidate spiritual, în ortodoxia iudaică, de către învățătorii de prestigiu farisei, pentru a rezista predicării creștine. Singurul tip de iudaism pe care l-au întâlnit misionarii creștini încă de la începutul activității lor a fost cel fariseic, unicul capabil să opună pentru moment o rezistență eficace în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]