2,618 matches
-
mai înseamnă și „bunăvoință” sau „iubire”, tocmai pe temeiul acestei fidelități. Faptul că angajamentul respectiv are un caracter nu numai moral, ci cvasi-juridic, nu schimbă nimic. Cand, în Vechiul Testament, cuvantul ƒese: se referă la Domnul, aceasta se întâmplă întotdeauna în legătură cu legământul pe care Dumnezeu l-a încheiat cu Israel. Acest legământ a fost, din partea lui Dumnezeu, un dar și un hâr pentru Israel. Totuși, deoarece, conform legământului încheiat, Dumnezeu s-a obligat să-l respecte, ƒese: dobândea într-un anume sens
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
fidelități. Faptul că angajamentul respectiv are un caracter nu numai moral, ci cvasi-juridic, nu schimbă nimic. Cand, în Vechiul Testament, cuvantul ƒese: se referă la Domnul, aceasta se întâmplă întotdeauna în legătură cu legământul pe care Dumnezeu l-a încheiat cu Israel. Acest legământ a fost, din partea lui Dumnezeu, un dar și un hâr pentru Israel. Totuși, deoarece, conform legământului încheiat, Dumnezeu s-a obligat să-l respecte, ƒese: dobândea într-un anume sens un conținut juridic. Angajamentul juridic din partea lui Dumnezeu înceta de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Cand, în Vechiul Testament, cuvantul ƒese: se referă la Domnul, aceasta se întâmplă întotdeauna în legătură cu legământul pe care Dumnezeu l-a încheiat cu Israel. Acest legământ a fost, din partea lui Dumnezeu, un dar și un hâr pentru Israel. Totuși, deoarece, conform legământului încheiat, Dumnezeu s-a obligat să-l respecte, ƒese: dobândea într-un anume sens un conținut juridic. Angajamentul juridic din partea lui Dumnezeu înceta de a-l mai obligă atunci cand Israel încalcă legământul și nu îi respectă condițiile. Dar tocmai atunci
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și un hâr pentru Israel. Totuși, deoarece, conform legământului încheiat, Dumnezeu s-a obligat să-l respecte, ƒese: dobândea într-un anume sens un conținut juridic. Angajamentul juridic din partea lui Dumnezeu înceta de a-l mai obligă atunci cand Israel încalcă legământul și nu îi respectă condițiile. Dar tocmai atunci ƒese:, încetând de a mai fi o obligație juridică, isi dezvăluia aspectul mai profund: se manifestă așa cum era inițial: iubire care dăruiește, iubire mai puternică decât trădarea, hâr mai puternic decât păcatul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
40/39, 11-12; 85/84, 11; 138/ 137, 2; Mih 7, 20). „Nu pentru voi fac această, casa a lui Israel, ci pentru numele meu cel sfânt” (Ez 36, 22). Așadar, Israel, deși, fiind încărcat cu greșeli fiindcă a călcat legământul, nu poate ridica pretenții la ƒese:-ul lui Dumnezeu în temeiul unui drept (legal), el poate și trebuie să continue să nădăjduiască și să aibă încredere că îl va dobândi, Dumnezeul legământului fiind realmente „răspunzător de iubirea să”. Rod al
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
deși, fiind încărcat cu greșeli fiindcă a călcat legământul, nu poate ridica pretenții la ƒese:-ul lui Dumnezeu în temeiul unui drept (legal), el poate și trebuie să continue să nădăjduiască și să aibă încredere că îl va dobândi, Dumnezeul legământului fiind realmente „răspunzător de iubirea să”. Rod al acestei iubiri sunt iertarea, reașezarea în hâr și restabilirea legământului lăuntric.229 Această exegeza a termenului ƒese: ne ajută, pe de o parte, să stabilim sensul de bază și conotațiile lui ƒas
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în temeiul unui drept (legal), el poate și trebuie să continue să nădăjduiască și să aibă încredere că îl va dobândi, Dumnezeul legământului fiind realmente „răspunzător de iubirea să”. Rod al acestei iubiri sunt iertarea, reașezarea în hâr și restabilirea legământului lăuntric.229 Această exegeza a termenului ƒese: ne ajută, pe de o parte, să stabilim sensul de bază și conotațiile lui ƒas:, dar ne și semnalează imposibilitatea transferării acestui adjectiv într-o altă limbă fără pierderi serioase. În limba română
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
divin: milostivire în izbăvirea de dușmani și de rele (e.g. Gen 19,19; 39,21; Ier 31,3...), si chiar de moarte (Ps 6,5; 86,13), în răscumpărarea din păcat (Ps 25,7; 51,2 etc.), fidelitate în respectarea legământului indiferent de atitudinea poporului său a omului. De folos în acest sens sunt și asocierile lui ƒese: cu alte atribute divine: citatul din enciclica papala menționa deja ƒese: we-‘emeÖ, dar mai exista și hesed we ’emón"h (Ps 88
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Cel de-al doilea îi este sinonim: e substantiv feminin de declinarea a treia și se întâlnește o singură dată în Cartea Înțelepciunii, 18,9: „În ascuns copiii evlavioși ai celor drepți aduceau jertfe și statorniceau toți într-un gând legământul dumnezeirii” (tò tQÎs theótQtos nómon)... În Noul Testament, primul apare doar în Fp 17,29, în cuvintele adresate de Apostolul Pavel atenienilor: „... nu trebuie să socotim că dumnezeirea (tò thežon) este asemenea aurului sau argintului...” și al doilea în Col 2
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
10-14). Hristos se prezintă că „vită cea adevărată” care, spre deosebire de Israel, aduce rodul așteptat de divinul „viticultor”, iar vinul din strugurii ei este semnul sacramental al sângelui vărsat ca dovadă supremă de iubire față de Dumnezeu și față de oameni, „sângele Noului Legământ”. Oamenii sunt chemați să se altoiască pe această vită și să rămână nedespărțiți de ea pentru a primi seva vieții divine; alternativă este uscarea, moartea spirituală. Semnificații de bază: dătător de viață pentru cei uniți cu el. 3.2.2
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
jertfă de ispășire”, „șjertfă deț ispășire” (BS); „propitiatio”, „propitiatorium” (Vg); „victime de propitiation”, „instrument de propitiation” (cu notă: „Litt. „propitiatoire” Ex 25, 17+; cf. He 9, 5...” etc.) (BJ); „expiation” (RSV). Septuaginta a tradus ebraicul kapporeth, ce desemna capacul chivotului legământului care era stropit cu sânge în Ziua Ispășirii, cuvânt derivat și el de la k"par, „a ispăși”, „a șterge”, cu hilasterion, de la hiláskomai, „a îmblânzi (pe cineva)”, „a câștiga favoarea” (cuiva), care astfel a ajuns în Noul Testament să însemne și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
kaì anthrÀpÄn, ánthrÄpos Christòs IQso¤s: „Unul este Dumnezeu, unul este și Mijlocitorul între Dumnezeu și oameni: omul Hristos Isus.” (t.n.) Când îl compară pe Hristos cu Moise, autorul Epistolei către evrei argumentează că El „este și Mijlocitorul unui legământ mai bun...” (hósÄi kaì kreítonós estin diathekQs mesítQs), afirmație reluată în 9,15 și 12,24: diathekQs kainQÎs mesítQs, El este „Mijlocitorul unui nou legământ” (t.n.). 3.2.2.14.2. archiereús: „arhiereu” (TC, Blaj, G-R, BS); „Arhiereu” (BVA
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
pe Hristos cu Moise, autorul Epistolei către evrei argumentează că El „este și Mijlocitorul unui legământ mai bun...” (hósÄi kaì kreítonós estin diathekQs mesítQs), afirmație reluată în 9,15 și 12,24: diathekQs kainQÎs mesítQs, El este „Mijlocitorul unui nou legământ” (t.n.). 3.2.2.14.2. archiereús: „arhiereu” (TC, Blaj, G-R, BS); „Arhiereu” (BVA); „Mare Preot” (C); „pontifex” (Vg); „grand prêtre” (BJ); „high priest” (RSV). Este echivalentul grecesc al ebraicului hakkohQn sau hakkohQn hagg":Äl , desemnându-l pe cel
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
sau hakkohQn hagg":Äl , desemnându-l pe cel aflat în fruntea ierarhiei preoțești. Epistola către evrei este singura carte a Noului Testament care vorbește despre preoția lui Hristos și face din ea tema să centrală, pentru a demonstra superioritatea noului legământ față de cel vechi. - Hristos a voit „să se facă asemenea fraților săi intru toate, spre a fi Mare Preot îndurător și credincios în cele către Dumnezeu...” (t.n.) - hína eleemÄn génQtai kaì pistòs archiereùs tà pròs tòn theón... (2,17
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
6.1.), respectiv ho hágios (3.2.1.5.2. și 3.2.2.7.1.) riscă să semnifice, pentru cititorul neavizat, doar desăvârșirea morală. Yoše> hakkeru>m (3.1.6.7.), denotând divinitatea prezenta în mod tainic pe chivotul legământului, în Sfântă Sfintelor, este perceput că denotând mai ales transcendență: se știe că heruvimii sunt îngeri și că locul lor este în cer (creștinilor le poate sugera imaginea tronului lui Dumnezeu din Apocalips, înconjurat de îngeri). La BÄrQ’ (3.1
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
1.14.3.). Numele coranic se referă la iubirea lui Dumnezeu față de credincioșii săi, iubire care nu e de ordinul sentimentului, ci de al voinței, iar cel biblic, la bunătatea și indurarea lui Dumnezeu față de cei cu care a încheiat legământ. Ambele implică statornicie. Bogăția semantica a lui ‚"s:, pusă în lumina și de expresia sinonima ra> ƒese: și de contextele mai numeroase în care se întâlnește această din urmă face din acestă unul dintre cele mai importante atribute ale lui
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
acest sens, nici numele, nici ideea nu au corespondent biblic. Cand, în Epistola către evrei, se spune despre Hristos că a fost rânduit klQronómon pántÄn, „moștenitor a toate” (1, 2), este vorba despre o luare în stăpânire. În Vechiul Testament, în virtutea legământului, Israel este naƒalaÖ YHWH „moștenirea lui YHWH” (1Sam 10, 1; 26, 19), expresie ce sugerează legătură intimă dintre Dumnezeu și poporul ales; Pământul făgăduinței este și el moștenirea lui YHWH; de fapt, „al lui YHWH este pământul și tot ce
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
sădita de Abraham la Beer-Șeba, si a fost înțeles că exprimând veșnicia lui Dumnezeu. 4.4.4. Yoše> hakkeru>m (3.1.6.7.) este un nume divin prezent doar la poporul evreu și anume în cultul legat de chivotul legământului cu cei doi heruvimi de pe capac. El exprimă credință că Dumnezeu, cel prezent pretutindeni, i-a dat întâlnire omului în lăcașul construit de acesta. 4.4.5. ’!>r Ya‘aqo>/Yiœer"’Ql (3.1.7.4.). Și acesta este un
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
pe atât e totuși și de impunător, în vreme ce toți cuminții aceia care-l batjocoresc sunt nu ridicoli, dar derizorii. Chesterton a scris o carte, The defendent, în care se face apărătorul unei serii de valori discreditate, între altele și al „legămintelor imprudente”. În ziua de azi nu se mai fac atari legăminte, cum ar fi: de fidelitate, de castitate, de sărăcie etc. Dar în asemenea legăminte unilaterale și absolute se confirmă (epuizându-se, bineînțeles) liberul arbitru al insului. Cât de exaltante
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
care-l batjocoresc sunt nu ridicoli, dar derizorii. Chesterton a scris o carte, The defendent, în care se face apărătorul unei serii de valori discreditate, între altele și al „legămintelor imprudente”. În ziua de azi nu se mai fac atari legăminte, cum ar fi: de fidelitate, de castitate, de sărăcie etc. Dar în asemenea legăminte unilaterale și absolute se confirmă (epuizându-se, bineînțeles) liberul arbitru al insului. Cât de exaltante trebuie să fi fost asemenea opțiuni totale, cât de clare consecințele
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
defendent, în care se face apărătorul unei serii de valori discreditate, între altele și al „legămintelor imprudente”. În ziua de azi nu se mai fac atari legăminte, cum ar fi: de fidelitate, de castitate, de sărăcie etc. Dar în asemenea legăminte unilaterale și absolute se confirmă (epuizându-se, bineînțeles) liberul arbitru al insului. Cât de exaltante trebuie să fi fost asemenea opțiuni totale, cât de clare consecințele lor în praxis-ul cotidian și cât sens trebuie să fi conferit ele existenței
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Înăbușit. (De adevăr n-ai unde să te ascunzi, pentru că: „Adevărul iese la suprafață ca untdelemnul”.) „Nu există decât o singură putere: conștiința În slujba dreptății.” (V. Hugo) Făgăduiala dată e datorie curată. (Pentru un om cinstit, promisiunea făcută este legământ: „Omenia omenie cere, și cinstea - cinste”.) „Făgăduiala” trebuie să fie și În raport cu tine Însuți: „A fi Îndrăzneț când ai un trecut pe care Îl poți compromite este cel mai mare semn de forță.” (A. Delacroix) Cu propria gură se dă
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
grația formală. SCRIERI: Ora 25, București, 1946; Dresoarea de fluturi, București, 1968; Timpul oglinzilor, București, 1968; Altceva decât umbra, București, 1969; Ninsoarea neagră, București, 1970; Poeme, București, 1971; Armura de aer, București, 1973; Elegiile malteze, Raubach (Germania), 1980; Litera și legământul, Raubach, 1981; Trei parabole, Raubach, 1981; Septuoprepoeme, Raubach, 1981; Umerii lui Elohim, Raubach, 1981; Nutreț pentru demoni, Raubach, 1982; Spaima viorilor, Raubach, 1982; Clavicula mundi, Raubach, 1983; Fapta și întâmpinarea, Raubach, 1984; Judecata fără de apoi, Raubach, 1984; Piatră-apă-soartă, postfață Mihai
LUNGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287925_a_289254]
-
Călinescu, dar și de marea poezie franceză (Baudelaire, Verlaine, Béranger), de care s-a simțit întotdeauna foarte apropiat. Poezia din această perioadă evocă, în vocabule dure, de o intensă coloratură autohtonă și cu puternice accente simboliste, realități crude (Birjarul, Serenadă, Legământ, Revoltă), dar se lasă ademenită și de stări nostalgice sau de dezolare, aproape maladive (de aici persistența unor motive ca destrămarea, prăbușirea, dispariția). Prevalează însă poezia socială, I. rostind un protest contra nedreptăților vremii și manifestând un vibrant atașament față de
ISTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287638_a_288967]
-
ca Luke să afle ce-am făcut. Nu-mi vine să cred c-am apucat pe drumul ăsta. Luke și cu mine sîntem soț și soție. N-ar trebui să ne spionăm unul pe altul. Practic, am spus asta În legămintele noastre din biserică, „să ne iubim, să ne facem fericiți unul pe altul și să nu angajăm În vecii vecilor un detectiv particular din West Ruislip, amin“. Ar trebui să avem Încredere unul În altul. Ar trebui să credem unul
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]