4,155 matches
-
mesei. Juan Lucas Începuse să fredoneze cu glasul lui bărbătesc, bărbierindu-se la baie și ea simțea acum din nou, ca În fiecare zi, existența acestei mari iuibiri, care o făcea să-l urmărească tot timpul cu ochii ascunși În spatele lentilelor uriașe ale ochelarilor de soare, pe nesfîrșite terenuri de golf și peste tot, pînă la capătul pămîntului, dacă ar fi fost nevoie. Îi venise sîngele la cap și Julius o ajută să se ridice, era Îmbujorată și să se Întindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu, erau patru paturi În camera asta și-și continuă drumul, uite-l pe omulețul care-mi zîmbește, bătrînelului Îi strălucește țeasta pleșuvă, mereu citește ziarul omulețul cu țeasta pleșuvă, Îi strălucește țeasta și sigur că e un Înțelept cu lentilele ochelarilor ca fundul unei sticle, lentilele ochelarilor rotunde ca niște cercuri, sigur că e un Înțelept și bătrânelul m-a salutat și astăzi, probabil că trebuie să Înceapă ora, ar trebui să mă grăbesc, nu știu prea bine lecția, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
asta și-și continuă drumul, uite-l pe omulețul care-mi zîmbește, bătrînelului Îi strălucește țeasta pleșuvă, mereu citește ziarul omulețul cu țeasta pleșuvă, Îi strălucește țeasta și sigur că e un Înțelept cu lentilele ochelarilor ca fundul unei sticle, lentilele ochelarilor rotunde ca niște cercuri, sigur că e un Înțelept și bătrânelul m-a salutat și astăzi, probabil că trebuie să Înceapă ora, ar trebui să mă grăbesc, nu știu prea bine lecția, n-am putut să repet cînd m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
doilea patio ce ducea spre scară. Trecînd prin fața ferestrei unde stătea bătrînelul pleșuv cu țeasta lucioasă, Julius se uită Înăuntru, fiindcă voia să mai vadă o dată cum sînt Înțelepții. Era acolo, așezat pe un scaun, cu ochelarii pe nas și lentilele ca niște funduri de sticlă și Julius trecu Încercînd să facă cît mai puțin zgomot, dar bătrînelul Își ridică fața și se uită pe deasupra ochelarilor. Întotdeauna Îl privea și-i zîmbea, dar de data asta dădu să se ridice, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și de fapt întotdeauna aceeași, pentru că ea pentru mine este doar marea. Este esența acelor zile de nisip și de sare, de statui de bronz lungite pe plajă ca pe un capac nesfârșit de sar cofag etrusc, de efectele de lentilă, violete și iri zate, ale soarelui triumfător. E promis cuitatea totală, anonimă și insuportabil de dulce, marea sărată și umedă și senzuală din care toți am ieșit. Până anul acesta, însă, n-am cunoscut cu adevărat nici marea și nici
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
aur, se apleca și ridica-n palme câte-o meduză, știind că toți o privesc, că e miezul mie zului mării. Când se-ntindea din nou lângă mine (vai, cu același metru de nisip și scoici sparte-ntre noi), cu lentile moi de apă pe trup și cu părul îmbâcsit de sare, trăgeam aer în piept, și aerul pe care-l smulgeam de pe corpul ei îmi pătrun dea-n alveole și-apoi în sânge, iar sângele-mi cobora în arterele sexului
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
la trei ori în miezul zilei cale de vreo patru-cinci kilometri, spre capul satului sau la vecinii de casă. Multora le-a dat sănătate, fără ca acești oameni să meargă la un doctor. Coana moașă îți punea pe nas ochelarii cu lentile foarte groase, îl examina cu atenție pe bolnav și-apoi îi lăsă pe masă medicamentele. Dacă omul voia să întrebe cât costă doctoriile, ea făcea un semn a lehamite cu mâna dreaptă, iar curiosul își înghițea întrebarea. Nimeni nu știa
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
facă datoria corect, prompt, cu sfințenie. Nimeni nu era refuzat, toată lumea satului era tratată și îngrijită atent și fiecare plătea cât avea, când avea. După un timp, foleștenii observară că Ana Angelescu și-a schimbat ochelarii. Cei noi aveau, parcă, lentilele și mai mari și, lucru aparent ciudat, parcă înțepăturile coanei moașe deveniseră al naibii de dureroase... Ea, care a dat sănătate atâtora, a trebuit să piară, după mai mulți ani, într-un mod cel puțin stupid. Fiica ei, Lenuța, absolventă de liceu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
mult așteptată, în curs de apariție. Își ceru scuze că nu-l descoperise mai devreme. Karin cercetă fotografia autorului - un bărbat blând, cu părul grizonant, la vreo cincizeci de ani, care arăta ca un dramaturg. Ochii lui contemplativi priveau pe lângă lentilele ochelarilor. Păreau s-o caute, intuind deja pe jumătate povestea ei. Devoră cărțile în trei nopți la rând. Capitol uluitor după capitol uluitor, nu se putea opri din citit. Cărțile doctorului Weber alcătuiau un jurnal al tuturor stărilor în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
le numeri. Zboruri peste vremi și spații peste noi, în noi și-n alte ceruri cu scări mai înalte ca sens și semnificații. Ecuații mai subtile cu adânci de rost simboluri ne văd peste-atâtea goluri cu un alt fel de lentile, șlefuite-n idealuri, ne fac viața mai ușoară... Fericit e cel ce zboară peste pajiști dar și valuri... 2012 Cu răbdare Ca să fii pescar versat, nu-i un lucru oarecare, măsori timpu-n lung și-n lat și adâncurile-n mare
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
miezul nopții se ridicau de la masă, dacă aveau de ținut slujbă a doua zi de dimineață. Timp de o oră părintele Chris O’Rourke mînca și bea de parcă Însăși viața lui era În joc: era tare miop, purta ochelari cu lentile groase și, din cînd În cînd, lua ceasul, și-l apropia de nas și-l privea strîngîndu-și ochii. Cum el se grăbea să termine masa Înainte de miezul nopții, găsea că toată lumea trebuie să facă la fel: se temea să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
uitați-vă. Gosseyn se afla încă bine legat în scaunul lui; capul îi era efectiv înfășurat în aparaturi de tot felul, când Crang trecu pe lângă el dispărând din raza lui vizuală. El presupuse că detectivul de pe Venus se uita prin lentilele aparatului. Tăcere. Apoi se auzi un zgomot și senzația că cineva se îndepărtează cu grijă. Dintr-o parte, doctorul Kair spuse: - Domnule Prescott, vreți să vă uitați și dumneavoastră? Prescott răspunse cu tonul cel mai blând: - Eu sunt medic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
milion de megatermi. Nu, nu cred! — Ba da. O să-ți demonstrez. Ozenfant își scoase radioul și vorbi: Ozenfant vrea să stea de vorbă cu inginerul Johnson... Johnson, salut, ai primit salamandra; de cît este?... O, bine. Oricum, mi-a crăpat lentila, așa că înlocuiește-o repede, te rog. Ozenfant își puse radioul în buzunar și spuse cu vioiciune: — Nu sînt tocmai un milion de megatermi, dar o să fie de-ajuns pentru o lună-două. Se aplecă și săltă o harpă care căzuse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe un taburet lîngă masă. Ușa se închise fără zgomot, fără să lase nici un semn pe perete. Stătu mai mult de un minut, mușcîndu-și buricul degetului mare și încercînd să se abțină să strige să i se dea drumul, căci lentila de observație nu-l pregătise pentru spațiul înghesuit al încăperii și dimensiunea enormă a monstrului. Tăblia mesei era se afla la cîțiva centimetri deasupra podelei, și de la creasta de pe capul argintiu pînă la copitele de bronz ale picioarelor argintii, pacienta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
intrară, și zise: — Atelierul Ozenfant și apoi în canal. îl privi acuzator pe Lanark. Canalul a înghețat. — îmi cer scuze. Ușa se deschise. Lanark fu împins în atelier, dar bărbații nu-l urmară. Cei din cvartet săteau pe scaune, dinaintea lentilei de observație, pălăvrăgind și sorbind ceva din pahare. — Aha, ai ajuns la timp! A fost o pană de curent și ne-am temut ca nu cumva să întîrzii. Dar, dragul meu, îți sîngerează fruntea! în lentilă lucea o siluetă argintie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
săteau pe scaune, dinaintea lentilei de observație, pălăvrăgind și sorbind ceva din pahare. — Aha, ai ajuns la timp! A fost o pană de curent și ne-am temut ca nu cumva să întîrzii. Dar, dragul meu, îți sîngerează fruntea! în lentilă lucea o siluetă argintie, iar aerul tremura ușor deasupra ciocului căscat. întorcîndu-și privirea de la ea la grupul acela intim, Lanark fu cuprins de furie. Traversă repede atelierul, trecu printre Ozenfant și violoncelistă, își ridică piciorul drept și lovi mijlocul lentilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lentilă lucea o siluetă argintie, iar aerul tremura ușor deasupra ciocului căscat. întorcîndu-și privirea de la ea la grupul acela intim, Lanark fu cuprins de furie. Traversă repede atelierul, trecu printre Ozenfant și violoncelistă, își ridică piciorul drept și lovi mijlocul lentilei cu călcîiul. Aceasta se crăpă și se întunecă. în încăpere se lăsase o tăcere totală cînd se îndreptă spre perete, ridică tapiseria și intră în tunelul de dincolo de ea. Intră aplecat de spate în cameră, prin panoul deschis. Acum toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
devenit asistent stagiar al profesorului Ozenfant, în secția energetică. Talentul tău a fost viciat de acte de violență fără sens. în ziua a 85-a ai întrerupt o ședință de înregistrare, ai insultat catalizatorul, ai blocat curentul și ai spart lentila de observație. Relocarea ta este programată pentru a 88-a zi și trebuie confirmată de lordul Monboddo, directorul institutului, moderatorul proiectului de extindere și președintele consiliului. Apoi se auzi un zvon neașteptat de fanfară. — Știu lucrurile astea, spuse Lanark iritat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Domnul McDade, din stînga lui Thaw, era un om mărunțel, al cărui piept se bomba ca o burtă grasă, ajungîndu-i pînă la bărbie. Avea părul roșu sîrmos și o față severă, cu o expresie funcționărească din pricina ochelarilor de oțel fără lentile. Aceștia susțineau în fiecare nară un furtun de cauciuc care venea de la un cilindru de oxigen din spatele patului. îi scotea ca să doarmă, și uneori noaptea se scula în patru labe ca un cîine și emitea un sunet ca de orchestră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ins mărunțel și cărunt, îmbrăcat în pijama, stătea sprijinit de pernă și primea în vizită doamne în vîrstă. Acestea vorbeau repede, cu glas scăzut, consolator, în timp ce pastorul le zîmbea și dădea din cap aprobator-absent. După ce plecară, își puse ochelari cu lentile ca niște semilune și se apucă să citească o carte de la bibliotecă. în ziua aceea după cină, Thaw rămase în pat și făcea schițe, cînd o voce i se adresă: — Vă rog să mă scuzați că vă întreb, dar sînteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și amintiri. Harta creierului omenesc fusese de mult trasată. Poziția precisă a zonelor de excitabilitate se deosebea de la un individ la altul, dar structura generală a creierului rămânea totdeauna aceeași, la toți. Ochiul omenesc normal e un mecanism destul de obiectiv. Lentilele trimit pe retină o imagine reală. Judecând după imaginile orașului lor, transmise de Rimi, aceștia aveau și ei niște ochi capabili de obiectivitate. Dacă ar fi izbutit să-și coordoneze centrii vizuali cu ochii Rimilor, Grosvenor ar fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
degete lungi și subțiri, ca de sârmă, se abate asupra directorului. Acesta fu azvârlit înapoi spre grupul de oameni, făcându-l să-și piardă echilibrul. Morton se ridică numaidecât și puse mâna pe armă, dar încremeni brusc. Ca printr-o lentilă deformată, Grosvenor văzu că monstrul îl ținea pe von Grossen în cleștele a două brațe de culoarea focului. Bietul savant se zbătea zadarnic: brațele acelea subțiri, dar vânjoase, îl strângeau zdravăn, deși von Grossen era un bărbat voinic. Grosvenor ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
să răspundă. Se uită pe deasupra lanului, ca și cum el ar fi fost așteptat să facă măsurătorile. — Toate astea au să dispară... va fi Calea Soarelui, adică șoseaua, mormăi pentru sine și strânse ochii. Pentru o clipă, retina lui se blură ca lentila unui ochean întors de-andăratelea. — Ce s-a întâmplat? zise omul. Parcă ți-ar fi luat fața. E prea tare căldura, așa e? Omar abia atunci realiza că țâșnise în picioare și apoi cine știe ce mai făcuse în secunda aceea de întuneric
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
râse Melania. Tocuri de 8 cm! O să-mi rup picioarele! ― Fii serioasă. Uite peruca! Lasă că te machiez eu... Ai adus ochelarii? Melania Lupu își încheie nasturii și se privi în oglindă. Părea desprinsă din paginile unei reviste de modă. Lentilele mari, negre, îi acopereau jumătate de obraz. ― Dacă te vede Alain Delon, s-a terminat! Melania Lupu urcă într-o mașină de piață care o lăsă aproape de Cimitirul Bellu. Parcurse câteva străduțe și se opri în umbra unui copac. Trotuarele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și de perspectivă. Sacrificiul nu se naște în numele cuvintelor mari, ci traduce efortul, disperat, de-a fi alături de camarazii tăi atunci când aceștia au nevoie de tine. Istoria este așezată de Pike între oglinzi paralele și nimic nu scapă neexaminat de lentila morală măritoare. Între cei ce au învins și cei care au pierdut, linia despărțitoare este uneori invizibilă. Granița autentică se trasează între apartenența la umanitate și căderea în barbarie. Ernie Pike se află acolo nu pentru a pedepsi, ci pentru
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]