1,501 matches
-
însă apoi, ca o revărsare a forței, neînfricarea, curajul și avântul, apoi agresivitatea ca ardoare năvalnică, pofta de luptă și înverșunarea în luptă, care pot deveni furie ucigașă, nebunie și turbare: războinicii se năpustesc în luptă crânceni și nemiloși, cruzi, lacomi de sânge și de nimicire, lei pustiitori, vulturi prădalnici. Forța nu mai apare astfel ca putere de viață, ci ca stihie a morții. Conturul forței homerice se deslușește și mai bine prin faptul că îi sunt enunțate (și regretate) limitele
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
îi spune lui Euripil, rănit, de care i se făcuse milă, ca de toți: „O, sărmanilor, ce soartă ați avut, să pieriți aici, departe de cei vouă dragi și de pământul din strămoși, să săturați cu trupurile voastre câinii cei lacomi din Troia!“ Dar Patrocles este cald și îndurător și cu una sau alta dintre făpturile care populează epopeea. Felul în care, cum am văzut, îl plânge Briseis pentru bunătatea lui este grăitor. N-ar fi făcut-o pentru un altfel
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
a timpului. Uneori doar se precipită, ca atunci când forța cosmică se concentrează undeva și se dezlănțuie, ca în război. Unele dintre manifestările forței sunt năvalnice și orb nimicitoare, ca vijeliile, incendiile, puhoaiele, furtunile mării. În unele fiare, ea este forță lacomă de pradă: în lei, în lupi, în mistreți, în marile păsări rapace. Iar pe oameni îi împinge, cu însuși prețul vieții ca putere de viață, să ia înapoi ce este al lor sau să prade ce este al altora. Într-
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
însă apoi, ca o revărsare a forței, neînfricarea, curajul și avântul, apoi agresivitatea ca ardoare năvalnică, pofta de luptă și înverșunarea în luptă, care pot deveni furie ucigașă, nebunie și turbare: războinicii se năpustesc în luptă crânceni și nemiloși, cruzi, lacomi de sânge și de nimicire, lei pustiitori, vulturi prădalnici. Forța nu mai apare astfel ca putere de viață, ci ca stihie a morții. Conturul forței homerice se deslușește și mai bine prin faptul că îi sunt enunțate (și regretate) limitele
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
îi spune lui Euripil, rănit, de care i se făcuse milă, ca de toți: „O, sărmanilor, ce soartă ați avut, să pieriți aici, departe de cei vouă dragi și de pământul din strămoși, să săturați cu trupurile voastre câinii cei lacomi din Troia!“ Dar Patrocles este cald și îndurător și cu una sau alta dintre făpturile care populează epopeea. Felul în care, cum am văzut, îl plânge Briseis pentru bunătatea lui este grăitor. N-ar fi făcut-o pentru un altfel
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de hârtie de desen, pe care se răsfăța tot spectrul solar. Litere mari de-o șchioapă, frumos aduse din condei, înveseleau casa, vopsite în diverse culori, ce-ți luau ochii, ca un stol de păsări din Paradis... Ziua întreagă, cercetând lacom și neîndurat, chestiona pe docilul său pacient, care se complăcea acum în acest joc bizar pe care poate îl născocise fantezia sa de poet. Gruber uitase de toate, nu-și mai aducea aminte nici că e profesor de geografie, nici
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
pregătirii bucatelor și de diversitatea acestora. Tot Mihai Lupescu ne vorbește - cu naivitate, căci nu-l putem acuza de cinism - despre acest presupus ascetism de care ar fi dat dovadă țăranul român: el „nu i ca alte neamuri, mâncăcios și lacom, nu ține să-i fie totdeauna pântecele plin. Mănâncă numai să nu te mănânce», « Mănânc și eu așa, ia, așa, numai să-mi țin zilele», «Nu fi robul pântecului» ș.a. sunt zicători care nu arată pe sătean a fi lacom
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
am putea cel puțin ploua înapoi potopul, să-l aruncăm în sus în patruzeci de zile și un miliard de nopți, pedepsindu-te pentru păcatele tale! Sau să-l ningem și să zburdăm călare pe câte un fulg spre stelele lacome de ninsoare! Și să te troienim, în hibernare, ca înainte de facere, și să-ți dăm prin gând ca niște avalanșe prin vis. Și să ne gândești pe fiecare în parte de la început. Și nici să nu ne mai faci! Și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nu în naratorul Nenea Iancu, pentru meniurile sofisticate, așa cum reiese și dintr-o confesiune mai puțin citată dintr-un subcapitol din Notițe risipite, în care reiterează ideea șantajului prin exploatarea acestei pasiuni: "Dar infamul mă știa că sunt o bestie lacomă de lucruri delicate, mi-a arătat, cu rafinerie infernală, o strălucitoare perspectivă stridii, icre moi, un mușchiu de căprioară împănat, un Cotnar original, mai știu eu ce... Era peste putință să rezist până la sfârșit și am cedat numaidecăt. Am plătit
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a loialității față de partid), personajul-clișeu al martirizatului, de-a dreptul "cristificat", "luminat din interior de o mistică a suferinței" ("carnea se retrage în favoarea spiritului, lăsând în efigie, obosite, contururile oaselor"), înconjurat de o "aură a suferinței în contrast cu brutalitatea, grosolănia, mecanica lacomă, cupidă a loviturii în raport cu corporalitatea fragilă, semn al intensității proceselor interioare": "inocența și cruzimea, spectacolul zguduitor al brutalității care se aplică celui slab, celui încătușat. Și acest mecanism este supralicitat, fiind, în fond, o mașină de stors lacrimi, un mecanism
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
șase săptămâni, dar nici unul din ei nu-și dorea așa ceva. Se zvonea că prețul avea încă mult de urcat - cel puțin de două ori față de valoarea din prezent. Atunci avea de gând să vândă. N-avea rost să fie prea lacomă. Singurul lucru extravagant pe care îl făcuse de când cu achiziția internă fusese organizarea nunții. Zâmbi pentru sine la acest gând. Avea să se întoarcă în Irlanda ca o eroină victorioasă, așa cum merita; cât despre nuntă, ținută într-unul din cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
în sfântele mănăstiri ascunse în stâncile Eladei, boierii nu m-au recunoscut ca domn! Dar ai izbândit în toate, îl încurajă Catrina, sărutându-i mâna dreaptă. I-am tăiat pe boierii trădători, în frunte cu Bărcan stolnicul, am ostoit pornirile lacome ale turcilor și polonilor, care-și vărsau furia pe meleagurile românilor, își aminti voievodul, atingând cu buzele fruntea senină a fetei. Ai risipit fericirea familiei pentru visul tău! nu putu să uite fata dezbinarea voită a familiei. Nu era visul
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
teama superstițioasă a aztecilor și acest joc duminical care sună foarte spaniol. Aici, singura rațiune a existenței cailor pe lume pare să fie aceea de a fi încălecați de un charro și goniți pe o arenă de nisip sub ochii lacomi de spectacol ai celor din tribună. Chiote salută îndemînarea unui călăreț care trântește din alergare un taur răsucindu-i coada. Una dintre echipe a luat, se pare, avantaj. Entuziasmul a ajuns în tribună aproape la paroxism. Nu mai sunt cruțate
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
că nu mai știu unde mă aflu, ca și cum, o rândunică se zbate să caute un loc știut pentru a trece dincolo de bolta de viță-de-vie sau, pur și simplu, își caută puiul pierdut, îndrăzneț să zboare, ratând și găsit de pisica lacomă care, Vrei să intri la mănăstire, mai mult uimită decât curioasă să afle, Da! Acolo e casa mea, aici vin numai pentru Theo, dacă n-ar fi el, l-am ajutat și eu să picteze, Știi și tu să pictezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
eu mi-amintesc, acestea au fost cuvintele Anei din caiet, dar Theo le spune în această clipă când, din neatenție, și-a întors paleta cu culori pe tricoul alb, albastrul de cer, roșul de sânge, galbenul de, s-au întins lacome în albul tricoului lui, mama îi cere să-l scoată, îi aduce o cămașă, Theo gol până la brâu zâmbește unei îndepărtate zile, afară se-ntunecă de ploaie, nori grași se-ngrămădesc pe cerul de vară, Sunt tot murdar de vopsele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
refugiu, se și spune că dintre toate bisericile pictate de meșterul Vasile din Fălticeni cea din satul nostru le întrece pe toate în frumusețe, a fost și ultima lui biserică, țigara meșterului Luca face iarăși binecunoscutul drum spre buzele sale lacome de fumul aducător de pace, Eu eram prea mic ca să înțeleg ce se întâmpla în jurul meu, mă înfioram tot la mirosul de vopsele și eram ferm convins în sinea mea că dacă vom termina biserica are să vină tata din război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pahare. Lee îi flutură insigna pe la nas și întrebă: — Bruno Albanese? Tipul îi făcu semn spre partea din spate a restaurantului, apoi își plecă privirea. Partea din spate era îngustă, cu separeuri din imitație de piele și lumini discrete. Clefăieli lacome ne conduseră spre ultimul separeu - singurul ocupat. Un bărbat slăbănog și negricios ședea aplecat deasupra unei farfurii pline ochi cu fasole, sos chili și huevos rancheros și înfuleca terciul de parcă ar fi fost ultima masă din viața lui. Lee ciocăni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de colecția lui de fetișuri furate din morminte și spera că asta o să ne scoată din minți? Spera ca Georgie să se arunce într-o confruntare - o confruntare care ar fi avut ca rezultat fie eliminarea lui, fie eliminarea polițiștilor lacomi și băgăcioși care îi creau atâtea neplăceri? De ce? Pentru ce motiv? Pentru a se proteja pe el însuși? Teoria avea o singură hibă - îndrăzneala incredibilă, aproape sinucigașă, a lui Emmett, care nu-i deloc tipul sinucigașului. Iar cu Georgie Tilden
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
unde toate rudele lui Artavadse au fost ucise... Să-l eliberăm pe fiul prizonier al lui Antiochos, regele din Commagene, care a fost pe nedrept destituit de Tiberius. Să reinstaurăm autonomia acelui teritoriu, să-l despăgubim pentru bogățiile pe care lacomii procuratores le-au luat de la tatăl său. — Nu poți face asta! îl întrerupse speriat Sertorius Macro. Senatorii vor striga că vrei să smulgi aurul Romei pentru a-l da barbarilor. Fără să-i răspundă, Împăratul întinse mâna și arătă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
trebuie să fie plăcut, încât să nu-ți dai seama? Sau că aurul adevărat face prizonier orice lucru? Într-adevăr, oamenii lui Macro, pretorienii, plătiți generos, rămăseseră liniștiți, disciplinați și aproape indiferenți, ca în vremea lui Sejanus. Poate că prudența lacomă a lui Augustus și insațiabila, lucida avariție a lui Tiberius se născuseră din experiențe similare. „Senatorii sunt divizați și nu reușesc să gestioneze puterea“, zâmbise Tiberius - una dintre puținele dăți când fusese văzut surâzând; și încheiase: „Stăpân e banul“. Împăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
al efortului fizic făcut. Însă din ziua în care Tiberius, muribund, a părăsit insula Capri, strălucitoarea Villa Jovis, cea atât de urâtă de toți, a căzut în părăsire. După optsprezece secole, în 1793, Ferdinand de Bourbon a autorizat „săpăturile“. Oameni lacomi au căutat, au distrus și au vândut obiectele pe care le-au găsit. Au desprins până și pardoseala din opus sectile, iar regele din Napoli a cumpărat la metru cele mai prețioase marchetării pentru reședința de la Capodimonte. În 1860, ruinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sunt prizonieri rebeli sub șiretul corsetului; chiar acum Îl vor rupe recăpătând sfânta libertate. Carnea luminoasă pufoasă decolteul sânii valsul beția atingerii; deodată, m-am aplecat ușor tandru (toți au crezut că vreau s-o sărut, s-au uitat cu lacomă curiozitate, cu invidie, cu ironie, așa cum se Întâmplă când spargi regula, când ești mai puternic decât ceilalți și acest lucru iese În evidență chiar dacă tu nu-ți dai seama și nici nu-l urmărești), i-am adulmecat conturul corpului pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lui grase de vacă zimenthal. „L-ai făcut knockout!“, comentează lectorul R., râzând, „și dacă și alții i-ar servi mai multe lecții de acest fel, poate c-ar deveni un om de treabă“. Îl dezaprob: „Vă Înșelați, hahalera asta lacomă de glorie o să răzbească prin orice mijloace și o să obțină tot ce-și dorește, veți vedea. Deocamdată se antrenează, face vocalize“. (miercuri) Mă obsedează acel nucleu obscur de spaimă, nutrind În subconștient metamorfozele bizare ale visului; ești undeva, aștepți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pârg, Își etalează urnele vaginale fără a le feri de ochiul hulpav al faunilor, dând târcoale prin crângul vieții; În profunzimea imaginii, o ceață transcendentă filtrează drumul lui Orfeu, pornit către propria-i oglindire În ochii bacantelor pândind din tufișuri lacome; dacă iei vederea și o Întorci invers, fără să ții cont de direcția normală de privit, ți se propune o pajiște ciudată, unde iarba crește deasă și Înaltă, sistematizând spațiul, comprimându-l În hățișul de buburuze și lăcuste ce te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
soluție radicală: cinismul. Numai astfel te vor iubi toate, se vor da În vânt după tine cu limba scoasă, vor vrea să te atingă, să te aibă, să te posede; cu cât ești mai inaccesibil, cu atât vor alerga mai lacome după tine: este aceasta o cursă contra cronometru În lupta cu scurtimea vieții. Ce mai contează convenții, educație, morală, cultură, pudoare? Toate aceste nimicuri nu cântăresc nimic sau cântăresc oricum mai puțin decât acel organ masculin mai prețios decât tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]