5,893 matches
-
camerele lor mobilate, Tom râse pe înfundate, profund, cu lacrimi de plăcere pură în ochi. Adevărata „identitate“ a lui Scarlett-Taylor nu i s-a revelat prea curând lui Tom, deși cei doi au devenit prieteni; fără îndoială, Tom nu a izbutit niciodată să-l cunoască pe deplin (dar cine poate fi vreodată cunoscut pe deplin?). Trebuie, totuși, să oferim câteva date despre cel ce avea să fie Horațio pentru Hamletul nostru sau (pentru că adeseori schimbau rolurile între ei) Hamlet pentru Horațio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Dar era și sportiv. Tatăl lui fusese un bun jucător de tenis și organiza jocuri de cricket la Dublin. (Pentru tatăl lui Emma, cricketul, ca și anglicanismul, însemnase o activitate de protest.) Și Emma juca bine tenis, iar la școală izbutise să lovească o minge de cricket mai puternic și s-o trimită mai departe decât oricare alt coleg. Fusese însă nevoit să renunțe la jocuri din cauza unei miopii progresive. În ultima vreme, renunțase și la șah. Următorul lucru la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ca foița de țigară, prin care, dacă ar fi dorit ar fi putut să-și treacă mâna; ceva pe care, însă, în prețioasa lui credință filozofică și în prețioasa lui răbdare filozofică, nu cuteza să-l atingă încă. Acum însă, izbutea să vadă prin acest ceva ca printr-o substanță care putrezise, dezagregându-se în fibre zdrențuite. Și dincolo de acestea nu era decât haos, multitudinea necategorisită, confuzia definitivă a universului, în fața căreia metafizicianul își acoperă ochii. Până și acea ultimă vagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
deschise automat la una dintre poeziile lui favorite și i-o așeză lui Hattie în față. Citindu-l acum, preotul își dădu seama că, deși în ansamblu înțelegea poemul, ba chiar îl trăia, nu reușea să-l interpreteze. Firește, nu izbutea nici Hattie, care nu-l citise niciodată până atunci. Încercarea ei de a-l traduce literal, începu astfel: „Un soi de solititudine, fără o lebădă sau un țărm, își oglindește desuetudinea în privirea la care am renunțat, sau pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Hattie. Era căsătorit? — Da, dar asta n-are importanță. E vorba de un poem. În poeme n-au ce căuta soțiile. Era cu o tânără femeie frumoasă. — De unde știți că era frumoasă? — Știu. Încearcă să vezi imaginea. — Da, cred că izbutesc, răspunse Hattie mai domolită. E ca tabloul acela al lui Renoir - La baigneuse au griffon - numai că acolo... acolo sunt două fete, nu un bărbat și o femeie. Asta nu-l prea interesa pe părintele Bernard și nici nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Tom, torturat. Pur și simplu, nu pot.“ Apoi continuă: Nu o să-i plac, de ce i-aș plăcea? Și poate că ea n-o să-mi placă mie... și, oricum, e o aiureală. Firește că nu aștept să-mi promiți că vei izbuti. Cu excepția unor cazuri extrem de simple, mă îndoiesc că, e posibil, conceptual, ca cineva să promită că va izbândi. Făcu o scurtă pauză, ca și cum ar fi cântărit cele spuse, apoi urmă: Vreau, doar să-mi promiți că vei încerca. Adăugă: îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a prinde peștele. Gabriel striga într-una: „Lăsați-mă pe mine! Lăsați-mă pe mine!“ de teamă ca băieții să nu-i vatăme peștelui aripioarele sau să nu-l scape pe bolovanii ascuțiți. În cele din urmă, unul dintre băieți izbuti să prindă în mâini peștele aunecos, care se zbătea, și să-l azvârle (Gabriel închise ochii), peste muchea dințată a stâncii, drept în apa adâncă. Gabriel îl văzu pătrunzând în apă și înotând și simți că o grea povară i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gândea nici un moment să-și ia viața. Suferința lui era continuu prezentă, ca o ocupație, ca o parte necesară a unei stranii „îndatoriri“ ce i se înfățișa mereu, cu tot mai multă forță și tot mai hidoasă. Influențele temperante, în măsura în care izbuteau să-i pătrundă carapacea, îi apăreau drept frivolități, pierdere de vreme. Zăcuse în brațele Dianei, blând ca un miel. Venise la picnicul familiei lui. Venise, desigur, ca să-i agaseze și pentru că toți se așteptaseră să nu vină, și pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mamei niciodată? Îi place atât de mult să mă asculte cântând. Oare m-aș putea obișnui să cânt mai puțin bine? Ar fi imposibil!“. Nu vreau să te ispitesc cu viziuni de glorie, continuă domnul Hanway. Știu că n-aș izbuti, și oricum n-aș face-o. Fără îndoială, vei avea parte de faimă, dar nu asta ne interesează acum. E însă timpul să urci o treaptă și să înfrunți noi provocări. În calitatea mea de profesor, ți-am încurajat întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bețivi și de a porni să le asedieze pe cele două demoazele în elegantul lor adăpost. Bând și urlând, alaiul de bețivi, printre care se număra și preotul, Reverendul Bernard Jacoby, au încercat să pătrundă cu forța în casă și, neizbutind, au comis tot felul de vandalisme în grădină, spurcând pajiștile și devastând arbori și arbuști rari. S-a aruncat cu pietre în ferestre și un vitraliu antic de mare valoare a fost făcut țăndări. Au fost de față o serie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
citea I Promessi Spasi în camera de zi, cu una dintre cozi atârnându-i despletită și papucii de casă zvârliți care-ncotro, sări în picioare, începu să-și strângă părul și vârî un picior gol într-un papuc, pe celălalt neizbutind să-l găsească nicicum. Pearl deschise ușa când John Robert ajunse aproape. Filozoful intră, trecu pe lângă ea cu o ușoară încruntare și intră de-a dreptul în camera de zi, unde Hattie se aplecase sub un scaun pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
agățându-și unul din tocurile înalte în șalul scoțian. Tom sări și el. Ce este? George! încearcă să vâre cheia în broască! Repede, repede! Diane îl trase pe Tom, apucându-l de încheietura mâinii, pe care degetele ei scurte nu izbuteau să o cuprindă. Îl duse pe palier, unde deschise un dulap spațios în perete, cu uși glisante. Împinse la o parte câteva rochii care atârnau pe umerașe, făcând un spațiu în care Tom intră, împleticindu-se. Îi șopti: — Totdeauna când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
derbedeu, ca o lichea, ca un dobitoc“. În același timp, își aducea chiar aminte, deși nu-și putea însuși atitudinea, că stătuse pe gânduri în ce-o privea pe Hattie, o examinase și o respinsese! Îi întorsese spatele, prostește, nebunește, neizbutind să înțeleagă că se găsea în fața unei prințese. „Dar e o prințesă falsă, își spuse singur. Eu mă aflu într-o stare de demență temporară. Probabil că așa e. Sunt niște demoni, amândoi, miraculoși și frumoși, dar ireali. Rozanov e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vizibilă. Tom simțea o briză caldă, intermitentă și, privind în jos, văzu că păturile de vapori ce păreau să umple hăul erau în continuă mișcare. Evident, existau ventilatoare ascunse, curenți de aer meniți să limpezească atmosfera, dar care acum nu izbuteau asemenea performanță. Tom nu suferea înălțimile. Și acum, privind în prăpastia de aburi și tevi, încercă un vertij ce părea a fi prelungirea acelei senzații, asemănătoare cu dorința sexuală, pe care o încercase pe promenadă. Nu văzuse niciodată „motoarele“ Institutului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
balustradă părea cu neputință: era foarte înclinată, alunecoasă și încinsă ca un fier înroșit. Tom începu să cugete: „Dac-aș avea ceva la mine, orice de care să mă pot rezema, deși nu văd nici ce, nici cum. N-aș izbuti să-mi mențin echilibrul și să mă ridic pe balustradă astfel încât să mă pot prinde cu mâinile de treptele de sus, și chiar dac-aș face-o, nu mi-aș putea înălța picioarele pe trepte, aș rămâne agățat de ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lumină pe care Brian i-o văzuse foarte rar, nu o blândă luminozitate comunicativă, ci o flacără aproape fanatică, flacăra voinței. Pentru Brian, Stella însemna un element străin de puterea lui de înțelegere, un fenomen, o ființă pe care nu izbutea sub nici un chip să o descifreze. Totuși, whisky-ul îi dădea ghes. — Unde ai fost? — Întâi la locuința lui N. Pe urmă am locuit la Maryville, cu May Blackett. — Ruby a simțit că ești acolo. Ea descoperă întotdeauna orice lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ar fi un sacrilegiu, pentru așa ceva se moare. — Nu. Dumneata ai făcut-o, ai sărit peste prăpastia dintre noi. Dă-mi voie să te conving, nu înțelegi, suntem împreună, ca doi prieteni care se îndrăgesc, ca o familie - dumneata ai izbutit să creezi această apropiere. — Lucrurile nu stau așa, Hattie, și nu pot fi făcute să arate astfel. Ar trebui să pun capăt acestei conversații, dar n-am inimă s-o fac, aș dori să continue la nesfârșit. E un chin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
afundat în fotoliul adânc, arăta ca o gigantică broască țestoasă, pe jumătate ascunsă în carapace; se opinti din greu să se ridice, frecându-și picioarele de covorul ros și făcând brațele fotoliului să scârțâie sub mâinile sale încordate, dar nu izbuti. Spune în șoaptă : — Nu te apropia... O clipă, s-ar fi zis că Hattie era gata să i se arunce în brațe, cuibărindu-se, ca o pisicuță, pe genunchii lui. Dar se lăsă pe lângă fotoliu, îi luă mâna și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
odihnă, cu trupul complet înclinat într-o parte. După care își desprinse cu mare grijă mâna stângă, apucă o bară mai joasă, apropiată de piciorul stâng, și se opinti cu putere, aducându-și trupul într-o poziție ceva mai dreaptă. Izbuti acum să prindă cu cealaltă mână balustrada de deasupra barelor verticale, în timp ce talpa piciorului drept i se așeză pe o treaptă. După alte câteva clipe de odihnă, își trecu piciorul stâng peste balustradă și ateriză, prăbușindu-se, pe scări. Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în întuneric. Îi părea rău după cuțit. După aceea se scurse un lung răstimp pe parcursul căruia Tom urcă și coborî șiruri întregi de scări, în plină beznă, înghițind aerul saturat de vapori, prăjindu-și tălpile goale pe metalul încins și neizbutind să găsească un drum continuu care să-l ducă sus. Șiruri de trepte care urcau se terminau în uși zăvorâte sau, în chip de neînțeles, începeau să coboare în altă direcție. Din timp în timp striga, și se îngrozea auzind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nimic din cauza aburilor. Apoi văzu straniul, uriașul conținut, semicufundat, al căzii. Îngenunche pe marginea udă, alunecoasă, a bazinului și începu să tragă, cu neputincioasă repulsie, cu jale și cu groază, de suprafețele care ieșeau în afară. În cele din urmă, izbuti să descopere capul, și-l scoase din apă, trăgându-l de păr. Era limpede că John Robert pierise, că nu se mai afla acolo, că nu mai era decât altceva, ceva care lunecă din mâinile tremurânde ale preotului. Totuși, trăgând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în iarba înaltă. Aici îl găsi, ceva mai târziu, părintele Bernard. Preotul o vizitase mai întâi pe Diane, pe care o găsise așternând pe pat tot felul de rochii vaporoase și înflorate, pe care le cumpărase pentru Spania. Părintele Bernard izbuti să-și mascheze fața de Diane agitația și, de la ea, porni mai departe spre Druidsdale, unde o găsi pe Stella. Aceasta își dădu seama pe dată că se întâmplase ceva, dar protul o asigură că totul era în deplină ordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Mi-a ars vederea. — George, dragul meu, ridică-te, poți? Am să te conduc acasă. Și lasă-mă să-ți explic... John Robert a murit... dar nu l-ai ucis tu, nu ești un asasin, nu ești! Cu ajutorul preotului, George izbuti să se ridice, foarte încet, în picioare. Era limpede că își pierduse vederea. Se clătină pe picioare, întinzându-și ambele mâini. Sprijinit de preot, se târî până la potecă. Se înserase, cerul de amurg căpătase o nuanță verzui-întunecată. Când porniră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Hattie a suferit un șoc foarte dureros când a aflat despre moartea subită a bunicului ei. Iubirea înseamnă bucurie, chiar și iubirea zădărnicită înseamnă bucurie, atâta vreme cât dăinuie speranța și, fără îndoială, Hattie îl iubise pe bunicul ei „nou-descoperit“ și nu izbutise să creadă în acel „niciodată“ al lui. Îngrozitoarea pierdere, atât de neașteptată, era foarte greu de îndurat. Își spunea că e „vina ei“ pentru că îl ascultase și plecase. Dacă ar fi rămas cu el, nu s-ar fi produs acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-o! Nu lăsăm nimic în urma noastră, luăm și cheia, și sticla, și coșul! Drace...! Drăcovenie...! Drăcie...! În coș e un copil, un copil mic, Șefu'! îngaimă Vierme, întors din subsol, împreună cu Poetul, ambii împingând și cumpănind disperați Matahala beată-turtă, care izbutea cu greu să se mențină pe picioare, amenințând să le cosească și lor gleznele. Ei, fir-ai tu să fii, de haidamac! Paralizantă, sirena se aude din ce în ce mai apropiată, la doar câteva străzi distanță și încep să străfulgere, periculos și rotirile
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]