1,385 matches
-
tu cum face Casey. Spune-ți că nu mai o nimic în căpșor. Bătu ușor fruntea copilei care-i întoarse un zâmbet. ― Vrei să spui: să-mi golesc mintea? ― Da. Ca și Casey, aprobă Ripley mângâind fețișoara și dând în lături o meșă de păr căzută pe frunte. Dacă m-asculți, eu sunt sigură că n-o să mai visezi urât. Închise pleoapele păpușii și o înapoie proprietarei: Newt o luă, ridică ochii la cer, ca pentru a spune: Nu țin poveștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
nu se vedeau limpede din pricina iuțelii deplasării. Ripley se retrase spre ușă mergând de-a-ndărătelea, ferindu-se de pereți. De cum se lovi cu spatele de ușă, își trecu repede mâna peste comanda murală. Panoul, care trebuia să se dea numaidecât în lături, nu se clinti. Mânui iarăși întrerupătorul, apoi îl lovi cu pumnul fără să-i pese de zgomot. Nimic. Comanda era debranșată, sau în pană. Vru să facă lumină. La fel. Femeia și copilul erau captive în penumbră. Fără să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
dată, făptura de coșmar nu se mai clinti. Din spatele ei se auzi o voce: ― Nu trage! Hicks și ceilalți se materializaseră din perdeaua de ceață și praf. Erau cu toții murdari de funingine și uzi leoarcă. Ripley făcu un pas în lături și arătă spre ușă. ― Încuiată. Nu era nevoie să intre în detalii. Hicks dădu din cap, atât. ― La o parte! Caporalul scose aparatul de sudură de la centură: o versiune miniaturală a celui pe care Vasquez l-a folosit pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Vasquez în pană de napalm. Operatoarea de criblor aruncă aparatul inutilizabil și-și scoase pistolul. Percepu o mișcare deasupra: o formă grotescă se lăsa în puțul vertical superior. În clipa în care creatura cădea prin tunel, ea, se aruncă în lături și apăsă pe trăgaciul pistolului automat. Ființa sări spre ea; proiectilele ciuruiră capul și corpul scheletic. Vasquez apucase să-și încline capul într-o parte pentru a evita acul monstrului care se înfipse în peretele metalic, la doar două degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
dacă se întâmplă vreun necaz, să am posibilitatea să vin aici și s-o ajut pe ea și pe băiat." Așadar, se ridică grăbit în picioare. Și-apoi, repede fixă cu privirea o porțiune de podea, în spatele draperiilor trase în lături. Și cu ajutorul super-creierului, execută procesul de fotografiere care îi dădea posibilitatea ca, mai târziu să poată veni aici instantaneu prin metoda de similarizare dodecimală. Puțin mai târziu, când se așeză la loc pe scaun, își dădu seama că alter-ego-ul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
În partea aceasta, bariera se afla la o distanță de 400 de picioare. Și acolo, da, se afla altă ușă. Cu mecanismul pe care deja îl cunoștea. Două clic-uri, unul după altul; și după asta. ușa se dădu în lături. Ceea ce văzu era un alt coridor perpendicular pe cel pe care tocmai îi traversase. Trebuia să hotărască din nou: alese iar varianta din dreapta. Iarăși alesese greșit. Și iar merse în direcția opusă și ușa aceea se deschise spre alt coridor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
intelectuală a Occidentului", care ar "începe cu filosofia carteziană" (Roșu, 1936, p. 126). Același N. Roșu, într-o lucrare ce se dorea a fi "Prolegomene" la Sociologia națiunii, atinge paroxismul mișcării contra-luministe și anti-rațiune. Gazetarul extremist nu se dă în lături de la expresii de o vulgaritate explicită: "Matroana voință și curva rațiune, sulemenite de fardul libertății de gândire, treceau din mână în mână în lupanarele filosofiei oficiale" (p. 130). Undele diatribelor antidemocratice izvorâte din redacțiile gazetărești își găseau ecouri în emisii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
i-au sugerat lui Toțki foarte curând și neobișnuit de precis că acum are a face cu o ființă deosebită, dintre acelea care nu doar amenință, ci și înfăptuiesc negreșit și care - ceea ce e mai important - nu se dau în lături de la absolut nimic, mai ales că nu au absolut nimic scump pe lume, așa încât e chiar imposibil să le câștigi cu ceva. Cu siguranță, la mijloc mai era și altceva, se subînțelegea o oarecare acreală a sufletului și inimii, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ansamblu, toată înfățișarea îl arăta destul de impertinent. Era îmbrăcat cam murdar. Mai întâi deschise ușa exact atâta cât îi trebuia ca să-și bage capul. Capul vârât înăuntru cercetă camera vreo cinci secunde, apoi ușa începu să se dea încet în lături, întreaga siluetă se contură în prag, dar musafirul încă nu intra, ci, tot din prag, făcându-și ochii mici, continua să-l examineze pe prinț. În sfârșit, închise ușa în urma lui, se apropie, se așeză pe un scaun, iar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
numai onestitatea, doamnă, nu m-a lăsat să-l dau în vileag pe prietenul meu compromis și de aceea mai înainte n-am suflat o vorbă despre corecturi, cu toate că, după cum ați auzit și dumneavoastră, nu s-ar fi dat în lături să ne facă vânt pe scări. Pentru restabilirea adevărului recunosc că într-adevăr am apelat la el, ca la o persoană competentă, dându-i șase ruble, însă n-am făcut-o câtuși de puțin pentru stil, ci, propriu-zis, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
strigăt general! Vaza se clătină, mai întâi păru să ezite dacă n-ar fi bine cumva să cadă în capul vreunuia dintre bătrânei, însă deodată se aplecă în direcția opusă, spre nemțotei, care, îngrozit, de-abia apucă să sară în lături, și se prăbuși pe parchet. Bubuitul, țipetele, cioburile scumpe împrăștiate pe covor, sperietura, uimirea - o, e dificil și aproape inutil de descris ce era în sufletul prințului! Însă nu putem să nu pomenim o senzație ciudată, care îl uluise chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de admirație. Se deschisese de-acum portiera trăsurii, Keller îi oferise de-acum miresei brațul, când ea scoase subit un țipăt și, din pridvor, se repezi de-a dreptul în mijlocul mulțimii. Toți însoțitorii încremeniră de uimire, gloata se feri în lături din fața ei și, deodată, la cinci-șase pași de pridvor, își făcu apariția Rogojin. Din mulțime, Nastasia Filippovna îi surprinsese privirea. Ajunse în fugă până la el ca smintită și îl apucă de amândouă mâinile. — Scapă-mă! Du-mă de-aici! Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
creieri de vulpe ne îngăduie să trăim alături cu ei, pe noi, neamul ticălos românesc; mulțămiți să fim că această pătură de hoți și de parveniți nu ne alungă limba din biserică și din școală să fim mulțumiți că aceste lături sociale aristocratizate nu ne vând robi. Dar la ce se mai mănține ridicula titulatură de Regat al Romîniei? E C. A. Rosetti romîn? Caligari, Carada, Harama, Chirițopol, Pherekydis, Cariagdi, Anastasiadis etc. etc. romîni? Regatul greco - bulgarilor și al jidanilor, iată
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Venerei vulgivage c-o împărăteasă. [22 octombrie 1881] {EminescuOpXII 377} ["BATE ȘEAUA... Bate șeaua să priceapă iapa, cum am zice. Există o frumoasă povestire românească despre un țăran de munte care vorbea cu Vasile Vodă Lupul numai așa, pe de lături, fără ca unul din curteni să-i înțeleagă. Munteanul se prefăcea că-i cam nea 'ntr-o parte, vorbea în pilde și în parimii; numai Vodă înțelegea tot. Așa "Pseudo - românul " de azi se preface că-i naiv, spune într-adins la
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
în vedere modul cum are să se cocoloșască această crimă după ceea ce auz că se petrece pe la Parchet. Deflorarea n-are să se constate; prin urmare iată pe Slăvescu nevinovat. Soția sa asemenea n-a participat la crimă; [î]i dă de lături pe cei majori. Rămâne acum crima în sarcina minorilor mai mici de 15 ani. Tribunalul, care este la ordinele Simulescului, are să găsească sau că nu sunt destule probe sau că n-a lucrat cu picepere, iată prin urmare crima nepdepsită
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
primi o mașină de lux, ultimii doi vor fi concediați (oricum, firma nu are prea mult succes, încercând să vândă proprietăți modeste la prețuri mari). Singurul agent cu oarecare succes este Roma, care se dovedește că nu se dă în lături de la nimic pentru a fi câștigătorul, dar nici ceilalți nu scapă de microbul ticăloșiei și lăcomiei, punând la cale tot felul de lucruri stupide, încercând să îi păcălească pe clienți, pârându-se unii pe alții, doar-doar vor fi ei câștigătorii
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
despre iubirea lui Dumnezeu față de noi. Abia prin moartea lui Hristos pe cruce, Dumnezeu Își Învederează negrăita Lui bunătate (dragoste) față de lume”45. În al doilea rând, crucea ne arată o iubire care, pentru salvarea celuilalt, nu se dă În lături de la nici o suferință. Dumnezeu nu ne putea da o altă dovadă mai mare de iubire, decât moartea lui Iisus Hristos pentru răscumpă‑ rarea noastră. Dumnezeu și Domnul L‑a dat pentru dragos‑ tea Sa pe Însuși Fiul Său la moarte
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
devine „presimțire, umbră a unui obiect”, aproximând în contururi fragile „substanța impalpabilă” a unei stări de spirit exacerbate, extatice: „Nu ți-ai exasperat niciodată dorința până la o extraterestră viziune, până la o exaltare în care ochii sticloși pierd contururile, aruncă în lături decorațiile, scuipă peste frecătura mulțumită a mâinilor”... Voronca împinge în felul acesta spre ultimele limite o stare de spirit tipic romantică, reactualizată de suprarealiști. Printr-o particulară forță a tensiunii („neliniștii”) lăuntrice, el aspiră, ca și aceștia din urmă, la
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
lemn bătut În părete1e casei părintești, pe care Pepelea a vândut-o unui om. Omul acela avea o fată cuminte și mândră nevoie mare. Pepelea ar fi vrut să ia fata și nici fata nu s-ar fi dat În lături, dar tatăl fetei se opunea. Pepelea Îi cumpără casa cu o condiție, nu-i vinde și cuiul din peretele din răsărit. Pepelea avea Întotdeauna ceva de pus ori de luat din cuiul lui, iar asta se Întâmpla când omul lipsea
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
problematică. Paleta de pe verticala centrală îl unește pe creator cu propria operă ca o bază greoaie, cele două mase principale îndepărtându-se una de cealaltă, asemenea unor brațe ridicate în V. Este ca și cum buchetul de floarea-soarelui s-ar feri în lături de atingerea însuflețitoare, însăși mâna pictorului fiind detașată parcă de posesorul ei, izgonită undeva dincolo de verticala centrală, pe aripa stângă a tabloului. Pictorul însuși este îndepărtat cât de mult posibil, reticent parcă față de propria misiune. Tensiunea creată de oscilarea între
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
în tablou, cel care a căzut primul în mlaștină (fiindcă o mlaștină înșelătoare e acolo, nu micul pârâu idilic de la marginea satului) omul din fața celui care chiar acum se prăbușește caraghios ca un clovn căzut în fund în butoiul cu lături, picioarele și mâinile rășchirate, restul în butoi sau, se poate, într-o tobă, așadar primul, adevărata călăuză a orbilor, acela nu era oare un om cu vedere ageră? Ca și ăsta care ne duce pe noi acum prin zăpadă și
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
viteză de 60 km la oră. Privitor la hrană, se mai poate spune că lupul, la nevoie, consumă cu aceeași plăcere și leșurile ce le găsește În cale sau spre care se Îndreaptă după miros și nu se dă În lături nici de la broaște, păsări, reptile, rozătoare și alte asemenea vietăți. Lupul trece nepăsător pe lângă om și nu Îl atacă dacă nu este stârnit sau dacă nu este turbat. Aflat față În față cu un cioban și cu o turmă de
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
fost aruncate În mare. Creștinii din Constantinopol, rugați de Doamna Marica, le-au pescuit trupurile și le-au Îngropat pe ascuns În insula Halki. Dar această admirabilă femeie, ea Însăși sfințită prin lacrimi și durere, nu s-a dat În lături de la nici o jertfă Întru dorința de a-l aduce pe Brâncoveanu acasă. Astfel că șase ani mai târziu osemintele voievodului-martir au fost aduse În țară de către soția sa și Înmormântate În biserica Sf. Gheorghe, ctitoria sa, Însemnând locul pe o
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liana Valentina Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92319]
-
Glume, povești. Dac-ai s-asculți de mine am să te-nvăț să furi... Să fur!!! Dar e păcat! N-ai teamă! Nu scrie în Scripturi, că apele furate Mai dulci sunt, mai curate... Și-acum, deschide bine ușa-n lături, că vine, Vine iute o zână fără seamăn... Zâmbind să-i ieși în cale, slăvitei caracatiți! Nu, n-o primesc, afară... dar, prea târziu, Căci vulpea cea șireată și șarpele mlădiu Dau ușa la perete... și sute de ventuze Se
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
noul context, creat prin acceptarea dictatului de la Viena, regele a trebuit să apeleze la generalul Antonescu, deoarece acesta era un om capabil, se bucura de încrederea armatei și a principalelor partide politice. În același timp, generalul nu se dădea în lături din fața greutăților, fiind decis să-și asume răspunderi personale pentru menținerea ființei statale a României și restabilirea ordinii publice. Generalul a avut o întâlnire cu Iuliu Maniu la Ploiești, în cursul căreia au căzut de acord să acționeze pentru detronarea
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]