4,107 matches
-
Acasa > Stihuri > Momente > SĂ-MI CÂNȚI FEMEIE Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 366 din 01 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Să-mi cânți cum știi doar tu, femeie! S-alergi nebună prin octave, Să-mi legeni dorul pe agave, Pe-un portativ de odisee! Arpegii dulci de primăvară, Pe buze-mi pun parfum de sân. De-oi adormi pe-un braț de fân, Să-mi cânți piano la vioară! Din somn să nu mă scoli, femeie
SĂ-MI CÂNŢI FEMEIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361648_a_362977]
-
închisă în colivie aripi menite să crească nu vor ști niciodată fiorul zborului învață să iubești cu libertate nu căuta posesia dincolo de orice limite iubește fără a îngrădi libertatea altfel încastrate în timp vor fi doar iluzii ce se vor leagănă în vânt ca pânza de păianjen. Referință Bibliografică: Iubește fără a îngrădi libertatea / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1074, Anul III, 09 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Gheorghe Șerbănescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
IUBEŞTE FĂRĂ A ÎNGRĂDI LIBERTATEA de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361693_a_363022]
-
pe lume, că un om e lipsit chiar și de cele mai plăcute vise ale sale! Atunci o viață întunecată și disperată îl așteaptă, viață fără bucurii, fără speranță! * În Marele Salon al Palatului Imperial o mulțime de candele își leagănă flăcările aprinse. Cei de față pășesc cu grijă, vorbind în șoaptă. Căci Împăratul gândește profund, iar mintea lui pregătește furtuni! Inima sa părintească și duioasă suferă, căci fiica lui cea mai dragă va fi trimisă departe de casa ei părintească
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
apus și cântecul șoptit urca încet pe maluri, în larg corabia cu trup de pescăruș se răsfăța plutind pe-albastre valuri. Îi mângâiam din depărtări de vis aripa răsfirată sus în vânturi și marea mea cu ochi de peruzea o legănau șoptindu-i albe cânturi. Și-apoi sirene-n juru-i au sosit, să-i murmure un cântec de iubire iar eu, la țărmul mării poposit, urcam pe-a valurilor coamă în neștire. Leonid IACOB Referință Bibliografică: la țărmul / Leonid Iacob : Confluențe
LA ŢĂRMUL de LEONID IACOB în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361722_a_363051]
-
întinat unde: Nimicnicia m-a prins pe stradă (Nervi de primăvară). Când fiindul poetului-om era obosit de către umbra omului profan creatorul adormea cu teama de primăvară și atunci auzea un: Vals funebru, depărtat ... (Nervi de primăvară), vals ce îi legăna visurile și îl purta într-un timp dorit cu iubita lui: Acum, suspină valsul, și mai rar, / O, lasă-mă acum să te cuprind ... / - Hai, să valsăm iubito, hohotind, / După al toamnei bocet mortuar (Vals de toamnă). Întristarea bacoviană este
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
arată Și-n privirea dumitale. Pretutindeni e-armonie. Verdele e-un împărat Ce-a sosit cu veselie Și cu floare-ncoronat. Primăverii se vrea mire: Cântă în privirea lui Toată floarea câmpului, Iar în ochii ei, uimire! Din adâncuri, de lumină, Legănată-n al lui cânt Ivesc susur de izvoare, Primăverii șipotind. Din mireasma revărsată Peste zări, cu dărnicie, Blânda sărutare-a clipei, Toate visele învie! Și-ntr-o rază împletită, Cu a ochilor dorință, Primăverii-ntotdeauna, Verdele-i e năzuință. Referință
UIMIRE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 768 din 06 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351759_a_353088]
-
au declarat pe vecie marile iubiri. A intrat în viața noastră cu iubirea sa Ne-a adus și mângâiere când se alinta. Ne-a iubit pe fiecare după placul său, a plecat din viața noastră și ne pare rău... SIX Legănându-te alene cu codița fluturând tu veneai timid spre mine, aerul adulmecând. Și luându-te în brațe, când în ochi eu te-am privit inima-mi bătea, nebună...m-am îndrăgostit. Six motan siberian, cu blănița moale mi-a adus
FELINĂ de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 175 din 24 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351796_a_353125]
-
trece prin minte. Și când a crescut pisoiul devenind motan și Sultanul cu haremul părea băietan. Că se-ncinse nuntă mare în grădina cu umbrar și pisicile vecine intonau imnul barbar. Mi-ar plăcea să-i vad urmașii - micuți pisoiași, legănându-se pe labe, mici și drăgălași. Referință Bibliografică: FELINĂ / Cârdei Mariana : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 175, Anul I, 24 iunie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Cârdei Mariana : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
FELINĂ de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 175 din 24 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351796_a_353125]
-
Vatra sfântă strămoșească E tăiată-n curmeziș. Se anunță o furtună Cu efect devastator: Impostorii vor să pună Pe cultură sigla lor. Atmosfera prevestește Un pericol iminent! Tot ce sună românește Capătă un alt accent. Graiul nostru plâns pe vetre, Legănat de cărărui, E lovit mereu cu pietre Ca un pom al nimănui... Nu lăsați ca vorbitorii Altor limbi pe-acest pământ, Să ne umble prin istorii Și să muște din cuvânt! Neamul Românesc nu piere; Dacii încă mai trăiesc! Scoateți
VATRA ROMÂNEASCĂ de ELENA ANGHEL în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351856_a_353185]
-
fi... Apoi niște vietăți plăpânde, siderale, aeratice care parcă dansează, îți intră în tine și-ți dă aproape senzația că te fulguie și tu începi dintr-o dată să te ferești și să te scarpini acolo unde crezi c-au aterizat, legănându-se... E ca pufușorul ăla de păpădie pe care-l suflă vântul sau îl sufli tu să-i vezi împrăștierea și zborul în mii de fire și punctulețe și pe care o parte ți se pare că le-ai și
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
mari de pradă dar și blânde, vulturul turcesc, uliul, eretele, curcanul sălbatic, egretele, prepelița de California, familii de căprioare fiecare cu cerbul lor, pisici sălbatice, râși. Șoseaua 17 începe în Pacific Grove, continuă paralel cu Monterey Bay Country Club, se “leagănă” apoi de-a lungul coastei pacifice până în zona sudică a lui Pebble Beach și Carmel Bay. Drive este celebră pentru panorama ce-o deschide către ocean dar și pentru Hjgway 1 ce duce în sud la Los Angeles și chiar
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > SUIM ÎNSPRE DUMNEZEIRE Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 773 din 11 februarie 2013 Toate Articolele Autorului e starea legănată de sublim, când suferim pentru iubire; atinși de aripă de heruvim, suim înspre dumnezeire. și abia atunci pricepem, de ce plouă doar din cer: că Dumnezeu e numai unul și, simțindu-se stingher, plânge, uneori, și El... e starea plină de
SUIM ÎNSPRE DUMNEZEIRE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351873_a_353202]
-
ușor în pantă, cobora spre lacul de la marginea comunei, acolo unde topea tata cânepa și inul. Eu mai departe mă țineam cu mânuțele prinse de fundătoarea căruței să nu cad de pe locul meu incomod. Braica și ea alerga în spatele meu legănându-și coada veselă nevoie mare. Ne apropiam de satul Moșneni, la șase kilometri de comuna noastră, când a ieșit luna dintre nori și tata a observat că nu este singur pornit la drum, ci însoțit și de cățelușă. A oprit
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351840_a_353169]
-
vai un spin navigase pe-un gând de ateu în alt sens știam că petreci spre tăcere o aripă-n care ți-am pus tot crezul de fluturi și miere și șoapta în care-ai promis că-n pace mă legeni în pace pe fire de stări boreale dar setea din două petale s-a stins într-o ploaie de ace unde mi-e podul cu umbre sculptate aș vrea să-l zidesc peste nori ză-l zidesc veșmintele toate-mi sunt
ÎNTR-UN VIS HAIDUCESC de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 779 din 17 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351917_a_353246]
-
alunii/ de-atâta nebunie... toate/ se vor ascunde discret/ într-o prea tristă carte”! Autoarea trăiește poezia în toate formele ei, de la culoare, diafanul fluturilor, dragoste și îndumnezeire, până la dorința și nevoia de contemplare a naturii, copacii seculari oferindu-i leagăn cuvintelor încrustate în scoarță: ”alerg printre copaci,/ și mă lovesc de scoarța cuvintelor.../ mă opresc între doi copaci/ și număr secundele/ cu umbra numelui meu.../ Plec în lumină...” sau ” Știu... am hotărât,/ ne întoarcem, împreună, acasă-n cuvânt/ ca odinioară
UN FLUTURE, O CARTE, O POETĂ ... SAU DE CE PLÂNG FLUTURII ÎN FA MINOR DE ELEONORA STAMATE (ED. ARMONII CULTURALE, 2013) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351928_a_353257]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > CÂNTECUL LEBEDEI - PRIMELE NOTE Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 781 din 19 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Îmi era frică de mere și gutui dormeam sub copacii bunicii și ele se legănau pe ram până își luau zborul așa credeau în prostia lor Raiul acela avea dulceața cântecului de leagăn și a pătuțului pe care nu le-am avut suzetă îmi era un pitic de cauciuc cu gust sălciu pe care-l
PRIMELE NOTE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351956_a_353285]
-
să te odihnești. Somn ușor! - Mulțumesc, doamnă. - Să nu-mi mai spui niciodată doamnă, m-aș simți bătrână. Spune-mi Linda, ok? - Ok, Linda. Mulțumesc. Rămasă singură, Nora se ridică de pe pat și începu să se plimbe ușor prin cameră legănându-și umerii în voie. Vru să atingă soba cu degetele, dar și le retrase instinctiv. Privirea i se opri pe drăgălașele bibelouri de porțelan din vitrină. Se întinse pe pat, cu fața în sus. O adevărată plăcere, să te afli
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
EU TE-OI NINGE Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 785 din 23 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Eu te-oi ninge cu dor greu De pe-acolo dintr-un nor Ce-l mai ține Dumnezeu Și-l mai leagănă ușor... Din pernuța mea de puf Eu voi scutura păcate Și voi ninge din văzduh Dorurile mele toate... Și așa cernită floare Rătăcită prin furtuni Eu te-oi ninge cu răcoare De prin ierni să mă aduni... Și ți-oi
EU TE-OI NINGE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351971_a_353300]
-
trezesc somnul adânc și clipa de inerție - ceasul pustiu ... Caut ceva mărunțiș agonisit cu grijă, în zilele senine, când visele germinau. Se uită la mine mirată, cu ochi aprinși, arzând în ei beție de arome târzii și de culori vrăjite. Legănându-se înaltă și galbenă, pasul obosit în peregrinări spre mine-și îndreaptă. Zâmbind, mă sărută pe creștet, răvășită de gânduri ruginii și-mi șoptește cu glas cenușiu: Nu m-ai recunoscut?! Sunt toamna vieții tale. Mereu m-ai purtat în
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352369_a_353698]
-
octombrie 2013) construiesc visuri pe ghețari în tâmplele pictorilor mozaicarii au graba lor migala lor le privesc mâinile și tâmplele zvâcninde poți colora munții poți umple alunecările de așchii cu speranțe metafore jocuri de lumini și întuneric poți... te poți legăna de pe un picior pe altul căutând căutându-te printre mormintele fastuoase e mai simplu să privești crucile simple în mișcare acolo undeva mereu cândva ești la final de zi toți intră sub același con de umbră se aprind lumânări ca
RUGA UNUI GÂND VIU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352422_a_353751]
-
potrivită ori neprietenoasa. De pretutindeni, răzbate aceeași energie pozitivă pentru că se simte un numitor comun: toți antologații sunt slujitori ai culturii. Doamne, și sufletul meu, în fremătare și cu speranța că poezia poate să facă lumea aceasta mai bună, se leagănă că un salcâm înflorit, aducând o fărâma de alb în peisajul câmpiei arse de soare. Fie că „Armoniile culturale” să se zidească zdravăn în durată eternă și albinele nu vor ocoli polenul, nectarul și culoarea, adâncul, povestea și poezia pentru
O NOUĂ APARIŢIE LITERARĂ ÎN COLECŢIA ANTOLOGIS A EDITURII ARMONII CULTURALE: „MERIDIANE LIRICE (ARIPI DE VIS)” [Corola-blog/BlogPost/352413_a_353742]
-
până la glezne mângâindu-mi sânii și coapsele ca un preludiu ... să alergăm cu picioarele goale prin iarbă atingerea să producă fiori cu o pofta nebună de dragoste.. apoi îngemănați cum nu am fost niciodată s-ajungem până la cer să ne legănam pe arcul curcubeului după ploaie și să coborâm odată cu o ploaie de stele pe pământ. nu ar fi fantastic? (dacă n-o facem astăzi mâine nu mai știm ce va fi ... ) și tradusă de Pere Besso ELEGIA ERÒTICA estimat, m
ELEGIE EROTICĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1025 din 21 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352487_a_353816]
-
totuși agitată, mai ales între cele două diguri din fața bufetului Semiramis, pe unde ieșeam noi cu bărcile, acolo unde valurile se spărgeau de mal. Era destul de riscant de ieșit, dar puteam să ne hotărâm să pornim pe mare, chiar dacă ne legănau destul de violent talazurile, însă situația ar fi fost neplăcută și nu ne-am fi atins scopul, am fi prins doar câțiva guvizi. Mogâldeața, pe care o văzusem în umbră sub copac, se apropie de mașina mea, observând că era o
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1232 din 16 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350476_a_351805]
-
8 ore de muncă care sunt patru, precum cei patru Evangheliști sunt trei, Luca și Matei. - Bun, î-mi voi încerca talentele de povestitor de basme, dar te rog să nu adormi. Nu ești chiar pruncul pe care să-l leagăn îngânând melodic basmul. Comerț fără comercianți. A fost o dată ca-n povești ..... Din nou pe Olimp într-un mic orășel de circa 100 mii de locuitori. A trecut puțin de miezul nopții iar cerul se acoperă treptat cu nori plumburii
MILENIULM 4 ALT JOB de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350533_a_351862]
-
2019 din 11 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Din zori priveam și până-n scăpătat priveam adâncul umbrei mele vii ce tot târa suflet pustiu peste un munte blestemat. Și dincolo de locul, un ungher am prins un adevăr mai strâns el legănat pe raza unui cer din care lacrima s-a scurs. Din zori priveam și până dimineață, prin teama dorului o dată. Referință Bibliografică: Fugar prin stânci / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2019, Anul VI, 11 iulie 2016. Drepturi
FUGAR PRIN STÂNCI de PETRU JIPA în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350624_a_351953]