1,745 matches
-
un nivel eshatologic, capăt și căpătâi, căci tot ce coboară se înalță într-un alt început, imaginea crește, curge în sus. O deschidere ce arată trecerea spre ceea ce nu poate fi arătat, pasajul inaparent de dinaintea cuvântului, locul fără de loc al ivirii sensului: Aceiași suntem, totuși cuvintele nu s-au născut;/ Roza vânturilor lucește în sensuri obscure,/ Bolta freamătă în vid ca la început/ Și-n gând îmi răspund temeliile sure". Ceva lucește, freamătă, prinde a se închega, încolțește în golul începutului
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
sens care începe să închege fluidul imaginal, este pentru că nu aici răsare imaginea, nu aici ni se dă ceva spre vedere, ci în trupul poetal al semnificării originare. Putem înțelege fără să "vedem" înțelesul, să-l cuprindem în chiar manifestarea ivirii sale luminoase? Retragerea în izolare nu e închidere; dacă ar fi așa, nu ar mai fi nimic de văzut. Dimpotrivă, a te retrage rămânând deschis lumii, dăruindu-i cântecul, nu e acesta actul prin care "tot restul" celor apuse e
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Să fie oare capătul de drum al ființei ce se stinge, adunarea sa în puținul ce-și așteaptă moartea, în restul pândit de mistuire sau, dimpotrivă, începutul, dimineața trezirii din neființă, ființarea incipientă a unei zvâcniri, rumoarea nerăbdătoare a unei iviri? La ambele capete, ființa stă în aceeași reculegere de sine, strânsă în așteptare, fie că stă să dispară, fie că stă să vină, să apară. Afară poate că-i toamnă", iar asocierea între exterioritate și interioritate arată tocmai pre-timpul ultim
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
sfârșit. Abia o punere-ca-început nesfârșit a luminii în care toate transpar, lasă nespus și pun în vedere. Rămân de spus, în rezerva rostirii. Vălul care dezvăluie (Adrian Popescu) Felul în care intervalul se deschide traversării oblice și face cu putință ivirea imaginii care dă începutul transpare simbolic în poemul Numărându-i ferestrele, spinii de Adrian Popescu 46: "Trandafirul între albii pereți,/ Roza și raza, ghimpele, ghimpul,/ Aprins pe ecranul de var. Dimineți/ Uitate incendiau anotimpul". În aparență, decorul comun - la îndemâna ochilor
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nemanifestat, în inevidentul fără fenomen, ca imagine ascunsă în transparență, a unei apariții de nevăzut. În sfârșit, imaginea se retrage în propriul început, în așteptarea unei noi lumini, a "tunetului" unui cuvânt, care (în lumea poemului) să îi dea distanța ivirii, la nesfârșit. În colecția TEXTE DE FRONTIERĂ au apărut (selectiv): Apocalipsa de carton, Nichita Danilov Așa ne-am petrecut Revoluția, Sorin Bocancea & Mircea Mureșan Ceea ce cred, Hans Küng Cealaltă parte a vieții noastre, Haig Acterian Cel de-al treilea sens
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
mai mare măsură. Un adevărat "canon al poeziei" care - prin răsturnarea planurilor în actul reflectării - aduce în prim plan fața nevăzută a lumii: anarhică, discontinuă, fluidizată (cf. Novalis, op. cit., pp. 188-189, 201). 22 Aceeași imagine a nașterii limpezite în poemul Ivire: Iar din fund de penumbră, din somn,/ din cenușă, - măiastră pasăre/ cu gheare stelar scrise-n zbor/ limpezește cântul în trecere" (vol. Ora fântânilor, în Ion Vinea, op. cit., p. 325). 23 A libertății "de-a simți sub lespezi și ferige
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
raza ce atinge, ci raza ce pătrunde. Nu Epifania ta, Isuse, ci Diafania ta. (...) Diafania, de care nicio putere din lume nu ne poate împiedica să ne bucurăm, pentru că ea se manifestă mai adânc decât orice putere și a cărei ivire, din același motiv, nicio putere din lume nu o poate provoca" (Mediul divin, Editura Herald, București, 2007, pp. 146, 147). 1 Dan Botta, Scrieri, IV. Eseuri, Editura pentru Literatură, București, 1968, pp. 47-48. 2 Ibidem, p. 39. 3 Ibidem, p.
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în op. cit., p. 143. 58 Doamne (1951), vol. Clepsidra, în op. cit., p. 216. 59 În cartea noastră Înțelegerea albă. Cinci studii de hermeneutică fenomenologică, ed. cit., pp. 179-180, am interpretat poemul Clopotul (1955), din vol. Clepsidra, drept o astfel de ivire a sensului ca trup poetal al auto-revelării Vieții, ca logos al inimii rostitor în lucrarea Cuvântului a cărui transcendență urcă lăuntric. 60 Mai multă noapte, vol. Întrezăriri; Inscripție pe o foaie căzută (1940), vol. Veghe, în op. cit., pp. 86, 137
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
e previzibilă; nu lipsesc decât detaliile ei, cotitura anume a parcursului unde se va ivi și modul cum o va face. Așteptarea activă a momentului oportun - răbdătoare, de piatră, reiterată cu fiecare nou culoar, și totuși încordată, căci vizând o ivire surprinzătoare de după colț a celui așteptat - constă într-o cotrobăială esențialmente labirintică prin domeniul posibilului. Cu candoare juvenilă și nețărmurită solidaritate față de nedreptățiți, își spusese, la vârsta primelor accese de idealism, că la urma urmei monstrul nu era responsabil de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
prindere. Fiind peste tot de-a lungul zidurilor mânjite cu monotonie, el nu mai era nicăieri anume, rămânând de negăsit; devenea un fel de noroi metafizic alunecător - mediul însuși al alunecării și derapajelor incontrolabile. În definitiv, Labirintul fusese construit înainte de ivirea pe lume a Minotaurului; dacă bestia cornută nu era decât un chip alocat tardiv și mai mult în scop euristic monstruozității originare, dar ca atare mai greu sesizabile, a repetitivului? Temporalitatea umană anexată ante-mortem de cea leguminoasă și netezindu-i
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
o mie de mărci, fie că ar fi acolo fiul Hanului tătărăsc, fie că n-ar fi”. ȘTEFAN CEL MARE ȘI RELAȚIILE CU HOARDA DE AUR Reinstalarea fiului hanului la Cetatea Albă trebuie pusă în legătură, totuși, mai mult cu ivirea pericolului turcesc și presiunile Înaltei Porți decât ca o consecință a alăturării de politica poloneză. Să nu uităm că, încă înainte de 5 octombrie 1455, sultanul ceruse lui Petru Aron un tribut de 2.000 de galbeni, iar în urma încheierii tratatului
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
sărut! Și ars de febra cruntă-a bolii lui fatale Soldatul, dintr-o dată, cu mâna lui slăbită O prinse și, smucind-o, pe pleoapa-i ostenită C-un horcăit cumplit, cu ultima suflare, Îi dete, pătimaș, o sumbră sărutare! La ivirea zorilor, "soldatul se stinsese", iar infirmiera, "stând acum amuțită, / își ștergea ochii mari și părea o smintită"78... Tonul este tragic, patetic, iar jocul seducției care se înfiripă între soldat și infirmieră este perceput ca fiind "oribil". De altminteri, autorul
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
era iad, când și când câte un șuvoi de ploaie, apoi dintr-o dată băierile cerului se rupseră și potopul se năpusti peste lunca de jos. În fulgerări de lumină verde, răscoleala focului, a apei și a vântului ținu până spre ivirea zorilor, când se mai ogoi, însă ploaia o ținu în șir, curgea de sus ca niște ațe fără de sfârșit, norii să-i atingi cu mâna alergau în lungul Prutului. Mă scol, mă închin și ies să văd Prutețul care era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
permanentă luptă pentru putere. La Victor Eftimiu, Prometeu nu anunță, oricât de vag, apariția lui Ahile, fiul lui Thetis, ca posibil succesor al lui Zeus, așa cum făcuse protagonistul lui Eschil. Titanul se mulțumește să prevestească ruinarea ordinii olimpiene despotice și ivirea unei rânduieli mai bune, fără a preciza numele celui care ar putea obține supremația în cer : Din tronurile lumii tiranii vor cădea/ Rostogoliți de-a pururi în noaptea cea mai grea/ Și beznele s-or sparge în fulger și furtună
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
drept), doica îi lămurește viziunea despre soarta Troiei, decisă de opțiunea pentru cultul olimpienilor în dauna zeilor pământeni : cei care vor face fapta de răzbunare/ Vor fi acei la cari Priam s-a-nchinat,/ Căci ei au altă vatră (I 1). La ivirea lui Paris, Casandra este cuprinsă de o animozitate de neînțeles (De ce simt către-acesta iubit frate ceva/ Care mă-ndepărtează ?), însă doica își dă seama că intuiția fetei anunță nenorocirile viitoare ale cetății : osânda-ncepe (I 2). În Troienele lui Euripide
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
aici ? - III 7). În pofida reticențelor lui Priam care spune că fiica lui e bolnavă, Elena se simte atrasă de Casandra : Ceva spre ea mă cheamă. Iubirea și mai mult/ E ca o misterioasă putere ce mă mână (III 7). La ivirea neașteptată a prorociței, Priam întreabă dacă ea uitat-a de grozava taină ce-o urmărește și dacă a înțeles că toate sunt numa nchipuiri, Hecuba spune că fata a cerut insistent să fie lăsată să iasă din casă promițând că
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
greacă. Concentrându-se asupra ființei celei mai slabe din univers și întrebuințând stilul dramatic, în stare să exprime natura dinamică a omului înfiripată din tensiunea dintre trupul și sufletul său (p. 9), creațiile tragice promovează un tip uman nou. Până la ivirea tragediei, omul care suferă se confundă împreună cu celelalte făpturi în mecanismul cosmic. Eroul tragic se actualizează ca entitate reală, pentru că, în clipa faptei sale, el se înființează de sine stătător (p. 17). Pline de suferința oamenilor și a zeilor, miturile
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
credința sa, aparține încă epocii mitice, în opera lui se naște omul liber și răspunzător care realizează tendințele idealiste ale veacului al V-lea (p. 34). Partea centrală a lucrării urmărește în cele șapte tragedii eschiliene păstrate până astăzi etapele ivirii omului tragic în lupta sa cu concepțiile trecutului și în silința de a găsi graiul și gestul propriu, desprinzându-se de simțirea lirică (p. 34). Cu o formă primitivă, mai apropiată de cantată decât de dramă, Suplicantele prezintă înfruntarea dintre
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
conștiinței obștești tradiționale, fundal de ordine de valori statornicită din care se desprinde eroul, iar pe măsură ce el se afirmă în unicitatea sa se desăvârșește procesul dramatic (p. 343). Dialogul liric între protagonist și cor ia adesea forma stihomitiilor care favorizează ivirea stilului dramatic : prin ritmul rapid al replicilor, prin stringența logică a corespondențelor dintre întrebări și răspunsuri se elimină orice efuziune sentimentală și se concentrează mișcarea dialecticei raționale, sâmburele dramatismului stând în actul rațional (p. 348). Organizarea trilogiei corespunde trecerii lente
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
serviciile speciale. Ei planificaseră să acționeze asupra Familiei Regale, inclusiv asupra Voievodului Mihai, care se deplasa de la Palat spre biserica Domnița Bălașa, pentru a asista la slujba religioasă. Anchetat, lt. col. V. Precup a declarat că planul său prevedea ca, la ivirea crizei, cauzată de demisia guvernului Tătărescu, să prezinte regelui programul, lista și propunerile de formare a unui nou guvern, sub conducerea sa. Cercetările au stabilit însă, pe baza depozițiilor altor ofițeri implicați în complot, că „lt. col. Precup Victor urma să
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Mureșan Ca o gigantică insectă apocaliptică... Am parcurs manuscrisul acestei cărți într-o singură noapte, cu o curiozitate tot mai accentuată și care nu mi-a permis, în ciuda oboselii, să îl las din mână până la săvârșirea ultimei lui litere și ivirea zorilor. Vreau să spun că mi-a prilejuit o lectură captivantă, deși, compozițional vorbind, extrem de amalgamată, la mai multe niveluri, începând cu varietatea genurilor literare prin care te trece și terminând cu procedeele stilistice folosite, atât de diferite și destul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de ceară nu numai pe fruntea omului care sunt, ci și în cărțile mele. Am cunoscut rigorile cenzurii, stupiditatea ideologiei comuniste, zelul activiștilor politici, restrângerea libertății de exprimare. Cu toate astea, am continuat să scriu și să cred în posibilitatea ivirii unor vremuri mai bune și mai generoase. Din păcate ceea ce a urmat după decembrie 1989 a depășit cu mult așteptările noastre. Dictatura comunistă a fost înlocuită de un capitalism sălbatic, în care dictează adeseori banul și influența noilor politruci politici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
fost "Manifestul" scrisoarea de adeziune la pozițiile lovinescianismului, adresată marelui critic și publicată, la dorința sa, în ziarul "Viața" (13 mai 1943). E. Lovinescu ne-a și răspuns prompt, pe aceeași cale, bucuros de a putea saluta în amurgul său ivirea a ceea ce numea el "a patra generație postmaioresciană". De atunci, datează și calitatea de "cerchist", sinonimă cu scriitor lansat ce ne-o dădeam, sprijinită pe argumentul prezenței celor mai mulți dintre noi cu colaborări remarcate în principalele publicații literare ale țării, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
În căutarea timpului pierdut -, gustul madeleine-i sau acea piatră din pavaj care se clatină, de la intrarea casei din Combray; Proust unifică formidabil existența, și nu e vorba atât de o „revenire, de o Încremenire a timpului”, ci, cred eu, de ivirea, de apariția fulgurantă a acelui zeu ascuns al Prezentului. A la recherche du temps perdu e de fapt căutarea, la Început instinctivă apoi tot mai conștientă, aproape programatică, un joc singuratec și genial, a acelei „forțe” ascunse a vieții, inaccesibilă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ani, cunoștea tot”. Chipăruș refuză să se nască, asemenea pruncului din Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, motivul acesta fiind, conform lui Lazăr Șăineanu, specific doar basmelor românești. În cunoscutul eseu despre acest ultim basm citat, Constantin Noica remarcă: „ivirea pe lume, dacă nu se petrece în chip orb și sub somnambulismul devenirii simple a lucrurilor și vieții, trebuie să fie întru ceva, așa cum o creație a omului, atunci când acesta o întreprinde, sporind astfel lumea în sânul lumii, trebuie să
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]