13,725 matches
-
ogeac, a găsit pe corlată cutia de chibrituri, a prins-o cu mare greutate între degetele-i noduroase, fiindcă mâinile nu-l ascultau: îi tremurau așa de tare, că a scăpat multe bețe pe jos până când a reușit să aprindă lampa de pe polița din dreptul ferestrei. Pe vatră se mai vedeau câțiva tăciuni care se încăpâțânaseră să ardă ultimile cioturi din niște buturugi de salcâm rămase sub pirostriile, pe care era așezat ceaunul de tuci, în care-și făcuse o amărâtă
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
pe Inculeț?” “De unde, eu nu eram pe lume...” “Da eu îl țin minte , în casă la bunelu. Cred că m-a și botezat, bunelu mă punea să-i zic “nănășelul”. Mai ții minte casa lui bunelu? La sărbători, aprindea multe lămpi prinse de tavan în casa mare...” De unde să țin eu minte asemenea lucruri? Când m-am născut, în jurul meu se vorbea mai mult în șoaptă. Mi-au trebuit mulți ani ca să înțeleg de ce. 27 Martie se asociază pentru mine cu
DOR DE MAMA de VALENTINA BUTNARU în ediţia nr. 55 din 24 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349024_a_350353]
-
Olărescu și fiindcă avea avere, vota la „Colegiul Întâi”. Atunci se vota după avere, nu tot mârlanu’ era la cot cu boierul de viță. Sultana i-a făcut lui Vasile 8 copii, Aneta, cea mai mare, căreia „îi fila o lampă” umbla și vara și iarna înfășurată în niște perne și se spăla numai cu gaz și niciodată cu apă. Apoi venea Gheorghe, care fiind mai „slabuț la glagorie” a făcut numai școala primară. După el venea Culică care era deștept
SLUGĂ LA NEA GHEORGHE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349054_a_350383]
-
sufletul împăcat. De setos ce era, boieru trage un gât zdravăn, apoi Doamne ce văzui: bietul conu Iorgu, a împroșcat în tot restaorantul cu un nor des de gaz, căci gaz era în pahar, gaz cu care țața Dumitra umplea lămpile, că pe atunci, în gară, nu era electricitate. Nea Gheorghe s-a repezit să mă prindă să-mi rupă oasele, bimbirica lui conu Iorgu râdea pe înfundate, toți au crezut că am făcut-o intenționat, dar eu habar nu am
SLUGĂ LA NEA GHEORGHE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349054_a_350383]
-
magie a interpretărilor. „Da, am răspuns, mai avem încă o mare de traversat.” S-a ridicat încet și a început să construiască Lego cu un aer foarte preocupat, făcând și desfăcând modelul din proiect, la lumina ușoară și conica a lămpii superioare. Da, îmi zic, nu va citi niciodată pe Ionel Teodoreanu, viața lui a început cu o anti-poveste, aceea a lui Shrek, si o parodie, aceea a lui Megamind. Ulița copilăriei s-a transformat în așteptările din aeroporturi, între două
CĂLĂTORIA de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349137_a_350466]
-
uzat, câteva scaune, un cuier pe peretele din fund, un panou cu fruntași în producție unde se distinge fotografia directorului (sau poate chiar caricatura lui). Încăperea din dreapta este mobilată asemănător. Biroul directorului cu spatele la peretele despărțitor. Pe birou, un telefon, o lampă fără abajur cu un bec roșu exagerat de mare: 300 sau 500 de wați, corespondență. În fața biroului, o masă joasă înconjurată de scaune exagerat de mici, ca pentru copii, un cuier cu pălăria și paltonul directorului, o oglindă. La ridicarea
PAUZA DE MASĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348508_a_349837]
-
intră un tip îmbrăcat pestriț dar plin de morgă. Poartă o servietă diplomat pe care scrie în diagonală, cu litere mari, albe: MINIST și dedesubt, ER. Secretara se sprijină de birou, cu fața către oaspete și apasă un buton nevăzut. Lampa de pe biroul directorului se aprinde și se stinge de câteva ori la rând. Fond muzical adecvat. MINIST-ER-ul vrea să intre la director dar secretara îi face semn că acesta lipsește. Sublinieri sugestive de trompetă, trombon ca la bâlci sau carnaval
PAUZA DE MASĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348508_a_349837]
-
flux repezit, neîntrerupt și amețitor, că melodia s-a asprit și-a înghețat aproape, dar nic instrumentele și aparatura de amplificare nu mai este ce a fost, acum sunetul fiind metalic, fără vibrația catifelată umană, redată cândva de stațiile cu lămpi. Azi e degradată vocea în așa mod încât se simte artificializarea emisiei vocale, pe lângă faptul că volumul este maxim, peste capacitatea umană de auzire a sunetelor fine, line, a inflexiunilor vocale. Se cântă altfel azi, se ascultă și se și
IONELA PRODAN. RAR CÂTE O PLOAIE DE MELANCOLIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348560_a_349889]
-
mașină, a intrat și a pornit motorul. Nu observase că Iuliana a încercat în timpul acela să deschidă portierele. Erau blocate. Afară era întuneric, dar nu a aprins farurile. A condus autoturismul în curtea împrejmuită în beton și metal, numai cu lămpile de poziție aprinse. Imediat după ce mașina a depășit linia gardului a oprit și a coborât din nou. A închis porțile. Iuliana se făcuse mai mică decât își imagina vreodată că poate reuși. Stătea ghemuită, cu picioarele aduse cu genunchii sub
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
aduse cu genunchii sub bărbie, tremurând de groază. Nu vedea nimic în jur, decât gardul uriaș prin geamurile laterale și din spate și un drumuleț de beton în coastă, prin parbriz, atât cât putea fi văzut în lumina slabă a lămpilor. Înainte de a porni motorul, bărbatul s-a uitat la ea și i-a vorbit batjocoritor, acoperindu-i cu voce guturală scâncetele ce se transformau în țipete scurte: - Liniștește-te, târfulițo! Am ajuns. A pornit motorul și a demarat în trombă
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
-te, târfulițo! Am ajuns. A pornit motorul și a demarat în trombă., urcând forțat circa 15-20 de metri peste barele de fier-beton ce traversau învelișul drumului amenajat special, până în fața unei case. După ce a oprit motorul și a stins toate lămpile, a acționat frâna de mână, a coborât, a deschis portiera din spate-dreapta, a prins fata de încheietura mâinii și a tras-o afară cu brutalitate. Cu cuțitul în mână, la vedere, aproape că a târât-o până în casa ce părea
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
Buzău cu Dumnezeu. Acordeon, tu ești unealtă divină. Din tine se nasc copiii. Un sărut de toamnă, unul de iarnă. Un sărut - un copil. Ți-aduc odrasla unei nopți cu aripi de sânge, au arome și aur, cu diamant geros, lampa angelică se sparse. La ora surâsului privelnic, fața părintelui se lumină. Maica își legăna pruncul. Genunchii-s reci, primește pruncul. Violă și clavecin în glas. Femeia curge-n alb, gurile sunt arse, azurul însetat te soarbe. Poetul spunea, ce spunea
ASTERISC de BORIS MEHR în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349323_a_350652]
-
tânăr a intrat în clădirea barului. Într-o încăpere de circa doisprezece metri pătrați, mobilată destul de elegant, cu fotolii având tapițeria din imitație de piele de culoare maron, confortabile și un birou pe care tronau mai multe bibliorafturi, alături de o lampă de birou, un bărbat rotofei, nu prea înalt, cu obrajii parcă de hârciog se ridică în picioare și întinse mâna spre cei doi vizitatori neanunțați. - Hrubaru. Valentin Hrubaru - patronul barului. - Mircea Trăistaru, profesor universitar și fiul meu, Cristian student în
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349278_a_350607]
-
pustie, case ard în soare Și's topite parcă de lungi așteptări, Doar bătrâni sărmani așteptând scrisoare, Sau un telefon de la pruncii lor. Se deșira vremea, dintr-un ghem de ață Firele sărace parcă fără rost, Unde e lumina din lampa gutuii, Prunele furate, când nici nu s-au copt? Unde sunt bostanii ce î n toiul nop ții Atinși de baghetă deveneau trăsuri, Unde sunt toți caii și toți călăreții Ce din vise mari își făceau armuri? Au plecat în
PE UN DRUM de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349380_a_350709]
-
fiind, foarte posibil, la fel cu acea biblică doar un fel de predică morală bună pentru la școala de duminică. Mda, dar de câte ori, fiecare dintre noi nu am rătăcit cărarea și asta doar pentru că am avut reflexul fluturelui la lumina lămpii și strălucirile false ne-au făcut să ne pierdem mințile. Și oare cât am plătit de fiecare dată pentru această rătăcire!? Dar revenirea fetiței? Este ea, așa cum pare, doar o altă întâmplare lipsită de o logică profundă sau este acea
FRANCISCA STOLERU, DINCOLO DE CUVINTELE SCRISE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349359_a_350688]
-
nema Tokay ! E clar ! Farmecul Marelui Paris e dat de vastele grădini cu arbori seculari, bulevardele cu adevărat bulevarde și vastele piețe mobilate cu splendide fântâni cu povești fermecătoare. Iluminatul rareori la înaltă înălțime, mai mult la nivel mediu. Cu lămpi de epocă și stâlpi cu o personalități distincte. În funcție de cartier, de stradă, de clădirile din jur ... Stâlpii, banalii stâlpi cenușii din Micul Paris, la ei sunt verzi. Nici nu-i prea vezi, ascunzându-se pe după copaci. Care cresc liber pe
FOST-AM LA PARIS! 5 ZILE ŞI 4 JUMĂTĂŢI DE NOAPTE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349626_a_350955]
-
eu în sinea mea, Omule ești cam bătrân, Caută-ți altă nouă rețea, Unde poate mai ești bun! Stai în banca ta bătrâne, Nu vezi că te dai în stambă! Îți trimit să ai pe mâine, Bani pentru petrol în lampă! Îți spun asta pe cinstite, Doar în cuvinte potrivite, Citind poeții de pe NET, Rămân total analfabet! Referință Bibliografică: INFINITUL INTERNET ! / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 551, Anul II, 04 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai
INFINITUL INTERNET ! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344477_a_345806]
-
aci ți-e drumul. Au fugit repede să nu fie surprinse asupra faptului de către bătrână. Seara când tânărul preceptor a venit acasă de la primărie, a cinat împreună cu gazdele și s-a dus la el în cameră, să se culce. Lumina lămpii cu petrol așezată pe perete deasupra patului, nu era suficientă pentru a se distinge modificările survenite așternutului. Se dezbrăcă și intră sub plapumă, numai că dând de putinei s-a speriat așa de tare, încât a sculat toată casa cu
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
Nu aveau nici o grijă. Apă aveau la teică, grăunțe primeau seara și dimineața, doar câte o râmă mai puteau să găsească și ele ca desert, sau câte o gâză rătăcită printre legumele din grădină. Terminându-și treaba, Jeni a aprins lampa și s-a dus să se pregătească de culcare. A mâncat ceva în fugă, nu prea avea poftă de mâncare în ultimul timp și a plecat în camera unde Victor sforăia de zor. Se vedea că trudise toată ziua prin
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
pe mâneca sumanului spre grindă, timp în care îi turna cu cana, printr-o pâlnie apă în față. Se ascundeau ghemele, fetelor le rupea firul de lână. Știau și să lucre și să se distreze, totul se desfășura la lumina lămpii, stăteau până dimineața. Se cântau și cântece de jale: „Rău îi pare codrului”, „Crești pădure și te-ndeasă”, „Vară, vară, primăvară”, „Măicuță, norocul meu”. Se spuneau ghicitori, a doua zi se dădeau cu sania. Gazda îi aștepta cu preparate culinare specifice
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]
-
locurile unde/Mama-n brațe m-o purtat/Și cu glasul ei cel blând/ M-o învățat frumos să cânt./ Am ajuns pe înserate/ La poarta de la ocol/ Nu mi-a ieșit nime-n cale/Ca să mă stâmpăr de dor./ Lampa-n casă nu mai arde/Gardul d'îngă poartă cade./ Voi, copii, mă ascultați/Cu drag ce voi spune/Să vă duceți la părinți/ Cât i-aveți pe lume./ Nu lăsați de azi pe mâine/ Ca să nu pățiți ca mine
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]
-
cu cine semănau? Acum... cred ca e prea târziu. Eu am dat alt sens vieții. Un sens pe care cred că l-am ales aiurea. Oare unde am greșit? Dar...de unde cunosc eu femeia asta? Picioarele astea drepte, "sticlă de lampă", ce pleacă parcă din piept către pământ... ochii verzi... Wow! Asta-i Gabi...". Când a privit-o atent, surprins, erau la doar un pas distanță și l-a recunoscut și pe Cezar. Privirile lor s-au întâlnit și, aproape în
ISPITA (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348055_a_349384]
-
Și pe fața lui cea slabă trece-ușor un nour roș - Se iubesc... Și ce departe sunt deolaltă amândoi! Acum erau într-adevăr departe unul de altul... Și el singur... Pe un pat sărac asudă într-o lungă agonie Tânărul. O lampă-ntinde limb-avară și subțire, Sfârâind în aer bolnav. - Nimeni nu-i știe de știre, Nimeni soarta-i n-o-mblânzește, nimeni fruntea nu-i mângâie. Aici în Botoșani zilele treceau monotone, hoinărea adesea cu Micheru și cu sora lui prin
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
ne trezeam din somn. Poate că soră-mea era sperioasă sau poate că mama făcea exces de grijă față de noi. Eu însă știu bine că nu mă speriam deloc, cînd mă trezeam noaptea. Mă uitam în sus. La luminița micii lămpi abia zăream ba umbra lăbărțată a unei mobile, ba un fel de piele de oaie atîrnînd într-un cuier, ba lustra ca un hultan cenușiu prăpăstuit către fereastra difuză. Și mai ales pereții erau minunați. Nu li se vedeau muchiile
NIŞTE AMINTIRI de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348220_a_349549]
-
și nu am să pot lucra de nesomn. Poate că ar fi trebuit să ne naștem bătrîni și să murim tineri, adică fericiți. * Se adunau la noi în casă mai mulți bărbați și discutau despre trecere. La lumina săracă a lămpii vorbeau îndelung, sucit, întortocheat: că să ne trecem, că să nu ne trecem. Eu nu înțelegeam cum vine chestia asta: trece vara, trece căruța pe drum, dar cum să se treacă ei? Dar ascultam o vreme glasurile lor înăbușite, gîfîite
NIŞTE AMINTIRI de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348220_a_349549]