1,432 matches
-
fără încuviințarea mea sunt încă adormit, nu știu cum a intrat Domnișoara ri la mine în cameră nu știu cum a intrat Domnișoara ri în creierul meu dar recunosc : tocmai eram pe cale să o visez goală visul însuși se face mic, din ce în ce mai mic îmbujorat, jenat eu și visul suntem ca doi elevi care au copiat la teză n-o să se mai întîmple, îi spun eu domnișoarei ri n-o să se mai întîmple murmură și visul devenit un elev model bine, spune Domnișoara ri, astăzi vă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
îi face să rîdă și să se simtă bine ; el este în centrul atenției, el conduce discuțiile și atrage admirația tuturor, el este cel mai strălucit numai că... în timp ce se bucură de această poziție de centru al cercului ceva îl jenează totuși din punct de vedere anatomic sau fiziologic (cum ar fi dorința de a urina imediat). Pentru imbecilul meu am imaginat pînă acum 532 de vise narative cu conotație relativă. L-am plimbat pe toată scara relativității, de la unu la
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pe terasele mai înalte sau pe treptele din fața vilelor purtînd marca belle ăpoque și aliniate cu fațadele spre mare. momîia părea extrem de încîntată să se plimbe cu picioarele prin apă. Din cînd în cînd, Țopăia ca un copil, iar Bernard, jenat de această exuberanță, încercă să-i mai potolească agitația infantilă, ca și cum ar fi fost un tată ieșit la plimbare cu o progenitură rău educată. — Deci, reluă Bernard, dacă în acest moment ceea ce mi se întîmplă mie este real, înseamnă că
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
închis sever până sub bărbie și despicat în două părți în așa fel încît pantalonul, violet sau alb, care înlocuiește la ele fusta sau rochia, să se vadă de la șold în jos. Acest vestmânt ușor flutura în urma bicicletei, fără să jeneze pedalarea. Nici o urmă de mașină, nici un zdrăngănit de camion de mare tonaj, nici un autobuz al cărui motor Diesel îți zgâlțâie creierii nu se vedea și nu se auzea pe străzile acestui oraș. Când se întîmpla să treacă, o dată la o
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
să fac. N-aveam cărți. Din pricina asta secretele chimiei și algebrei mi-au rămas străine. Gândul plecării din școală îmi stăruia mereu în minte în timpul orelor, mai ales că diferența de vârstă dintre mine și colegii mei începuse să mă jeneze. De pildă avusesem într-o zi în hol o vizită a soției falsului librar, o femeie cam de vârsta mea, trimisă de el să vadă ce mai fac. Trimisă de el sau nu, stai și explică... Subdirectorul m-a apostrofat
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
îmi spunea călugăre... Nici o speranță, mi-am zis, să-i plac acelei doamne... Ei și? Am dat din umeri cu nepăsare. Bine că îmi place ea mie... Am revenit după câteva zile și mi-am luat ochelarii. - Or să te jeneze câtva timp, mi-a spus ea, și s-ar putea să te doară puțin și capul. Dar să nu-i mai scoți. Trebuie să-i porți de-aici înainte toată viața, altfel îți crește miopia și o să ai mari necazuri
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de ani, cu Dimitrie Stelaru, Petru Solomon și genialul Mitică, de care am vorbit, și am ieșit cu bine; băutura, în mod inexplicabil, nu mai mi-a plăcut, dar îmi plăcea să stau cu alții care beau, fără să-i jenez, eram la fel de vesel ca și ei), între plimbări cu Jar și discuții nesfârșite despre alții, am uitat de mine o vreme... În acele zile a sosit în stațiune Nicolae Moraru. Era un șef mare, secretar general la ministerul pe la care
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Am trecut, dar auzind că nu lucrez nicăieri și nici măcar n-am debutat, e greu, mi-a spus, e foarte greu, și a rămas gânditor. Până la urmă a scos portofelul și mi-a dat niște bani, spunîndu-mi să nu mă jenez și să-i primesc cu titlu de împrumut, când o să am, știe el că o să viu și să i-i dau înapoi. Un om simplu, cald, al cărui mare talent în teatru aveam să-l descopăr mult mai târziu văzând
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
fiu la Tipar. Ei și? Grasul zâmbi și mai rămase, dar nu mult, chemă chelnerul și ceru nota. Când plăti scoase un teanc de bani. - Nu înțeleg, zise Geo parcă scârbit, cum poate cineva să aibă atâția bani! Nu te jenează când stai cu portofelul plin? Împrumută-l și pe el cu vreo mie de lei, zise aruncîndu-mi o privire, ți-i dă îndărăt la prima leafă pe care o s-o încaseze de la statistică. Grasul râse, luă, fără să numere și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
să fac o cerere de angajare și m-a dat în primire unei doamne, care la rândul ei m-a dus și m-a predat de astă dată unei domnișoare. Era o fată isteață și bine îmbrăcată, m-am simțit jenat de costumul meu de la Taica Lazăr, care între timp se uzase la mâneci și nici cămașa nu era prea curată, era murdară de tușul de pe șpalturi, care se lua repede, chiar în ziua când o schimbai. "Trebuie să-mi cumpăr
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
-i mai răspunse. Se apleacă asupra peștelui, care tocmai ne sosise. Era primul joc la care luam parte de cucerire de admiratori, fără de care se părea că un scriitor nu poate trăi. De aceea nici nu intervenisem, deși discuția mă jena. Un admirator abstract, cititorul anonim, cum să stai de vorbă cu el despre lucrările tale? Și de aceea nu e lipsită de dramatism lupta pe care o dă, cel puțin la început, un artist să-i cucerească pe cei din
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
aici?" sau fereastra deschisă și izbită de pervaz, "ce aer împuțit, cum să nu mă înăbuș?" mă trezeau de fiecare dată. Săream speriat din pat. "Iertați-mă", zicea mieros individul, aprinzând lumina, făcîndu-mi un semn amical cu mâna și părând jenat de gafa săvârșită, încît nu puteam să mă reped să-l strâng de gât cum aș fi vrut. După asta, nici vorbă de somn. Se culca el, nu mă lăsa nici să citesc, "iertați-mă, îmi bate lumina în ochi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
speriat strigând: ,,AstAșare un pistol în el’’ Ce se întâmplase în realitate? Criminalul fiind foarte periculos, fusese legat cu cătușe de pat și la un moment dat a cerut subofițerului din tură să îl dezlege pentru câteva minute deoarece îl jenează tare la mână, ceea ce a și obținut. Când a venit schimbul, a uitat să-i transmită că ucigașul este dezlegat. Subofițerul intrat în serviciul ți-a scos tocul în care era pistolul și l-Așaruncat pe patul liber din salon. A
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
se comporte civilizat. Ce i-o fi venit să se raporteze la animale și la modul lor de a răspunde într-o situație ca asta? Face efortul suprem și deschide ușa. “Bună seara, și petrecere frumoasă! Vai, nu, nu vă jenați, vă rog, chiar, să-mi scuzați intruziunea. Sigur, mi-aș fi putut imagina... dar...” După ce a spus asta, Stelică a închis ușa și a plecat. Nu i-au mai auzit pașii prin casă. Cei doi s au privit lung. Dorința
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
încă mă vede acolo. Știți, aș dori chitanță dacă se poate. Mustăciosul mă privește ca pe un jeg uman. L-am dezamăgit. Și chiar acum, chiar de față cu interlopul ăsta nesimțit care schimbă sutele de milioane fără să se jeneze că poate eu îmi pun întrebări. Mustăciosul nu face nimic. Mă privește în continuare. Să insist? Mustăciosul dă din cap că nu. Dar mie îmi trebuie. Mustăciosul se ridică. Bate ceva la calculator, scoate dintr-o imprimantă o chitanță. Mi-
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
aparențele, un loc de trecere, erau acolo mai multe uși decât pereți. Una dintre ele rămăsese larg deschisă. Către acea ușă se îndreptă Babic, dar ceea ce văzu îl făcu să se tragă repede într-o parte și să-și dreagă jenat glasul. Privi și prințul, însă el uită să mai plece, cu totul magnetizat de imagine. Undeva, la capătul unui șir de odăi, o femeie tocmai se pregătea să iasă dintr-un bazin. Învăluită în aburii băii, cu părul ud, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o zărisem pe când se lăsa dezmierdat de o femeie întreținută de altcineva. Părea născut pentru asta. Se lăsa mângâiat, păstrând o atitudine calmă și mereu pasivă. Mă preocupa faptul că se plimbase cu Albertina prin oraș. Contrastul dintre ei mă jena din punct de vedere estetic. Căci Vladimir Beral, cu alura lui de domnișoară de pension, semăna oarecum cu timidul prințișor din basmele copilăriei mele, pe când Albertina părea lângă el o statuie fără greș, în dimensiuni cu adevărat impresionante, dar lipsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ai știut că un alt copil a fost dat dispărut? Miller făcu un gest către drumul Înecat de apă. — Ai acolo mașini de patrulă care comunică semnalmentele copilului! Cum crezi că am aflat? Logan Încercă să nu pară atât de jenat cum se simțea. Miller Îi făcu cu ochiul. — Ei, stai liniștit. Și eu mă fac de cacao tot timpul, dar. Ridică din nou reportofonul. — Deci, această dispariție are vreo legătură cu recenta descoperire a... — Deocamdată nu avem de făcut nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
găsit copilul acasă la bunica lui. Se opri și-l privi zâmbind pe Logan. — Hai, ridică-te. Roșind și mai tare, Logan se ridică de pe scaun și aplauzele porniră din nou. — Așa, zise Insch, arătând spre sergentul din cale-afară de jenat, așa arată un polițist adevărat. Fu nevoit să ceară din nou să se facă liniște, iar Logan se lăsă la loc pe scaun, simțindu-se Încântat, bucuros și Îngrozit În același timp. — L-am găsit pe Richard Erskine. Insch trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dinspre Edinburgh. Făceau trafic tocmai din Europa de Est, o aduceau În fetițe. Știi tu, șmecheria cu punga de plastic bagată-n pizdă. Dacă faci asta cât sunt pe stop, câinii antidrog n-o miros. Și chiar dacă miros ceva, tuturor le e prea jenă să comenteze. Mai luă o Înghițitură de vin. Și-ai fi surprins să afli câtă cocaină poți băga-n gaura unei fufe lituaniene. — Grămezi Întregi! — Și ce-are asta cu Geordie? — Ajung și la asta. În orice caz, eu Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
doi agenți În uniformă. — O patrulă În trecere? În mijlocul parcului Seaton? Pe vremea asta? Se Încruntă. Nu ți se pare cam deplasat? Logan ridică din nou din umeri. Asta e povestea lor și rămân la ea. — Hmmmm... Agenții se foiră jenați sub privirea lui Insch. — Crezi c-a văzut cineva când a fost aruncat cadavrul? — Nu, nu cred. — Căci corpul nu a fost aruncat: a fost depozitat. Copiii au trebuit să pătrundă prin efracție. Ușa avea lacăt. Asta Înseamnă că ucigașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ale acestui tratat îl numesc cu luciditate „Tratatul Hitler Stalin”. Nu știm cum s-a încetățenit denumirea de „Pact Ribbentrop Molotov”, numai bună ca să minimalizeze efectele lui catastrofice, ca și cum toată responsabilitatea ar reveni unor miniștri de externe, cei doi dictatori jenându-se parcă să iasă în față ... și pe bună dreptate pentru că, spre surpriza tuturor, două regimuri totalitare ce se urau de moarte, dintr-o dată se împrietenesc, se aliază, însă partea importantă a tratatului, Protocolul adițional secret, reprezintă esența acestei alianțe
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Toma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1669]
-
de-al lui Nabokov, poet (de fapt o povestire autobiografică!) este "gratulat" la o recepție de o doamnă care căuta un partener de flirt: Vai, domnule, dumneavoastră aveți o meserie atât de frumoasă și atât de inutilă! Chiar nu vă jenează să apăreți în public între atâția domni responsabili?.... Poetul s-a ascuns după o perdea. Mai departe doamna a continuat să "cotcodăcească" pe această temă, cea a inutilității poeziei și a meseriei de poet, toți și-au dat cu presupusul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ascuns o seamă de scriitori care au pus toate neputințele și toate ratările pe seama slabei percepții a publicului care a rămas doar... modern. Unde se întâlnesc "omul nou" dâmbovițean și "omul postmodern" de sorginte incertă? Acuma, eu recunosc cu toată jena că nu prea știu ce este postmodernismul românesc. Am încercat să aflu din cărțile regretatului Gheorghe Crăciun, ale lui Cărtărescu, ale lui Daniel Corbu și n-am prea reușit. E și greu. Cum citesc o chestie așa, mai originală, întind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
tremurat pentru o rimă, a plâns pentru o frunză care părea să cadă cu tot cu cerul plumbuit de toamnă sau a tremurat pentru vreo iubită inconsistentă care lua chip doar în metaforă. Gheorghe Grigurcu e criticul serios care "nu s-a jenat" niciodată de prezența filonului poetic în miezul ființei, de această perpetuă copilărie a sufletului care e poezia, "tatăl cel aspru" este surprins de fiii mânuindu-le păpușile cu duioșie. Poate să știrbească din autoritate o asemenea slăbiciune dovedită? Doar pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]