1,683 matches
-
10. În toată această defilare de imagini masculine, Madona apare deodată îmbrăcată într-un costum, cu monoclu, cuprinzîndu-și pubisul cu mîna, într-un gest ce semnifică asumarea poziției masculine de putere și control 11. La un moment dat, își desface jacheta cu un gest brusc, dezgolindu-și sînii pentru a arăta că și imaginea masculină este doar un alt construct, o postură pe care oricine o poate adopta. Se poate deduce de aici că și imaginile feminine sînt doar posturi sau
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
ireale care stăteau chiar pe marginea marilor trepte de la baza datelor. Mici cum erau, putea totuși desluși rînjetul uneia dintre ele, a băiatului, gingiile lui roz, sclipirea ochilor cenușii, alungiți, care fuseseră ai lui Riviera. Linda încă îi mai purta jacheta; îi făcu din mînă. Dar cea de-a treia siluetă, postată în spatele ei, ținînd-o pe după umeri, era el însuși." Case pare așadar să fi cîștigat un anume grad de imortalitate reușind în această formă informatică să trăiască de-a pururi
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
participă numai înalta societate. Fiindcă trebuie știut că pe la anul 1883 numai petrecerile societății aristocratice ereau înregistrate de ziare și aveau preț. întâlnirea a fost la rondul al 3-lea de la Șosea. Aci Constantin Isvoranu și Alexandru Marghiloman, îmbrăcați cu jachete roșii, șepci negre, trâmbița la spinare și cizme de lac, călări pe cai superbi, așteptau toate echipagiile pe drumul Herăstrăului. Bestia era locotenentul Mihail Laptev, care trecu repede, cu iuțeala fulgerului. Goana a durat 2 ore. După aceea doamnele au
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
cadavre incinerate - lucrurile care te transformă într-un tânăr de succes. Continuă-ți refuzul de a adopta automatismele literare convenționale ale Coastei de Est. Trebuie să te esențializezi. Nu mai da din umeri. Elimină șicul. Evită ironiile fetide. Uită de jacheta cu litere înflorate pe care ți-ai dorit-o cândva. Programează-te pentru o împachetare cu ceară, ia-ți un spray de bronzat și comandă-ți un tatuaj pe bicepși. Poartă-te ca și cum ai fi aterizat din eter. Afișează expresia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
gustări, notarul se liniștește. Au pus țara la cale; ș-au făcut datoria. Un om tânăr, slăbănog, castaniu, are un ochiu verde și unul foarte negru, ca o măslină. Proca mânâncă o dată în zi; umblă fără palton iarna, descheiat la jachetă, cu mănuși însă în mână; doarme fără foc, în frig și cu fereastra deschisă. Buradà; care mergea încet pe stradă ca un culbec, făcând pași târâiți de 5 cm. Cucoana Elena Lascu aude pe doi tineri vorbind despre Chișinău și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lui: d. Metaxa a depus o plângere că i-a furat cu efracțiune diferite lucruri din casă. S-a făcut per cheziție în casa Karnabat și s-au găsit și sigilat obiectele furate, prin tre care un pantalon și o jachetă purtate de hoț; s-au sigilat și acestea pe el. A doua zi s-a înfățișat la judecată, dar dezbrăcase hainele și le aducea pe braț! A fost condamnat la închisoare. Nu știu cât a stat acolo. D. Radu Polizu, la Govora
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
urs, coasta Eforiei de pe bulevard; cum și acea Încercare ratată a automobilului electric, imitând cu fidelitate o trăsură, cu caroseria din pai Împletit și În care frumosul berbant de până mai deunăzi, Tilică Burileanu, mecenatul poeților noștri simbo liști, În jachetă pe talie, melon gris-perle și barba deretecată fir-de-a-fir, sta rezemat și țeapăn, cu palmele Înmănușate, pe mânerul de aur al bastonului său de jonc. Primele demonstrații de cinematograf (curând după botezul său, În flăcări și În sânge, la Bazarul de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ÎN VIAȚA mea, așa cum m-arată fotografiile din tinerețe, În ghete de ghems cu gumilastic și cu urechile verzi sau tricolore, iar mai Încoa’ În ghete cu stofă gris și cu nasturi de sidef Într-o parte, ziua-noap tea În jachetă pe talie, cu pălărie tare „Melon“ pusă pe ceafă, ori În redingotă și cu pălărie de pai cu borurile mari sau „Pa nama“, părul când lung și dat pe spate, când cu cărare la mijloc, subțirel, fața prelungă, ochii galeși
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pe Cantinflas, am Înțeles panamericanismul!“ Ziua de marți a decurs la fel - În ce privește vizitele la muzeu -, dar la ora trei ne-am Întîlnit cu doctorul Pesce, care i-a dat lui Alberto un costum de culoare albă, iar mie o jachetă; ambele Îi aparținuseră. Toată lumea a fost mulțumită - aproape că arătam omenește. Restul zilei nu a fost de vreo importanță Însemnată. Au mai trecut cîteva zile, iar noi eram pe picior de plecare, Însă nu știam exact cînd aveam să plecăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
1982 Mama a primit de ziua ei un săpun Fa, două margarine Rama, un catalog Neckermann vechi, un calendar cu foi pe 1983 și 10 hârtii higienice. Eu i-am luat „din pachet“, cu plata în rate la chenzină, o jachetă elegantă de mohair, dar mi s-a părut că se bucură mai mult de celelalte daruri (în special de hârtia de clo de la tanti Marietta). Se fac cozi interminabile la șampon, detergent, deodorant, hârtie higienică - produse intrate relativ recent în
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
mânecă îmbrăcată, atât bate vântul de tare; la dejun mi-a ridicat până la brâu rochia écrue (cea transformată din matasa de la Cairo); astă-seară mi-am pus foile bleumarin, pe care le-am strâmtat, bluza de surah bleumarin, scampolo bleu și jacheta mea de lână bleumarine și totuși mi-a fost frig și vântul mi-a sumes și umflat foile. Odaia mea e mai adăpostită, dar vântul șueră și marea își trimite spumele, auditiv, până la mine. E luminoasă și plăcută odaia operației
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nu am îndrăsnit; i l-am dat pe al meu cel negru. Știi ce noroc ai avut cu bagajul tău? Acum nu mai e voie să scoți din țară decât 2 rochii de vară, 2 de iarnă, 1 mantou, o jachetă, 2 perechi de pantofi, tot numai câte două. A venit Pauline să ducă rândurile acestea. E deprimată cum nu-ți închipui. În atmosfera în care trăiește, nu-i de mirare că a plâns spunând că ea nu merită să aibe
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
te găsesc concret, în vreun crâmpei. E 9½; am luat cafeaua cu André - la urmă a apărut și Irena - la Muedin. Cunoști amestecul din zilele cenușii. Cei care doresc totuși să profite de zi, mergând îndrăsneț la plaje, cu o jachetă de lână peste costum (ordin ca costumele [de baie] să fie foarte decente, ca să nu jicnim (sic) muncitorii ce nu știu încă ce e nudismul și felul de a se îmbrăca la mare), ceilalți, vechii mangalioți ori sindicaliștii, îmbrăcați oarecum
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
întâlnire cu directoarea de achiziții. De fapt, chiar i-am aranjat mai multe întâlniri cu ea. Prima oară, a venit la întâlnire cu o săptămână mai târziu, când ea tocmai pleca la Milano. A doua oară, tocmai îi arata o jachetă și, în clipa în care a pus-o pe ea, i-au căzut toți nasturii. O, Doamne. Ce-o fi fost în capul meu, să-l rog să-mi facă rochia? — Danny, te rog, spune-mi. O să fie gata rochia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nicăieri. Deci, spune-mi... ai vreo idee cu ce te îmbraci la nuntă? — Cu ceva călduros și colorat, zice Caroline, luând un poncho gros, roșu cu galben. — Îhmm... Nu sunt așa de sigură că ar fi extrem de adecvat... Scotocesc printre jachete și rochii și, deodată, zăresc o fulgurare de mătase de culoarea caisei. Ooo! Ce frumos. Mă chinui s-o trag afară și... nu-mi vine să cred. E de la Balenciaga. — Cu asta am plecat în luna de miere, zice Caroline
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pentru simpla plăcere de a se lupta cu ele. — Apropo, ți-am spus cum îi zice? adaugă. William. Crede că sună mult mai bine ca Bill. Pentru numele lui Dumnezeu, pe nenorocit îl cheamă Bill, și nu William. — Uite și jacheta... zic, încercând să-i atrag atenția. Ce părere ai? Laurel o pune pe ea și se privește în oglindă. — Vezi? spune în cele din urmă. E perfect. Nu știu, zău, ce rost are să-mi mai cumpăr ceva din altă parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cameră te duce lejer la treizeci de mii. Mi-a zis: Hillary... — Rebecca? Ridic privirea, un pic iritată că nu pot să aflu ce-a zis Edgar, și o văd pe Elinor apropiindu-se de masa mea, îmbrăcată cu o jachetă de culoarea untului, cu nasturi mari și ținând strâns în mână o poșetă asortată. Spre surpriza mea, nu e singură. Cu ea se află o femeie cu păr castaniu tăiat drept, cu taior bleumarin și geantă Coach. — Rebecca, dă-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
sunt ornamente sculptate, antichități, aplice de pereți și cele mai mari candelabre pe care le-am văzut în viața mea... — Dumnealui este domnul Ferguson, directorul executiv al companiei de catering. De nicăieri, a apărut brusc un bărbat spilcuit, într-o jachetă elegantă. Îmi strânge mâna și îmi zâmbește cu prietenie. — Bine ai venit la Hotelul Plaza, Rebecca! Dacă îmi permiți să spun, ai făcut o alegere foarte inspirată. Nimic nu se compară cu o nuntă la Plaza. Da! spun politicoasă. E-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
până acum? Păi, cu asta se fac... treizeci și cinci, spune Cynthia, uitându-se pe listă. — Și câte am notat ca posibilități? — Treizeci și două. — Pe bune? Fac ochii mari, mirată. Care nu mi-au plăcut? — Cele două roz și cea cu jachetă. — A, nu, îmi place și aia cu jachețică. Puneți-o, vă rog, și pe aia pe listă. Mă mai plimb un pic ca la paradă, apoi mă uit în jur în magazin să văd dacă există ceva ce n-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
te învață cum să ai grijă de banii tăi, ale cărui drepturi de proprietate intelectuală îi sunt cedate prin prezentul document. (d) Încredințez și las moștenire prietenului meu DANNY KOVITZ toate exemplarele mele ale VOGUE-lui britanic, ++lampa mea cu magmă, jacheta mea de blugi făcută la comandă și storcătorul meu de fructe. (e) Încredințez și las moștenire prietenei mele ERIN GAYLER puloverul meu de cașmir Tse, rochia mea de seară Donna Karan, toate rochiile mele Betsy Johnson și elasticele mele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
trebuie să... ăă... să le duc înapoi în depozit. Încerc să înșfac tricoul, dar ea pleacă repede de lângă mine. Mă duc doar să mă uit un pic în oglindă. Hei, Tracy, ce zici de astea? Altă fată, îmbrăcată cu noua jachetă imprimată Dior, se apropie de noi. — De ce anume? — De tricourile astea noi. Nu sunt cool de tot? Ia încă unul și i-l dă acesteia. — Vă rog mult să mi le dați înapoi... zic neajutorată. — Ăsta e foarte simpatic! Acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cuvânt, iar eu mă rog cu disperare ca ea să fie acolo, ca totul să iasă bine, ca Luke să nu se supere pe mine... Ieșim din lift... și deja o văd. Stă la o masă de la fereastră, într-o jachetă închisă la culoare, cu chipul reflectat în geamul panoramic. În clipa în care o zărește, Luke tresare. — Becky. Ce naiba... Se întoarce spre mine și eu îl strâng de braț. — Luke, te rog. Vrea să vorbească cu tine. Te rog... dă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
arunci o ocheadă. Înainte să se umple de lume. Nu pot! Dacă mă vede cineva? — Nu te vede nimeni, zice Erin. Îți pui și tu un batic, ceva. N-o să știe nimeni că ești tu. Împrumut de la o tipă o jachetă cu glugă și mă furișez la parter, ferindu-mi fața când mă întâlnesc cu câte cineva și simțindu-mă în mod absolut ridicol „fată rea“. Am văzut planurile designerului și, în clipa în care deschid ușile duble de la Terrace Room
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
aflându-mă într-o mare de copii de vârste diferite. Învățătoarea mea, El. Basocescu, originară din Bârlad, ne-a primit cu zâmbet pe figura ei luminoasă ca o a doua mamă. Parcă o văd și acum, cu o pălăriuță și jachetă roșie, tânără și frumoasă, îndrăgostită de copii și de meseria ce-și alesese, nerăbdătoare să ne învețe tainele abecedarului și ale științei de carte. I-am dezvăluit că știu să citesc, s-a convins de lucrul acesta, dar a procedat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
creează în acesta un amalgam de emoții contradictorii care stau sub semnul clar al unui compor- tament dereglat, isteroid. Căutarea febricitată a biletelor de loterie presupus câștigătoare pentru care o mobilizează total pe consoartă și aflarea înstrăinării lor cu o jachetă „dăruită” unei chivuțe contra unei veséle derizorii conduce către o primă manifestare excesivă. Lefter Popescu sparge cele 10 farfurii, una câte una, în fața soției terifiate : „ - Așa sunt eu, galant, cocoană ! când am chef, sparg ; sparg cocoană, când am chef, farfurii
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]