2,324 matches
-
toate momentele relatării sale eshatologice, observăm lipsa unui element fundamental din biografia Anticristului: originea sa iudaică. Tiranul eshatologic este descris ca un uzurpator „născut de un duh rău” și venit din Siria; nicăieri însă nu se precizează că el este iudeu. Conflictul între iudei și creștini este pur și simplu omis în această secțiune, autorul nostru își redactează opera din perspectiva unui război de lungă durată, cel dintre Orient și Occident, dintre Imperiul Roman (ca reprezentant al lumii occidentale) și un
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sale eshatologice, observăm lipsa unui element fundamental din biografia Anticristului: originea sa iudaică. Tiranul eshatologic este descris ca un uzurpator „născut de un duh rău” și venit din Siria; nicăieri însă nu se precizează că el este iudeu. Conflictul între iudei și creștini este pur și simplu omis în această secțiune, autorul nostru își redactează opera din perspectiva unui război de lungă durată, cel dintre Orient și Occident, dintre Imperiul Roman (ca reprezentant al lumii occidentale) și un eventual adversar oriental
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
împrejur, va aduce un vrăjitor foarte iscusit în înșelătoarea și reaua artă a fermecătoriei și vrăjitoriei; acesta va răpi stăpânirea împărăției romanilor și se va numi în chip mincinos pe sine însuși Cristos; iar prin această numire va înșela pe iudeii care așteaptă pe Mesia, iar pe neamuri le va amăgi prin nălucirile sale vrăjitorești. „Magician” (:ς (≅<), „mincinos” (ΡγΛ∗™였Η), „înșelător” (Β∀ϑ™였<ϑ∀) sunt termenii „clasici” pentru caracterizarea adversarului eshatologic, întâlniți deja la apostolul Pavel, Irineu, Origen și Hipolit
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
înaintea lui și va avea în puterea sa pe ceilalți șapte. La început, ca unul cuminte și prevăzător, se va arăta blând, cumpătat și chiar omenos; prin semne mincinoase și minuni mincinoase, săvârșite prin magie înșelătoare, îi va face pe iudei să creadă că el este Cristos cel așteptat. Apoi, va fi vădit de tot felul de ucideri și nedreptăți, atât de mari încât îi va întrece pe toți nedrepții și nelegiuiții care au fost înaintea lui. Va avea gânduri ucigașe
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
al lui Dumnezeu, adevăratul Isus Cristos, Domnul și Mântuitorul nostru, care după ce îl va ucide pe Anticrist cu suflarea gurii sale, îl va da focului gheenei. Prin puterea sa magică, Anticristul va uzurpa tronul împăratului roman, făcându‑se recunoscut de iudei ca Unsul lor. Devenit stăpân al lumii, Anticristul se va arăta mai întâi cu „judecată” și „cumpătare”, trecând gradat, în cea de‑a doua parte a domniei sale, la crime fățișe. Recurgând la câteva citate clasice, din Daniel 7, Chiril completează
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
altă parte, Gennari se străduiește să descifreze aluziile referitoare la cariera politică a tiranului eshatologic, referindu‑se la cariera istorică a lui Iulian (început de domnie mai degrabă favorabil creștinilor; răsturnare de situație; schimbare politică; „persecuție” foarte subtilă; conivență cu iudeii; tentativă de reconstrucție a templului din Ierusalim etc.). Deși cuceritoare, ipoteza celor doi cercetători ar trebui consolidată, dat fiind că rămân nerezolvate numeroase probleme: locul compunerii apocrifei; mediul socio‑cultural (este aproape sigur că avem de‑a face cu un
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ce cred în el crucea de mare preț și de viață făcătoare; celălalt va da, de asemenea, propriul semn. Domnul s‑a arătat în chip de om; celălalt va veni și el sub formă umană. Cristos s‑a ridicat dintre iudei; dintre iudei se va naște și celălalt. Cristos a vorbit de trupul său ca de un templu și l‑a înviat a treia zi; și celălalt va face să fie ridicat un templu din pietre la Ierusalim. Uneltirile sale amăgitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
va îmbrăca nici trup real. El va fi tăiat împrejur, așa cum Cristos a fost tăiat împrejur. Cristos a ales apostolii, celălalt va alege un întreg neam de ucenici, care îi sunt asemenea în lucrarea răului. La început va iubi poporul iudeilor. Cu ei, va săvârși semne și minuni nemaivăzute, dar ele nu vor fi adevărate, ci înșelătoare, menite să aducă rătăcire celor fără de lege ca și el. De va putea, îi va îndepărta și pe cei aleși de la iubirea lui Cristos
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
câștige întreaga lume și să fie proclamat rege. Într‑adevăr, atunci când mulțimile și neamurile vor vedea adunate în el atâtea puteri și calități, se vor înțelege degrabă să‑l aleagă rege. Dintre toate neamurile, tiranul va înclina spre cel al iudeilor. Aceștia vor spune între ei: „Unde vom găsi, printre ai noștri, unul atât de bun și de drept ca acesta?”. Mai cu seamă neamul iudeilor, crezând că vor vedea regele [instalându‑se] în regatul lor, va căuta să îi câștige
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
înțelege degrabă să‑l aleagă rege. Dintre toate neamurile, tiranul va înclina spre cel al iudeilor. Aceștia vor spune între ei: „Unde vom găsi, printre ai noștri, unul atât de bun și de drept ca acesta?”. Mai cu seamă neamul iudeilor, crezând că vor vedea regele [instalându‑se] în regatul lor, va căuta să îi câștige bunăvoința, spunând: „Noi ne încredem în tine, noi toți credem în tine și știm că tu vei face dreptate pe pământ. De la tine așteptăm mântuirea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cei drepți. O dată proclamat rege, va pregăti războiul și va lovi, plin de mânie, alți trei regi: al Egiptului, al Africii și al Etiopiei. Apoi va rezidi templul Ierusalimului: îl va ridica în foarte puțină vreme și îl va înapoia iudeilor. Inima i sa se va umple de mândrie împotriva tuturor oamenilor; va grăi chiar blasfemii împotriva lui Dumnezeu, închipuindu‑și, înșelătorul, că va domni pe pământ pentru totdeauna, fără a se gândi, nefericitul, că domnia sa va fi curând nimicită și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nuanță elenizantă, sistemul binar, mult mai adecvat antinomiilor noutestamentare, pe care le reflectă practica exegetică obișnuită”. Cel de‑al doilea principiu decelabil în Comentariul la Daniel constă în reproducerea sistematică a tuturor interpretărilor propuse fie de adversarii săi (păgâni sau iudei), fie de înaintașii săi creștini. De multe ori, iar acest lucru i‑a fost uneori reproșat, Ieronim se mulțumește să citeze sau să rezume aceste interpretări, adesea foarte divergente, chiar contradictorii, fără a dezvălui propria poziție. El prezintă cititorului fișele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
punctelor problematice, „pentru ca întinderea și numărul cărților să nu pricinuiască plictiseală cititorului”. Dat fiind demersul său de a comenta un text care, mai ales în ultimele sale capitole, ridică destule probleme de ordin istoric, el recurge la diferiți istorici greci, iudei sau latini: Callinicus Sutor, Diodor, Polibiu, Posidonius, Claudius, Theon, Andronicus Alipius, Flavius Iosephus, Titus Livius, Trogus Pompeius (ibidem). Ieronim respinge ideea Anticristului‑diavol prezentă în apocrifa lui Pseudo‑Hipolit, dar nu este departe de concepția lui Chiril (7, 8): Ne
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
din nou a Ierusalimului până la Cristos, conducătorul poporului meu, vor fi șapte săptămâni și șaizeci și două de săptămâni”. La acestea se adaugă o ultimă săptămână, care va fi vremea sfârșitului. Eusebiu interpretează cuvântul „Cristos” ca pe un simbol al tuturor preoților iudei care au fost unși în primele șaizeci și nouă de săptămâni, începând cu domnia lui Cyrus. Primele șapte săptămâni sunt delimitate de domniile lui Cyrus și Darius; cele șaizeci și două de săptămâni care rămân se întind de la domnia lui Darius până la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
trecut, se orientează spre viitor și avansează o idee primejdioasă” (ibidem). În opinia sa, primele șapte săptămâni încep cu Întruparea și se încheie cu cel de‑al optulea an al domniei lui Claudius, „atunci când armatele romane s‑au întors împotriva iudeilor”. Timp de patruzeci și nouă de ani, Dumnezeu i‑a cruțat pe iudei așteptând întoarcerea lor, fapt care nu s‑a petrecut. Apoi, istoria își va continua cursul său patru sute treizeci și patru de ani (șaizeci și două de săptămâni) până la venirea lui Ilie
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sa, primele șapte săptămâni încep cu Întruparea și se încheie cu cel de‑al optulea an al domniei lui Claudius, „atunci când armatele romane s‑au întors împotriva iudeilor”. Timp de patruzeci și nouă de ani, Dumnezeu i‑a cruțat pe iudei așteptând întoarcerea lor, fapt care nu s‑a petrecut. Apoi, istoria își va continua cursul său patru sute treizeci și patru de ani (șaizeci și două de săptămâni) până la venirea lui Ilie, a cărui predică va ocupa prima jumătate a celei de‑a doua săptămâni
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
interpretări alegorice, singura care îl interesează, potrivit spuselor lui Ieronim. Pentru Tertulian, cele șaizeci și două de săptămâni se întind din primul an al domniei lui Darius până la nașterea lui Cristos, iar celelalte, de la nașterea lui Cristos până la victoria lui Vespasian asupra iudeilor. Potrivit interpretării iudaice, prezentată în încheiere de Ieronim, de la rezidirea templului și până la împărăția lui Cristos și la urâciunea cea veșnică (Ierusalimul cucerit de Vespasian), trebuie numărate șaizeci și două de săptămâni; cele șapte săptămâni sunt cei patruzeci și nouă de ani
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care a persecutat sfinții și a profanat templul -, o prefigurare a Anticristului” (11, 21). Metoda sa este simplă și clară: el comentează cele două capitole din Dan. (11 și 12) verset cu verset, prezentând mai întâi „părerea adversarilor” (Porfiriu și iudeii), apoi pe cea a creștinilor („ai noștri”: Eusebiu, Apolinarie, Metodiu, Hipolit). În cea mai mare parte a cazurilor, el se mulțumește cu această enumerare puțin mecanică, fără a adăuga o judecată de valoare și fără a‑și dezvălui propria părere
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
in flamma et in captiuitate et in rapina dierum (Dan. 11,33). Acest nou fragment din Daniel beneficiază de trei interpretări: una istorică, bazată pe informațiile oferite de Cărțile Macabeilor, celelalte două teologice, iudaică și creștină. Toate relele pe care iudeii le‑au avut de suferit de la Antiochos sunt povestite de Cartea Macabeilor; ea dă mărturie de izbânda lor. Ca să rămână credincioși Legii lui Dumnezeu, iudeii au îndurat focul, fierul, umilința, jefuirile și cele mai mari chinuri. Iudeii înțeleg [astfel] această
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
informațiile oferite de Cărțile Macabeilor, celelalte două teologice, iudaică și creștină. Toate relele pe care iudeii le‑au avut de suferit de la Antiochos sunt povestite de Cartea Macabeilor; ea dă mărturie de izbânda lor. Ca să rămână credincioși Legii lui Dumnezeu, iudeii au îndurat focul, fierul, umilința, jefuirile și cele mai mari chinuri. Iudeii înțeleg [astfel] această profeție despre cea din urmă distrugere a templului sub Vespasian și Titus: mulți iudei atunci, cunoscând pe Domnul lor, vor fi dați morții pentru apărarea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
relele pe care iudeii le‑au avut de suferit de la Antiochos sunt povestite de Cartea Macabeilor; ea dă mărturie de izbânda lor. Ca să rămână credincioși Legii lui Dumnezeu, iudeii au îndurat focul, fierul, umilința, jefuirile și cele mai mari chinuri. Iudeii înțeleg [astfel] această profeție despre cea din urmă distrugere a templului sub Vespasian și Titus: mulți iudei atunci, cunoscând pe Domnul lor, vor fi dați morții pentru apărarea Legii. Aceste rele se vor petrece din nou sub Anticrist, nimeni să
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dă mărturie de izbânda lor. Ca să rămână credincioși Legii lui Dumnezeu, iudeii au îndurat focul, fierul, umilința, jefuirile și cele mai mari chinuri. Iudeii înțeleg [astfel] această profeție despre cea din urmă distrugere a templului sub Vespasian și Titus: mulți iudei atunci, cunoscând pe Domnul lor, vor fi dați morții pentru apărarea Legii. Aceste rele se vor petrece din nou sub Anticrist, nimeni să nu aibă vreo îndoială, căci mulți vor rezista puterii sale și vor fugi în toate părțile. Et
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în termeni saussurieni. Ieronim insinuează că exegeza literală nu este de ajuns pentru decelarea adevăratului sens conținut de textul Scripturii și că, în cele din urmă, criteriul teologic este cel care trebuie să opereze în această situație. Pornind de aici, iudeii consideră că profeția se referă la Anticrist. După slabul ajutor al lui Iulian, spun ei, se va ivi un rege care va face voia sa, ridicându‑se împotriva a tot ceea ce se cheamă Dumnezeu și vorbind cu îndrăzneală împotriva Dumnezeului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cele ce urmează. În opinia lui Ieronim, Anticristul va fi o ființă umană, un rege mincinos, posedat în întregime de diavol, fără a se confunda însă cu acesta (7, 8). El „se va ridica dintr‑un neam mic, adică poporul iudeu” și „își va însuși puterea prin tertipuri, prin înșelăciune” (11, 24). Va învinge oștirile Imperiului Roman și se va proclama rege al lumii: „Anticristul va fi singurul iudeu care va stăpâni peste întreaga lume”. Apoi se va instala în templu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
7, 8). El „se va ridica dintr‑un neam mic, adică poporul iudeu” și „își va însuși puterea prin tertipuri, prin înșelăciune” (11, 24). Va învinge oștirile Imperiului Roman și se va proclama rege al lumii: „Anticristul va fi singurul iudeu care va stăpâni peste întreaga lume”. Apoi se va instala în templu și se va pretinde Dumnezeu și va declanșa persecuțiile împotriva creștinilor (11, 34‑35). „Se va arăta cast, ca să câștige pe mulți” (11, 37) și „îi va ridica
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]