2,192 matches
-
măi zăbovește puțin, ești tu, mereu revii, când nu m-aștept, când vreau să vii, să fi aici, cu mine, cu tot ce e încremenit, cu timp oprit ce-anunță un sfârșit, în sufletul meu trist, ce arde, ca un jar mocnit. Timpul, eu l-am oprit, amintirile-ți să le păstrez, pornindu-l pentru ... doar câteva clipe, să te revăd, să te cuprind, să te iubesc, să nu te uit. Austria, decembrie 2015 Sursă foto - Pinterest Referință Bibliografica: Să nu
SĂ NU TE UIT de COSTI POP în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381414_a_382743]
-
va fi robit sub tei. Mirosul verii, al tinereții tale Cu ape liniștite în oglinzi, În suflet mi-ar croi o nouă cale, Când brațele spre mine le întinzi. Dar nu ești tu... e doar închipuirea, Cu ochii mei de jar aprind un foc, Ce n-am avut, ce nu mi-a dat iubirea, Nici soarta mea de fum, fără noroc. Referință Bibliografică: Eu clipa aceasta aș vrea să rămână / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2105, Anul VI
EU CLIPA ACEASTA AŞ VREA SĂ RĂMÂNĂ de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381534_a_382863]
-
nu este rea deloc. Ca orice creator de poezie, Nicolaie Dincă uzitează de o paletă largă a figurilor de stil. O face într-un mod natural, curgător, reușind un ansamblu imagistic desăvârșit, bucurându-și cititorul prin epitete ca: „foc viu”, „jarul mut”, „coapsele-andaluze” și, de remarcat ca special prin frumusețea-i desăvârșită - „degetele oarbe”, apoi, „lame-arzătoare”, „lumină vie”, „patimi fierbinți” „smaralde întunecate”, ș.a.m.d.. Comparații: „Pe sufletu-i plăpând și cald, ca fumul.” (Sfaturi ), „Și mă arde o teamă - hâdă
LA BRAȚ CU IUBIREA PRIN LUME de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381475_a_382804]
-
Publicat în: Ediția nr. 2165 din 04 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului AURUL DIN RAI Fluturi-frunze trimite arzând iar pădurea Se-aprinde și versul adus de pasărea nopții. Poetu-i lunatic. Își caută veșnic menirea În toamna plăpândă, topindu-se-n jarul sorții. Își roagă cocorii, când trec peste grelele crengi Să-amintească de muguri, iscați în miezul de mai Septembrie-i greu, cântaru-i cu roadele verii întregi Doar toamna va pierde din aurul trimis iar din rai. Septembrie, 2016, Parcul Herăstrău Referință
ELISABETA IOSIF AURUL DIN RAI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380910_a_382239]
-
de la vârsta fragedă pe care o aveam m-am deprins ca să învăț cum se aprinde un foc, cum se mulge o vită ori o oaie, cum să coc ouăle de găină în spuza fierbinte a focului, cum se coace la jar știuletele de porumb ori dovleacul și multe, multe altele despre care noua mea gașcă nici nu auziseră. Ce știau ei despre fructele de cătină, despre porumbe, despre frăguțe și celelalte fructe de pădure ori nucile verzi care ne colorau buzele
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]
-
unchiul meu acompaniindu-se la mandolină și interpretându-ne cântece din prizonierat iar uneori, îmi amintesc cum i se punea câte un nod în gât și nu mai putea rosti nici un cuvânt însă în bezna din jur îi zăream numai jarul țigării din care sorbea fumul cu năduf. O singură dată ne-a povestit câte ceva din câte a pătimit deoarece, fiind luat prizonier la Codul Donului a refuzat ca să revină în Țară cu Divizia Tudor Vladimirescu și asemenea tatălui meu, să
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]
-
un pic de pe la fiecare vacă astfel încât să nu ne descopere nimeni mișelia. Când reveneam la bucătărie mămăliga era aproape gata așa că, tăiam dovlecii și o parte din miez îl puneam în lapte iar bucățile cele mai mari le așezam pe jar la copt, împreună cu știuleții de porumb alături de ouăle care erau deja ascunse în spuza fierbinte. Din când în când mai exploda câte un ou însă masa era pe cinste. După ce ne ghiftuiam bine, câțiva mai vioi dădeam o raită pe la
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]
-
spus realității voastre, aceștia sunt acum în preajma atotputernicului Iupiter și a celorlalți zei. În viziunea învățăturii noastre însă, sufletele celor morți merg toate în Șeol, un loc al umbrelor aflat pe meleagurile cele mai de jos ale pământului unde arde jarul cel nestins și unde vom ajunge mai curând sau mai târziu toți. Totuși, credința noastră spune că cei drepți se vor bucura de vederea feței lui Dumnezeu, ceea ce este de ajuns pentru acele suflete. Iar ca o consolare avem sărbătoarea
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380854_a_382183]
-
așa cum o iubești și tu pe Ramona, soția ta. Poate ne vom căsători într-un viitor apropiat, așa că tu nu mai ai nici un loc în viața sau inima mea. - Deci așa procedezi tu? - Cum, Viorel? Cum procedez? - Pui omul pe jar, îl amăgești că ești îndrăgostită de el, îl prinzi în mrejele tale și apoi îl abandonezi ca pe un nimic? - Te înșeli. Eu nu am spus niciodată că m-am îndrăgostit de tine, ci doar că îmi placi ca bărbat
CAP. XV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374243_a_375572]
-
îngroapă și destinul și menirea. A nins cu fulgi de lacrimi peste noi, Și peste dorurile tale arzătoare, Uita-vei și de mine, uita-vei de noi doi, Găsind altă poveste nouă, călătoare. A nins la gura toamnei fulgi de jar, Arzând prin ruginiu și-a ta privire, În care am ars și eu în flăcări, dar... Îți voi rămâne în cenușă... amintire. Referință Bibliografică: A NINS ÎN TOAMNA / Angela Mihai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2180, Anul VI, 19
A NINS ÎN TOAMNA de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374346_a_375675]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > DOINA MACULUI Autor: Marioara Vișan Publicat în: Ediția nr. 2341 din 29 mai 2017 Toate Articolele Autorului Cu petale de maci plouă din înaltul dorului boabele de rouă jarul cerului ard zile lumină câmp de epopee în aer doar smirnă și cântec de dee macii cad în noapte colorând în vis picături de șoapte de un roșu stins. jar în frenezia macului aprins transformă solia dor de necuprins zori
DOINA MACULUI de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2341 din 29 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374461_a_375790]
-
petale de maci plouă din înaltul dorului boabele de rouă jarul cerului ard zile lumină câmp de epopee în aer doar smirnă și cântec de dee macii cad în noapte colorând în vis picături de șoapte de un roșu stins. jar în frenezia macului aprins transformă solia dor de necuprins zori de veșnicie pe-altar de cuvânt vers de poezie al macului cânt. Referință Bibliografică: Doina macului / Marioara Vișan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2341, Anul VII, 29 mai 2017
DOINA MACULUI de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2341 din 29 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374461_a_375790]
-
lacrimile, și dorul de iubire curată, să găsești doar umbra. nu. nu am dormit. mi-am ascultat umbra în ultimul concert păstrat ca epilog sublim fețelor lungi, cenușii, cu ochii fără clipiri. oare... nu. nu am dormit. doar am răscolit jarul cuvintelor tale. în palme simțeam simbolurile cum dansează alert în pașii rostogoliți printre crucile adormite. aveau capetele adumbrite de copacii cimitirelor în care, poeții își aruncă trupul, într-un ultim asalt către niciunde. nu. nu dorm. doar prind în pumni
NU. NU AM DORMIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374518_a_375847]
-
Autorului Suavă ești Cu sânii, potire de crin, Pe care atâția bărbați îi admiră, Iar mie...ca pictor, O adâncă iubire-mi inspiră. Sub umbrele blândului asfințit, Ești mândră și ciudată, Ți-e inima arzândă, Și trupul ți-e de jar. Rob pe vecie, ursit făpturii tale, Mă-nchin Ca-ntr-un templu Și-mi plec privirea În fața ochilor tăi limpezi, Plini de dorinți eterne. Referință Bibliografică: DE ZIUA FEMEII / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 427, Anul II
DE ZIUA FEMEII de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374554_a_375883]
-
de unde stăm pe axe, Savanții le-au spus simplu: sunt unghiuri-paralaxe Care-i ajută-n calcul să afle dintr-o dungă Distanța pân' la care nicicând nu pot s-ajungă.... EU SUNT BOLIDUL Eu sunt bolid în flăcări peste zboruri, Jar simultan etern și pieritor, Eu sunt străluminarea-n meteoruri - Pot și în foc, ș-n ger să vă-nfășor... Cu suflet grav, detest umila slavă, Mulți nu vor ști vreodată cine sânt, Forțat, băui din cupa cu otravă, Dar iată
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
trup, Pâna la coapsa din văzduh Și ne-mbrățișam până la rodul crud din amurg, Unde susurul apei răcorea oglindirea ochilor stea, Fără a mai ține cont de limita mea. Răscoleam sentimentele așa cum fugeau iepele, În Pădurea Neagră, printre spinii de jar unde ielele, Transformau dansul haotic din iubire în venin, Până la sceptrul divin. CARTEA VIEȚII Dacă inima din tine acum bate, Pentru cea mai minunată carte, Învață prin a vieții încercări a străbate, Doar crede si vei câștiga a ta dreptate
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
rânduri simple, se rătăcesc iluzii. Răsună peste zvonuri promisiuni solemne Iar certitudini blânde se-aprind peste confuzii. Iubirea-si cântă imnul, cu glasul nemuririi. Pe palmă timpului se scriu poveștile nespuse, Culori din curcubee nuanțe dau privirii, Sărutul tatuează cu jar, buze supuse. Referință Bibliografica: Povești nespuse / Corina Negrea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1994, Anul VI, 16 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Corina Negrea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
POVESTI NESPUSE de CORINA NEGREA în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373301_a_374630]
-
ce stă de veghe lângă prunci pune balsam pe fiecare rană, și vindecă dureri adânci... că fericirea e-o dragostea eternă, ce stă unită într-un inelar cu revărsări de lave în suflet-- cu fluturii ce-ți trimit fiori și jar... acuma știu ce-nseamnă fericirea, ea și-a făcut culcuș în mine când a cioplit adânc cu dalta, și mi-a deschis priviri senine... Referință Bibliografică: FERICIREA / Mariana Petrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1994, Anul VI, 16 iunie
FERICIREA de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373314_a_374643]
-
iască, Fără lacomele flacări, Ca atâtea mame-n jale Între voi să odihnească. Și, din amintirea veche, Voi, ce spargeți stânca-n două, Puri, suavi fără pereche, Sărutați la ceas de brumă, Sărutați la ceas de rouă, Viețile ce-n jar se curmă Și-mbrăcați-le-amintirea În veșmântul Nemurirea! CĂUTÂND O NUANȚĂ Ochii mei, Obosiți de atâta gri, Caută un temei De a visa în roz. Și-adună hergheliile verzi Pierdute prin mlaștini, Prin cântec de flaut, Necunoscut străvechilor băștinași. Întorc pe toate
VERSURI (2) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373395_a_374724]
-
2270 din 19 martie 2017 Toate Articolele Autorului Eugen Dorcescu Ioanitul Mirelei-Ioana Bătrânul Cavaler se-ntoarce-acasă, Frumos și pur, la fel ca la-nceput. Nici urmă n-a rămas din lănci și scut. Din strigătul de luptă - o grimasă. Luna de jar și soarele de fier, Ritmând, îi luminează Infinitul. Mustesc de vid și zorii, și-asfințitul, În vidul greu dintre pământ și cer. Așa se pierde el, spre Împăratul Pe care-o viață-ntreagă l-a slujit: Frumos și pur. Și
EUGEN DORCESCU, IOANITUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373440_a_374769]
-
păduri și munți și cerurile-nalte răzbate câte-o doină cântată de-un copil, iar se cutremur’ cetini din brazii de departe. Ți-e părul tău cel verde o vatră de cenușă, stinsă cu lacrimi multe din ochi tăi de jar, asculți strigăt de jale și doruri nesecate, aștepți să se coboare al Cerului lin Har. Ești tristă iar, Măicuță, te văd slăbită chiar și nu știu cum aș face să-ți iau acum durerea: nu plânge după codri, nu plânge după mare
INTERVIU CU DOMNUL GHEORGHE A. STROIA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373392_a_374721]
-
și-au pierdut rostul și viețuirea dată la Geneză îndreptându-se nu spre împlinire și fericire, așa cum ar fi normal, ci spre dezastru, nenorociri și suferințe, spre apocalipsă. „ Din cumpănă-n cumpănă tot se răscoace / (în piețe mulțimi stau pe jar) / popoare-s cernute încolo și-ncoace / se schimbă schimbarea-n zadar.” Autorul, conștient de „starea de eu” ce „Poate da consistență stării de noi” se culpabilizează și suferă împărtășind această alunecare a omenirii , sfâșiat de lupta celor două dimensiuni existențiale
UN ÎNDEMN LA TREZVIA MINṬII ṢI LA PUNERE DE ÎNCEPUT BUN de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373445_a_374774]
-
Inima ce nu mai poate fi iubită. Când mi se face dor de chipul adorat, Citesc pe o carte ce mi-a lăsat-o-n dar, Alesul inimii, atunci când a plecat. Să uit necaz ce mi-a pus inima pe jar. Iubitului ce-a uitat calea să vină, Indiferentă, aș vrea să-i fac în necaz. Dar dor de iubire adolescentină, Nici pentru o clipă nu îmi mai dă răgaz. Când aprig dor vine, gândurile-mi poartă Spre ideal măreț ce
POEZII DE COAUTOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373530_a_374859]
-
SORBIM TĂCUȚI Autor: Corina Negrea Publicat în: Ediția nr. 1995 din 17 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Sorbim tăcuți Clipe fugare șchioapătă peste livezi întinse ducând în depărtare petale moi de flori. În calea ta, zălog aștern dorințele aprinse în jarul dorului, scăldat de valuri de fiori. Trec gânduri în rafale și mangaie-nserarea, privirile flamande cotrobăie prin vise. Îndemnurile tale străbat în falduri zarea cuprinsă de culoarea îmbrățișărilor promise. Prin marile de frunze ce curg duios spre noi te pierd
SORBIM TACUTI de CORINA NEGREA în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373607_a_374936]
-
plâns, Iar vântul șuiera Și geme . Cărările s-au rătăcit Printre albastre Rauri-repezi . Nicio nădejde Să ajungi Pe culme, sus, Să atingi stele . Cand iarnă Ți-a ajuns în prag, Si viforul te jefuiește De stropul viu Si-aprins, de jar, De rază sfântă, Ce-ți zâmbește . Te lași cuprins De plâns, si dor, De anotimpuri de iubire . De-alintul florilor de măr, De triluri dulci de ciocârlie . Referință Bibliografica: Când depărtările / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CAND DEPARTARILE de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373595_a_374924]