2,397 matches
-
înaintea unor opere a căror valoare a fost recunoscută fără dificultate de posteritatea imediată are drept cauză pur și simplu necitirea scrierilor în discuție. Prin urmare, criticul este dator să citească „totul”: chiar dacă demersul său nu poate avea sorți de izbândă pentru o întreagă literatură, ideea poate fi aplicată cu succes unei perioade scurte a acesteia; literatura contemporană devine, în acest context, un domeniu de aplicabilitate exemplar. Trecerea în revistă a argumentelor și criteriilor axiologice care fundamentează istoria literară îl conduce
ULICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290327_a_291656]
-
de pildă, în imaginarul cavaleresc al microromanului Spre somn, din volumul Noapte peltică), V. strecoară câteva descrieri cu valoare documentară asupra fizionomiei epocii: demolările și evacuările din locuințe, concediile de odihnă ale salariaților la Mamaia ș.a. Stilistic, obține o singură izbândă, tot de ordin descriptiv: prezentarea minuțioasă a interioarelor din imobilele de mahala. La polul negativ, comparațiile stârnesc hazul și destabilizează tonul dramatic, iar filosofia de viață intră în picajul monologului antirăzboinic („Planeta noastră rotundă nu este o nucă al cărei
VADUVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290405_a_291734]
-
Undeva plânge o broască/ mă plânge pe mine/ Undeva moare un rilke/ mă moare pe mine/ Undeva soare în noapte/ mă sare pe mine” (Semnalul nopții fără dragoste). Mai apropiat de forma tradițională este U. în poezia apărută ulterior, prin izbânda apolinicului la nivelul expresiei lirice și printr-o vădită preferință pentru construcția fixă: sonetul. Volumul de versuri Presentimente. Postsentimente (1993) cuprinde piese antume și postume, prima parte incluzând ciclurile Așteptam secunda, Căderi în golul inimii, Vino, tâmplă lângă tâmplă, Un
URSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290392_a_291721]
-
Duțu). Trecutul acestui „loc”, depozit până atunci de „pilde”, de „învățături” pentru urmași, toate prilejuri de moralizare, este sondat pentru procurarea elementelor ce pot alcătui un model politic - model ale cărui subansambluri sistematizau sugestiile bizantine, o „clasicitate” a zonei și izbânzile tradiției proprii -, oricând convenabile într-un model cultural capabil să preleveze exemplaritățile, ordonate de regulă într-o imagine a monarhului. Resuscitarea în forme tot mai rafinate, mai complexe și mai elocvente a tradiției, care legitima și îi înregistra în paradigmă
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
originea patrimoniului vibrant, tensionat, ce animă operele istoriografice (patetismul fiind altă trăsătură a demersului cărturarilor timpului). Capătă acum un contur bine precizat, având toate caracteristicile unei atitudini (și toate consecințele în planul propulsării valorilor), preocuparea pentru tezaurul propriei culturi, pentru izbânzile culturale ale epocilor trecute. În prelungirea unor selecții ghidate de gustul și sensibilitatea literară a veacului al XVII-lea (cu indicii limpezi ale mutațiilor ce se petrec în structurile profunde ale ansamblului de idei), multe dintre operele literaturii medievale, scrise
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
calmă disperare”, tema care generează întreaga poezie scrisă de V.: un lamento pentru candoarea agonizantă („cum să scap de inorogul sfios ce-mi paște părul cărunt?”), cu o rețea largă de metafore izotope. Suveran e un imagism originar al naufragiului („izbânda apelor materne ce-și trag trufașe victima-n adânc”) și senzoriumul înecului („clopote la gâtul meu însângerat”). Făptura e un „delfin fulgerat”, o epavă în derivă ori eșuată pe „faleze de sare, arse, văruite” sau în „fiorduri imaginare”, terase, țărmuri
VANCEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
cât prin tensiunea confruntării între simțul onoarei și dragostea de viață: tânăra Șana se sinucide ca să evite rușinea sclaviei în haremul păgânilor, iar tatăl ei, celnicul Hagi Steriu, împreună cu oamenii săi, nu ezită și nu se întreabă ce șanse de izbândă au împotrivindu-se lui Ali Pașa, tiran ce dispunea de o adevărată armată. Baladele, „cântări de vitejie, povestiri care preamăresc faptele eroice ale neamului român din Macedonia” (George Coșbuc), sunt scrise fluent, chiar frumos, într-o sinteză a graiurilor aromâne
VELO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290485_a_291814]
-
și precizie, prea strâns legată de extraliterar, având aerul reconstituirilor sau al reportajului gazetăresc. Personajele trăiesc exclusiv în umbra manifestărilor exterioare, într-o lume a conveniențelor, a imaginii celorlalți, iar analiza comportamentistă nu reușește să creioneze psihologii viabile. Poate singura izbândă este atmosfera specifică mediului profesional al medicilor, restituită într-o optică pesimist-caricaturală, amintind de invidia și ura care macină lumea lui L.-F. Céline, departe însă de umorul negru al scriitorului francez și într-un registru stilistic neutru, prea puțin
ZAVERGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290718_a_292047]
-
Constantinopol și prin intermediul diplomaților marilor puteri, prinse într-un conflict care îl anticipează pe cel beligerant. Din 1806 țara se transformă în teatru de luptă și furnizoare pentru oștile străine, încleștate în războiul ruso-turc, câștigat de Rusia în 1812, prin izbânzile unor comandanți ca bătrânul feldmareșal Prozorovski, generalii Bagration, Kamenski și Kutuzov, sugestiv caracterizați. Capacitatea de portretizare, calitate principală a cronicarului, merge de la definirea sumară, dar semnificativă, la imaginea amplă, cum e aceea a lui Alexandru Moruzi - natură complexă, însă în
ZILOT ROMANUL (1787. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
se adapteze rapid și eficient la societatea în care trăiește. Oricât s-ar strădui, școala nu poate înlocui restul instituțiilor care au misiunea de formare a cetățenilor conștienți, cu o conduită civilizată. Educația școlarilor în școală nu are sorți de izbândă fără o colaborare strânsă cu alți factori activi implicați în procesul instructiv-educativ. Între aceștia, familia, considerată dintotdeauna celula de bază a societății și "un soi de personalitate colectivă" de a cărei armonie generală depinde dezvoltarea personalității copilului, are un rol
FAMILIA ŞI ŞCOALA PARTENERI EGALI ÎN EDUCAŢIE. In: Arta de a fi părinte by Claudia Râmpu, Petru Laurenţiu Râmpu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1400]
-
un astfel de cuprins, cartea e mai mult eseu filosofic, intarsiile speculative acoperind un fir epic plăpând. Ceea ce merită menționat este pionieratul autorului în romanul eseistic, construcție dificilă, de o modernitate vizibilă și un rafinament rar întâlnit în epocă. Inferioară izbânzilor din proză, dramaturgia lui Z. nu mai poate năzui la luminile rampei. Piesele suportă totuși lectura, prin ingeniozitatea intrigii, prin dialogurile punctate de replici spirituale, de dueluri verbale amuzante. S-a spus că preocupările pentru teatru „sunt ale unui diletant
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
Studii de istorie modernă, ed. Gh. Cliveti și Silviu Claudiu Mihai, Bacău, 2008, p. 583-596. </ref> și de instalarea „prințului străin” pe tronul României, prinț descendent din ramura cadetă a dinastiei Prusiei. Momentul 1866, ce a urmat unui lanț de izbânzi interne și externe ale domniei lui Alexandru Ioan Cuza, a putut fi privit ca o abatere de la cursul firesc al realităților românești. El a fost considerat, din perspectiva consecințelor ce le-a avut asupra poziției internaționale a României, drept Începutul
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
Independenței, dar și consumată de politicianism. Într-o atare orientare de mare demers istoriografic, constituirii Regatului i-au fost rezervate mai puțin de două pagini, „tradiționalistul” Iorga „neiertând”, se pare, „trecerea” obstinată de liberali a momentului 1881 În contul „marilor izbânzi ale partidului lor”. Frapează Însă „strivirea” istoriografică a acelui moment, Într-un spațiu redacțional de doar „șase aliniate”, conținute de un capitol intitulat Consolidarea internă și opera de creațiune națională, al cărții Întâi, Lupta pentru independență, a volumului Întregitorii <ref
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
Carol I primise Înalte distincții militare. Pe de altă parte, Suveranul și-a consolidat poziția și În interiorul țării, cu atât mai mult cu cât suportase cu stoicism, alături de trupele sale, condițiile aspre ale războiului și obținuse o strălucită victorie. Odată cu izbânda campaniei de la sud de Dunăre, vor urma Îndelungate și nesperat de dificile negocieri diplomatice pentru admiterea României la stabilirea condițiilor păcii și, apoi, pentru recunoașterea independenței. Încă din 29 decembrie 1877 Domnitorul României, Carol I, preciza - Într-o scrisoare adresată
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
ale unei părți a nobilimii basarabene. De asemenea, Al. I. Cuza considerase că istoria oferea poporului român Încă o șansă pentru suprimarea definitivă a consecințelor actului ruso-turc de la 16/28 mai 1812. Acest proiect n-a avut Însă sorți de izbândă, Întrucât suveranul francez a renunțat la intențiile sale inițiale, dar de la 1863 autoritățile rusești au supravegheat cu o mai mare vigilență orice manifestare iredentistă din Basarabia, inclusiv și legăturile pe care le Întrețineau românii basarabeni cu conaționalii lor din România
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
tentative de a edita publicații periodice de limbă română. Astfel, Achim Popov, la insistența boierilor de origine română, a Încercat, În două rânduri (1845 și 1847), să scoată la Chișinău ziarul Românul. Ambele tentative n-au avut Însă sorți de izbândă <ref id="9">9 L. Boga, op. cit., p. 217. </ref>. Alte multiple solicitări au fost adresate autorităților țariste, În anii 1856-1864, de către Ioan Dabija. El vroia să editeze, În capitala provinciei, o revistă În limba română, cu titlul Basarabia sau
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
ale unor publicații periodice din România, În Basarabia. Repetatele solicitări ale redactorului ziarului ieșean Curierul de Iași, Th. Balassan, de a obține consimțământul autorităților rusești pentru a difuza, În mod nestingherit, această publicație În Basarabia, n-au avut sorți de izbândă <ref id="18">18 ASRO, fond 11, inventar 1, dosar 9, f. 2-6. </ref>. Trebuie să recunoaștem că autoritățile de la centru au admis, totuși, În anul 1867, editarea Buletinului eparhial din Basarabia și În limba română, În paralel cu versiunea
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
zei. Cu aceste eresuri l-au inventat pe fabulosul învățător Chiron 1, au devastat Troia, s-au înfruntat pe viață și pe moarte în războiul peloponesiac și i-au biruit pe persani. Chiar și când au fost învinși, au reușit izbânzi spirituale. În secolul al IV-lea î.Hr. au căzut pradă vicleniei politice a lui Filip al II-lea și legiunilor lui Alexandru Macedon. Dar acesta din urmă era mai degrabă un învins. Fusese cucerit de cultura elină și, ca elev
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
dar ele nu au fost luate în seamă în anii ’60. Nu era vorba despre eșecuri pasagere sau răni exterioare, precum „criza rachetelor” și „dezastrul” din Golful Porcilor sau înfrângerea americanilor în Vietnam. Acestea au fost repede echilibrate prin marea izbândă științifică și tehnologică a zborului spre Lună. Erau „atacuri de cord” suferite de știința însăși. Istoria științei este marcată de acestea și savanții secolului XX ar fi trebuit să nu le uite. Sunt eșecuri și prăbușiri spectaculoase care au succedat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
erau raționalitatea, obiectivitatea, eficiența și progresul. Cercetătorii și teoreticienii domeniului îi imitau pe cei din științele naturii și se percepeau pe ei înșiși drept oameni de știință și ingineri. Dar în anii ’60 viermele edenic începuse să „roadă” temeliile Marii Izbânzi - știința universală a curriculumului. În timp ce „savanții” și „inginerii” trudeau la edificarea teoriei generale a proiectării, dezvoltării și optimizării curriculare, au apărut „cârcotașii”. Criticile și observațiile lor au combătut pe rând încercarea de a fundamenta știința pozitivă a curriculumului (Beauchamp, 1961
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în Statele Unite ale Americii pe calea cea mai lungă - Vladivostok - Japonia - și trăind o experiență deosebită, relatată în volumul Înconjurul lumii fără voie (1927) și prelucrată literar într-o trilogie romanescă. Revenit în țară, publică proză în „Renașterea română” (Sibiu), „Izbânda” și scoate altă serie de volume, iar în 1926-1927 este director la „Gazeta Prahovei” (Ploiești), pe care o scrie aproape singur, semnând diverse rubrici - „Vorbe de clacă”, „Licăriri”, „Lucruri simple” - și cu inițiale sau cu pseudonime (Aladin, Gh. Bradul, Gh.
POP-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288894_a_290223]
-
puse la lucru. Valoarea demonstrativă a studiului ține și de modul neostentativ de adaptare a unei metodologii moderne. De altfel, ansamblul exegezei e lipsit de denivelări sau stridențe și - lucru remarcabil la proporțiile lucrării - perfect echilibrat. Este una dintre marile izbânzi critice de după 1945. În viața literară și publică P. este cunoscută ca o editoare cu o activitate epatantă, nu numai ca suprafață, ci și ca eficiență și vocație. Antenele sale au fost orientate cu precădere spre critică și proză. În
POPESCU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288935_a_290264]
-
calcă dreaptă peste trupuri/unindu-ne prin foc cu inamicul”. Este sensibil la „frunțile enigmatice de soldați”, la oamenii care nu înțeleg ce se întâmplă cu ei, la întâlnirea cu „arhanghelul negru”, sentimentul dominant fiind de mirare și oboseală: „Atâtea izbânzi ne-au obosit/prea mult sânge am irosit” (Revedere). Clamor (1968) are profilul unei ediții de autor, fiind o selecție din versuri scrise de-a lungul a trei decenii. De la Toamna-n hlamide cenușii, datând din 1938, până la poeziile de
POTOPIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288989_a_290318]
-
Teatrul Național din București. P. debutează în 1910, cu schița Trandafirul galben, la revista „Junimea” din Râmnicu Vâlcea, iar prima carte, piesa de teatru Viță de neam, îi apare în 1914. Colaborează la „Epoca”, „Neamul românesc”, „Rampa”, „Cronicarul”, „Cuvântul liber”, „Izbânda”, „Teatrul” ș.a. A mai semnat Fidelio, Pan, Pan-dor. După primul război mondial va scrie numeroase drame și comedii, dintre care nu puține sunt și reprezentate în epocă: Cărarea (jucată în 1918), alegoria Raze de soare (1919, în colaborare cu
PRODAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289030_a_290359]
-
și reconsiderarea alianțelor politico-militare ale României. Reconstituite pe bază de documente, acțiunile sunt luminate mult mai complex, mai edificator decât în literatura anterioară consacrată prefacerilor din august 1944. Înfățișați (totuși) unilateral, ca singurii factori dinamizanți ai pregătirilor menite să asigure izbânda actului politic pus la cale, comuniștii, fie aceștia personaje fictive, ca Ilie Dragomir, prezență centrală în toate episoadele evocând momente istorice, sau personalități reale, unele doar menționate (Lucrețiu Pătrășcanu, Emil Bodnăraș ș.a.), sunt portretizați fără a fi idealizați. Când în
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]