10,258 matches
-
dimineață, am luat prea repede o ceașcă de pe suportul pentru uscat vasele și am răsturnat o farfurie în chiuvetă. Nu s-a spart, dar s-a auzit un pocnet puternic și, fără absolut nici un motiv, zgomotul m-a făcut să izbucnesc în lacrimi. Avea să se întâmple ceva. Sau poate că nu. Știam că va trebui să iau o decizie, asta era chestia. Nu aveam puterea de-a prevedea ce mi se va întâmpla, așa că m-am făcut doar comod în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
facă atunci când sufăr de una dintre ciudatele mele schimbări de dispoziție. Datoria mea e să rămân pe aproape și să nu spun nimic, doar să fiu acolo și să aștept să-i treacă. Uneori, după o perioadă de tăcere, Clio izbucnește, enervându-se din cauza vreunei chestii pe care am făcut-o sau n-am făcut-o sau din cauza unui lucru care n-a ieșit așa cum trebuia puțin mai devreme în ziua aceea. Apoi, datoria mea e să ascult fără să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
care am făcut-o sau n-am făcut-o sau din cauza unui lucru care n-a ieșit așa cum trebuia puțin mai devreme în ziua aceea. Apoi, datoria mea e să ascult fără să o contrazic și să fiu pregătit dacă izbucnește în lacrimi. Am scos o sticlă de Amstel din rucsac și i-am desfăcut capacul. Am tras o dușcă și i-am oferit-o ei. Ea a luat o gură și mi-a dat-o înapoi. Îmi pare rău, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Ward, odată ce aceasta avea loc. Fidorous, spera Scout, avea să creeze un soi de dispozitiv care să canalizeze ludovicianul în laptop și în Ward. Simplu. Singura parte dificilă, periculoasă avea să fie să se apropie de ludovician. Eram pe cale să izbucnesc în lacrimi. Credeam că și Scout era, dar nu-mi mai puteam da seama. După câteva momente de tăcere, ea strânse laptopul lui Nimeni, îl puse pe umăr și spuse Trebuie să încep. După care se întoarse și plecă, ieșind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mîncam în genunchi, dintr-un coș, vișine altoite. Metise. Nu sta la un metru de mine, vino-ncoa, popîndocule. O să te-nvăț să săruți, a declarat Iordan. Să nu începi dragostea prost. Ferească Dumnezeu s-o începi prost". Gustul sîngelui izbucnit pe buza de jos era dulce-acrișor. Semăna cu gustul de vișină metisă. "Și tu ești dulce-acrișoară. Ca orice poamă dată-n copt. Îmi lasă gura apă după tine. Du-te, trăiește cu 120 pe oră". I-am purtat sărutul, proastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
conta. Eram gata să rămân să locuiesc în lună de-acum înainte, s-o pot privi la nesfârșit. Drept răspuns, fata a început să plângă cu gemete. Următoarele zile au decurs la fel; cum îi puneam întrebarea, fata din lună izbucnea în plâns și-și scufunda capul între palme, încât nu mai puteam nici măcar sa-i zăresc chipul... Enervat până la exasperare, mi-am înfipt colții în peretele de lumină al lunii și am mușcat cu toată forța. Luna s-a desfăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în mijlocul scenei cu floarea-soarelui în mână. De data asta, veștejită și capul arcuit în jos, întors de la soare. Ea are lacrimi în ochi, pe care și le șterge îngropându-și din când în când fața în profilul răsucit al florii. Izbucnește printre lacrimi...) Maurizio a fost detașat cu serviciul să lucreze în străinătate pentru câțiva ani. Nu a putut să refuze ca să nu riște pierderea slujbei. Săptămâna trecută a avut loc ultima călătorie cu metroul împreună. Ne întorceam de la serviciu. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să spună, dar e drept că imaginea tabloului nu cred c-am s-o uit vreodată. Mama e divorțată și vine în fiecare an aici, însoțită de grupul ei de prietene zgomotoase. Au glasurile stridente, rezonante, câteodată nazale și enervante. Izbucnesc toate trei în hohote catartice de râs, probabil, la fel cum făceau pe vremea școlii. Plaja răsună de trilurile lor de fetișcane întârziate. Ca și cum și-ar elibera râsul încătușat în amărăciunea strânsă de un an de zile, adică de când s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lampioanele electrice se sting fără vreo aparentă intervenție; doar vagi dâre de lumină se strecoară printre cadrajele ce partiționează vitraliile. Acest spațiu obscur este deodată străpuns de două arcuri crestate de lumină, ce se închid în formă de aripi și izbucnesc din umerii unui tânăr enoriaș. Apoi se destind în două săgeți strălucitoare ce penetrează pe rând trupurile tensionate ale celor cinci bandiți, deghizați în monahi. Săgețile se întorc ca niște bumeranguri și se arcuiesc înapoi în umerii tânărului, reluându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
se nască peste 13.500 de ani, bătrânul Rex porni să latre îndrăcit spre cocoșul de tablă înfipt în creasta casei (de pe bulevardul Karl Marx numărul 51), plesnit și răsucit în toate părțile de gloanțele trimise din viitor, semn că izbucnise Revoluția... Nu că ar conta, dar în acea zi probabil Revoluția era de vină Mioara Alimentară, la vârsta ei de 63 de ani, simți că e cuprinsă de pasiuni carnale. Mitică Petrache, țipau în ea cei 50 de monștri rămași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fi spus cineva că într-o bună zi o să locuiesc la Versailles, nu l-aș fi crezut. Din partea unui străin, adresa aceasta părea să aibă mai puține conotații. Un scandinav putea trăi în acest oraș fără să prezinte profilul versaillez. Izbucnii într-un râs răutăcios când văzui vila. Aveam oroare de vile. Vila este întruchiparea ideii pe care sufletele simple și-o fac despre lux. Instinctul completează „Vila visul meu”. Orice vilă se numește așa. O vilă nu are ferestre, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
o licoare ce-ți va alina setea și-ți va da bucurie și tonus, va răspunde chemării palatului și te va exalta, îți va ușura viața și care o să-ți redea totodată gustul vieții. -Ce nectar e acesta? -Șampanie frapată. Izbucnii în râs. -Spune mai degrabă că dumneata mori de poftă. -Așa e. Dar îmi place ca dorințele mele să fie să se potrivească cu cele ale oaspetelui meu. Ei drace, îmi făcea avansuri? Se impunea prudență. -Aveți o provizie mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
ei Olaf. Îmi venea să-i spun că murise și că la mine trebuia să se gândească, pe mine trebuia să mă hrănească. Mă mulțumii cu o măgărie: -Vrei să spui că te-a învățat să înlocuiești heroina cu alcoolul? Izbucni în râs. -Dacă nu m-ar fi învățat decât asta, și tot ar fi grozav. M-a învățat mult mai multe. N-am vrut s-o întreb ce o învățase Olaf. Declarai plat că îmi era foame. Păru să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
dă dreptul să botezi 1. Ai putea așadar să alegi un prenume. Când vorbești cu dumneata însăți, cum te numești? -Nu mă numesc în nici un fel. Dar dumneata, te numești? -Bineînțeles. Mă ocărăsc: „Baptiste, nu ești decât un cretin.” Ea izbucni în râs. -Te-ai numit Baptiste! Te zăpăcesc cu poveștile mele... Am încercat să ies din încurcătură: -Cum te strigă Olaf? -Cu un nume suedez. -Ești mulțumită de el? Înălță din umeri. -Sunt obișnuită. În afară de Baptiste, îmi plac toate prenumele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
rezonabil. Mă executai. Se așeză ca să bea. Luă o înghițitură și murmură: -Îmi place faptul că viața mea, asemenea mie, nu are niciun sens și nicio greutate. -Nicio greutate, fie. Dar nu nici un sens. Dumneata ești sensul vieții lui Olaf. Izbucni în râs. -Nicidecum. -Te-a luat de soție. -Doar n-o să te învăț eu că e de ochii lumii. Ba da, mă învăța. Și nu o puteam întreba care este motivul. -Asta nu împiedică sentimentele, improvizai. -Da. Mă iubește mult. -Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
a unui trup odihnit în profunzime. Dușul elimină miasmele unei astfel de nopți. Strecurându-mă în halat, începui să bănuiesc că aceasta va fi uniforma mea pentru multă vreme. În bucătărie mă aștepta o pungă de brioșe cu stafide. Am izbucnit în râs ca un puștan căruia i se satisface cel mai mic capriciu. Bucuria mea n-ar fi fost deplină fără bilețelul lui Sigrid: cu diferență doar de o frază („sper că aceste produse vieneze vă vor fi pe plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
de Biscuit. Această meditație anxioasă favoriză alunecarea mea în somn. Când mă trezii, Sigrid era așezată pe jos lângă canapea și mă contempla duios. M-am întins și am spus primul lucru care mi-a trecut prin minte: -Mi-e foame. Izbucni în râs. -Să dormi și să mănânci. O să-ți spun Biscuit Doi. -E straniu că-mi spui asta. E tocmai la ce mă gândeam înainte de a adormi. -Știu că ți-e foame, dar n-am putea bea tradiționala noastră sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
preafericiții aceia ațipiți până la capăt! -Însă atunci Ulise n-ar fi regăsit-o pe Penelopa. -Nu mi se pare a fi și problema dumitale. -Să punem întrebarea invers. De ce n-aș pleca în fiecare dimineață? -Ca să rămâi lângă mine Izbucni în râs. -Te-ai sătura de compania mea. -Cine vorbește de companie? N-am nevoie să fii în permanență alături de mine. De prezența dumitale am poftă: să te simt în vilă, să te aud trăind. „Ca să nu mai vorbesc de protecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
lăsați orbit de nici o patimă, îi recomandă Părințelul, în timp ce Roja simte cum întreg corpul i se chircește ca un arc sub presiunea nervilor, nu vă privește pe voi ce conturi am eu de reglat și cu cine, și dacă o să izbucnesc o fac pe barba mea, așa că fără alte comentarii, le spune, și pînă nu-mi pierd ideea, adaugă, ia să-mi dea imediat unul dintre voi pulanul de cauciuc, face semn ridicînd din sprîncene, privind la șoldul Părințelului. Ușa se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
aflat de încercarea de la Iași, adaugă bîjbîind undeva în spatele rafturilor, descuind o ușiță de lemn din perete, lăsînd să se vadă o parte din scala unui aparat Enescu 2. încet, încet, o să adun de la voi material cît pentru zece revoluții, izbucnește Roja. Nu e nimic rău în asta, zice Gulie. Dendé e de o mie de ori mai tipicar decît mine, el le are pe toate notate pe hîrtie, vă puteți închipui așa ceva? Și asta numai datorită faptului că pe unii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mai încîlcită, lumea ar trebui să se dezmeticească odată, altfel va fi prea tîrziu. Care lume, îl întrerupe intrigat taximetristul exact în clipa cînd automobilul trece prin dreptul unui semafor. Uite-i cum așteaptă să se facă verde ca să traverseze, izbucnește Roja către pietonii care stau ca niște jaloane pe marginea trotuarului, fuste, pantaloni, ciorapi, sandale, pantofi, adidași. Am înțeles că totul ține doar de atitudine, se face taximetristul că pricepe trăgînd brusc de volan într-o parte ca să evite o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
totul pierdut, cîteodată un șut în fund poate însemna un pas înainte, se gîndește privind atent în direcția Baricadei, cu ochii sticlindu-i sub dîrele de lumină lăsate pe cer de trasoarele forțelor de ordine. Cred și eu, dom’ Petrică, izbucnește Gulie, că doar n-o să-l scotociți voi, îi face semn lui Tîrnăcop să nu-l slăbească cu nici un chip pe Timișoara din strînsoare, tot pe noi o să ne lăsați să facem munca de jos, vreau să mă fac foarte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și-a pierdut memoria, îi face Roja un semn cu ochiul lui Gulie, hai să ne distrăm, se gîndește, data vitoare să fii mai atent și să ai grijă mare pe unde calci, Curistule, zice Dendé abia stăpînindu-se să nu izbucnească în rîs. Dacă nu eram noi în zonă dădeai colțul, cum adică? întreabă Curistul buimac ridicîndu-se în fund, luptîndu-se să-și mențină echilibrul, uite-așa, zice Tîrnăcop fîstîcindu-se, ar trebui să ne mulțumești că am fost pe fază, adică vreți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mult curaj după declarațiile Curistului. Ce rost ar mai avea să facem pe eroii, să ne riscăm în continuare pielea, cînd se știe deja că pe putere a pus deja mîna cine trebuia? Ia mai terminați cu textele astea răsuflate! izbucnește Roja tăindu-le macaroana, au început să mă doară urechile de cîte tîmpenii am ascultat în ultimele zile, le-o trîntește în față. Mai bine recunoașteți că ați făcut pe voi de frică, că nu rezistați, că v-au lăsat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în temă cu un singur amănunt, își ia la revedere Patru Ace pe un ton oficial. — Care? întreabă Roja. — Că de la noi încă nimeni n-a plecat în cîștig, spune. Uite că pînă la urmă tot am găsit ce căutam, izbucnește Delfina triumfătoare, dînd la iveală un petic de hîrtie mototolit din buzunarul unei perechi de pantaloni bărbătești puși la spălat, exact în clipa în care Roja dă să iasă pe ușă, s-o întindă înspre cuibușorul lui de nebunii. Ce-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]