2,434 matches
-
Evghenie, Silvirgil, Condeierul, Vulcan. Doar volumul de sonete Oglinzi aburite (1918) poartă pe copertă iscălitura Eugen Constantinescu. Celelalte sunt semnate Eugen Constant, nume care în 1950 devine oficial. Alte cărți de poezie sunt Galerii de ceară (1924), Cu dalta pe lespezi (1928), Punte peste veacuri (1929), Socluri devastate (1933), Crater scufundat (1936), Versuri (1937), Sărutul însingurărilor (1940), Melancolii sub arcade florale (1942), Elanuri răstignite (I, 1943). Amurg prin vitralii este un ciclu din placheta Poezii (1926), la care coautori sunt Paul
CONSTANT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
răfuială. Înveninări, răutăți, ricanări și ranchiune trădează sensibilitatea ulcerată a unui inadaptabil părăsit de iluzii. SCRIERI: Oglinzi aburite, Craiova, 1918; Galerii de ceară, Craiova, 1924; Amurg prin vitralii, în Eugen, Paul și Savin Constant, Poezii, Craiova, 1926; Cu dalta pe lespezi, Craiova, 1928; Punte peste veacuri, Craiova, 1929; Încrustări în rama bibliotecii, I-II, Craiova, 1930-[1940]; Socluri devastate, Craiova, 1933; Condicar de lume nouă, Craiova, 1935; Crater scufundat, Craiova, 1936; Lumini la orizont, Craiova, 1937; Versuri, Craiova, 1937; Pământ blagoslovit
CONSTANT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
de la versurile plachetei Distanțe, din care a fost înlăturată toată zgura conjuncturală. Doar câteva titluri noi au fost adăugate. Într-un lung poem, Zeița cu sprânceana albă, după ce selectează imagini din decembrie ’89, poeta adaugă un final emblematic, ca o lespede peste un trecut „obsedant”: „Vină iertarea”. O vină tragică în sensul poeților damnați, dar cu o conotație de milă creștinească. C. nu este o intimistă; ea cultivă uneori o poezie oraculară, cu dactili agresivi. Alteori preferă imaginile agreste, într-un
CORNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286427_a_287756]
-
îmbată cu propriile sonorități, inventând un joc cu reguli stranii, inaccesibile, marcate grafic prin caractere italice: „Cir-li-lai, cir-li-lai,/ Precum stropi de apă rece/ În copaie când te lai; / Vir-o-con-go-eo-lig,/ Oase-închise-afară-n frig/ Lir-liu-gean, lir-liu-gean./ Ca trei pietre date dura/ Pe dulci lespezi de mărgean.” Una dintre cele mai frumoase strofe din poezia românească nu „comunică”, practic, nimic și nu poate fi nicicum analizată, raționalizată. E, acesta, un pas (îndrăzneț) către gratuitatea aproape pură din poemul Uvedenrode, ce încheie ciclul cu același titlu
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
de vreme. Sub streașina uneia dintre ele, am reușit să ne găsim adăpost. Strada, sufocată de căldură în urmă cu o clipă, s-a cufundat într-un amurg rece, măturat de rafale de grindină. Era pavată ca pe vremuri - cu lespezi mari, rotunde, de granit. Ploaia a făcut să urce dinspre ele un miros puternic de piatră udă. Priveliștea caselor s-a estompat de după un văl de apă - și, datorită mirosului aceluia, te puteai crede într-un oraș mare, seara, sub
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
să mă orientez încetul cu încetul, să văz cum și unde mă aflu, eram în mijlocul unei săli mari pătrate, încrustate până la o înălțime de om cu marmure de deosebite fețe. Niște cepuri deschise vărsa neîncetat, ca niște fântâni, pe lespezi o apă fumegândă ce se ducea în cele patru unghiuri ale sălii a se strânge în niște bazine asemenea cu niște cazane foarte mari, în surfața cărora vedeam mișcîndu-se niște capete rase ce își esprima fericirea ce simțea prin niște
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe tot minutul întreitul șir al ostașilor era împins, spart, și abia era în stare să restatornicească buna orânduială. Încăperea fiind foarte strâmtă a bazilicei și, neputând să încapă pe toți credincioșii, o nemărginită gloată a norodului se întindea peste lespezile peristilului, în piață și peste toate ulițele pe unde era să treacă procesia; câțiva bogați străini își petrecea vremea a arunca peste lespezi câțiva pumni de carlini (bănuți) pe care se grămădea micii lazaroni, năpădea prin mijlocul mulțimei și pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a bazilicei și, neputând să încapă pe toți credincioșii, o nemărginită gloată a norodului se întindea peste lespezile peristilului, în piață și peste toate ulițele pe unde era să treacă procesia; câțiva bogați străini își petrecea vremea a arunca peste lespezi câțiva pumni de carlini (bănuți) pe care se grămădea micii lazaroni, năpădea prin mijlocul mulțimei și pe supt picioarele cailor călăreților ce era așezați pe la colțul fiecăriia uliți ca să păzească a nu se împiedica trecerea norodului. Între aceste june
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Nou? În rest, în afara stranelor care ocupau pereții laterali și în dosul cărora se ascunsese Rim, uriașa încăpere era goală și lipsită total de orice altă sursă de lumină. În cel mai depărtat capăt însă se putea vedea cum o lespede imensă de piatră descoperea capătul unui tunel. Rim clătină din cap. Avusese dreptate. Biserica aceea comunica printr-un pasaj secret cu una dintre clădirile Abației, probabil cu biblioteca. Rim se concentra asupra vorbelor celor cinci. ― Cum te cheamă, frumoasa mea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
știa că dacă nu acționează repede nu va mai avea apoi curaj să facă ce și-a propus, Stin își aruncă toate hainele și rămase gol lângă Alambic. Avea un trup subțire, care păstra încă pecetea tinereții. Se ridică până pe lespede și se întinse apoi liniștit în căușul de forma unui om în care sfârșiseră sute de clone înaintea lui. ― Doamne Dumnezeule, ia-mi sângele și salvează-i pe-ai mei! Nu vreau răsplată pentru gestul meu. Conștiința mântuirii lor e
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
înaintea lui. ― Doamne Dumnezeule, ia-mi sângele și salvează-i pe-ai mei! Nu vreau răsplată pentru gestul meu. Conștiința mântuirii lor e pentru mine împlinirea supremă. Abatele îl lăsă să-și termine vorbele și apoi acționa un buton. Din lespede apărură imediat câteva brațe mecanice din care în trupul lui Stin se înfipseră ace. Sângele lui începu să curgă spre măruntaiele Alambicului. Deși știa că acel momenteste vârful de ac în care se sprijinea viitorul Universului, Abatele își luă un
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ale Kyrallului! Asta vă promit de mâine. Și pentru toate câte vă ofer, nu vă cer decât să-l uitați pe Jorlee. De mâine vreau să-mi spuneți Xtyn. "Imaginați-vă un inel metalic adâncit într-un căuș, pe o lespede de piatră. Și mai închipuiți-vă câteva milenii care trec peste unirea asta nefirească între elemente, estompîndu-le contururile, săpîndu-le unul în altul. Imaginați-vă acum că Dumnezeu însuși smulge inelul din inima pietrei. Numai un prost se poate îndoi de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
-vă câteva milenii care trec peste unirea asta nefirească între elemente, estompîndu-le contururile, săpîndu-le unul în altul. Imaginați-vă acum că Dumnezeu însuși smulge inelul din inima pietrei. Numai un prost se poate îndoi de natura a ceea îi trebuie lespezii pentru a-și redobândi armonia." Oksana Bint Laesia - Introducere în studiul Regulamentului canonic 2. BOLȚ JOHANSSON DURDRIN îi privea pe ceilalți membri ai Consiliului de parcă i-ar fi văzut pentru prima dată. Gândurile îi hoinăreau însă înapoi spre noaptea care
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
colaj suprarealist alegoric. Magia pietrei (1995) se organizează în jurul mineralului ca simbol al eternității condensate. Piatra clădește temple, nu neapărat reale concrete, ziduri cu „crăpături”, „morminte”, „răni”, „scuturi”, pătrunzând în simbolul istoriei înseși. Astfel, umbra tatălui priveghează templul de sub o lespede mortuară. Dar pietrele pot fi și palme cu linii misterioase, cerând, ca niște „pietre-ghicitori”, cititul chiromanților. Viața secretă a pietrei pulsează de forța expresiei, e „bolnavă de poezie”. Culegerea Țara extremelor (1994) probează un echilibru artistic matur. Tensiunea „știrilor” dramatice
MARCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288005_a_289334]
-
târziu, lunarul „Ecosofia”. Preocupat de problemele ecologismului, aspiră să fundamenteze o disciplină nouă, desemnată ca „ecosofie”. Desfășoară activitate didactică în cadrul Universității Ecologice din București, ca titular al Catedrei de ecosofie. A debutat în presă în 1945, iar prima carte, placheta Lespezi pe un veac apus, i-a apărut în 1947. A colaborat la „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Orizont”, „Flacăra”, „România liberă”, „România pitorească”, „Viața militară” ș.a. A publicat poezie, proză, reportaj, publicistică, eseistică, multe scrieri fiindu-i traduse
MAIORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287963_a_289292]
-
filosofic în sens strict, și nici publicistică obișnuită. Întrunind trăsături proprii fiecăruia dintre cele trei domenii, ea învederează în primul rând marca distinctivă a personalității care o enunță și de aceea se cere considerată în relație cu restul operei. SCRIERI: Lespezi pe un veac apus, Reșița, 1947; Întoarcerea în patrie, București, 1955; Călătorie prin vreme, București, 1956; Ritmuri contemporane, București, 1960; Unde se întorc cosmonauții, București, 1962; Ochii Danielei, București, 1963; Pași peste ape, București, 1965; Zeii desculți, București, 1966; Dialog
MAIORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287963_a_289292]
-
meu. Secretul de AutoEnergizare al bunicii Cherokee poate fi abordat În două moduri - unul care implică nemișcare totală și unul care implică mișcare. Primul mod este cel În care l-am descoperit cînd aveam 11 ani. Stăteam Întinsă pe o lespede mare din spatele casei noastre din Ramona, California. Era locul meu preferat. O nemișcare profundă Îmi relaxase complet trupul și mintea. De la această nemișcare am Început să simt pulsații puternice intrînd În corpul meu din pămînt. Mă simțeam de parcă respirația mea
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
George Popa, Mâhniri lângă leagăn, pref. edit., București, 1972; Ion Moldoveanu, Zbor peste ape, pref. edit., Cluj, 1972; Dimitrie Danciu, Poezii, pref. edit., Cluj, 1973; Octavian Șireagu, La pândă de lumină, pref. edit., Cluj-Napoca, 1977; George A. Petre, Umbre și lespezi, pref. edit., Cluj-Napoca, 1979; V. Voiculescu, Zahei orbul, postfața edit., Cluj-Napoca, 1986. Antologii: Gorunul lui Horea, pref. edit., București, 1974. Traduceri: Vladimir Jankélévitch, Ironia, postfața trad., Cluj-Napoca, 1994 (în colaborare cu Florica Drăgan). Repere bibliografice: Zaharia Sângeorzan, „Poezia lui Mihai
FANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286949_a_288278]
-
moderne), va frecventa Institutul de Literatură al lui Mihail Dragomirescu, debutând în volumul omagial dedicat acestuia, în 1919, cu nuvela Pe linie. Publică rar - proză în „Viața românească”, „Sburătorul”, „Revista română”, note de călătorie, cronică artistică, traduceri, schița dramatică Sub lespezi în „Adevărul literar și artistic” (1925-1926), povestiri pentru copii în „Dimineața copiilor” -, dar obține un succes de scenă în 1920, când Teatrul Național din București îi joacă o piesă în trei acte, Fără reazem, imprimată în 1922. În colecția de
FLORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287036_a_288365]
-
L. prind mai întâi forma unor articole de revistă, pentru ca ulterior să fie tipărite în broșură. În afara unor volume mai degrabă neînsemnate de studii politice și sociale -printre ele, Anton Bacalbașa (1924) și Ioan Păun-Pincio (1948) -, publică în 1924 broșurile Lespezi și moloz din templul lui Epidaur și Câțiva povestitori: Nic’a lui Ștefan a Petrei, Nedea Popescu, Noel Wolf, apoi Humorul lui Hasdeu (1927), în a cărui personalitate pare să-și proiecteze propriile năzuințe de enciclopedist. Vocația căutătorului prin arii
LAZAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287758_a_289087]
-
-se, de asemenea, de îngrijirea unei ediții I.L. Caragiale, Versuri (1922), a două volume din Studii critice de C. Dobrogeanu-Gherea (IV și V, 1926-1927), precum și a câtorva ediții de scrieri neliterare. SCRIERI: Constantin Radovici, Agatha Bârsescu, Nora Marinescu, București, 1917; Lespezi și moloz din templul lui Epidaur, București, 1924; Doctorul Ottoi (O. Călin), București, f.a.; Anton Bacalbașa, București, 1924; Câțiva povestitori: Nic’a lui Ștefan a Petrei, Nedea Popescu, Noel Wolf, București, 1924; Humorul lui Hasdeu, București, 1927; Ursitul fetelor și
LAZAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287758_a_289087]
-
teoria istoriei, precum Generalități cu privire la studiile istorice (1911, 1933, 1944) ș.a. În afara scrierilor istorice proprii, savantul depozitează în zeci de tomuri tot felul de documente. Editează scriitori din secolul al XIX-lea, pe unii, ca Ion Codru-Drăgușanu, scoțându-i de sub lespedea uitării. Publică și numeroase opere literare proprii: versuri, piese de teatru, memorialistică, note zilnice, portrete, evocări, însemnări de călătorie, precum și culegeri de articole, discursuri, cugetări, multe traduceri. Postum s-a început publicarea enormei sale corespondențe. Aceasta însumează aproximativ 100 000
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
reminiscențe tonalitatea și tiparul poeziei lui Lucian Blaga, precum și „plastica” lirică a lui Adrian Maniu. Asimilarea lecțiilor modelatoare este evidentă, dincolo de transcrierea în cheie proprie a sugestiilor: „Eu cred în cel ce caută. Tăcerea-i este duhul. / Eu știu: nu lespedea apasă peste gând. / Nu adierea morții / Îl înspăimântă pe cel părăsit” (Lumina de noapte) sau: „O vânătă înserare-i în preajmă / Ori doar lumina altui veac? / Prea multe sunt cele cutremurate / Și, uneori, mai pătrunzătoare / Decât lancea și fulgerul” (Bruma
SAMPETREAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289455_a_290784]
-
duhul de trup,/ îngerii și ei de stele.// Și clipa durează.” Structurile prozodice devin și ele mai complexe. Criticii au remarcat ecourile tematice și stilistice din poezia italiană, în special din maniera ermetismului, precum și (filtrate) reminiscențe din Lucian Blaga: „Pe lespezi de piatră se zdruncină ziua / și totuși mai suge lumină șopârla / murmură frunza de viță absența / boabelor ei de dulceață. În pulpa / verii bătrâne un vierme se gudură moale. Mieii demult au murit în speranța / ierbii mai dulci decât laptele
BOERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285782_a_287111]
-
gol din pagini/ Nepotolita-mi sete de ideal” (Epilog sentimental - cititorului). Goana după găteli fine duce la manierism. Năzuința spre desăvârșire, cu toate proiecțiile fantasmatice ale idealității râvnite, stimulează, însă, constiinta zădărniciei eforturilor: „Eternă căutare, cărbunele și-l scrie/ Pe lespedea stâncoasa, pe arbori și pe zări,/ Răspunsul singur naște iar mii de intrebari/ Că vântul se ridică nisipul din pustie” (Năzuinți). S. este și autorul unor traduceri din poezia latină, unde își dovedește nu numai erudiția, ci și capacitatea de
STATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289887_a_291216]