2,010 matches
-
și mi-am împărțit argintul prin toate buzunarele, am pornit mai sus, spre gară. Când am trecut podul de la Howrah, m-am aplecat să privesc Gangele, murdar și înțesat de bărci, și gândul sinuciderii mi-a apărut deodată în toată lașitatea și tot ridicolul lui. În gară m-am oprit să beau un pahar de limonada. Se făcuse ceasurile douăsprezece. Am ieșit și am apucat-o la dreapta, pe șoseaua de centură, care duce în satele dimprejurul orașului și trece prin
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fost împiedicat să vă expuneți până la sfârșit punctul dumneavoastră de vedere. Personal, sunt foarte interesat de noțiunea "eschatologia electricității". La ce vă referiți exact? Tânărul îl măsură, neîncrezător, și ridică din umeri. - Nu prea am chef de discuție acum, spuse. Lașitatea gândirii contemporane mă exasperează. Prefer să beau o bere... - Cu voia dumneavoastră, am să vă însoțesc. S-au așezat pe terasa unei cafenele. Tânărul nu încerca să-și ascundă enervarea. - Probabil că sunt ultimul optimist european, începu. Ca toată lumea, știu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
este aici ce se descoperă ci descoperirea în sine, actul săvârșit în opoziție cu axiomele Divinului. Curajul rătăcitor al respingerii acestora reprezintă narcoticul spiritual prin care eul alunecă în demonizare. A nu accepta un astfel de curaj echivalează, aici, cu lașitatea unei resemnări ascetice, cu lansarea propriei firi în fluxul deciziilor primordiale impuse de Creatorul ancestral. Pentru conștiința demonizată, cel care nu se opune Divinității și nu își asumă actele interzise de ea, este captiv somnului mistic ce definește o credință
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
jumătate. Chiar fugea, călcând la repezeală pe pietrele pe care venisem amândoi ! Un gest care mai degrabă îl acuza decât îl salva, în caz că cineva s-ar fi uitat la noi în clipa aceea. Așa mi am argumentat că nu din lașitate fugea, pentru că doar o clipă dacă ar fi raționat, nu ar mai fi luat-o la fugă ! Și nu este el omul care să nu raționeze în tot ce face ! Argumentarea mea nu a schimbat însă lucrurile, că mă lăsase
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dacă nu de insultă și calomnie, măcar de o insinuație subțire ? Pentru că de la dușmani trecem la amicii neaflați de față, răul nefiind, bineînțeles, numai în tabăra celorlalți. La fiecare dintre ai noștri am observat contraziceri între spusă și faptă, josnice lașități, mici ticăloșii, alianțe rușinoase ! Despre fiecare dintre ai noștri am putea vorbi destul, și chiar vorbim, pentru că îi cunoaștem mai de aproape... De ce însă, și la această vârstă la care iluziile ar fi trebuit să-i dispară, pe el încă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se prefacă a ignora la nesfârșit motivul logoreei lui - gheara puiului de vulpe, suferința geloziei ? Un lucru simplu, pe care doar naivitatea ei îl complică. Pentru că Sophie este atât de naivă și atât de prost vede în jur, încât nici măcar lașitatea sigisbeului ei, Titi Ialomițeanu, e neînstare să o observe, ca să se dezguste de el ! Poate atunci s-o lase lipsită de supravegherea lui ? Desigur, ar da mult ca să i se ofere și cel mai mic fapt, în loc de această interminabilă interpretare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
n-ar fi simțit niciodată ce simțea acum. O magie stranie începuse să acționeze asupră-i. S-ar putea, într-adevăr, să regrete că încercase, dar ar fi regretat mult mai profund, mult mai amar, dacă ar fi respins, din lașitate, provocarea. Dacă ar fi refuzat, l-ar fi „pierdut“ pe Rozanov - Rozanov care până în acea dimineață nu însemnase nimic pentru el, fără de care putuse trăi până atunci perfect mulțumit, reprezenta acum o necesitate. Nu mai era liber, poate că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sovietic. Făcând aceasta, era pentru a aminti, împotriva bunei gândiri dominante, ceea ce Arthur Koestler numea "similitudinea funciară" care unește regimurile stalinist și național-socialist1. Dar nu se putea accepta acest lucru. Și, disprețuit, tratat drept provocator, a trebuit să fug cu lașitate în huiduieli. Antropologul G. Balandier, pe care îl însoțeam, m-a ajutat în acest sens. Mi-a adus puțin mai târziu servieta pe care o abandonasem urmăritorilor! Suntem în 1980! Și puterea intelectuală numește Binele și Răul. Ceea ce poate fi
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
deasupra biroului meu mă cheamă la mai multă demnitate. De la "numirea" pârâului Durance de către Iulius Cezar la masacrul din Katyn făcut de comuniști, fără să uităm minciunile staliniste, înșelătoriile maoiste, ipocriziile catolice sau alte găinării universitare, da, lista este lungă: lașități, slăbiciuni și răutăți intelectuale. Și va trebui într-o bună zi să le povestim nepoților noștri toate aceste mari sau mici pagube. Dar să lăsăm "poveștile unchiului Paul" pe mai târziu. Are nevoie de timp să-și umple pipa. Da
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
adevărata legitimitate, valoarea sa spirituală oricărei puteri: politică, economică sau simbolică. În termeni obișnuiți, ,,identificarea" cu spiritul timpului necesită, prin urmare, distanțarea față de doxa dominantă, această "opinie" mai mult sau mai puțin doctă al cărei motor principal este slăbiciunea sau lașitatea. "Să întoarcem stridia", recomanda Platon (Republica, 521c), revoluție a privirii care să fie în stare să înțeleagă, fără prejudecăți, importanța efervescențelor contemporane și să le măsoare efectele. Ceea ce implică să știm să ne delimităm de ceea ce s-ar putea numi
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
atunci relația va fi trăită într-un mod armonios, confirmată prin reconciliere și trăită într-o manieră sfântă. La fel se desfășoară procesul dialogic în sacramentul reconcilierii: răspunsul unuia condiționează cuvântul celuilalt. Iar celălalt consimte să fie condiționat, nu din lașitate, ci din iubire și din convingerea că el se află într-un dialog; în dialog atenția este orientată spre binele celuilalt, indiferent de ce afirmă sau gândește. Căci omul apare ca un „tu” al lui Dumnezeu. Iar acest „tu” al lui
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
FII TU ÎNSUȚI PÂNĂ LA DEGRADARE. Nevrând, așadar, să fie momit cu fericiri amânate, dar neavând nici posibilitatea de a le găsi în lumea imediată, singura șansă de împlinire îi rămâne, totuși, visul, chiar dacă adâncirea în el sporește izolarea și, poate, lașitate se cheamă întârzierea în utopii... Calistrat Costin: La un pahar de neant... Cu un titlu ademenitor, promițând delicii meditative, volumul lui Calistrat Costin, La un pahar de neant... (apărut în Colecția OPERA OMNIA, la Editura Tipo Moldova, Iași, 2011), cuprinde
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
decât să decupeze eșantioane din aglomerația de ingrediente ale realului și să le aducă - spre contemplare, meditație sau, măcar, conștientizare - cititorului. Iar actul poetului, pornit din convingere, e argumentat și prin apelul la cuvintele lui Emil Cioran, care flanchează poemul Lașitate: Nu merită osteneala să te sinucizi, pentru că oricum ar fi prea târziu și Faptul că viața n-are niciun sens este o rațiune de a trăi, singura de altfel. Depășind inventarierea datelor lumii, eul poetic emite judecăți tulburătoare, chiar plecând
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
să se simtă jigniți, îndreptățiți să-mi întoarcă spatele. Nu-i condamnam. Cine s-a ridicat împotriva tăcerii a riscat totdeauna să se facă tăcere în jurul lui. Oamenii îți iartă multe, dar nu-ți iartă când le arăți cu degetul lașitatea. Ei vor să pară nobili, chiar când nu fac nimic pentru asta sau mai ales când nu fac nimic. Îmi rămâneau doar cărțile. De când mă știu, mi-a plăcut să cumpăr cărți și sufeream că niciodată n-aveam destui bani
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
sticlă într-un ocean. Numai că în măsura în care destinul meu purta un mesaj, eu nu-l puteam descifra. Devenisem propria mea hieroglifă. Încet, încet, timpul meu interior a început să meargă, ca și ceasul gării, în afara timpului. Cred că, inconștient, din lașitate sau din disperare, am și dorit asta, să-mi uzez treptat simțurile, să nu mai aud, să nu mai văd, să iau culoarea gării și a peronului, să devin, cum să vă spun, un obiect, să semăn cu mobilierul gării
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
prin a se condamna pe sine. Tot ce a obținut a fost o amânare a sentinței. A urcat pe eșafod, după ce a asistat, uneori jubilând, la execuția altora și a sprijinit-o. Robespierre a avut dreptate să acuze Adunarea de lașitate pentru că nu-l apărase pe Danton. "Deci Danton! a exclamat el privind în sală cu ochii rătăciți. Pe Danton vreți să-l răzbunați? Lașilor, pentru că nu I-ați apărat." Dar aruncând în obrazul Convenției această ocară superbă și orgolioasă, el
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să schimbe optica, verdictul și ierarhiile într un subiect anume, iar tu s-o ții exclusiv pentru tine, ori pentru câțiva aleși - toate astea mi s-au părut forme de gândire contraproductivă, când nu de rea voință autodemolatoare. Ce bizară lașitate să-l facă pe un specialist bibliofag să tacă sardonic în fața unei gafe de bibliofilie subtilă, etalată în presă, să-l determine să țină ascunsă o revelație documentară, să tacă un plagiat, să râdă-n barbă de-o cacialma emanată
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
stare să iert jignirile, dar până la urmă le uitam întotdeauna. Cei ce se socoteau dușmăniți de mine nu-si mai veneau în fire când se pomeneau salutați cu surâsul pe buze. Unii îmi admirau atunci noblețea sufletească, alții îmi disprețuiau lașitatea, fără a se gândi că motivul purtării mele era mult mai simplu: uitasem până și cum îi cheamă. Aceeași infirmitate care mă făcea indiferent sau ingrat era, de data aceasta, pricina mărinimiei mele. Trăiam, așadar, fără nici o altă continuitate, în afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
nenorocitule" de care mi-aduc aminte până azi. Întâmplare lipsită de importanță, veți spune. Desigur. Numai că mi-a trebuit multă vreme s-o uit. Aveam, totuși, scuze. Mă lăsasem lovit fără să răspund dar nu puteam fi acuzat de lașitate. Surprins, încolțit din două părți, îmi pierdusem capul, iar claxoanele mă zăpăciseră și mai mult. Totuși, mă simțeam nefericit de parcă onoarea mi-ar fi fost terfelită pe vecie. Mă vedeam în închipuire urcând în mașină, fără nici cea mai mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
face ca la un anume moment necazul lor în loc să cadă pe soț, pe rival, pe tiran, lovește femeia ce riscă și se expune pentru ei. Fie că Ada băgă de seamă unda de furie a lui Maxențiu, fie că simți lașitatea celuilalt, fie 174 că-șL văzu numai de meșteșugul ei femeiesc, avu o bruscă întoarceri': - De altfel, domnul Petrescu nu va face nimic fără să te consulte: zise. Maxențiu se înclină. Audiența era terminată. Cu mișcarea lui obicinuită, Lică se întoarse
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
vorbele lui clare și bine conturate, nu o izbi înțelesul lor provocator, o izbi surâsul... își bătea joc de ea ... râdea... Și el ca și Lică! Fu operația inversă a tuturor intențiilor cu care venise: gravitate, pocăință, indulgență, precauție, bunătate, lașitate, toate se întorceau pe dos. In demersul ei era, pesemne, cuprins și ceea ce avea să se petreacă între ei. Lucruri serioase și triste: mustrări, iertare, împăcare . . . poate chiar și înduioșare, acum că Lică o umilise și era pierdut. Cine știe
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Mareșalului contribuind la altitudinea monumentului său din inima Românilor, monument pe care nimeni și niciodată nu-l va putea demola. În cazul părintelui Matei și al grupului său, lucrurile s-au întâmplat pe dos, pe la spate, pe furiș, ilustrare a lașității și perfidiei. Reflexivul Gheorghiță se mai întreabă dacă vor mai fi fost executați în aceeași fostă Vale a Piersicilor, în care a fost executat și Mareșalul Ion Antonescu. Grupul de trei al părintelui Dumitru Matei se adaugă la miile de
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
uzat. Înțelept ar fi să mă obișnuiesc cu acest gând, să am bagajele făcute și, dacă se poate, să rămân calm. Mai greu e să mă împac cu stările în care am impulsuri autodistructive. Nimic nu justifică aceste impulsuri în afară de lașitate. Pe unii boala, suferința i-au întărit. Eu de ce n-aș fi, măcar, rezonabil? Căci deprimările nu-mi fac decât rău. Tocmai de aceea nu mă mai interesează acum răul din lume, deși secolul care se va încheia la sfârșitul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
dea cu capul de pragul de sus. În adolescența mea, o dragoste nefericită și apoi expe riența mize rabilă a serviciului militar mi-au dezvăluit ce n-aș fi crezut niciodată că zace-n mine: multă ură, frus trare și lașitate, dar și multă putere de a îndura. Nu-mi mai fac de-atunci atâtea iluzii: nu sunt cu adevărat nici bun, nici frumos sufletește, nu pot fi un „model“ pentru nimeni, așa cum nici eu nu am modele în viață. Experiențele
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
prin care a trecut până în clipa respectivă, demonstrând ororile războiului. Subsolul capitolului, prin citatele de E. M. Remarque și E. Junger, creează fundalul general-uman al războiului și sporește gradul de autenticitate, printr-o mărturie în plus. El observă și înregistrează "panica, lașitatea, frica, superstiția, insesibilitatea combatantului." Ofițerii Corabu și Orișan sunt și ei prezenți în acest "jurnal de campanile" în scene caracteristice prin încordarea dramatică a clipei prezente, care retează lumina și aduce spaima întunericului și a neantului. Romanul pe ambele fronturi
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]