2,068 matches
-
Am coborît eu, Manolita și englezul Înalt - și ni s-a spus că băieții plecaseră deja spre restaurantul de pe Grand Via. Ungurul rămĂsese să-și mai pună o dată discurile noi. Mi-era foarte foame și mîncarea de pe Gran Via era jalnică. Cei doi operatori mîncaseră deja și acum se apucaseră să repare camera stricată. Restaurantu’ Ăsta era Într-o pivniță și, ca s-ajungi la el, trebuia să treci de un șir de paznici, apoi o luai prin bucătĂrie și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fi dus tot roșul din el. — Toate-s la fel. I-am spus un „SÎnt la fel pe dracu’“ În spaniolă și ne aduse o sticlă de Château Mouton-Rothschild din 1906, care era pe-atît de bun pe cît fusese de jalnică sticla dinainte. — O, Doamne, da’ știu că Ăsta-i vin, nu glumă, spuse Al. Ce i-ai zis de l-ai făcut să ni-l aducă tocmai pe Ăsta? — Nimic. Am avut pur și simplu noroc. Cele mai multe din vinurile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
umeri, încercând să-mi sugereze că nu știe ce se întâmplă. Într-un fel mă bucur. În mod normal, s-ar observa că sunt deprimată, însă recentul conflict dintre șefi le distrage atenția. Nimeni nu va observa în ce stare jalnică mă aflu și voi fi scutită de întrebări inutile. Toți vor presupune că sunt indispusă de relațiile tensionate dintre frați. Nu mai suport, zice Davey în pauza de prânz. N-au ajuns niciodată așa de departe! De ce crezi că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
povestesc. În al doilea rând, nu-mi place de el. Mă rog, nu cine știe cât. E doar un bun ascultător, cineva care a trecut prin asta, care a mai ajutat o mulțime de oameni până acum și căruia povestea mea, deși jalnică, n-o să i se pară câtuși de puțin neobișnuită. E ca și cum aș vorbi cu un psiholog. Doar că e gratis. Sunt așa de prinsă de propriul meu discurs, că nu îmi dau seama când ajungem în dreptul grădinii zoologice. Se aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mulțumire, de glorie, de eliberare de toată porcăria asta; însă mă simțeam oribil de nefericită. Încă mai încerc să creez reveria perfectă, care să mă liniștească, însă nu reușesc niciodată. Cred că voiam scene violente pentru că toate dorințele mele erau jalnice. Toate se traduceau prin imaginea lui care mă aștepta cu un buchet mare de flori să ies de la serviciu, își cerea scuze, greșise enorm și nu putea să trăiască fără mine. Eu mă prefăceam că nu-l cred, ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
că m-am lipit de Daisy. Ne strângem în brațe reciproc, în timp ce Finn iese valvârtej din bucătărie și un plesnet macabru se aude, probabil din camera de alături. Dintr-odată, mă simt inundată de un val de milă pentru victimele jalnice din filmele cu criminali în serie, pentru victimele care abia au timp să țipe și să se zbată, în timp ce ucigașul cu cagulă pe față se apropie de ele cu un satâr în mână. Aproape că e mai sigur să stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
vulnerabile. Are dreptate, este mult mai ușor să te întinzi pe iarbă decât să stai, cocoșat, pe scaunele acelea mici de fier. — Știu că lucrăm împreună, începe Finn. —Eu lucrez pentru tine, îl corectez eu. Vocea mea e leșinată și jalnică. Nu-mi place. —... și suntem prieteni și mergem împreună la întâlnirile cu grupul, și tu tocmai te-ai despărțit de tipul ăla, iar eu încă mai am o chestie sau două de pus la punct în toată treaba asta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
limbii române de pe firmele supermarketurilor. La început, știindu-l deputat al puterii, lumea îl huidui. Încetul cu încetul, însă, parlamentarul reuși să se facă ascultat. Știu că nu aveți salarii decente, sunt de acord că învățământul e într-o stare jalnică (așa e! de-abia ne putem plăti cheltuielile la bloc!). Știu care vă sunt problemele, pentru că și eu sunt cadru didactic! (fluierături frățești, admirative). Să nu credeți că eu mă descurc mai bine decât dumneavoastră, țipă vorbitorul cu chip osos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Îl dureau și pectoralii. Ce să fie oare? Auzise că erau și cazuri de bărbați care făceau noduli în zona pieptului. Nu doar prostata era sperietoarea celor care fumau prea mult. L XLVII Il aduseseră de la spital într-o stare jalnică, dar cu moralul solid. Slăbise mult, însă era tot arătos și cu barba tot albă. La puțin timp sosi și Cornel, taică-meu. Se sărutară și, după câteva impresii schimbate, se auzi un ciocănit în ușa de la intrare. Pătrunse un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Cotroceni se acoperise de o crustă groasă, albăstrie, care a plesnit în cele din urmă. Am jupuit-o ca pe o carapace elastică. Mă duceam regulat la sala de forță de la Drept, încercam să plutesc. Apoi scrisorile Sabinei au devenit jalnice - mă implora să mă duc la ea. Destul de agasat, am luat drumul Buzăului prin februarie. Mi s-a părut cel mai urât, mai insipid oraș din lume: blocuri jerpelite, case tupilate între magazii de lemne putrede, oameni cenușii cu priviri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
îi plăceau parfumurile, murmură Sabina-Cosmin. Pe ușa rămasă deschisă se buluciră cei doi infirmieri vânjoși, care rataseră intercepția nepoftitului. - Unde-i, Șefu’? Că noi nu-l văzurăm! Doctorul le făcu semn cu dosul palmei să dispară. - Cea mai mare victorie - jalnică victorie - au fost injecțiile intravenoase cu nicotină. Ele te-au făcut dependentă de LM-urile alea puturoase. - De ce mi te adresezi ca unei femei? îl întrebă făptura desfigurată, încercând să scape din brațele fotoliului. - Pentru că transformarea ta e doar temporară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o dor picioarele. S-a așezat lângă o tufă pe marginea drumului să se mai odihnească. Lihnită de foame, bătută, obosită cum era și-a scos săndăluțele din picioare să le scuture de țărâna care intrase în timp ce mersese. În starea jalnică în care se afla, se simțea a nimănui și lacrimile-i curgeau șiroaie pe obraz. Nici n-a observat că pe drum venea o căruță cu țigani. De departe țiganii au observat fata și apropiinduse își dau seama că ceva
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
se hotărăște rapid să treacă în defensivă și să arunce cu ceva. Negăsind nimic la-ndemână, acesta bagă caraba în buzunar, încarcă o provizie substanțială de anafură și țintește mașinal primejdia. De-abia atinsă, Coco sloboade un răcnet gâlgâit și jalnic, disproporționat, un schelălăit de hienă sau de civetă rănită de moarte și se retrage pas cu pas, în spatele mizanscenei, în penumbră. Unde dispare, la un moment dat, ca și cum n-ar fi fost! Concomitent, din străfundul șandramalei izbucnesc miorlăituri, mârâituri, cârâituri
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
neaoșă, dâmbovițeană. Descărcată și ea gratuit, de pe net! Pe Avocat îl podidi a mia oară râsul, la vederea numelui pompos al stabilimentului (nume devoalat cu ostentație, de firma-reclamă luminiscentă) și care nu se potrivea, câtuși de puțin, nici cu aspectul jalnic, prost întreținut și zmângălit în fel și chip, pe ziduri și chiar și pe geamurile în care se etalau lumânări de stearină, flori imortele și coroane funerare simple; nici cu tovărășia restului caselor, la fel sau poate chiar și mai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
din cer să fie, și nu mă las până nu-i plătesc cu vârf și îndesat! făcu Petre potrivindu-și hainele ce i se cocoloșiseră în vălmășeală. Tocmai când se mai potoli vrajba sosi și Pavel Tunsu cu o mutră jalnică, de parc-ar fi venit de la un mort. În jurul lui, țăranii se îngrămădiră cu nouă curiozitate, ca și când din gura lui ar fi așteptat cuvântul de mântuire. Cârciumarul, ca să dreagă vorbele de adineaori, rupse gheața din prag: ― Da ce-i, Pavele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și flămând. Văzîndu-l, fu cuprins de o furie prostească, parcă odihna câinelui I-ar fi sfidat. Îi trânti brusc un picior, rostogolindu-1 la câțiva pași: ― Mai du-te dracului și tu, nu-mi sta-n picioare! Câinele chelălăi prelung și jalnic. Chelălăiala îi făcea bine lui Ignat, ca o mângâiere. Murmură răcorit într-un târziu, reluîndu-și meremetiseala: ― Fire-ai al dracului să fii! ― Alo!... Alo!... Da, da, postul Amara!... Aici șeful postului, plutonier Boiangiu!... Poftim?... Tu ești, Popescule? Bată-te, nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de la judecătorul supleant de un costum de haine nemțești pe care însă Isbășescu, spre a-și păstra cât mai mult aureola de martir, nu le-a îmbrăcat decât azi-dimineață. ― Povestea mea e mai lungă, coane Grigoriță! zise contabilul cu glas jalnic potrivit împrejurării. Dacă vreți să mă ascultați, ar fi mai bine să vă osteniți până la gazda mea, la primarul târgului, că suntem aproape, să vă spun toate din fir în păr!... O, Doamne! Prin câte am trecut și ce-am
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a inspecta tuburile cu un ochi sceptic. Ash sosi ultimul, având de parcurs o distanță mai mare. ― Vom încerca să forțăm vietatea să ne urmeze cu asta? Exclamă Lambert îndreptând un deget spre tuburi. (Din glasul ei răzbătea clar părerea jalnică pe care o avea despre aceste arme rudimentare.) ― Mai întâi să vedem de ce sunt în stare, zise Dallas. Fiecare să ia câte unul. Unul câte unul, primiră arma pe care le-o întindea Brett. Fiecare tub, de un metru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
se disipeze înainte de a vedea de aproape rezultatele atacului lor. Cu toată așteptarea lor, căldura degajată de metalul în fuziune era atât de intensă încât intrară încet, atenți să nu dea peste vreo fisură sfârâitoare. Frigoriferele erau într-o stare jalnică. Ceea ce începuse monstrul, aruncătorul de flăcări desăvârșise. Pereții sălii erau tapisați cu dâre negre, mărturii ale energiei ultraconcentrate a armei. Duhoarea alimentelor artificiale amestecată cu cea a cutiilor de amblaj carbonizate era insuportabilă în această atmosferă stătută. În ciuda ravagiilor provocate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
un respect invers proporțional cu numărul de ani”. Concluzia sa era categorică : „trecem printr-o fază de neseriozitate culturală umoristică”. „Mucoșii” erau Comarnescu, Eliade, Noica & compania. La rîndul lor, aceștia afirmă, prin pana lui Polihroniade, că „trăim o epocă de jalnic ruralism cultural în care suprema țintă creatoare este reproducerea credincioasă a balegii străbune”. Eugen Ionescu este la fel de categoric, revoltîndu-se împotriva acestei culturi a predecesorilor, „caracterizată printr-o uimitoare confuzie de planuri, printr-o unică lipsă de simț critic”. „Expirații” sînt
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
subtext în toată această poveste. Primul lucru care îți sare în ochi este faptul că această pasiune pentru recorduri este de natură să compenseze, parcă, efectele depresive ale topurilor în care România și românii se află în poziții - și postúri - jalnice. Măcar la ceva să fim și noi primii !... Și atunci sîntem primii la ce ne pricepem mai bine : la mîncare. Dar și aici mai e ceva interesant. Există extrem de multe recorduri Guinness Book legate de mîncare, dar majoritatea sînt la
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mai bogate ca oricînd. Iar iubi torii le pot cumpăra oricînd doresc, dintr-un maga zin specializat sau dintr-o pensiune agroturis tică la timp de Crăciun : asta se cheamă marketingul tradițiilor. E trist, e jalnic, e o „făcătură” ? De ce ? Jalnică e doar ipocrizia care pretinde „autenticul”, care cere să fie mințită frumos, care nu cumpără decît ceva „cu adevărat tradițional”. Un „meșter popular” reputat pentru scoarțele sale oltenești povestea unor colegi că a preluat niște modele geometrice de pe un poncho
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de-a face cu ideile), chiar și cînd sînt între prieteni și/sau oameni cu adevărat culți, îmi dau tot mai mult impresia unei prime nopți de dragoste a unui adolescent, care începe totdeauna năvalnic și se termină de regulă jalnic. Nu (neapă rat) de vreo incapacitate este deci vorba, ci mai degrabă despre „modul de utilizare”. Din acest punct de vedere, am senzația că am devenit o țară de trupeți scoși pentru prima dată la bordelul vieții publice. Hămesiți, se
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
poporului la care s-a renunțat peste tot de multă vreme, și să avem în vedere „faptele sociale” care, de la Durkheim încoace, nu pot fi explicate decît prin alte fapte sociale ; și, mai presus de toate, să renunțăm la narcisismul jalnic cu care ne uităm în oglinda Occidentului și constatăm, iar și iar, că sîntem altfel. Căci cîtă vreme ne vom întreba doar de ce sîntem altfel, nu vom putea ști cine sîntem de fel. Evident, Lucian Boia are cheia de lectură
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
care păreau mulțumiți de viața lor măruntă. Cum mă simțeam universal, gata să devin eu însumi cosmosul ,cum începeam să nu mai pot îndura fizic acest mod de viață; încet încet, nu mă mai simțeam un geniu, ci un eșuat jalnic. Schimbarea asta se producea sub presiunea singurătății. Altădată eram chiar bucuros să fiu lăsat în pace, să stau închis în casă cu săptămânile, să citesc până nu mai vedeam, înjuram în gând când trebuia să răspund la telefon; în primii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]