6,022 matches
-
cu buzele-ți, m-anini Privește spre lumină ce zburdă-n al nost’ gând Și-mi fericește viața, rogu-te, râzând 37 Aș a decrepit father takes delight To see his active child do deeds of youth, Șo I, made lame by fortune’s dearest spițe, Take all my comfort of thy worth and truth. For whether beauty, birth, or wealth, or wit, Or any of these all, or all, or more, Entitled în thy parts do crownèd sit, I make
SONET 37 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381357_a_382686]
-
worth and truth. For whether beauty, birth, or wealth, or wit, Or any of these all, or all, or more, Entitled în thy parts do crownèd sit, I make my love engrafted to this store. Șo then I am not lame, poor, nor despised, Whilst that this shadow doth such substance give That I în thy abundance am sufficed, And by a part of all thy glory live. Look what is best, that best I wish în thee. This wish I
SONET 37 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381357_a_382686]
-
mari probleme cu respirația. Ajunsese la o vârstă venerabilă și urmase întreaga viață preceptele credinței pro-budiste. Nu-și mai amintea, firește, de numele purtat în viața de dinainte, cel al creștinului Popică Mardeiaș. Căzu și muri în brațele lui Dalai Lama, iar ultimele cuvinte pe care le spuse chinuit cu limbă de moarte au fost de venerație pentru marele Budha. Trecu din nou prin tunelul care desparte cele două tărâmuri (material și spiritual), apoi își aminti subit, cu ajutorul memoriilor sufletului ascunse
LĂSAŢI ORICE SPERANŢĂ ÎN ASTRAL, VOI, CEI CARE INTRAŢI ÎN VIAŢĂ ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381407_a_382736]
-
ciclică și aparent haotizantă ... Proiecția destinului Persoanei în viitorul apropiat, atâta vreme cât verbul “a avea” îl îndepărtează cu ostentație pe auxiliarul „a fi” de pe orbita circuitului său filozofic obișnuit, apare aidoma unui cadru filmic dur ce-ți spintecă sufletul ca o lamă tăioasă de cuțit. Deslușind cu puterea propriei minți arhitectura unui asemenea spațiu spiritual indiscutabil “reformat” pe axa lui rece dinspre -∞, este cât se poate de vizibil, fără niciun fel de discretă urmă dubitativă, cum întreg edificiul socio-cultural cu îndelungă minuție
NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380921_a_382250]
-
arăta că intenționa să facă el lovi cu scutul iar asta fu o joacă pentru Samnit care nu realiză însă capcana. Sabia ,,Sica” trecu de marginea scutului iar partea încovoiată îl lovi pe ,,Samnit” în partea de sus a brațului lama trecând prin zalele de umăr. ,,Samnitul” strigă și apoi se prăbuși pe genunchi, de durere încovoindu-se -Credeam că se mimează lupta! spuse Hasim arătând spre arenă. -Până la un punct da. Lucrurile scapă însă uneori de sub control. Ai câștigat
FRAGMENTUL NR ZECE PENULTIMUL FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380851_a_382180]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > CUNUNĂ PESTE LAMELE DE VÂNT Autor: Ioan Daniel Publicat în: Ediția nr. 2341 din 29 mai 2017 Toate Articolele Autorului Din cuvinte să-mpletesc Vreau o gingașă cunună Ție să ți-o dăruiesc Ca pe cap să ți se pună Precum cerul de
CUNUNĂ PESTE LAMELE DE VÂNT de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2341 din 29 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374460_a_375789]
-
pe cap să ți se pună Precum cerul de albastru Florile să o compună Și cuvântul cel măiastru Să o finiseze-n urmă Flori cuvinte și idei Într-o strânsă împletire Să fie viața ei Născută doar din iubire Peste lamele de vânt Florile să strălucească Împletite din cuvânt Toți cum ar vrea să-ntâlnească Chiar și stele din cuvinte Acum iată am adus Ți le așez pe dinainte Doar cu ochii toate-n sus Vreau cu adâncă dibăcie Să le
CUNUNĂ PESTE LAMELE DE VÂNT de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2341 din 29 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374460_a_375789]
-
le leg cu ochii-n vânt Un tezaur ea să fie Sub acest unic cuvânt Ca o candelă să fie Dup-un gingaș asfințit Pe-o cărare arămie Pentru ochiul obosit 29 MAI 2017 balcon cluj Referință Bibliografică: Cunună peste lamele de vânt / Ioan Daniel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2341, Anul VII, 29 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ioan Daniel : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
CUNUNĂ PESTE LAMELE DE VÂNT de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2341 din 29 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374460_a_375789]
-
evadare către necunoscutul ce se vrea totdeauna explorat. O experiență mistică, asemănătoare cu a austriacului Heinrich Harrer - autorul cărții ecranizate, ”Șapte ani în Tibet”, (care și-a câștigat cu greu privilegiul de a sta lângă copilul și apoi adolescentul Dalai Lama, în Lhasa, pe cea mai înaltă platformă a lumii, în Tibet), pare că trăiește și Marian Malciu, la Ruginoasa, în satul Dumbrăvița, alături de preotul Pavel Pavel și soția sa, Maria, care, după o luptă de douăzeci de ani, ridică, maiestuoasă
MARIAN MALCIU LA A DOUA INCURSIUNE ÎN CĂUTAREA LIBERTĂȚII INTERIOARE de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374480_a_375809]
-
când rătăcește Prin arșița deșertului din noi, Dezlegi și ploia ce mă răcorește Și uneori dai timpul înapoi. Nu știu cum faci și care-i rostul, Dar cred că-mi ești și adăpostul Îmi torni pe rană mir sfințit Și-ngropi și lama de cuțit. E un mister ce-l simt arzând Îl tot primesc eu cel plăpând, În lumânare-mi văd și pasul Și-n toacă îmi aud chiar glasul. Cuvântul vreau să fie viu Să mă trezesc atunci când scriu În calendar
BUZUNARUL de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371305_a_372634]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > ÎN TOAMNA ASTA... Autor: George Pena Publicat în: Ediția nr. 2100 din 30 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului În toamna asta, de taină și răcoare, Câmpia țipă sub lamele de plug, Aromele de struguri au același beteșug Și se destramă-n asfințit de soare, În toamna asta, de taină și răcoare. Câmpia țipă sub lamele de plug, Pe cerul vast, trec cârduri de cocori, De-atâta feerie, uiți ca să
ÎN TOAMNA ASTA... de GEORGE PENA în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371400_a_372729]
-
2016 Toate Articolele Autorului În toamna asta, de taină și răcoare, Câmpia țipă sub lamele de plug, Aromele de struguri au același beteșug Și se destramă-n asfințit de soare, În toamna asta, de taină și răcoare. Câmpia țipă sub lamele de plug, Pe cerul vast, trec cârduri de cocori, De-atâta feerie, uiți ca să mai mori, Pe dealuri, visează podgoriile-n belșug, Câmpia țipă sub lamele de plug. Pe cerul vast, trec cârduri de cocori, Amurgul aduce parfum de otonel
ÎN TOAMNA ASTA... de GEORGE PENA în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371400_a_372729]
-
-n asfințit de soare, În toamna asta, de taină și răcoare. Câmpia țipă sub lamele de plug, Pe cerul vast, trec cârduri de cocori, De-atâta feerie, uiți ca să mai mori, Pe dealuri, visează podgoriile-n belșug, Câmpia țipă sub lamele de plug. Pe cerul vast, trec cârduri de cocori, Amurgul aduce parfum de otonel, Frunzele cad din ramuri cătinel, Când trec, sporadic, ultimii nori Pe cerul vast, cu cârduri de cocori. Referință Bibliografică: În toamna asta... George Pena : Confluențe Literare
ÎN TOAMNA ASTA... de GEORGE PENA în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371400_a_372729]
-
Poeme > Dragoste > SCAIEȚI Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2100 din 30 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului SCAIEȚI Pe drumurile noastre se adună Prea multe frunze galbene, pierdute, De arborii cu brațele căzute, Printre ciulini, scaieți și mătrăgună. Când lama vijeliei se ascute, Ne șterge stelele, ne taie lună, Dispare tot din toamna-aceasta bună, Nici cerul, marea n-o s-o mai sărute. Tot mai ades vin ploile-n averse, Iar ceața groasă umple toată valea, Pe drum sunt piedici
SCAIEŢI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371431_a_372760]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > (SEMI) TON Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1336 din 28 august 2014 Toate Articolele Autorului sufletele nu au inimă/organ hipervascularizat/ au doar ochi implantați unghii încarnate vorbe crestate sub limbă cu lama atunci când prigoria cântă măiestru penele îi sunt înfipte în suflet/nai al cerului/ ghearele în seva ramurilor/clape ale pianului/ tonurile în gușă/ a capella/ grația într-o libelulă al cărei zbor emergent transcende notele atinge-mi umărul tatuat (semi
(SEMI)TON de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371557_a_372886]
-
receptor): apa pierde din mirosul de clor și are un gust mult mai bun, mâncarea rămâne proaspătă o perioadă de timp mai lungă decât cea neașezată sub piramidă, lucrurile de sub piramidă se deshidratează (piramida stopează procesul de putrezire și mucegăire), lamele de ras se mențin ascuțite un timp mult mai îndelungat prin punerea lor sub piramidă după fiecare utilizare, plantele nu numai că se dezvoltă sub piramidă de două ori mai repede, dar sunt și mai sănătoase, recurgând la ajutorul piramidei
AL PATRULEA INTERVIU CU DOCTORUL CORIOLAN DRAGOMIR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371570_a_372899]
-
de fulgi, roz-aurii piersicii, se îmbrăcaseră în verde strălucitor pădurile și pajiștile, apa în vale clipocea limpede peste bolovanii suri ca niște carapace de țestoase (Valea proscrișilor). Uneori momentul descrierii este atât de scurt ca reflexia razelor de soare pe lama coasei, dar rolul acestuia este decisiv: Dimineața atârnă plumburie (Vâltoarea). Astfel, prin referire la ritmul circadian, autorul oferă un reper temporal, o discontinuitate evidentă în ritmul vieții satului, acesta fiind condus mereu după legitățile naturii. Muncile agricole și viața într-
LORINCZI FRANCISC-MIHAI: ROLUL DESCRIERII IN PROZA LUI RADU IGNA de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371602_a_372931]
-
ai jefuit și crede-mă, voi găsi destui care să jure că așa a fost. Acesta tăcu privindu-l câteva clipe închizându-și un ochi și zâmbind grav în colțul gurii. -Fii fără teamă negustorule, spuse el încet trăgând o lamă din mâneca veșmântului său. Nu mă voi preda nimănui fiindcă știu ce mă așteaptă, deci n-am de ales! Și știu unde să mă lovesc în așa fel încât să nu se mai poată face nimic, spuse el punându-și
AL OPTULEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374704_a_376033]
-
Sulla corsia d'una stradă Rovinata dai cingoli. Unti Col miele di giovani vespe sono entrambi i piedi e le mani E...cerco un posto ove celare uno zecchino Tra le fessure della pietra Che genera gli embrioni del silenzio LAME DE RÂS ȘI ARME LETALE Am dat cu praf de aur vechi Gardul dinspre vecinii Pe care ii aud cum se ceartă pentru bucată de cretă Cu care să-și semneze jurnalul de zi pe pereți. În casetă plină cu
MONADE (2) – POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374941_a_376270]
-
DE RÂS ȘI ARME LETALE Am dat cu praf de aur vechi Gardul dinspre vecinii Pe care ii aud cum se ceartă pentru bucată de cretă Cu care să-și semneze jurnalul de zi pe pereți. În casetă plină cu lame de râs și alte arme letale, Nu e loc să se strecoare un greier. Fierbinte e noaptea Și cerul gurii, înjurând lingură cu care Îmi hrănesc personajele convalescente. Eroina principala are cercei În urechi Și a flămânzit , Sia păcătuit scriind
MONADE (2) – POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374941_a_376270]
-
lui Ioan Vasiu re regăsește și un autoportret prin care autorul evidențiază universul său lăuntric, iubirea, cuvântul și puterea poemelor sale: “ sângele meu ca mustul abia stors/ poemul meu ca un ochean întors/ iubirea mea ocean nemărginit/ cuvântul meu o lamă de cuțit.” (Autoportret) Ioan Vasiu este un poet care transmite mesaje patrunzătoare prin versurile sale și care reușește să atingă inimile noastre prin metafore țesute din frumos și senin. Finețea cu care își șlefuiește metaforele și viziunea sa profundă asupra
IOAN VASIU ŞI METAFORELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375039_a_376368]
-
acrobat de pe care el însuși să sară și-n arenă să facă ocolul, să-și îndoaie piciorul, să primească emfatic onorul... nu se mai adăpa, chinina cuprinse ovăzul, râu de lacrimi cu sânge și praf făceau cruce pe pieptu-i cu lama, cu șișul, cu cordul. rana lui sângera, singur el și-o mușca, o mărea învățat cu durerea, cu trap-galopul, cu aplecarea-n manej, roată făcând în amar laur din circularele loji și tot mai credea în stăpân vorbitor, în dresor
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
se-ntremă din boare dulce de sub tufă-nobilată și ajunse printre fete, simple și îmbujorate, la-mpletit coroană-casă, zburătoare, zburător salvat de boare, pentru zi de sărbătoare... CADRIL iarna înainta prea repede pentru mine prea departe mi se părea drumul înapoi o lamă ascuțită siroco sau zefir încins îmi tăia fața alerga peste lespede făcea rotocoale ultimele note din cimpoi cădeau fără aer se așternea deasupra țipând o trompetă sfâșietoare prelungă umbre își îndreptau spatele de pe pietre pășind peste morminte acoperite de magmă
DIN SCÂNTEILE VIEŢII (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374051_a_375380]
-
cioc mare și coroiat. Aveau niște aripi lungi și în zborul lor păreau niște evantaie. Ghearele lor erau foarte mari, păroase ca și aripile, încât nu se vedeau și aveai impresia că nu au așa ceva. Însă erau mai ascuțite ca lama de cuțit și deși erau bine ascunse, în clipa în care le foloseau, aceastea ieșeau afară neașteptat, ca un briceag. Ochii lor mari și rotunzi erau gri. În zborul lor scoteau un sunet strident: ,,cotaaaan, cootaaan!’’, ,,cootaaan, cotaaan!’’, de unde și
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
să jurăm că-l primim în rândul nostru. - Jurăm! ziseră juzii într-un glas. Mihai scoase din chimirul bătut cu ținte de alamă un șuriu cu plăsele de os din corn de cerb, învelit într-o treanță roșie, scuipă pe lama lucitoare și apoi o șterse bine cu acea cârpă. În liniște și cu atenție își crestă pielea de pe brațul stâng. Sângele începu să curgă și gestul fu urmat de toți lăieții, inclusiv de Trifu. Cu mâinile întinse, se ridicară în
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372293_a_373622]