1,650 matches
-
atîta caz de ele cînd le-a adus! Maică-mea a pus prima mîna pe scrisoare. I-am zis: Acolo-i scris numele meu. Fac ce vreau cu ea... — Cum arată? Cum sună? — Le am la mine, uite! Își desfăcu jacheta și scoase un plic galben-Închis. Duncan se așeză lîngă el să-l vadă. HÎrtiile erau adresate lui A.J.Planer, și Îi comunicau că În conformitate cu Legile Serviciului Național, era chemat la Armata Teritorială, cerîndu-i să se prezinte În două săptămîni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
a dispărut imediat în zenana, iar sunetele care răzbat de acolo, chicotele, mârâitul și râsul feminin nervos, le dau servitorilor o idee asupra celor ce se petrec acolo. În camera sa de toaletă, prințul Firoz nu se poate decide între jacheta englezească cu centură și haina nemțească de vânătoare, pe care i-a dăruit-o anul trecut Margrave de Stumpfburg. O asemenea nehotărâre în privința îmbrăcăminții este un semn de stres pentru Firoz, dar se poate rezolva aruncând ambele veșminte pe fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o încântare. Shahid Khan a dublat materialul crem cu mătase galbenă și a făcut asta la jumătate din prețul pe care i l-a cerut la început, minimum din cât îi trebuie ca să trăiască o zi la vârsta sa înaintată. Jacheta este cambrată, cu două rânduri de nasturi, iar buzunarele sunt croite modern, cu vârful în jos. Pantalonii au manșete care-i acoperă bine vârfurile pantofilor de piele. Foarte mulțumit, Bobby îi plătește, iar Shakid Khan îi spune că i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lovind cenușa cu piciorul, privind clădirile înalte, șubrede, de lemn. Apoi, pleacă. Lucrurile se liniștesc. Poate că seara va trece fără incidente. Bobby se plictisește să stea la fereastră. Simte nevoia de aer, de spațiu ca să gândească, așa că îmbracă o jachetă subțire, își înnoadă o cravată la gât și iese la plimbare. Imediat ce ajunge afară, simte diferența. Lumea se zgâiește la el și o dată sau chiar de două ori, bărbații încearcă să-i blocheze calea, până când el le vorbește sau altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
puntea bine lustruită turbinele acționează elicele gigantice, ca să facă milioanele de alge emițătoare de lumină să strălucească numai pentru el, parcă pentru a-i dovedi că apa poate fi opusul negrului, dacă așa vrea. Bridgeman zâmbește și își ridică gulerul jachetei cât poate de sus, aproape peste cap, pentru a-și adăposti țigara pe care vrea s-o aprindă. Pâlniile coșurilor vor continua să pompeze fumul de cărbune spre stele, cuplurile vor continua să se plimbe pe puntea vopsită în culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
față, îngenuncheat lângă bagajul său, flancat de doi dintre locotenenții lui Fender Greene. Așază bustul lui Lenin peste grămada de haine și acte. Ar fi bine să-ți verifici lucrurile, Bridgeman, zice Porter, cel mai înalt dintre institutori, îmbrăcat cu jachetă, având o mustață după asemănarea conducătorului lor; în caz că individul ăsta ți-a șterpelit ceva. Jonathan se uită la Gertler, care ridică din umeri. — Dă-i drumul. Verifică, dacă vrei. Nu fii idiot! Gertler are ochii roșii. Se pare c-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cârnați și roșii prăjite în farfuriile unor tineri angajați într-o discuție, de fapt o comparație despre meritele de tragedian ale lui Middleton și Marlowe. Sunt îmbrăcați la fel, în pantaloni gri de flanelă, cămăși deschise la culoare, veste și jachete de tweed. Își țin picioarele încrucișate elegant. Trag cu intermitență din pipele de lemn, pe care le folosesc pentru a sublinia punctele importante ale dezbaterii. Un observator întâmplător ar avea probleme să-i deosebească. Un expert, pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Acestea sunt semnele distinctive ale Estetului. Aceste specimene nu sunt pe deplin conturate, fiind abia în primul an, dar mai târziu, unii dintre cei mai dedicați vor ajunge să se maturizeze, purtând pălării cu borul larg, pantaloni cu falduri și jachete cu o croială neobișnuită, de marcă. Statistic vorbind, măcar unul din ei va începe să folosească parfum. Dacă vor continua cu perseverență, Atleții vor ajunge să le curețe camerele și le vor scoate pantalonii cu falduri. Atletul este inamicul natural
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de femei stânjenite care încearcă să iasă din încurcătură, să plece cât mai repede. Fluieră și huiduie veselindu-se când una din ele cedează și încalecă pe bicicletă „ca un bărbat“. Foarte bine, băieți! strigă o gașcă de indivizi în jachete și pantaloni de crichet, formând un grup compact, marcați de veselia momentului, de comicul situației. Jonathan zâmbește și în timp ce face asta își dă seama că una din victime este chiar Astarte Chapel. Fata îngenunchează lângă bicicleta ei (acea bicicletă!) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de parcă ar dispărea din strada Broad în altă lume, pierdută pentru totdeauna, nemaiputând să ajungă vreodată la ea. Țintuit locului de aceste simțăminte, nici nu observă exemplarul din Fleur Du mal ( împrumutată de la Levine) care i-a căzut din buzunarul jachetei. — Ce naiba avem aici? Se întoarce la timp ca să vadă că ziua asta și așa proastă, este pe cale să devină și mai rea. În spatele lui, în capul grupului de jucători de crichet, este chiar Gerald Fender Greene. În mână, prinsă între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Imediat ce chelnerii pleacă, începe să mănânce supa de ceapă și o bucată de pește cu un sos necunoscut, foarte bun, condimentat din belșug. Mâncarea este apetisantă, dar tocmai acest fapt pare a fi esența problemei sale. În disperare, își imbracă jacheta și iese pe stradă. Vede lumini strălucitoare, dar nu și trecători. Continuă să rătăcească pe drum, iar din față îi vine un flux de mașini negre. Fațadele Hausmann ale ministerelor și sediilor de firme, sunt întrerupte de ferestrele luminate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de seară. Când își leagă cravata, Gittens vâră capul pe ușă, să-l întrebe cum se simte. Au o scurtă conversație, la sfârșitul căreia Jonathan rămâne convins că l-a judecat greșit. Este o persoană foarte decentă. Fluierând, își perie jacheta, strecurând cu grijă inelul de logodnă într-un buzunar interior. Micuța cutie pătrată îi umflă pieptul, așa c-o transferă în buzunarul din stânga. Se simte calm și proaspăt, gata pentru orice. Star îl așteaptă în holul hotelului, îmbrăcată cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cere șoferului să oprească într-un colț și-l conduce spre o intrare cu o lanternă roșie de hârtie. Trec de o perdea de mărgele, intrând într-o încăpere cu tavanul jos, întunecoasă. În spatele unei tejghele, bărbați cu coadă și jachete albe cu gulerul înalt, taie legume și le învârt în tigăi de fier. Este mult fum și zgomot. Mesele sunt înghesuite în întuneric. Este primul restaurant chinezesc pe care-l vede Jonathan și nu-i place deloc. Chiar o să mâncăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
io nevoie să-i aduc pe puțoi să-mi renoveze și mie casa. — În curând o să fie iar părăginită bine-mersi. Unul dintre tipii care stau acolo, Colin Moss ăla, alb, bărbat, unu obzeștrei, slab, lațe jegoase blond Închis, ten nasol, jachetă verde de camuflaj, blugi rupți și ghete, a fost văzut intrând și ieșind din apartamentele din Leith. Unde locuiesc Allan și Richards. Îi aranjăm noi pe puțoii ăia. O să-ntoarcem cu curu-n sus apartamentul, apoi ferma. Dacă n-o să găsim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Slujba asta Îți poate aduce satisfacții. Abia dădusem pe gât ultimul strop de cafea când Îl ginesc pe Ocky În oglinda retrovizoare, vine Înspre apartament cu o pipiță. Sunt absorbiți unul de altul. Puțoi deșănțat. Domnul Ockenden poartă ostentativ o jachetă de catifea reiată bleumarin căptușită cu blană și o pereche de blugi. Are cam unu șapteșcinci-unu șapteșapte, cu un păr blond frapant și trăsături ușor feminine. Prietena lui e o pizdoasă zveltă, cam unu șaișcinci și exact la fel de blondă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
O, tresă spun că a fost din cauza faptului că poliția oprima populația. Am asistat la asta În propria-mi comunitate și am decis că vreau și eu să particip, zâmbesc eu. Sunt sigur că portofelul lui Bladesey e În buzunarul jachetei. Când se duce la budă Îl scot afară pe furiș și iau cea mai mare parte din cele două sute de lire pe care am văzut că le-a luat mai devreme de la bancomat. Pun repede la loc portofelul. Bladesey se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
litografie după Floarea soarelui de Van Gogh, care adaugă o plăcută nuanță domestică decorului. — Nu te pot săruta, zâmbește ea, reguli. Ridică ușor din umeri spre mine, gest care mă atrage. Îmi scot echipamentul și Îmi aranjez hainele pe divan: jacheta, puloverul, cămașa, pantalonii, În timp ce ea stă pe pat. Zâmbește și se Întinde grațioasă, iar dezmierdările ei sunt de prisos Întrucât e deja tare. Îmi pune prezervativul și se lasă pe spate, iar eu mă sui pe ea și În ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
prin ea. Aș strângio puțin de țâțele alea, numa ca să-i fac o favoare personală, reține bine. Asta ar fi o chestie la care să se gândească În timp ce se masturbează! Vede unde mă uit și Își Închide ostentativ până sus jacheta. Mda, ai vrea tu, vacă ușchită. — Așa Încât ceea ce trebuie să facem e să-i aducem pentru interogatoriu pe Setterington și pe Gorman, continuă ea. — Nu cred că ar trebui să facem asta Mandy, dulceață, observ eu curtenitor, iar ea vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pe acolo. Cădem de acord să mai amestecăm hârțoagele vreo oră, apoi ne cărăm. E nemaipomenit să te plimbi prin jur cu mașina. Sunt absorbit la greu, iar străzile-s mai libere. Lennox se simte evident nasol, dârdâind Într-o jachetă necorespunzătoare din piele Întoarsă. — Te Îmbraci În funcție de vreme, ei Ray, zâmbesc eu cu Înțeles. — Alocația pentrumpuțitele de haine civilei nașpa, bombăne el. Puțoi smiorcăit. Dacă nu și-ar cheltui toți banii pe haine de designer, poatiar reuși să-și ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
vreun bulangiu În uniformă n-o să fie invitat la un chef al celor În civil, atunci Drummond ar fi fost prima care să mi se opună cu Înverșunare. Dar ultimul lucru pe care mi-l doresc e să stau În jacheta mea (nouă și neagră) de piele maro, În cămașă cadrilată și pantaloni brun-roșcat În localul de curry lângă Considine Împopoțonat cu cămașă albă, pantaloni negri de polițai și pantofi. După Întrunirea asta, n-am stare și simt o mișcare În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pe Drummond cum face un gest dezaprobator În stilul lui Toal, iar asta imediat stârnește În mine un acces de bunăvoință față de bețivii sezonieri cu jumătate de normă pe care Îi urâsem instinctiv. Scot niște batiste de hârtie din buzunarul jachetei. Întotdeauna le am la Îndemână pentru când mi-o iau la labă, căci nu știi niciodată când o să rămână fără puțoii de la aprovizionare care strâng din cur la sediu. Îi dau vreo două nenorocitului care borăște. — Ia de-aici frățâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
intrăm pe drumul pietruit care duce la fermă. Hector a auzit scrâșnetul Volvo-ului pe pietriș și a ieșit să ne Întâmpine la fel de călduros și viguros ca de obicei. E tipul clasic de fermier parazit: Îndesat, rubicond, păr alb și barbă, jachetă de tweed, catifea reiată și ghete. — Bună Bruce. — Hector. Ochii i se măresc ca două farfurioare. — Și cum să mă adresez tinerei doamne fermecătoare? — Claire, spune ea. Se aprinde și mai tare la față. — Îmi face o deosebită plăcere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
la bar. Îl recunosc, e polițai, Drylaw, cred. Îmi termin repede halba și ies din bodegă, mă urc În mașină și conduc În viteză Înapoi spre Collie. Mă gândesc tot drumul numai la cardurile care sunt În buzunarul interior al jachetei de pe scaunul din camera din față. Foarte demoralizat, noi, eu, noi (acum suntem cu toții aici) ginim o mașină parcată lângă casa noastră. Pare vag familiară. Ne gândim să ne Întoarcem În oraș, dar avem nevoie de cardurile noastre și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
chestii ca lumea. Asta. Asta. Asta. — Serg... Domnule Robertson... aud o voce lângă mine. Ea pare... are un zâmbet larg pe față. Are păr frumos și dinții ei sunt atât de albi. Poartă blugi și o helancă bej sub o jachetă de piele cu căptușeala maro. Are ochii plini de tristețe. Cine e? Sunt amețit și prostit din cauza lipsei de somn și toate vocile alea din capul meu zbiară să le dau atenție... să le recunosc... Tot ce pot spune e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și Saul îi recunoscură cu ușurință pe cei șapte din interogatoriile de mai devreme. O persoană însă din cele ce apăreau pe casetă nu fusese prezentă la interogatoriu: un bărbat brunet cu barbă, purtând o pereche de blugi și o jachetă voluminoasă. - El e, spuse Franciscovich. El e criminalul. Ausonio încuviință din cap. Pe monitor se putea vedea, în ciuda imaginii neclare, cum se semnează în registru și cum dispare grăbit în interior. - Acum îți aduci aminte de el? întrebă Sachs. - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]