KorAP: Find »[drukola/base=japonez & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...44 45 46 ...155 >

3,852 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

asta? Era ca și când aș fi privit în mintea de neînțeles a unui străin. Nu pentru că japonezii ar fi mai înclinați spre credință sau ar putea înțelege mai bine adevărul decât alte popoare din țările Orientului. Ci poate pentru că, dimpotrivă, deși japonezii au o curiozitate și o putere de înțelegere nemaiîntâlnite la alte neamuri, nu există popor pe lume care să tăgăduiască mai tare tot ce nu aduce folos pe lumea asta. Pentru o vreme se prefac că ascultă cuvântul Domnului, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
vreme se prefac că ascultă cuvântul Domnului, dar numai pentru că își doresc nu învățătura creștină, ci lucruri care să le fie de folos în război sau care să le aducă bogăție. De câte ori n-am gustat eu desperarea în Japonia! Simțul japonezilor pentru câștigul lumesc este cât se poate de ascuțit, dar de veșnicie nu se arată interesați nici cât negru sub unghie. Cu toate acestea, Japonia și japonezii îmi trezesc cu atât mai mult dorința de propovăduire. Socotesc că e de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
să le aducă bogăție. De câte ori n-am gustat eu desperarea în Japonia! Simțul japonezilor pentru câștigul lumesc este cât se poate de ascuțit, dar de veșnicie nu se arată interesați nici cât negru sub unghie. Cu toate acestea, Japonia și japonezii îmi trezesc cu atât mai mult dorința de propovăduire. Socotesc că e de datoria mea să mă întorc în Japonia, pentru că vreau să înving una câte una toate piedicile din această țară, ca și cum aș îmblânzi o fiară îndărătnică. Prin vine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
meu pentru mântuirea Japoniei!” În timpul nopții, starea celor doi răniți s-a înrăutățit și mai mult. În sfârșit, jumătate din cabina cea mare a fost golită de apă și a devenit cât de cât bună de locuit, așa că jumătate din japonezii care dormeau pe culoarul de la etajul din mijloc s-au întors acolo. Pe cei doi însă nu-i putem mișca. După prânz, negustorul Yahei a murit. Ca și cum l-ar fi urmat, Seihachi, însoțitorul lui Hasekura, și-a dat și el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
pe culoarul de la etajul din mijloc s-au întors acolo. Pe cei doi însă nu-i putem mișca. După prânz, negustorul Yahei a murit. Ca și cum l-ar fi urmat, Seihachi, însoțitorul lui Hasekura, și-a dat și el ultima suflare. Japonezii s-au adunat în jurul celor doi înainte ca aceștia să-și dea sfârșitul, le-au recitat din sutrele budiste și le-au șoptit la ureche despre gokuraku, sau ceea ce numim noi Rai. Așa e obiceiul lor. Confrații lui Seihachi erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
recitând întruna din sutrele budiste. Acest om, cel mai puțin semeț dintre toți solii, pare un stăpân blând față de supușii săi. Potrivit ordinelor căpitanului, cele două corpuri aveau să fie aruncate în apă. La fel ca în ziua cu pedeapsa, japonezii s-au adunat cu toții pe punte, iar marinarii spanioli s-au aliniat și ei. În după-amiaza aceea marea era lină, aproape posomorâtă. În mod obișnuit, căpitanul sau preotul vasului spune o rugăciune, dar pentru că nici unul dintre japonezii de la bord nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ziua cu pedeapsa, japonezii s-au adunat cu toții pe punte, iar marinarii spanioli s-au aliniat și ei. În după-amiaza aceea marea era lină, aproape posomorâtă. În mod obișnuit, căpitanul sau preotul vasului spune o rugăciune, dar pentru că nici unul dintre japonezii de la bord nu e creștin, și eu, și Montaño i-am lăsat pe ei să îndeplinească ritualul. Unul dintre negustori avea, pesemne, cunoștințe despre budism. A recitat ceva dintr-o sutră, o incantație de neînțeles pentru mine, ceilalți l-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
parcă în aur. Eu, îngăimă Yozō, aș vrea să ascult povestea credinței creștine. Uimit, m-am uitat bine la chipul lui. Astăzi corabia noastră a trecut în sfârșit de jumătatea drumului. CAPITOLUL IV Corabia devastată părea un vas naufragiat, iar japonezii erau obosiți. Apa nu mai ajungea și din cauza lipsei de legume, unii se îmbolnăviseră de scorbut. După șaizeci de zile de călătorie, două păsări ce păreau a fi becațe au venit în zbor și au poposit pe catarg. Marinarii spanioli

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ancorat departe în larg. Cinci marinari spanioli și cinci mateloți japonezi s-au urcat într-o barcă și au plecat să reînnoiască proviziile de apă și de hrană. Zicând că e primejdios, căpitanul Montaño n-a mai îngăduit nici unui alt japonez să coboare pe țărm. A doua zi, vasul porni din nou spre miazăzi. Cu noi provizii de apă și de legume, toți cei de la bordul vasului se înzdrăveniră de parcă ar fi reînviat. Puteau să se bucure de călătoria lor pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
liniștită, așa cum nu o mai făcuseră de mult. În dimineața celei de-a zecea zile de când trecuseră de capul Mendocino, au zărit în depărtare linia unui țărm împădurit. Era prima fâșie de pământ din Nueva España pe care o vedeau japonezii. Cei adunați pe punte au chiuit, iar printre ei au fost până și unii care au vărsat lacrimi. Cu toate că nu trecuseră decât aproape două luni și jumătate de la plecarea din Japonia, erau copleșiți de sentimentul că deja călătoriseră o veșnicie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
în zbor. Corabia ocoli încet insula și în spatele ei apăru un promontoriu năpădit de măslini deși. Acapulco! răsună sub catarg o voce înnebunită de bucurie. Un marinar spaniol urcat pe catarg arăta înspre golf. În clipa aceea și spaniolii, și japonezii adunați pe punte scoaseră strigăte de bucurie. Speriați de urletele lor, stolurile de pescăruși se înălțară în văzduh. Solii se uitau cu luare aminte la golf și la promontoriul dimprejur. Era primul port străin pe care-l vedeau în viața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
a dobândi permisiunea de debarcare. Până la întoarcerea lor, oamenii de la bord rămaseră duși pe gânduri uitându-se la priveliștea învăluită într-o arșiță chinuitoare. Soarele dogorea cu putere peste golf și peste plajă. Liniștea aceea adâncă îi îngrijora grozav pe japonezi. Ceva le spunea că nu erau bineveniți în acele locuri. Cei trei rămaseră pe plajă un răstimp îndelungat. Alți doi marinari se urcară într-o barcă și plecară să vadă ce se petrecea. Soarele ardea nemilos puntea, așa că japonezii nerăbdători

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
pe japonezi. Ceva le spunea că nu erau bineveniți în acele locuri. Cei trei rămaseră pe plajă un răstimp îndelungat. Alți doi marinari se urcară într-o barcă și plecară să vadă ce se petrecea. Soarele ardea nemilos puntea, așa că japonezii nerăbdători coborâră din nou în cală. După aproape trei ore, veni vestea că numai marinarii spanioli aveau voie să pășească pe mal. Comandantul fortăreței Acapulco nu era împuternicit să îngăduie unui vas japonez ivit pe neașteptate să acosteze, dar trimisese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
deopotrivă ajunseseră încetul că încetul să creadă că o dată ajunși în această țară totul avea să fie pregătit pentru ei, că aveau să fie primiți cu bucurie și că toate aveau să meargă ca pe roate. Nu înțelegeau de ce numai japonezii trebuiau să rămână pe vas. Pe înserat, după apusul soarelui arzător, când în sfârșit o briză firavă sufla peste punte și un stol de păsărele zbura pe deasupra, cei trei se întoarseră. Din partea japonezilor, solii se duseră la Velasco să afle

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ca pe roate. Nu înțelegeau de ce numai japonezii trebuiau să rămână pe vas. Pe înserat, după apusul soarelui arzător, când în sfârșit o briză firavă sufla peste punte și un stol de păsărele zbura pe deasupra, cei trei se întoarseră. Din partea japonezilor, solii se duseră la Velasco să afle lămuriri. Nu aveți de ce să vă îngrijorați, spuse Velasco abordând zâmbetul lui obișnuit. Avea, de asemenea, obiceiul să spună adesea aceste cuvinte. Nu încape îndoială că mâine veți coborî cu toții la țărm. Tanaka

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
poruncit ca după ce vom ajunge în Nueva España să vă supuneți întru totul la îndrumările mele. A doua zi spaniolii coborâră la țărm. Abia după prânz comandantul fortăreței trimise bărci cu vâslași băștinași, indieni, ca să-i aducă la mal pe japonezi și să care încărcătura vasului. Pe plajă se înșiruiau gărzile înarmate ale fortăreței privind cu teamă la solii și la negustorii cu înfățișare ciudată care coborau pe mal unul după altul. Cei patru soli însoțiți de căpitan, de secund și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
lui stânjenită samuraiul înțelese limpede că nu erau deloc întâmpinați cu brațele deschise. După ce au isprăvit saluturile, au fost invitați la cină. În sala de mese îi așteptau deja soția comandantului și câțiva căpitani. Toți îi măsurau cu privirea pe japonezii însoțiți de Velasco și de căpitanul vasului ca pe niște jivine ciudate și apoi se uitau pe furiș unii la alții. Hotărât să nu se facă de rușine în fața acestor oameni, Tanaka Tarozaemon își îndreptă umerii ca și cum ar fi fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
mai departe de discuția lor, timp în care cei patru care nu înțelegeau limba au fost lăsați stingheri de-o parte. Se întoarseră pe corabie istoviți. În Acapulco nu se găseau nici hanuri, nici mănăstiri care să-i găzduiască pe japonezi, așa că negustorii care coborâseră la țărm se întorseseră și ei în cabina cea mare. Solii nu erau în toane bune, căci le fusese rănită mândria. Rozele dogorâte ale amurgului pătrundeau prin hublou, iar cabina era încinsă. Cum intrară în cabină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
el aceeași neliniște. Știa că mai marele fortăreței nu avea dreptul să primească scrisorile Stăpânului și să încuviințeze negoțul cu negustorii japonezi, dar după atmosfera acelei după-amieze își dădea limpede seama că Nueva España nu se bucura defel că ei, japonezii, traversaseră oceanul. Așa stând lucrurile, se prea poate ca și în capitala Mexico, unde se afla guvernatorul, să aibă parte de aceeași primire. Poate că spaniolii le vor arunca scrisorile Stăpânului în față, iar negustorii vor fi nevoiți să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
câmp sălbatic pe care creșteau cactuși uriași. Se vedeau și niște case țărănești sărăcăcioase, făcute din pământ, cu acoperișuri de frunze și surcele. Erau casele băștinașilor indieni. Un băiat mai mult gol văzu convoiul și se ascunse repede în casă. Japonezii rămaseră uimiți de cele câteva animale negre cu păr lung pe care le mâna băiatul. Asemenea animale le erau necunoscute, după cum necunoscuți le erau și cactușii. Munții de granit păreau să nu se mai sfârșească. Soarele dogorea întruna. Legănat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
nu există clacă, după cum nu există nici cătănie. Padres trec adesea prin sat și, pe lângă cuvântul Domnului, îi învață felurite alte lucruri: să crească vitele și caii, să țeasă la război sau să vorbească spaniola. Velasco își roti privirea asupra japonezilor ca să le cerceteze reacția. Un astfel de sat se număra printre lucrurile pe care voia să le arate japonezilor în Nueva España pentru că se gândea să ridice cândva și în Japonia un sat fără clacă la senior și fără cătănie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
felurite alte lucruri: să crească vitele și caii, să țeasă la război sau să vorbească spaniola. Velasco își roti privirea asupra japonezilor ca să le cerceteze reacția. Un astfel de sat se număra printre lucrurile pe care voia să le arate japonezilor în Nueva España pentru că se gândea să ridice cândva și în Japonia un sat fără clacă la senior și fără cătănie, unde oamenii să trăiască după învățătura Domnului în muncă și sărăcie curată. Însă negustorii osteniți după drum, căci mergeau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
alb cu ochi lipsiți de interes și de curiozitate. Când în cele din urmă intrară în sat, niște săteni cu părul împletit și cu cozile până la umeri stăteau înfricoșați la marginea potecii de piatră și îi măsurau cu privirea pe japonezii care le invadaseră satul. Niște câini lătrară și o turmă de capre de munte se împrăștiară behăind care încotro. În vreme ce japonezii beau apă și se ștergeau de sudoare la fântâna de la răspântie, Velasco aduse un bătrân și îl prezentă: L-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
împletit și cu cozile până la umeri stăteau înfricoșați la marginea potecii de piatră și îi măsurau cu privirea pe japonezii care le invadaseră satul. Niște câini lătrară și o turmă de capre de munte se împrăștiară behăind care încotro. În vreme ce japonezii beau apă și se ștergeau de sudoare la fântâna de la răspântie, Velasco aduse un bătrân și îl prezentă: L-am adus cu mine pe mai marele satului. Velasco îl luă pe bătrân de după umeri și îl împinse în fața japonezilor. Spre deosebire de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
În vreme ce japonezii beau apă și se ștergeau de sudoare la fântâna de la răspântie, Velasco aduse un bătrân și îl prezentă: L-am adus cu mine pe mai marele satului. Velasco îl luă pe bătrân de după umeri și îl împinse în fața japonezilor. Spre deosebire de ceilalți săteni, acesta purta o pălărie de paie cu boruri largi și stătea țeapăn ca un copil emoționat. Velasco îl întrebă ca pe un copil pe care îl asculta la catehism: Toți care trăiesc aici sunt credincioși creștini? Si

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]