2,409 matches
-
Dupre acéia, aici din țara Nemățească de la Beciu aducându-se la al lor rod, cu cinste s-au îngropatu în zilele Radului vodă celui Mare, cela la anul, iară celalaltu în zilele lui Matei Băsărabu voevod, la anulu” 77. în privința lespezii (azi dispărute) de pe mormântul clucerului Vlaicu, (făcută în 1587-1588), socrul lui Mihnea Turcitul, nu există nici o îndoială. Văduva jupânița Anca, își declară singură participarea (după ce fiica ei, Doamna Neaga, zidise biserica necropolă): (trad. din slavonă): „A răposat robul lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cei morți sunt inscripțiile, concomitent podoabe ale mormintelor și purtătoare ale unor mesaje menite să-l facă pe cel ce pășea în necropolă să citească numele de pe piatră și, eventual, să-l asocieze unei rugăciuni 85. Inscripțiile perimetrale, compunerile de pe lespezile funerare, epitafurile (cu sensul de text aflat pe un monument de îngropăciune) - cele tot mai sofisticate ale fanarioților, în care cărturarii puși să le alcătuiască fac exerciții antichizante și îi proclamă pe grecii mutați, peste înțelegerea lor, din Moldova în
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
peste înțelegerea lor, din Moldova în țara Românească, drept stăpânitori ai Daciei 86, toate aceste inscripții care urmăresc, dincolo de așezarea locului de veci sub protecția singurei forțe benefice acceptate într-o comunitate creștină, și evitarea - căci erau incizate în piatră, pe lespezi ori pe cruci, prezentând, deci garanția durabilității - „morții de dincolo de moarte”, adică a uitării. Uneori mormintele reprezentanților elitelor (îi am în vedere pe Voievozi) erau definitivate de urmași („titularilor” mormintelor nerămânându-le timp, scurtat drastic de o moarte neașteptată, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și a pus-o, la anul 7128 [1620], luna lui martie, în 15”90. Urmașii - între ei, văduvele - n-au fost, însă, întotdeauna indiferenți (o „indiferență” ce se cade a fi definită în chip complex, dacă ne gândim că și lespedea lui Ștefan cel Mare de la Putna și-a conservat lacunele: „[...] și s-a mutat în veșnicele lăcașuri în anul 7..., luna...și a domnit ani 47, luni 3”). împlinindu-și datorii firești (Ruxandra, fiica lui Petru Rareș, a „înfrumusețat” mormântul
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și a domnit ani 47, luni 3”). împlinindu-și datorii firești (Ruxandra, fiica lui Petru Rareș, a „înfrumusețat” mormântul - de la Mănăstirea Probota - al fratelui ei, Ștefan, ucis de boieri, s-a aflat - probabil - între cei ce au compus textul de pe lespedea tombală a lui Alexandru Lăpușneanu de la Mănăstirea Slatina (trad.) „[Această groapă este a monahului] Pahomie, care s-a strămutat din viața de aici la veșnicele lăcașuri și a fost îngropat aici în ctitoria lui cea nouă, în anul 7076 [1568
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sfințenie răposatei sale mame, Maria, doamna lui Ștefan voievod, în anul 7021 [1513], ianuarie 30”578. Alături de soțul ei, Petru Rareș, la Probota (Mănăstirea Probota Nouă), a fost înmormântată Elena Ecaterina Brancovici („Doamna lui Petru Voevod, fiica lui Despot țarul”; lespedea funerară, care are un chenar excizat, alcătuit din inscripție, afișează un câmp central plin de flori desprinse parcă dintr-un brocart 579), ucisă poate din ordinul unui Alexandru Lăpușneanu, în anul 1553 („a pus de ou sugrumat pe bătrâna soție
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în țara Românească în 1556 (rămășițele pământești i-au fost aduse de mitropolitul Anania, după o încercare, nereușită, din 1554) pentru a-și dormi somnul de veci lângă soțul ei (chiar podoabele pietrei sale de mormânt le imită pe cele de pe lespedea lui Neagoe Basarab), în biserica Adormirii Maicii Domnului de la Curtea de Argeș. Cuvintele în slavonă incizate pe piatra de mormânt contau pe faptul că identitatea monahiei Platonida era cunoscută contemporanilor - (trad.): „A răposat roaba lui Dumnezeu, doamna Platonida monahia, și s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
spune că Elina Cantacuzino își pregătise și ea locul de veci în biserica din Mărginenii Prahovei: „care gropniță au fost zidită de dânsa încă mai denainte vréme”) sau lăsându-i pe descendenți să se ocupe de îndatoririle funerare (inscripția de pe lespedea de mormânt a Elenei Ecaterina Rareș proclamă o glorie consolidată prin noblețea ascendenței paterne: (trad.) „Această groapă este a roabei lui Dumnezeu Elena, Doamna lui Petru voievod, fiica lui Ioan Despot țarul, care s-a strămutat la aceste lăcașuri și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Preda și Papa Brâncoveanu, al lui Constantin Brâncoveanu, ale lui Ștefan Cantacuzino, și Doamnei Păuna și, firește al soțului, Șerban Cantacuzino, este zugrăvit între ctitori: „d[oa]mna Maria s[o]ția lui Șerban v[oe]v[o]d”599). Lespedea de mormânt, aflată sub jilțul arhieresc (Iorga afirmă că textul i-a fost comunicat de Al. Lapedatu), are o înscripție laconică în ceea ce o privește pe soția lui Șerban Cantacuzino: „într-această sfântă mănăstire den un lemn, supt această piatră
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și dimensiunile clădirii (căci tentația originalității cu orice preț nu chinuia mintea artiștilor bizantini), apoi maeștrii pictori care schițau desenele mozai¬curilor și frescelor și executanții, cei care inserau cuburile de mozaic și făceau pictura, ca și specialiștii care ciopleau lespezile de marmură și basoreliefurile. Accentul cădea pe scopurile clădirii, pe destinația pe care un artefact trebuia să o îndeplinească, iar forța unificatoare din spatele lucrării era patronul, cel care comanda și plătea lucrarea. Faptul că artistul ca individ nu juca un
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
L. prind mai întâi forma unor articole de revistă, pentru ca ulterior să fie tipărite în broșură. În afara unor volume mai degrabă neînsemnate de studii politice și sociale -printre ele, Anton Bacalbașa (1924) și Ioan Păun-Pincio (1948) -, publică în 1924 broșurile Lespezi și moloz din templul lui Epidaur și Câțiva povestitori: Nic’a lui Ștefan a Petrei, Nedea Popescu, Noel Wolf, apoi Humorul lui Hasdeu (1927), în a cărui personalitate pare să-și proiecteze propriile năzuințe de enciclopedist. Vocația căutătorului prin arii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287758_a_289087]
-
-se, de asemenea, de îngrijirea unei ediții I.L. Caragiale, Versuri (1922), a două volume din Studii critice de C. Dobrogeanu-Gherea (IV și V, 1926-1927), precum și a câtorva ediții de scrieri neliterare. SCRIERI: Constantin Radovici, Agatha Bârsescu, Nora Marinescu, București, 1917; Lespezi și moloz din templul lui Epidaur, București, 1924; Doctorul Ottoi (O. Călin), București, f.a.; Anton Bacalbașa, București, 1924; Câțiva povestitori: Nic’a lui Ștefan a Petrei, Nedea Popescu, Noel Wolf, București, 1924; Humorul lui Hasdeu, București, 1927; Ursitul fetelor și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287758_a_289087]
-
Mulți lefecii periră, dar în sfârșit nu mai rămasă nici un boier viu. Patruzeci și șepte de trupuri zăceau pe parchet! În lupta și trânta aceasta, masa se răsturnase; ulcioarele se spărseseră și vinul amestecat cu sânge făcuse o baltă pe lespezile sălii". Printr-o abilă mișcare de panoramare rezumativă, naratorul ne introduce secvența măcelului paralel al slugilor boierești, desfășurat în curte. Totuși, aici există supraviețuitori cu inițiativă și cu un admirabil spirit de echipă: "Puțini care scăpară cu viață, apucând a
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
îngâmfat ai voi înțelesul poemului) Un poem ca atâtea alte stele ca atâtea alte plante Dar nu simți cum izbucnește din țesuturile mele o flacără Nu simți cum armăsari năzdrăvani gândurile imaginele mănâncă jăratec Sângele meu ca o lance izbește lespezile cerului Deschidă-să mormintele și iasă fiul omului Pumnii mei zguduie temeliile soarelui Temeliile nopților Și ca Prâzlea cu cuțitul insomniei sub bărbie aștept venirea pasărei măiastre .......................................... Când izbucnirea magneziului într-o zecime de secundă A făcut ca placa fotografică a
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Ibid., XV); „șOmulț nu simte viziunea călcând cu el alături / În zilele cu soare, în bucla arăturei / În nopțile-n beteală, în argintul porților răsfoind zilele apelor / În cuibu-n care aduce mei și ovăz în câmp, / În ecoul ploii pe lespezi de-anotimpuri” (Ibid., XIX). Sau de conjuncție („legarea diverșilor membri prin aceeași conjuncție repetată”): „Să se-odihnească berze în fânul din cuvinte, / Cărarea să-și dea suflu-n palma catifelată, / În pește să se zbată lumina dinainte...” - versuri ce-și
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
d-abia-i amiază și cald / Și eu v-aștept și chingile sunt strânse. // Când veți veni-n amurg sub înserare / Vom călări frumoși prin elizeu, / În cavalcadă, pân-la Dumnezeu, / Descălecând la tronu-i, la picioare. // Ne-om prosterna cu frunțile alese / Pe lespedea de nouri luminată,-/ Cel mai frumos din noi va spune: «Tată, / Ți s-au întors feciorii cu mirese. // Pe unde ne-ai trimis a fost și bine / Și rău a fost pe drumul străbătut, / Dar tot ce-ai scris să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
nu uităm că "Țara suntem noi toți; noi toți și ceva mai mult; toată datoria teribilă vine de la cei care au Întemeiat-o"( Nicolae Iorga ) și pentru a face din iubirea de patrie o religie să amintim cuvintele memorabile de pe lespedea mormântului eroului necunoscut: "Aici doarme liniștit eroul necunoscut. Pe oasele lui se odihnește pământul României". CAPITOLUL IV ALTE FORME DE ORGANIZARE A PROCESULUI DE PREDARE ÎNVĂȚARE A CUNOȘTINȚELOR DE ISTORIE IV.l EXCURSIA Este una dintre activitățile extrașcolare frecvent folosite
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
de la tron pe Simion Movilă), Mihai a fost asasinat pe Câmpia Turzii (9/19 august 1601), din ordinul generalului Basta. o unul dintre căpitanii lui a reușit să-i ia capul și l-a înmormântat la Mănăstirea Dealu (lângă Târgoviște). pe lespedea de piatră stau înscrise cuvintele: „Aici zace cinstitul și răposatul capul creștinului Mihai, Marele Voievod, ce au fost domn al Țării Românești și Moldovei”. Din punct de vedere românesc, unirea Munteniei, Transilvaniei și Moldovei a însemnat punctul culminant al rezistenței
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
cu doctrinele care atribuie istoriei o direcție și, implicit, o necesitate. Se va vedea mai departe de ce mi s-a părut potrivit. Când am debutat, la ănceputul anilor '60, marxismul ași punea pe demersul istorico-literar o pecete grea că o lespede de mormânt. Una din ăntăile dezbateri la care am participat, cu secret entuziasm, era aceea legată de istoria literară: ca domeniu al celui mai strict determinism, o respingeam an numele unei critici literare cât mai libere de ideologie și ăntemeiată
O idiotenie periculoasă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17420_a_18745]
-
și mediului în care am trăit, a fost să recuperez un destin individual din masificatul simbol colectiv. Tragedia devine parte a memoriei colective doar cînd a devenit clișeu și acționează ca și un clișeu. Individul este anulat nu doar prin lespedea totalitară, ci și prin aceea, ulterioară, a memoriei colective”. Problematica identitară este, desigur, cea care conferă individualitate estetică și etică operei lui Norman Manea, alături de tema subversiunii, modulată în amprenta caracterologică a unor personaje emblematice (clovnul, „prostul”, marginalul etc.). Pe
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
mirabila "Libertate" primară: "Cum trece ziua prin fiecare m-aș ridică să/ le chem într-o luntre verde îndeajuns/ de iute cît să-mi îngăduie cu ochii/ închiși să plutesc peste insule/ acoperite de pasari.// Tapiserii tremurînd în ciucuri pe lespede,/ dimineți cu mierle, amurguri cu lebede, voi,/ aștept din văzduhul lăstunilor picătură/ care să-mi descleșteze ochiul și gură,/ troznind din somn să mă reped la geam/ și fărîmîndu-l să aud Libertatea!" (Tapiserie cu păsări cîntătoare). "Jocul" scriptic apare placat
Un basm pentru adulti by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18133_a_19458]
-
frumusețiiť a lui Hogarth, Meissonier și a rococoului, se resoarbe numele Sade, universul sadian, ornamentica saturată de nostalgie amniotică și reversul ocult al secolului Luminilor. Suprema signatură a Ťdivinului marchizť este, după cum remarcă Jacques Lacan, ștergerea însăși a numelui pe lespedea sepulcrală." (pag. 124) Recunoaștem, în toată interfața stilistică plină de prețiozități și de reiterări destul de obositoare ale unor concepte datate, o nebănuită atenție acordată scriiturii de care numai un prozator ar mai putea fi în stare. Și nu am în
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
situare corectă, textele tuturor acestor autori trebuie revizitate cu mintea limpede, fără nicio idee preconcepută. În felul acesta fiecare dintre ei ar avea numai de câștigat. Inclusiv autorii presupus supraestimați, pe care un nou examen critic i-ar scoate de sub lespedea de omagii și locuri comune unde se află în prezent. Fiecare idee a lui Gheorghe Grigurcu, chiar dacă pare scandaloasă, este susținută de argumente solide, aproape imposibil de demontat. De aceea, poate, unii dintre adversarii săi de opinie, școliți la școala
Confesiuni incomode by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8212_a_9537]
-
trădează inaptitudinea scriitoricească. Nu poți judeca frumosul literar cîtă vreme ești incapabil să-l creezi la rîndul tău, și chiar aceasta e drama articolelor pomenite. Ele sunt scrise într-o sintaxă țeapănă, făcînd uz de un jargon ce amintește de lespezi abstracte. Conținutul lor e doct pînă la amănunțime, dar forma menită a le da glas e deplorabilă. Iosif Cheie-Pantea, pentru care ezoterismul lui Barbu poate fi lămurit cu ajutorul fenomenologiei lui Heidegger și Husserl, urzește considerații de genul: „Pledînd cu atîta
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
la volum. Mai întîi, fiind vorba de capitole care odată au fost vorbite, ele nu au monotonia placidă a textelor academice. În genere cursurile universitare sunt de o galimatie compactă, care la lectură îți dau un gust de pustiu spiritual: lespezi inerte sub care informația se tîrăște solemn. Aici, alura seacă a plicticoșeniei de catedră nu există. Coșeriu se exprimă clar, doct și nuanțat, folosind drept șantier de lucru trei limbi: greaca veche, latina și germana, adică tocmai acele idioame pe
Cunabula verborum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4875_a_6200]