1,146 matches
-
bune și pentru bozovicieni, înfințând Banca "Almăjul" și a impiedicat intenția Uzinelor și Domeniilor Reșita de a pune stăpânire pe pădurile de la Poneasca, Cusec, Gabriac și Liciovasea, iar pentru mai multă siguranță le-a trecut în proprietatea localității Bozovici ca izlazuri. Viața economică, socială, politică și culturală de la Bozovici a decurs normal și chiar a prosperat în anumite domenii în deceniile care au urmat primului război mondial, dar această situație va fi întreruptă de apariția norilor negri ai următorului război mondial
Bozovici, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301073_a_302402]
-
și Dunărea Veche, celălalt braț, se află Balta Ialomiței). Între Jegălia și Iezeru se află un canal de irigații săpat artificial și care este alimentat din Brațul Borcea, iar între partea sudică a comunei și Brațul Borcea sunt mlaștini și izlaz, iar în partea nordică sunt terenuri arabile (Bărăganul). La vest se află comuna Unirea (fosta Șocariciu), iar la est se află comuna Borcea, distanța dintre localități fiind relativ mică în această zonă. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Jegălia
Comuna Jegălia, Călărași () [Corola-website/Science/301117_a_302446]
-
Drăgăești-Pământeni este un sat în comuna Mănești din județul Dâmbovița, Muntenia, România. Satul Dragăești-Pământeni este unul dintre cele trei sate care aparțin comunei Mănești . Vechimea locuirii umane pe aceste meleaguri este dovedită de descoperirile făcute în 1974 la punctul "La Izlaz" din Dragăești, unde au fost identificate două așezări prefeudale din secoul IV-V; materialul arheologic recoltat prezintă analogii cu cel descoperit în stațiunile de la Bucșani, Baleni și Târgoviște. Pentru epocile feudala și modernă sunt frecvente fragmentele ceramice găsite la Dragăești
Drăgăești-Pământeni, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301169_a_302498]
-
pajiștile existente se întâlnesc plante ca: golomățul, iarba câmpului, pir, coada vulpii, rogosuri, trifoi roșu, trifoi alb, mușețel și multe alte specii. În unele bălți apare stuful și papura. În sectoarele cu sărătură cresc iarba de sărătură și păiușca. Pe izlazuri cresc buruienile cu spini și buruienișul cu scai măgăresc. Vegetația lemnoasă este reprezentată de specii de salcâm, pin, molid, porumbar, plop și salcie. Fauna este caracteristică silvo - stepei, fiind reprezentată de rozătoare ca popândăul, hârciogul, șoarecele de câmp și iepurele
Budăi, Iași () [Corola-website/Science/301263_a_302592]
-
6,60% din terenul agricol).Structura culturilor de câmp e relativ dezechilibrată, remarcându-se porumbul(52,8%), și culturile păioase(28,8%).Pajiștile și fânețele sunt relativ rare, potențialul productiv al solului zonei fiind moderat, fiind reprezentate mai ales prin izlazul Gura Bohotin și prin izlazul Recea, ultimul fiind cel mai mare izlaz de pe teritoriul comunei, dar fiind și afectat însă de alunecari de teren. Satul este amplasat în bazinul pomicol Iași-Răducăneni, principala specie pomicolă fiind GUTUIUL, în special cu specia
Moșna, Iași () [Corola-website/Science/301295_a_302624]
-
Structura culturilor de câmp e relativ dezechilibrată, remarcându-se porumbul(52,8%), și culturile păioase(28,8%).Pajiștile și fânețele sunt relativ rare, potențialul productiv al solului zonei fiind moderat, fiind reprezentate mai ales prin izlazul Gura Bohotin și prin izlazul Recea, ultimul fiind cel mai mare izlaz de pe teritoriul comunei, dar fiind și afectat însă de alunecari de teren. Satul este amplasat în bazinul pomicol Iași-Răducăneni, principala specie pomicolă fiind GUTUIUL, în special cu specia autohtonă gutui de Moșna. Pe lângă
Moșna, Iași () [Corola-website/Science/301295_a_302624]
-
remarcându-se porumbul(52,8%), și culturile păioase(28,8%).Pajiștile și fânețele sunt relativ rare, potențialul productiv al solului zonei fiind moderat, fiind reprezentate mai ales prin izlazul Gura Bohotin și prin izlazul Recea, ultimul fiind cel mai mare izlaz de pe teritoriul comunei, dar fiind și afectat însă de alunecari de teren. Satul este amplasat în bazinul pomicol Iași-Răducăneni, principala specie pomicolă fiind GUTUIUL, în special cu specia autohtonă gutui de Moșna. Pe lângă gutui se mai cultivă pruni(38,4
Moșna, Iași () [Corola-website/Science/301295_a_302624]
-
grânele. La întrebarea contesei Leopoldina legată de țărani și animale, morarul i-ar fi spus că satul nu are pășune, pentu acest motiv țăranii țin animalele priponite la care și căruțe. Contesă a dat porunca că suprafață de lunca și izlaz a cărei stăpâna era, să fie trecută cu moară pe numele morarului, iar țăranii care macină la moară să lase animale la păscut. Ulterior poruncii date de către contesă, în anul 1915 a fost înființată Asociația de Pășunat a Urbariaristilor din
Crivina de Sus, Timiș () [Corola-website/Science/301354_a_302683]
-
eneolitic (cultură Cucuteni), Epoca Bronzului, secolele al II-lea-al III-lea e.n., secolele al VI-lea-al VII-lea, secolele al XIV-lea-al XVII-lea, precum și ruinele fostei biserici romano-catolice (secolele al XIV-lea-al XVI-lea); „la Izlaz” (2 km est de satul Săbăoani) se află un sit ce conține o așezare din perioada Halstatt, o așezare și o necropola din secolele al II-lea-al III-lea e.n., o așezare și o necropola din secolele al IV
Comuna Săbăoani, Neamț () [Corola-website/Science/301675_a_303004]
-
fie dat și cu îngrășământ. Pământul bine cultivat, după un köböl produce șase clăi, iar o claie dă o baniță și jumătate, foarte rar dă mai mult.” Despre creșterea animalelor au constatat: ”Sunt destule pășuni pentru toate neamurile de dobitoace... Izlazurile sunt bune, produc fân bun pentru hrănirea vitelor, dar câteodată, după revărsarea apelor Mureșului, ogoarele se umplu cu nămol și de aceea fânul obișnuiește să se strice.” Din cauza posibilităților agricole reduse, istoria satului în sec. XVIII-XIX a fost caracterizată de
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
dealurilor scurgeri masive de apă și pârâul Solonț poartă spre Tazlăul Mare , cantități uriașe de apă într-un interval mic de timp ( sub formă de viitură) distrugând totul în cale . În fața satului pe versantul de sud , până pe dealul Sorbului , este izlazul ( loc de pășunat pentru vite) , cu restricții primăvara , pe care se organizează cirezi de vite cu văcari plătiți de săteni. Date Istorice. Acest sat , se pare că poartă numele unei persoane : Băhnaș sau Bahnaș . Pe la începutul secolului al xvi -lea
Băhnășeni, Bacău () [Corola-website/Science/300655_a_301984]
-
fost amenajate de oamenii de demult și funcția lor a dăinuit până spre sfârșitul secolului al XIX - lea. Toponimele și hidronimele atestă stabilitatea istorică și conservarea moștenirii culturale: Talaba (tracic), Mălăiște (loc pentru cultura meiului), Bucura (loc frumos - dacic), Mândra (izlaz), Telman (existent la 1533), Vâlsan (hidronim din perioada totemică, similar muntelui Zăganul). De asemenea cuvintele: arcarpaneu (vânător bătrân cu arcul, ramolit), năjbeală (zarva hăitașilor la vânătoare) sunt arhaisme identificate pe raza satului (Nania, 2000) In ziua de 18 martie a
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
de „"claca mare"”, prin eliminarea de la împroprietărire a „"treimii proprietății"” situată în lunca văii Vâlsanului, 279 pogoane și 16 prăjini de teren foarte productiv și prin scoaterea din circuitul agricol a Șoptanei, peste 100 de pogoane, și considerarea acesteia drept izlaz. În anii 1878 - 1880, după Războiul de Independență, au fost împroprietăriți 15 însurăței și școala cu 123 de pogoane în țarină și vatra satului, ceea ce reprezenta 43,19 % din „"treimea proprietății"”. Legea pentru vânzarea unor părți din bunurile statului, din
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
predominantă a locuitorilor a fost creșterea și îngrijirea animalelor datorită posibilităților oferite de proprietatea unor suprafețele întinse de terenuri pentru pășunatul animalelor, atât în împrejurimile satului dar mai ales pe dealuri sau la munte, terenurile erau fie sub formă de izlazuri sau parcele individuale, având lăcașuri sau stâne (la munte) unde locuiau păstorii.Aceste stâne aveau în mijloc vatra amenajată pentru făcut focul necesar la prepararea mâncării utilizând sistemul “căldărușe”, care era atârnată deasupra focului, iar procesul propriu zis era generatorul
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
frecvente în această zonă. Specia de tisă are tulpina dreaptă, ascendentă. Unele exemplare sunt ramificate și ajung până la 5-6 m înălțime, altele sunt însă mult mai mici. Suprafața rezervației este alcătuită din arboret tânăr. La marginea rezervației de tisă, pe izlazul Bolohani se găsește un exemplar de ienupăr care a fost schilodit de ciobani prin tăiere. Izolat, în pădure se mai află câteva exemplare de stejar sec. În prezent, în comuna Tudora funcționează trei școli cu 6 localuri amenajate corespunzător cerințelor
Comuna Tudora, Botoșani () [Corola-website/Science/300928_a_302257]
-
fluitantis și Callitricho-Batrachion" și "Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatice " și protejază specii importante din fauna și ihtiofauna Câmpiei Călmățuiului. Vegetația este specifică de câmpie. Marea majoritate a terenurilor sunt ocupate de culturi agricole, iar o mică parte sunt izlazuri folosite pentru pășunat. Exceptând terenurile cultivate, habitatele întâlnite sunt de tip ruderal. În lunca râului Călmățui, ca și pe văile fără scurgere permanentă, se întâlnesc terenuri, pajiști si mlaștini sărăturate panonice si ponto-sarmatice, cu o vegetație moderat până la slab halofilă
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
dorința de nesupunere la impozitele administrației romane. Acest fapt l-a determinat pe Traian, să construiască limesul Alutanus (drum de apărare a părților cucerite, împotriva celor care nesocoteau legile administrație romane ) Acest drum pornea de la Gura Oltului din dreptul localității Izlaz de astăzi (Jud. Teleorman), până la Caput Stenarum lângă localitatea Boița de astăzi (Jud. Sibiu). Dar limesul Alutanus nu a satisfăcut pretențiile administrației romane și de aceea cu doi ani înainte de a muri Traian (Traian a murit la 11 august 117
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
socru al lui Mihalache Ion din Cioara ( n.1863- m.1958 ), devenea sătean împroprietărit al comunei Suraia. Se stabilesc de asemenea în acele vremuri cu domiciliul în Cioara: Ștefan Marioara, Florea Oancea (poreclit Florea Izlăzeanu) și Ștefan Spaloghe, veniți din Izlaz, ai căror părinți erau împroprietăriți pe raza comunei Cioara În războiul pentru independență (1877/1878), unde România participă alături de Rusia împotriva turcilor, din satul Năvodari (fostă comuna Cioara) printre alții au decedat: În urma războiului pentru independență, se recunoaște independența României
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
a unor suprafețe de teren ajunse în proprietatea diverșilor boieri, era următoarea: Locuitori - moșneni Suprafață com. Budieni inclusiv Șasa - 2870ha Suprafață cultivata cu grâu și secara - 190ha Suprafață cultivata cu porumb - 694ha Fânețe - 292ha Livezi și vii - 190ha Pădure și izlaz - restul Numărul de locuitori (fără Pistesti și Șasa - numărătoare parțială -în realitate peste 1000) - 867 Știutori de carte - 272 (B-232, F-34) Economii depuse în Bancă Populară - peste 10000 lei Învățători - 2 (3 posturi) Elevi - 132 .....!!!! (B-64, F-48) Săli de clasă
Budieni, Gorj () [Corola-website/Science/300456_a_301785]
-
comuna Treznea la data de 9 septembrie. După ocuparea satului, unitățile maghiare au dezlănțuit măcelul rămas în istorie sub denumirea de "Masacrul de la Trăznea". Primele victime au fost copii aflați cu vitele la păscut. Cadavrele lor au fost descoperite pe izlazul comunal. Români și evrei au fost masacrați cu focuri de mitraliere, străpunși cu săbiile și baionetele, iar casele atacate cu grenade și incendiate. În urma acestor incidente au murit 93 de persoane, dintre care 87 de români și 6 evrei. Cotidianul
Masacrul de la Treznea () [Corola-website/Science/299748_a_301077]
-
km de Zalău. Trupe maghiare din batalionul 22 Grăniceri din Debrețin, sub comanda locotenentului Ákosi, au intrat în localitate la 9 septembrie. Primele victime au fost câțiva copii care păzeau vitele la păscut. Cadavrele copiilor au fost descoperite ulterior pe izlazul comunal. După ocuparea satului, militarii unguri au dezlănțuit măcelul. Români și evrei au fost masacrați cu focuri de mitralieră, străpunși cu săbiile și baionetele, iar casele atacate cu grenade și incendiate. Au murit 93 de persoane, dintre care 87 de
Masacre în Transilvania de Nord, 1940-1944 () [Corola-website/Science/299733_a_301062]
-
o fanfară. Exista și un grup de călușari. Mai încoace funcționa și un cinematograf. În localitate s-a construit în ultimii ani, din fonduri guvernamentale, o sală de sport. Amatorii de fotbal dispun de un teren, la marginea satului, pe izlazul numit Boba. Jocurile sportive tradiționale, care astăzi nu se mai practică, erau "fuga" (asemănătore jocului de oină) și "țoagrele". Pentru amândouă jocurile se foloseau bâte și mingi din cârpe, de mărimea unui pumn. Mingea era numită "loptă". Fuga, mai dinamică
Comuna Chevereșu Mare, Timiș () [Corola-website/Science/299851_a_301180]
-
orășenesc există două parcuri - Park Tysiąclecia, redusă ca suprafață, situat la sud de centrul istoric al Chojnicei, și Las Miejski (Pădurea Orășenească), care a fost în trecut o parte a Pădurii Tucholei. Orașul are de asemenea câteva grădini publice și izlazuri. Orașul se întinde pe câteva coline de altitudine redusă și nu este străbătut de niciun râu sau fluviu. Coordonatele geografice ale orașului Chojnice sunt: . Hermann von Balk, cavaler teuton este considerat fondatorul localității Chojnice, iar fondarea însăși a avut loc
Chojnice () [Corola-website/Science/297949_a_299278]
-
sat, din locul numit Siberia, un drum poartă pe călător spre Turia din Deal. Satul este așezat pe panoul dintre Valea Turiei și valea pârâului Chiara. Din ulița principala se desprind ulițe care se îndreaptă spre est și sfârșesc în izlaz. De la halta Recea, spre Barcă, pe sub dealul Stepru, după 1960 s-a format un nou sat. Lângă cele 3-4 case ale localnicilor s-au așezat 15 familii de zălari. Locul, fiind foarte bun pentru sat, s-a populat repede. Acum
Valea Mare, Olt () [Corola-website/Science/302027_a_303356]
-
firul Darjovului. În mijlocul satului sunt așezați vechii moșneni de la Zorlesti. Până în 1864, Zorleasca era un sat mic, cu circa 20 familii, în urma reformei agrare a domnitorului A. I. Cuza, aici s-au stabilit 30 familii din satele vecine. După 1922, la izlaz a apărut o Zorleasca mai mică de vre-o 15 case. Sătucul acesta a viețuit vreo 25 de ani după care s-a strămutat în satul matcă. Relieful Comună Valea Mare este așezată la altitudinea de 153 m pe ultimii
Valea Mare, Olt () [Corola-website/Science/302027_a_303356]