60,190 matches
-
Savu, Dan Mircea Cipariu, Nicolae Țone, Răzvan Țupa ș.a. își comunică impresiile. Bine de știut că, după 2001 toate textele lui Cristi se găsesc la Ed. Vinea, între care 10-15 poeme inedite, cenzurate. Concluzia Cronicarului: "La Odeon, Cristi Popescu se joacă cu sala plină, într-un spectacol de excepție, care merită văzut, degustat și aplaudat". În final Ochiul magic din săptămâna aceasta având în vizor o singură publicație, pe care am parcurs-o cu interes, din lipsă de spațiu și din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12866_a_14191]
-
Curierul de Iași" și vreo două în "Romƒnia liberă". Problematica religioasă este cvasiprezentă, dar asta contează mai puțin de vreme ce secondează constant chestiuni considerate de prim plan. Este adevărat că scrie despre importanța cărților religioase românești, despre rolul pe care-l joacă Biserica Ortodoxă în destinul națiunii, despre icoane ori despre înființarea unei mitropolii romano-catolice la București. Însă nucleul care generează toate reacțiile gazetarului este, cu foarte mici excepții - una dintre ele ar fi, spre exemplu, preocuparea pentru conservarea limbii în trecut
Chestiunea bisericească by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12889_a_14214]
-
luă de guler, se așeză pe un butoi și pe el îl puse în genunchi. - Scoate limba! - îi ordonă, ceea ce magul și făcu imediat. - Plouă? Magul dădu din cap, deși nu ploua. - Minți! Tu chiar crezi că poți să te joci cu mine așa cum faci cu păsărica aia care zboară pe loc deasupra cortului tău? Tu știi cine sunt eu? - Asta e, că știu, de aia am și vrut să fug. Tu ești fiul căpitanului Haralampije Opujiș din Triest. - Bine, acum
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
știu unde e. - Despre asta nu mă încumet să-ți spun, dar pot să-ți spun că joia vin în cortul ăsta cîțiva hoți de buzunare și niscaiva șarlatani ca să dea spectacole celor mai slabi de înger. Și toți ăștia joacă într-o reprezentație despre morțile căpitanului Haralampije Opujiș, tatăl tău. - Cum adică despre morțile lui? Că doar e viu! - Eu știu asta, domnule locotenent, că trăiește. Numai că reprezentația lor chiar așa se numește - "Cele trei morți ale căpitanului Opujiș
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
că difuzorii nu s-au putut hotărî: așa încît, în aceeași săptămînă, la un cinematograf filmul rula cu “o ieși”, iar la alt cinematograf cu “o să iasă”!), afiș pe care se întîlnesc Jack Nicholson și Diane Keaton. În orice ar juca (și, prin forța împrejurărilor, se întîmplă să joace și în semi-prostioare), farmecul lor e o garanție că... ceva, ceva, tot o să iasă (sau o ieși). A ieșit o comedie romantică (mai mult sau mai puțin, dar orișicît) pe tema zadarnicelor
O femeie de iubit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12935_a_14260]
-
încît, în aceeași săptămînă, la un cinematograf filmul rula cu “o ieși”, iar la alt cinematograf cu “o să iasă”!), afiș pe care se întîlnesc Jack Nicholson și Diane Keaton. În orice ar juca (și, prin forța împrejurărilor, se întîmplă să joace și în semi-prostioare), farmecul lor e o garanție că... ceva, ceva, tot o să iasă (sau o ieși). A ieșit o comedie romantică (mai mult sau mai puțin, dar orișicît) pe tema zadarnicelor chinuri ale dragostei la vîrsta a treia, o
O femeie de iubit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12935_a_14260]
-
mai puțin, dar orișicît) pe tema zadarnicelor chinuri ale dragostei la vîrsta a treia, o “confecție” hollywoodiană de consum (dar un consum inteligent), în care sărăcia unui scenariu de serie e compensată de bogăția unor actori fără pereche. Jack Nicholson joacă fără pic de autoironie, dar cu seriozitatea unui clovn în arenă, în exercițiul funcțiunii, o anumită “masculinitate” de care, se pare, nu e străin nici în particular, în afara ecranului: un bărbat plin de succes și de bani, un seducător bătrîn
O femeie de iubit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12935_a_14260]
-
iubit” (cum o convinge convalescentul pururi cuceritor). Atunci cînd, în virtutea vechilor reflexe, îndrăgostitul fără să o știe încearcă să se întoarcă la condiția lui de fluturaș feroce, scriitoarea (tradusă) încearcă să-și păcălească suferința, scriind, mutîndu-și drama într-o comedie jucată pe Broadway (cu titlul, evident, “”). În consecință, bietul suflet pereche se va trezi ridiculizat la scenă deschisă, își va descoperi “fundul gol” expus în văzul lumii, ba mai mult, va fi și omorît la sfîrșitul actului II! K.O.! Răzbunarea
O femeie de iubit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12935_a_14260]
-
bine pentru a-și regăsi fosta viitoare iubită în compania unui amant cu 20 de ani mai tînăr decît ea (și care mai și arată ca Keanu Reeves)! Așa povestită, comedia poate părea grozavă; din păcate, dacă n-ar fi jucată de monștri salvatori, ar fi de o plicticoșenie pe care n-ar mai înviora-o toate apele Senei... Sena cea frumos curgătoare, la care privește un bărbat învins definitiv. De dragoste. Și totuși, “omul omorît la sfîrșitul actului II” va
O femeie de iubit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12935_a_14260]
-
o dată cu căderea Zidului și a Cortinei de Fier; în filmul canadian, resortul ține de “generația ’60” (cu iluziile ei, vorba cîntecului, “care le-a avut”) și cu ora bilanțului nerostit. Profesorul care moare, după o viață de “socialist voluptuos”, Rémy (jucat cu un umor suculent de Rémy Girard, unul dintre cei mai iubiți actori canadieni) e convins că intrăm într-o epocă barbară... Iată ce scrie regizorul pe marginea subiectului: “Imperiul american, care domnește acum asupra lumii, va avea de respins
O femeie de iubit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12935_a_14260]
-
ajutorul săracilor. Am vrut, prin urmare, să întind logica până la capăt. Astfel, din realistă, o poveste devine fantastică. Nu mă gândesc să minez societatea minându-i miturile. Dimpotrivă: o cultură care permite să-i travestești textele fundamentale și să te joci cu ele e mare. Miturile au fost rescrise de mii de ori; asta le-a dat forță”. Calul de lemn e gata, terminat, șlefuit, lăcuit, dis-de-dimineață, la prima oră. A fost o treabă grea, muncă de zeci de soldați sub
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
doi. Dacă Mircea Horia Simionescu își asumă integral tehnica pastișei, a simulacrului, a ficționalizării totale, Tudor Octavian rămâne foarte aproape de verosimil, nu recunoaște construcția textuală împingând povestirile, dincolo de insolit, înspre satira socială cu pretențiile realismului. Dacă Mircea Horia Simionescu se joacă și inventează textul ingenios, scrisul arătându-se până la urmă gol în măsura în care e (auto)referențial, Tudor Octavian iubește să povestească cu orice preț, nucleul epic este nelipsit, iar textul, uneori la fel de fals, deși bine camuflat sub aparențele unei istorisiri clasice, sfârșește
Indecența de a povesti by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12923_a_14248]
-
de mulți, Doinaș are curajul de a susține că „A ignora aportul lui Croh, în acele momente când semnele rezistenței culturale nu puteau să se manifeste decât în mod timorat, înseamnă a nu vedea rolul pe care criticul l-a jucat realmente în viața noastră literară.” Cu același respect al dreptei judecăți, expurgată de orice infiltrări ale umorilor negre, sunt conturate ferm și memorabil și efigiile unor George Ivașcu sau Geo Bogza, cel cu „mersul lui de inginer hotarnic șcareț măsura
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
liberă în care dorința și plăcerea legăturii amoros-filiale se confundă. “Castronașul”, “Grăsuța”, “Ex-Grăsuța” - așa o numea Bunuel pe Cecilia, pe măsură ce ea creștea, iar el renunța la cruda sa fantasmă de a-i smulge copilei căpșorul ei rotund și de a juca fotbal cu el. A crescut bîntuită de tensiuni, de sentimente de abandon, căpătînd o privire pătrunzătoare, critică și realistă, asupra lucrurilor; azi, în pragul vîrstei de patruzeci de ani, debordează de o vitalitate delicată și de o existență lipsită de
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
prea mult, fetițo”. Știa prea mult, se ascundea în faldurile unei culturi pe cît de strălucitoare, pe atît de blestemate. Nu știa să se inventeze pe sine într-un alt scenariu sau pe o bucată de hîrtie. Trebuia să-și joace singură propria-i piesă. Nu putea să iasă din singurătatea plăcerilor intangibile și neguroase în spațiul în care se petrece comunicarea cu ceilalți, scriind, jucînd, dînd ocazia talentelor sale de a se manifesta. Nu reușea să descopere locul în care
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
pe sine într-un alt scenariu sau pe o bucată de hîrtie. Trebuia să-și joace singură propria-i piesă. Nu putea să iasă din singurătatea plăcerilor intangibile și neguroase în spațiul în care se petrece comunicarea cu ceilalți, scriind, jucînd, dînd ocazia talentelor sale de a se manifesta. Nu reușea să descopere locul în care a fi tot ceea ce vrei să fii este suprema virtute. Natashei i-am dat numele frumoasei Natasha Rostova din Război și pace, dar și pe
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
stil nesemnificativ”. Dacă lăsăm la o parte lipsa de pricepere a comentatorului, astfel de dovezi de orbire critică au de obicei o explicație simplă: noutatea temei ori a stilului și factura neortodoxă, contrară tradiției sau modei. Cît de mult poate juca împotriva unui autor prejudecata, ne convingem dacă observăm că adesea comentatorul nu vede ceea ce nouă ni se pare bătător la ochi sau, mai bine zis, că nu citește aceeași carte pe care o citim noi. Astfel de cazuri sînt mult
De ce nu citim la fel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12969_a_14294]
-
tipul potrivit de lectură prin apăsarea unui buton. Seacă, agasantă imagine, pe care cititorul o uită repede, la distanță de nici o pagină. Alte Antonii, suave, feminine, erotizate, își fac apariția în pseudoroman. Folosesc epitetele cu o oarecare reținere, autoarea se joacă ironic (uneori mult prea evident autoironic) cu ideea de scriitură feminină. Antonia nu e o metaforă, dar seamănă cu scrisul unui roman. Are mii de chipuri și prin urmare nici unul, e un fel de promisiune dorită cu ardoare carnală, niciodată
Chipurile lecturii by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12948_a_14273]
-
are în mîini o jucărie mult dorită și vrea să epuizeze pe loc variantele de jocuri posibile. Nervozitatea celui care se vede învingător, stăpîn, căpătuit, cum se spune. Ca Chaplin în rolul lui Hitler, scena extraordinară în care dictatorul se joacă cu lumea, cu globul pămîntesc, un balon imens mînuit de bunul său plac în sus, în jos, cu piciorul, cu mîna... Un dans pe care îl face și Cicort și care nu exclude posesiunile ce vor urma. De la rang și
În căutarea timpului pierdut (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12960_a_14285]
-
accentuatei represiuni comuniste explică, în opinia lui Vladimir Tismăneanu, și „tranziția problematică” a societății românești de azi. Sechelele bolșevice n-au fost eliminate cu totul nici în clipa de față, când garda a doua a național-comunismului paranoic ceaușeștian continuă să joace roluri de prim-plan pe scena politică a țării. Serviciile secrete execută în continuare partituri de mare virtuozitate, continuând să fie aliați de nădejde ai puterii lui Ion Iliescu într-o formulă de maximă eficacitate când e vorba de eliminarea
Demonii (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12970_a_14295]
-
de cronici literare este volumul soft, cu texte, așa-zicând, ocazionale, dar cu rolul bine definit de menținere a tonusului hermeneutic și a prizei la noutățile editoriale. Ștefan Borbély nu investește mai puțină energie în critica de întâmpinare și își joacă fiecare ipostază scripturală cu maximă seriozitate. Informat în detaliu și sensibil la nuanțe, criticul se instalează cu ușurință în textele cărților pe care le alege spre comentare. Majoritatea eseuri, sinteze, critică literară. Ceea ce înseamnă că Ștefan Borbély face, în cele mai multe
Reverențele criticii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12972_a_14297]
-
occidentală. IM: Credeți că este vorba doar de o chestiune de profitabilitate? Sau este posibil ca această deficiență de comunicare să se datoreze și unei anumite pierderi prin traducere, unei anumite inaccesibilități culturale? DD: Asta desigur are un rol de jucat în ceea ce privește literatura română. Eu mă gândeam când am răspuns la întrebarea dumneavoastră la cărțile de istorie, mai ales la studiile de istorie, la analize, ca de exemplu cea a lui Lucian Boia, apărută recent în limba engleză la o editură
Dennis Deletant: Accesibilitatea literaturii române în Anglia by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/12991_a_14316]
-
de literatură, mai ales cînd îi încurcă pe poeți între ei. Mă interesează ca posesor al unui șut imparabil sau al unui dribling care îi umilește pe fundașii adverși. Vreau să știu de ce ratează în situații simple sau de ce nu joacă titular într-un meci. Restul e treaba lui, nu a mea. În sfîrșit, cînd mă uit la un talk-show sportiv ori citesc ziarul, vreau să fiu informat despre sport, în mod obiectiv și complet, nu să fiu distrat de un
Sportul ca divertisment by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12995_a_14320]
-
o metodă pedagogică străveche, dar eficace, de pe vremea cărților de citire ale lui Ion Creangă. Mi s-a părut, atunci, că am primit în dar o jucărie ingenioasă, iar în săptămânile care au urmat n-am făcut decât să mă joc cu ea cu nesaț, descompunând eu însumi diverse cuvinte în sunetele componente (nu le spuneam pe atunci foneme!) și recompunându-le plin de încântare. Acasă am fost sărbătorit ca un erou de mama și de tata (spre gelozia fraților mei
Despre citit by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12997_a_14322]
-
care o preferau Vlad Mugur și scenografa lui, Lia Manțoc atunci cînd au lucrat la Național, la invitația lui Emil Boroghină. De fapt, ea mi-a și arătat drumul astă-toamnă, cînd am plecat împreună acolo pentru “ Hamlet-ul” Meșterului, al lor, jucat în Festivalul Shakespeare. A fost o călătorie scăldată în culorile fantastice ale toamnei, care îți pot suci mințile. În preajma lacului Cornetu ieșeau aburi groși, ireali, care se revărsau peste zorii dimineții și ne purtau în fabulos. Fabulosul copilăriei, fabulosul iubirii
În căutarea timpului pierdut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12987_a_14312]