1,874 matches
-
dimineață Și Topârceanu vrea s-o facem lată. Francois Villon ne cântă la ureche, Iar Păunescu deapănă verdicte, L-am vrea pe Labiș strâns între edicte Și suntem veseli, chiar cuprinși de streche. Doar Eminescu ne mai dă speranțe Când lăutarii cântă despre casă, Poeții lumii plâng și nu le pasă De nopți pierdute printre mari restanțe. Simbolic ne lovim de tot declinul, Nici nu-nțelegem critica intensă, Dar într-un vers rămâne moartea densă Și din metaforă extragem vinul. Peste
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
femei și un chiuit umplea drumul cețos. Două umbre se țineau laolaltă, clătinânduse în bătaia ușoară a vântului. Unul ascundea o trompetă aurie în cojocul ponosit, în timp ce tovarășul lui ducea în spate o dobă mare, lustruită de atâta întrebuințare: erau lăutarii din cătunul vecin, Pârcovaci, care merseseră, toată noaptea cu Bereza. Hăi, iștia-s rușii! N-ați mai terminat colindatul? O să-l terminăm astăzi, îngăimă, înțelept, Maxim. Și așa se întâmplă. Părintele a hotărât, drept pedeapsă, ca rușii să colinde numai în
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
condus de un căpitan rus, Alioșa, care-și vărsa, în fiecare seară, năduful, spintecând vreun cârlan, rămas de pripas, pe imașul uscat, de la marginea satului, frigându-l în vreo casă părăsită. Și apoi să te ții petrecere, cu băutură și lăutari, la care se dedau și câteva localnice gospodine, înfruntând, cu semeție, căutătura bătrânilor, care priveau, neputincioși, la samavolniciile urmașilor muscalilor. Satul era pierdut sub stăpânirea rușilor. Ce nu dărâmase obuzele, reușiseră să distrugă o lună de ocupație rusească. Pe deasupra, seceta
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
putea ajunge În puterea de muncă. De aceea, nimeni și nimic nu va putea să-mi spulbere acest punct. Niciodată și cu nici un mijloc! 20 octombrie 1964 (marți) Lui Martin: Să mergem, dragul meu, acolo unde mai cântă Încă straniu lăutarul și unde, ridicat prin râs și plânset, stăpân ne e, nebun de dor, paharul... Să mergem, dragul meu, prin lumi nespuse de nici un dor, de nici o amintire, spre-o lume-a noastră... stranie minune ce-o să se cheme veci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vagoanele. Seara târziu l-a invitat la o cârciumă unde au mâncat și au băut pe săturate. O cârciumă din acelea ce nu pot fi reconstituite decât din memorie și din minciuna legendei. Cu vin roșu și țuică bătrână. Cu lăutari ce cântă din vioară și din voce și vitrine la vedere pline cu creieri, rinichi, ficați, spline, momițe și hălci de vită și de porc. Cu garfuri grase ale căror mirosuri se amestecă În dulce silă cu mirosuri de tutun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ei, treceam să mă culc în patul meu din camera vecină. Marcu ne-a poftit într-o Duminică „la local” să ne cinstească. Laura a primit nemulțumită și numai ca să nu-l supere. Ne-am așezat la o masă în fața lăutarilor. O țigancă sfrijită cânta răgușit de pe scena improvizată și decorată, cu un tricolor spălăcit, din foiță. Din tavanul ornat cu lanțuri de hârtie colorată, coborau lămpi cu site de mătase, închise în cilindri de sticlă, și împrăștiind o lumină albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
bărbier pentru femeia asta măruntă și slabă cu glasul hodorogit. Nici nu golisem întâiul pahar și Marcu răsturnase o enormă cantitate de alcool pe beregata lui jucăușă. Se ridica apoi, pornind cu picioarele crăcănate spre țiganca amuțită de spaimă lângă lăutarii încremeniți și ei la jumătate de cântec. - Zi-mi „Steluța”, făcu Marcu, care, bălăbănindu-se se întoarse apoi la masa noastră. Romanța plutea ca un vaet de moarte în localul plin de fum de tutun și miros ascuțit de vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
răcni Marcu, aruncându-i banii de argint și de nichel, munciți o săptămână întreagă. Fă-mi socoteala! Țiganca scâncea, spălându-i rănile cu un prosop și străduindu-se să-i oprească năvala sângelui. Consumatorii localului fugiseră fără să plătească și lăutarii dispăruseră ca prin farmec. Numai cântăreața, cu chipul schimonosit de suferință, rămase pe loc. Apoi, îl luă pe Marcu de subsuori și-l sprijini până peste drum, în „Salonul de ras, tuns și frizat”, unde căzură, ca de obicei, amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
goală la Îndemnul soțului ei, Accesibil și discret. Tratament unic și special. Tulburări și disfuncții sexuale masculine. Rezultate imediate. Din Jurnalul lui Stendhal: „Exceptînd-o pe D, sînt cast ca un drac. Uite-așa mă Îngraș”. Guvernul a instituit taxa pe lăutari, executivul a Înființat fondul de cutremur. Se aruncă copii În fîntîni. Românii dau impresia că vorbesc Într-o limbă asemănătoare cu româna. Virgil Ierunca: „Prima și cea mai constantă manifestare a minciunii a fost limba de lemn”. Șoimii patriei În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
rarefiate și cu inima strînsă elegantele acorduri ale orchestrei de muzică clasică dar pînă la un punct, cînd e vorba de finețe nu trebuie exagerat, astfel Încît cvartetul a fost repede Înlocuit În mijlocul lui Shubert de sunetul vesel al instrumentelor lăutarilor, mai comprehensibil, mai aproape de inima nuntașilor din lumea bună, așa că de-acum Încolo se va ivi impetuos adjectivul (despre ființe) vesel, care-nseamnă cu voie bună, tonul sărbătorii Îndemnînd la veselie, ca la noi, la români, În chemarea veselă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
putea fi sigur. Tot ce auzise era la a nu se știe câta mână, pentru că Mihai Marinescu nu povestea nimic. Dar gura lumii spunea că ar fi fost văzuți, el și fata președintelui, într-o cârciumă de cartier, unde cântau lăutari de pe vremuri și se petrecea până-n zori, în ciuda interdicțiilor. Altă dată ori poate alte dăți ea ar fi înnoptat în casa lui dintr-un cartier al Bucureștilor vechi, unde locuia cu părinții atât de vârstnici, că nici nu mai înțelegeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sfărâmară hohotind. Doar Berta, cea sfioasă și bălaie, icni scurt și se aplecă să ridice ceva ce, tocmai, căzuse sub masă. Simțindu-se lezat în demnitate, orășeanul bucălat îi bruftului pe toți mesenii, explicându-le cu fermitate, ca un autentic lăutar: Să știți, tovarăși țărani, că stația nu merge așa, fără elan! Că nici broasca nu cântă pe uscat. Da, da, tovarăși țărani! Nici broasca nu cântă pe uscat... Și bătu, deslușit, muscălește, cu degetul arătător în propria gâtiță, un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Caca-Bessssa, din Odesa! perorase, pe loc, prietenul său devotat și discret, adversar înverșunat al oricărei prezențe a Dictatorului, căruia unii, între patru ochi, îi ziceau Duce (o similitudine cu Il Duce Mussolini al Italiei-Ave Imperator!) și al manierei în care lăutarii din presa oficială de partid (alta nici nu există, în vremurile noastre de democrație populară!) îi proslăveau indicațiile, remarcile și îndemnurile găunoase. ... am să-i înmânez un Memoriu detaliat, o Scrisoare din public, cu părerea umilă a unui cetățean, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
admirație, catalogându-l iarăși: Măi Vla-dimire, tu știi și toa-ca din cer, măi. Priviră curioși la deplasarea prin restaurant a unora dintre musafiri care se strecurau, printre mese, către postamentul orchestrei absente. Împrumutând o vioară și deschizând capacul pianului în locul lăutarilor, care încă nu apăruseră de la masă, doi dintre prezumtivii nemți interpretară cunoscutul șlagăr Shalom Alehem, dând în vileag o nouă variată în privința obârșiei lor. Nu se găsi decât un singur mesean în tot restaurantul care să nu priceapă că musafirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
contribuie la o traducere cât mai exactă a pasajelor din diferite cântări și din diferite texte străine. Peste răgazul a încă trei-patru pahare de scotch, se făcu târziu: după ce mai intonară o dată Shalom Alehem, plecaseră oaspeții din restaurant, se retrăseseră lăutarii, care atâta așteptaseră: să se golească salonul de onoare... Rămăseseră câțiva bețivi și doi ospătari ce erau dejurnă, cu cheile barmanului la ei. Vladimir nu se clintea din fermitatea-i inițială: Am văzut în piața mare câteva țigănci... Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
partener media Trustul de Presă Agenda- îl aduce din nou la Timișoara pe artistul atât de drag românilor, Tudor Gheorghe, care va împleti în stilul său inconfundabil folclorul autentic, balada și versul. Maestrul va fi acompaniat de un taraf de lăutari format din Virgil Iordache - vioară, Ionel Feraru - contrabas, Gheorghe Floricel - țambal mic și Liviu Preda - braci. Biletele costă între 15,30 și 40 lei și au fost puse în vânzare la agenția de profil a Teatrului Național și la sediul
Agenda2006-13-06-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284894_a_286223]
-
Sacagii și căruțași, din 5202 sufl[ete], ort[odocși] 5145, izr[aeliți] nici unul; 9. Zidari, din 1846 sufl[ete], 1648 ort[odocși], izr[aeliți] nici unul; 10. Cavafi, din 180 sufl[ete], 176 ort[odocși], 4 izr[aeliți]; {EminescuOpX 250} 11. Lăutari; din 1377 sufl[ete], 1354 ort[odocși], 14 izr[aeliți]; 12. Bărbieri, din 542 sufl[ete], 512 ort[odocși], 13 izr[aeliți]; 13. Cizmari bărbătești, din 2400 sufl[ete], 1869 ort[odocși], 134 izr[aeliți]. Să vedem acuma în ce
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Barbu Constantinescu merită deosebite laude. Dumneasa e singurul român care s-a ocupat mai profund cu limba și literatura acelei rase cam negre care cutreieră țările Dunării de Jos și ai cării unii din descendenți promit a ajunge departe. Ca lăutari [î]i cunoaștem, ca geambași asemenea, apoi când ca bucatari, când ca jurnaliști, când ca deputați deci - și la mai mare - poate s-avem norocire a-i vedea și ca miniștri, chiar daca n-ar fi la altceva decât la trebile
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
împotrivnica armadă dă patimi”, adresează molitve în versuri Sfintei Fecioare. Toate sunt încă greoaie, forțate. În mod neașteptat, într-o vreme când lirica era ținută drept delectare minoră (iar „poeticile faceri” anonime intrau din „mișmaiale” sau culegeri comune în zestrea lăutarilor), V., care exprimă odată cu simțirile intime deșteptate de iubire supunerea la „legea” trăirii general-omenești, a acceptat, intuind în simplitatea ei prezența principiului etern, poezia populară ca mare model. Alegere de preț, întrucât lirica epocii era dominată de sentimentalismul galant și
VACARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
traducere (Ariadna Camariano), este descrisă de Athanasios Psalidas și inclusă în volumul său din 1792, Efectele amorului. În Histoire des langues romanes (1841) B.Whyte dădea ca model de limbă română poema lui V., precizând că a fost culeasă de la lăutari. Cum nu se știe când a fost compusă, iar circulația ei lăutărească este un fapt cert, greu se poate clarifica problema interferențelor. La noi, Amărâtă turturea a fost publicată cu mici schimbări de Anton Pann în ediția din 1837 a
VACARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
Iar pentru Vodă verdictul juraților de la Târgoviște fusese o aspră și meritată mustrare. Atât Îl duruse achitarea lui 8 august, Încât hotărî să abdice” . Plecarea acuzaților declarați nevinovați a avut loc În aclamațiile Întregii populații și cântecele numeroaselor tarafuri de lăutari care-i Însoțeau. Totuși, cel care fusese În fruntea acțiunii de la Ploiești, Candiano-Popescu, nu era Încă eliberat, fiind astfel singurul care rămăsese În Închisoare la Târgoviște, pentru că autoritățile Îi intentaseră un nou proces. Era acuzat că a schimbat câteva cuvinte
VINOVAȚI SAU NEVINOVAȚI. PROCESUL POLITIC DE LA TÂRGOVIŞTE (1870). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by IULIAN ONCESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1273]
-
după soarta mea. Nu mai vin Înapoi cel puțin mult timp. Eroul ajunge la fată, o sărută, iar ea Îi spune: Cunosc că tu ești soarta mea. Da', zice, numai mâine la douăș'pe dacă vii și mă iei cu lăutari, a ta sunt. Dacă nu, nu mai Încerca, că vine băiatu albanez și mă ia de aici. Și cu acela nu-i de joacă, că-i tare. Sărutul pecetluiește această așteptare, conducând la recunoașterea celui sortit. Băiatul adoarme și, când
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
lumea și de rău și de bine) și s a gândit cum să le binecuvânteze. Văzându-le cum se jucau În poiană, noaptea, pe lună, el le face următoarea urare: Să vă crească, fete mari, hora cu trâmbițași, și cu lăutari, și cu feți frumoși! După răspunsul primit: -Să-ți crească și țâie banii În pungă și mălaiu-n traistă, averea omului sporește. Lumea, invidioasă, vrea să știe de unde are moșul avere. Crește un nepot, interzicându-i să primească pe cineva În casă
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
scoasă de mireasă din fântâna aflată la răsărit de casa ei. Protagoniștii acestui moment sunt mireasa și un flăcău cu părinții În viață. Donița este Împodobită cu un șervet jucat la fiecare răspântie până acasă, unde banii sunt luați de lăutari; apare frecvent motivul scaldei. În România, Înainte de plecarea mirilor la biserică, pentru cununie, mireasa, Împreună cu doi flăcăi, cărora le trăiesc părinții, pleacă la o fântână cu apă. De acasă și până la fântână, joacă trei hore, În locuri deosebite. Iau apă
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
o duminică dimineața pă șosea; la puț, se face o horă, se scoate apă Într-o găleată și se joacă În jurul ei. Și jinerele participă la acest joc; el scoate apă și tot el varsă apa de trei ori, iar lăutari se reped să ia banii care cad din găleată, după aceea se mai poate merge la alte 2-3 fântâni. În acest scenariu, urmează Împodobirea bradului cu flori, cu hârtii roșii, albastre și mov, cu un șervet și cu o pâine
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]