2,139 matches
-
dea mâna cu bătrânul. Se așezară apoi În iarbă, cu fața spre Dunăre. Iedul se tolăni și el, apucă un fir de buruiană și porni să-l mestece, mulțumit de cele ce i se Întâmplau și cumva toropit de o lene mângâietoare. Nea Mitu vorbi primul. „E aicea, nu?” Întrebă, arătând spre buruienile din spatele său. „Îhî!” mormăi Cap de Șobolan, puțin nemulțumit și Încurcat. „Stai liniștit, nu-ți face nimic. Nici măcar n-o să te bage În seamă și n-o să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui și cocina pe care porcul n-o dărâma pentru că nu voia să iasă - Îi plăcea și lui să lenevească În nămol. Florea Cucu știa pe unul dintr-un sat vecin care avea rasa asta de porci puturoși. Le era lene să grohăie după mâncare ori apă, se Îngrășau, parcă, doar din răsuflare. Erau cuminți și-l așteptau cu drag pe Cucu să le Întindă o mână de iarbă și să-i scarpine pe burtă ori spinare. Iarbă era În toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mult și Își udase din belșug dumicații cu vinișor din damigeană (nu cu apă, Doamne ferește, că aia nu e bună nici În opinci), Îi lăsase apoi pe ăilalți - după ce le povestise câteva snoave fără perdea, ca să nu se supere pe lenea de care dădea dovadă - să facă și treaba lui, iar seara trăsese o beție cu nașu-său (Bâtu, dacă ai uitat) la cârciumă, lăsându-se Înfiorat de cântecele din gură, vioară și țambal ale unora din neamul lăutăresc al Căloilor. Atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lenevește la umbruliță și vorbește de-ale vieții și de-ale filozofiei cu te miri cine găsit pe acolo. Mă duc. Nu știu Încă dacă o să pun ori nu scrisoarea asta la poștă. S-ar putea s-o păstrez (de lene, ca să nu scriu alta când m-o apuca iară dorul de ducă pe Ailaltă Lume!). Deocamdată mă duc să demontez spânzurătoarea. Încet, binefacerile democrației au Început să pătrundă și la noi, până acum numai sub forma presei libere, care Încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lăsând Întregi numai urzeala și suveicile; domnul agricultor Turcu i-a aplicat soției o sfântă de mamă de bătaie deoarece, pe lângă piper, dafin, usturoi, boabe de muștar, semințe de mărar și frunze de vișin, femeia uitase - sau Îi fusese prea lene să sape după ea În fundul grădinii - să pună În borcanul cu castraveți neprețuita și indispensabila rădăcină de hrean; doamna țața Leana susține că, atunci când s-a dus să azvârle gunoiul În Întunecata Vale a Puțului, a zărit pentru câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
petreceri pentru bărbați, cu băutură multă, mâncare și jocuri de pocher În care mulți dintre participanți Își pierdeau anticipat chenzinele. După asemenea Întâlniri, Îngrijitorul Figaro trebuia să muncească În plus și povestea cui sta să-l asculte că nesimțiții, de lene să iasă afară la aer curat, se ușurau În ghiveciul ficusului - care, În cele din urmă, otrăvit, și-a dat obștescul sfârșit - și În sobă unde cei potopiți de amestecul de felurite băuturi și tutun Își vărsau conținuturile scârboase ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de intelectual, se apucase să ofteze după frumoasele vremuri când era cadru universitar la institutul politehnic din marele oraș. Studenții săi Îl iubeau, căci Îi Învăța deopotrivă și teoretic, și practic, ceea ce onorații săi colegi nu prea făceau, fie din lene, fie că pur și simplu nu se pricepeau. Atunci apăruse din grădină nevastă-sa, care Îl trimisese la toți dracii cu prostiile lui, că el, amărâtul, nici măcar liceul nu fusese În stare să-l termine, iar la institut lucrase ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe socoteala lui. Căpățâna de mistreț pe care o ții minte tu din vremea armatei s-a lățit și s-a preschimbat Într-una de zimbru. A rămas, În ciuda Înavuțirii, omul cu suflet pe care Îl știai. Fostul soldat poreclit Lenea se arată În continuare cel mai leneș om de pe planetă. E o adevărată minune că nu l-au dat afară, Însă, până la urmă, mi-am dat seama de ce eu mă spetesc muncind pentru aceeași leafă pe care el o primește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
conducere mai cu seamă. Era ca o modă anapoda, ca în fruntea localităților să fie puși cei care se aflaseră câțiva ani mai în urmă pe ultima treaptă a demnității, cinstei și puterii economice, ceea ce îi și făcea vulnerabili alcoolului, lenei, dar și carierismului și atașamentului orb față de noii lor stăpâni, spre folosul personal. Prețuiți cum nu fuseseră până atunci, sforarii și chilipirgiii probau un devotament vinovat noului regim. Cum acel duh al neîncrederii în oameni funcționa la maxim, iar cei
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
în orânduirea defunctă în 1989. Și acum, unele îndemnuri civice din partea autorului: „Cinstiți toate legile, dar închinați-vă numai la ale noastre, că-s din bătrâni și nu-s ca altele semănătoare de vrajbă”. „Luați aminte că munca gândește și lenea visează”. „Nu lăsați mintea să doarmă că-i păcat”. „Mai marii de astăzi ne scot și lutul de sub unghii, dar trece și vremea lor” (optimism clar). „Pădurea piere de coada ei și omul de minte proastă și de lăcomie”. „Pleacă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
primul”. Pe când: „Cel încet la mânie este bogat în înțelepciune, iar cel ce se mânie degrabă își dă pe față prostia”. Să știi că: „Trei lucruri, trei năravuri, trei patimi îl sărăcesc pe om și îl fac de poartă zdrențe: lenea, beția, distracția. Deci să nu fii printre leneși, printre bețivi și printre cei care se distrează”. Fiindcă: „De trei feluri de oameni se scârbește Dumnezeu și toată lumea: omul bogat și mincinos, omul sărac și mândru, omul bătrân și desfrânat”. Căci
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
-i dai scrisoarea asta Annei? Nu prea cred că o să mă văd cu ea, mi-a răspuns Helen. Mi-am găsit o slujbă. —Ți-ai găsit o slujbă? Eram de-a dreptul uimită. Nu numai că Helen era renumită pentru lenea care o caracteriza, dar, ca și mine, nu era în stare să facă nimic. —De când? —De miercuri noaptea. —Și ce faci? —Sunt chelneriță. Unde? —într-un nenorocit... A făcut o pauză, ca și când ar fi căutat cuvântul potrivit. —... un nenorocit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
este. Fruntea toridă, dreaptă și tare, de senator roman. Chelia romană, privirea la fel. Pe pragul ușii, gata de plecare. Scoate din buzunar cheia, împreună cu o mare batistă roșie. În costumul său negru de lucru, în costumul său alb de lene și de lume, se afla oricând și o batistă. De preferință, roșie. Alb, negru... și câte o batistă albă, o batistă neagră. Dar și, cum cere natura: cinci la sută roșu. Natura și estetica: cinci la sută roșu. Își șterge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu v-ați supărat. Voiam să vă cunosc. De fapt, semănați cu un unchi al meu. Tată n-am, amcrescut prin orfelinate. Să-l dea afară sau doar să adoarmă, să adoarmă, pur și simplu, pur și simplu, învins de lene, de lehamite, în timp ce profesionistul își livrează aria? Acum, de când s-a decis să preiau eu administrația, nu mai plătim un angajat din afară, avem pe cineva care chiar locuiește aici. Voce moale, timidă, dinți mărunți, gălbui, un obraz îngust, anemic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
coloane, balcoane, graba vanitoasă a parvenirii, nostalgia unui stil. Eterogenul pregăteste compromisul cu barbarii, coruperea formelor, asaltul putregaiului... Urcă, dinspre ulicioara murdară, spre Dealul Mitropoliei. La câțiva pași, Piața, zarva zarzavagiilor. Culoarul Lipscanilor, feeria negustorilor. Acum, totul amuțit, somnolând în lene și gunoaie. Câteva clipe în dreptul bisericuței lui Ioanikie Stavropoleos. Fațada grațioasă, baroc în vervă, în contrast cu interiorul auster, limpede, geometric. Trece pe lângă Palat, se oprește în fața Ateneului, contemplă brâul bolții, uitatele capete încoronate. În stânga, o nouă construcție, un bloc masiv și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și alb. Sicriele cutremurului din urmă cu trei ani, umplute cu betonul noilor fundații. Apatie, memorie... Ccolivii-model, funcționalitatea lor constrânsă, două camere bucătărie baie, cuplu copil frigider televizor, reproducerea aceluiași fagure sordid, strâmtorat... Domnul Dominic Vancea se lasă în voia lenei meditative. „Parcă m-aș pregăti pentru crimă, pentru marea iubire, pentru amânatele dezvăluiri.“ Avansează fără grabă, privește în jur. Delicată dimineață de primăvară, redevii modestul ei condotier, smuls din letargie pentru o misiune obscură, pe care destinul o scoate de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
iradiație învăluind imperceptibil întreg cadrul domestic, migrând bizar și continuu, n-aveai cum s-o înfrunți. Vastă, stinsă pulsație... până izbucnea în gâlgâitul robinetului sau în tremurul ferestrelor sub furtună, în țicneala dospită a după-amiezilor lungi de arșiță, vara, în lenea vinului roșu din pahare, în diafana invazie a pufului de păpădie, rotind vârtejuri suave de neant în fața ușii deschizându-se brusc, printr-un oftat neauzit al zidurilor isterizate. Mișcările cuplului Gafton în baie, dimineața? Nu însemna neapărat că Dominic chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Veturia. Decisă să nu ia nici un ban pentru aceste lecții, presimțise primejdiile popularității; inevitabilă, într-adevăr, cum avea să se dovedească. Răbdătoare și vetustă, reînviind pentru nou-veniți imaginea cine știe cărei mătuși anacronice din patria de peste mări, gata să ignore obrăznicia și lenea și bădărănia, totdeauna atent îmbrăcată, cu părul, mâinile și rotunda față palidă scrupulos îngrijite, grăsuța bătrână încă în putere își câștigase repede celebritatea și clientela. Numele Veturia, stâlcit în cele mai stupefiante invenții fonetice, câștigase printre tinerii orientali o popularitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
știu asta, sint constiincios si asa voi fi. Raportul în cazul Narcis, altă dată. Sunt încă tulburat de Azilul Asociației, nu pot reveni așa repede la rutină. Ferestrele mohorâte. Ploaia căzuse toată noaptea. Oră mahmură. Somnolență, acreală. Se tot lățea lenea, împotmolirea. O furie dospită, amânată. Ce ți-am cerut eu dumitale, tovarășa Vasilică? Flegmaticul șef Gică, tenebros, ca în zilele lui rele. Blând porcul, crescut între orătănii, nu știi de ce n-o fi motan sau vreo cățea slută, până îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
izbucnise deja bruiajul, ziua își bolborosea, neobosită, mizeriile... cum s-o amuțești, cum s-o ignori... S-a dus fata morgana, s-a spulberat hipnoza, gata. Alte voci, undeva, în preajmă, alte voci. Dispăruseră, iată, dispăruseră. Reațipi, sleit, împăcat cu lenea și soarele. Se trezi iar și se pierdu iar și se trezi și iar închise ochii. O mișcare. O umbră greoaie, bătrână... Trebuiaatenție, maximă atenție, cineva foșgăia, undeva, aproape. — Ce vezi? Unde te uiți? La ce te holbezi, tinere? năvăli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
am început să o mângîi pe păr. — Poftim, Lucy, i-am zis, dându-i paharul cu suc de portocale. Hai, mănâncă. Spre nord Mașina era o rămășiță a vechii mele existențe. La New York nu-mi folosea, dar îmi fusese prea lene ca să o vând și rămăsese într-un garaj de pe Union Street, între Sixth și Seventh Avenue, fără să o mai conducă cineva sau să se mai uite măcar cineva la ea de când mă mutasem în Brooklyn. Un Oldsmobile Cutlass vernil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
încă un rest de viață, scenă la care presimt că o să asist tot mai des odată cu venirea iernii, a hainelor grele care una-două agață și răstoarnă sticle, scaune, mese.) Am mai apucat să-ți spun ce efect de atragere la lene avea asupra mea ecranul alb al calculatorului, în care începeam să scriu în fiecare dimineață deschizând un fișier nou - abia în ultima oră grăbită venea intercalarea în roman, care n-ar fi trebuit să pună probleme, fiindcă la urma urmelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
dar Doamna Mao nu va recunoaște că asta are ceva de-a face cu o dușmănie personală. Simpatia lui Junli față de Tang Nah strică totul. El îmi nesocotește așteptările legate de Tang Nah. Dacă nu ar fi atitudinea lui de lene, Tang Nah ar putea fi un om mult mai măreț decât e acum. Junli și Dan ar veni la mine să se roage de favoruri din partea lui Tang Nah. Cred că e dovadă de egoism din partea lui Tang Nah să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
oboseala, într-o bună zi s-a întâmplat să aflu că fratele meu mai mic se îmbolnăvise, și cu toate că jaima mea se afla la trei zile de drum de a lui, dragostea mea pentru el a fost mai tare decât lenea, și am pornit la drum fără frică, căci, așa cum v-am spus, eram tânăr și în putere, iar sufletul meu nu se temea de nimic. Să fi fost pe la amurgul zilei a doua, când în cale mi-a apărut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
martor că l-am implorat, dar degeaba. Dacă mă Întrebi pe mine, totul e din cauza nesiguranței lui. — Nesiguranță? am zis nedumerită. — În legătură cu gusturile lui, scumpo! exclamă el, ridicându-și ochii spre ceruri. Asta numesc eu minimalism: lipsa de siguranță. Sau lenea intelectuală. Dar nu trebuie să fac o tânără Încântătoare ca tine să aștepte În hol, nu? Câtă lăcomie din partea mea. Intră, rogu-te, și ia-ți ceva de băut. Felice e deja aici. M-a condus Într-o cameră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]