1,966 matches
-
care este chiar așa cum își dorește, în toate privințele, și pe dinafară, și pe dinlăuntru? N-am știre despre persoana aia. Cine știe de la ce stră-stră-ceva m-am procopsit cu părul ăsta negru și nesupus. La 5 fix era să leșin de frică, fiindcă am auzit ușa de la intrare și a apărut Safta. Dar nu era cu figura ei „de Alexandru Livezeanu“, mi-am dat seama imediat. Era domnul Dan Crețu, parcă mai bine dispus, care dorea să ne mulțumească pentru
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
că papa i-a dat imediat bani de drum, fiindcă mâine, de Anul Nou, pleacă într-acolo, și i-a făcut imediat un calmant, era într-un hal fără de hal, se sufoca între hohote, credeam că moare și ea, a leșinat de două ori. Nimeni n-ar trebui să treacă prin asemenea lucruri, niciodată! Până și când auzi despre așa ceva la altul, oricât de străin ți-ar fi, simți din plin lovitura. De ce există pe lume asemenea cruzimi? Amețesc când ajung
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nervii săi, era uluitor, istovitor, fascinant, teribil. Noi și noi nume apăreau prin niște izbucniri luminoase pe cele douăzeci și șase de pătrate. Bărbați din dreapta și din stingă sălii începeau să strige ca niște demenți, iar unii dintre ei chiar leșinau. Zarva ajunsese până la Urnita pe care o putea suporta cineva: era un adevărat iad care se dezlănțuise sau, mai bine-zis, continua într-un unic zgomot, de o intensitate incredibilă. Și, din minut în minut, fulgera de-a curmezișul ecranului un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
omori cu știutul tău. Cine crezi că-i mai știe azi pe Isidor din Sicilia ori pe Curtius, care ne-au scris replicile? Îi întinse covrigul ros dinspre partea unde nu ajunsese cu buzele: — Ia de-aici, că ai să leșini dacă stai pân’ la schimbul de noapte! Nu știi replica, te descurci și improvizezi, ce atâta lucru? — Bine, dar modifici istoria, nu-ți dai seama? — Las’ că se modifică ea fără să te întrebe! Omar rămăsese cu covrigul în mână
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
erau decât avocații, Seyed Sharoudi și Ghazal, și doi gardieni, dintre care unul o întrebă: — Te-ai rugat pentru tine, soră? Shahla nu îi răspunse și el crezu că plângea sau că pur și simplu era vlăguită și avea să leșine înainte de a-i pune ștreangul. Mahmoud Sharoudi se apropie de Ghazal și îi spuse aproape în șoaptă: — Tu ești sigură că vrei să vezi asta? — Sunt sigură, pentru că o vor ierta. Avocatul făcu câțiva pași mai în față și, în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
adus la amară stare, De vreme ce sunt orânduit Din ceasul cel afurisit, Să fie așa mai bine Decât să mor eu pentru tine. Puiule, când te-am fost sărutat Pământul să fi crăpat, Să mă fi-nghițit peșin Iar nu acum să leșin, De câte ori te-oi vede Să-mi fie inima rea, Unde te văz, moriu, mă-ntinz Și ca iarba mă aprinz, Unde te văz frumușică Eu mă pierz ca o furnică, Unde te văz subțirică Mă cuprinde-o mare frică. No. 34
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
sub braț. Mustățile motanului îi gâdilau bărbia. " Ce-i cu tine, draga mea? Ce-i alarma asta? E firesc ca Sandu să fie nervos..." Cârnul scoase un chiot lung, apoi își potrivi masca. ― Eu n-o pun, îngînă căruntul... Aș leșina. Inginerul îi examină chipul umflat și râse blând. ― Nici n-ai încăpea. De altfel, se brodește bine. I-o dăm pilotului. ― Hai, Mirciulică, suflă Melania la urechea cotoiului. Mi se pare că o să tragem un pui de somn. Alexandru, albit
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
afară. Melania Lupu, bosumflată, se ciupi ușor de bărbie. ― Hai, fetița mea, nu te posomori! Toată viața a trebuit să te descurci singură, e destinul tău... Deci povestea cu telefonul nu e serioasă. Să vedem mai departe. Faptul că ai leșinat în fața ușii când bietul șofer încerca să scape... Vai de mine și de mine! Cine și-ar fi putut păstra cumpătul asistând la o astfel de dramă? Și apoi erai chiar acolo, cum să-ți spun, pe loc. N-ai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
întoarcere. Cristescu clătină capul: "Degeaba! A prevăzut totul matematic, pas cu pas, mutare cu mutare". Căruntul dădea semne de oboseală și maiorul se ridică. ― Da, plec îndată. Aș mai avea o singură întrebare: Dacă doamna Melania Lupu nu ar fi leșinat în fața ușii era posibil ca șoferul să scape? ― Știu eu? Probabil. Adevărul e că trăgeam orbește, nu mai vedeam aproape nimic. Desigur, bătrâna a constituit o piedică, care mi-a mai dat o șansă. Întâmplarea... ― Sînteți sigur că a fost
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
da chiar pe scaunul dumneavoastră. Șerbănică o măsură confuz. ― Dar am afirmat același lucru, draga mea! N-ai fost atentă. I s-a făcut rău și a alunecat de pe scaun. ― O natură impresionabilă, sugeră maiorul. ― Fleașcă! se strâmbă Miga. Una-două leșină! Am avut și cu ea de tras o porție bună. ― Ghinionul șoferului. Altfel ar fi izbutit să scape. ― Hm, discutabil! Ăla trăgea ca un nebun. ― Mda... Mă voi referi acum la un alt moment. Dar femeia nu-l mai asculta
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
închipuindu-mi ce probă îngrozitoare ar fi ridicat hârtiuța aceea împotriva ta. Așadar, domnul maior Cristescu încearcă să reconstituie momentele-cheie." ― Într-adevăr, destul de neinteresant. ― Nu? Și apoi ce rost are să-și bată capul răsucind alternative!? Dacă doamna Melania Lupu nu leșina în fața ușii, șoferul ar fi putut scăpa? Adică mai avea Scarlat timp să-și regleze tirul? ― Dumnezeule! se sperie bătrâna. Asta n-am știut-o. ― Ce adică n-ai știut? ― Că din cauza mea... Începu să plîngă: Deși nu văd legătura
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Să vă povestesc încă o dată amănunte pe care dumneavoastră le cunoașteți, pe care le-ați gândit zile de-a rîndul? Să vă istorisesc cum ați profitat de telefonul acela întîmplător, pentru a da indicații complicilor? Să vă reamintesc cum ați leșinat oportun în fața ușii împiedicîndu-l pe șofer să fugă? Sânt sigur că asasinatul nu intra în calculele dumneavoastră, dar ați găsit o soluție promptă într-o situație imposibilă. Ce Dumnezeu, toate astea sânt prea proaspete pentru a le fi uitat. Bătrâna
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
asigur că la analiză pe cioburile de sticlă se va descoperi otrava. Paharul i-a căzut din mână și s-a spart. Nimic mai firesc. Patul e înalt, iar dușumeaua, goală. Valerica Scurtu se cutremură. Ieși din cameră gata să leșine. Bătrâna își admira opera. ― Cred că n-am omis nimic. Se întoarse spre ceilalți: Mi-aș îngădui acum, evident, dacă-mi permiteți, să-mi exprim câteva păreri. Grigore Popa clătină din cap fără să comenteze. ― Întâi să trecem în hol
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nebun, au telefonat la spital. Eu încercam să le explic ce se întîmplase și, văzând că nu mă înțelegeau, am încercat să scap; m-am luptat, m-am zvârcolit, până ce unul m-a lovit cu ceva în cap și am leșinat. După întîmplarea asta, care a făcut oarecare vâlvă, meșterul n-a mai vrut să mă primească în atelier. În zadar m-am rugat și i-am promis că mă las de băutură. N-a vrut să audă. A preferat să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mâna în buzunar, încleștată pe tăbliță. În cele din urmă, imediat ce ieși din shouk, dincolo de zidurile Vechiului Oraș, se opri să-și tragă sufletul, gâfâind ca un sprinter care tocmai alergase cursa vieții lui. Simțea că mai avea puțin și leșina. Chiar și în momentul acela, mâna îi rămăsese înțepenită pe tăblița de lut din pricina căreia capul începuse să i se învârtă și inima să-i bată mai tare, mai întâi de emoție, apoi de teamă și, acum, de evlavie. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
alb, tot pentru numai câteva secunde. Când se sfârși, Uri își dădu seama ce se întâmpla, agonia era atât de cruntă, încât își pierdea și-și recăpăta cunoștința. Acum, când degetul sonda adâncimile rănii sale de glonț, se ruga să leșine. Suporta durerea, sperând la ușurarea vidului. În schimb, se auzi din nou urlând, pe când două degete își făceau loc înăuntru, lărgind deschizătura, împingând și împungând. —Spune-ne ce știi. Știți deja ce știu. Apoi auzi un geamăt, ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
se răsuci pe călcâie și o văzu pe Maggie ridicându-se, frecându-se la ochi. —Maggie! Trăiești! — Îmi pare rău. Nu știam că sunt așa de papă-lapte. Ce vrei să zici? Se presupune că sunt ditamai diplomatul. Nu trebuie să leșin la prima împușcătură. Poliția îi reținu pe toți trei, Uri, Maggie și Mustafa, mai multe ore, cerându-i fiecăruia să dea câte o declarație lungă și amănunțită. Tot timpul lângă ei se află avocatul David Rosen, care insistă asupra dreptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
o verișoară fusese lovită de tramvaiul de pe Magazine Street, un unchi mâncase o prăjitură cu frișcă veche, un naș atinsese o sârmă cu curent electric căzută jos în timpul unui uragan. — E biata domnișoară Annie, vecina noastră. Azi-dimineață era gata să leșine pe alee. Nervii, copile. A spus c-ai trezit-o azi-dimineață cântând la banjo. — E lăută, nu banjo, tună Ignatius. Să nu mă ia pe mine drept unul dintre personajele perverse ale lui Mark Twain! — Tocmai am fost s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
tineri. Coșuri, păr lung, vegetații adenoide, tot echipamentul obișnuit al adolescenților. S-ar putea să mai fi fost ceva, vreun semn particular sau vreun genunchi scrântit. Nu pot să-mi aduc aminte. După ce mi-a pus pistolul la tâmplă, am leșinat și de frică și din cauza sângelui care nu-mi mai circula în creier. În timp ce zăceam grămadă pe trotuar mi-a jefuit căruciorul. Câți bani ți-a luat? — Bani? Nu mi-a furat nici un ban. De altfel nici nu avea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ghicit vreo cinci minute până nu mi-a mai venit în cap nici o slujbă unde să porți uniforma aia albă. La urmă mi-a spus: „N-ai nimerit deloc. M-am angajat ca vânzător de crenvurști.“ Mi-a venit să leșin, Santa, să cad jos, acolo, pe dușumeaua bucătăriei. Asta mai trebuia, să zac cu capu’ spart acolo jos, pe linoleum. — Nici nu i-ar păsa, ăstuia nu-i pasă. — Nici un pic! — Nici într-un milion de ani! Nu-i pasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dura câteva clipe după ce tusea îi arsese traheea și pieptul. Agentul de stradă Mancuso își șterse buzele de salivă și încercă să elimine flegma din gât. Într-o după-amiază îl apucase o asemenea criză de claustrofobie, încât fusese gata să leșine în cabină. Acum părea gata să leșine din cauza amețelii provocate de răceală. Își sprijini o clipă capul de peretele cabinei și închise ochii. Pete roșii și albastre îi pluteau în dreptul pleoapelor. Trebuia să captureze pe cineva suspect și să scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
traheea și pieptul. Agentul de stradă Mancuso își șterse buzele de salivă și încercă să elimine flegma din gât. Într-o după-amiază îl apucase o asemenea criză de claustrofobie, încât fusese gata să leșine în cabină. Acum părea gata să leșine din cauza amețelii provocate de răceală. Își sprijini o clipă capul de peretele cabinei și închise ochii. Pete roșii și albastre îi pluteau în dreptul pleoapelor. Trebuia să captureze pe cineva suspect și să scape de statul în toaletă, înainte ca frigurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
poarte ghinion. Sunt sigur că aș avea rezultate mai bune cu alt cărucior. Un nou început, cu un nou cărucior. Vrei s-asculți ce-ți spun? — De, dacă n-am încotro. Trebuie însă să te previn că sunt gata să leșin de neliniște și m-a cuprins o deprimare generală. Filmul pe care l-am văzut aseară a fost deosebit de greu de suportat, o comedie muzicală pentru adolescenți. Se petrecea pe o plajă. Mi-a venit rău în timpul secvenței în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Ignatius. Eu n-am venit aici să beau cu tine. Pleacă imediat de la masa mea! Respiră adânc, pe gură. Și ia-ți șampania cu tine. — Oye, loco, ești un... Insulta femeii fu acoperită de orchestră, care imită un sunet cam leșinat de fanfară. Lana Lee apăru pe scenă în ceva ce părea să fie o salopetă de lame auriu. — Doamne Sfinte, se bâlbâi Ignatius. Tâmpitul de negru îl păcălise! Ar fi dorit să iasă ca din pușcă din local, dar își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
întâi țipetele oamenilor de pe trotuar. Apoi auzi scrâșnetul roților și bubuitul frânelor și când ridică privirea fu orbit de lumina farurilor, aflate la vreun metru de ochii lui. I se păru că lumina farurilor tremură și începe să pălească, apoi leșină. Ar fi căzut chiar în fața autobuzului, dacă Jones n-ar fi sărit în mijlocul drumului și n-ar fi tras cu mâinile lui mari de halatul alb. Ignatius căzuse astfel pe spate și autobuzul, lăsând o dâră de gaze arse, trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]