4,839 matches
-
caracteristicile lor fiind dictate de scopurile pe care le slujesc. Aceste scopuri sau funcții vizează fie eficientă - de fapt inteligibilitatea -, fie efecte speciale: sporirea impactului, înfrumusețarea formei mesajului. Trăsăturile stilistice sunt și ele de două feluri: formale (aranjarea cuvintelor) și lexicale (cuvintele și expresiile folosite). Definițiile caracterizate prin acuratețe și limpezime, precum și exemplificările foarte bogate fac din acest îndrumar o lucrare de utilitate practică pentru traducătorii care ar putea fi descurajați de un metalimbaj prea elaborat. Pentru a obține un instrument
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
am ajunge la un număr foarte mare64. Multe au fost motivele pentru care s-au cercetat numele divinității în Islam: li s-au căutat originea, corespondenții ebraici sau cei prezenți în alte culturi din zonă, li s-a cercetat sensul lexical, adesea pentru a le determina mai bine sensul teologic, acesta făcând obiectul numeroaselor tratate numite Kit"b al ’asm"’ wa al-œif"t. În sfârșit, o imensă literatura a fost dedicată „interiorizării” numelor divine, ca o cale de conformare a vietii
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ne’m"n este predicat într-o propoziție relativă nominală. Acest nume este o expresie alcătuită de astă dată din numele generic articulat cu articol hotărât urmat de participiul formei nipe‘al a verbului ’"mân - este deci din aceeași familie lexicala cu cele trei nume de la paragraful anterior. Formă nipe‘al are drept corespondent în arabă formă infa‘ala219, având aceeași valoare de reflexiv. Practic expresia este sinonima cu numele anterioare 220. Doar structura ei gramaticala diferită ne-a determinat să
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Ex 34,6; cf. Ps 103/102,8): „Iar Tu, Stăpâne, esti Dumnezeu milostiv și binevoitor, îndelung răbdător, bogat în indurare și fidelitate.” (t.n.) Numai despre Dumnezeu se spune că este ƒannón. Acest adjectiv intensiv este din aceeași familie lexicala cu verbul ƒ"nan, „a fi favorabil (cuiva) făcându-i bine sau scăpându-l de dușmani ori de rele”223, si cu substantivul ƒen: „favoare, grație, elegantă”. Se întâlnește adesea expresia m"ța’ ƒen be-‘QynQy YHWH, „a afla hâr
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
participiu activ Q"l, iar ’Eloah sel ƒÄÖ, o expresie tipic semitica alcătuită din numele generic ’Eloah în anexiune cu substantivul feminin selƒ"h în formă de plural cu valoare intensivă 235. Toate aceste nume sunt din aceeași familie lexicala. Verbul s"laƒ, „a ierta”, are o întrebuințare exclusiv religioasă și îl poate avea ca subiect numai pe Dumnezeu. E vorba de acea iertare care totodată și reface ființă spirituală a omului. Citatul din Ps 103,3 alătura în paralelism
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
eždon en autQÎi, ho gàr kýrios ho theòs ho pantokrátÄr naòs autQÎs estin kaì tò arníon (21,22) („templu nu am văzut în ea, pentru că Domnul Dumnezeu, Atotstăpânitorul, este templul ei, precum și Mielul” - t.n.). Traducerea românească este un calc lexical după limba greacă. Semnificație de bază: cu putere/stăpânire peste toate. 3.2.1.7. Creator, Dătător de viață 3.2.1.7.1. ktístQs: „Ziditoriu” (SC, Blaj); „Dumnezeu” (BVA); „Ziditor” (G-R, BS, C); „creator” (Vg); „Créateur” (BJ); „Creator” (RSV
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Dumnezeul slavei/măririi”), ho hyiòs to¤ anthrÀpou („Fiul omului”). Rezultatul acestor calcuri, la numele biblice, constituie așa-zisa categorie a „semitismelor”, prezente și în greacă Noului Testament: ho ártos tQÎs zÄQÎs („Pâinea vieții”), ho patgr tÄÎn oiktirmÄÎn („Părintele indurărilor”). - structuri lexicale complexe ce traduc structuri incorporante derivate 315. Este cazul numeroaselor participii prezente care nu au corespondent în limba română și sunt adesea traduse cu structuri relative: nume coranice că al-Baœr („Cel care vede”), al-Sam‘ („Cel care aude”) și nume
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
urmă o interpretare, mai mult sau mai putin fidelă. După cum era și firesc, cele mai multe nume s-au bucurat de soluții variate de traducere. Cauza este fie ambiguitatea, polisemia lor, fie existența în limba română a unei game largi de posibilități lexicale și morfo-sintactice de echivalare.tc "5.3. Se spune ca traducătorul este silit adesea să opteze între fidelitatea față de text în conținut și expresie, pe de o parte, si inteligibilitate, pe de altă parte. La acestea se adaugă și componența
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
urmă o interpretare, mai mult sau mai putin fidelă. După cum era și firesc, cele mai multe nume s‑au bucurat de soluții variate de traducere. Cauza este fie ambiguitatea, polisemia lor, fie existența în limba română a unei game largi de posibilități lexicale și morfo‑sintactice de echivalare." 5.3.1. Mai ales in Coran, contextul nu este totdeauna suficient pentru eliminarea ambiguității semnificațiilor. Făcând apel la numeroasele comentarii exegetice, traducătorul constată că ele sunt de multe ori divergențe deoarece comentatorii pornesc de la
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
politropic fiecare aspect al realului, deoarece democraticul poate încerca orice tip de viață și-ar dori: „acest bărbat e și divers, și plin de cele mai multe feluri de a fi - ... tro/pon plei=sta e)n au)tù e)/conta”. Identitatea lexicală a expresiei cu atributul polu/tropoj este reală. Dacă democrația este cea mai rea, guvernarea filosofului este optimă prin monotropia supusului, care își urmează propria funcție cu rigoare. Omul redus la propria funcție, inutil când nu își poate îndeplini funcția
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
conform căreia în tradiția Academiei conceptul de eikôn are un înțeles mult mai larg decât cel acreditat prin conotațiile sale moderne. Această manieră de a privi lucrurile creează o impresie de identitate, cât se poate de falsă între un sens lexical al semnului și un sens hermeneutic care se fixează la nivelul conștiințelor. Dar litera scrisă nu poate garanta o descifrare în cheie algoritmică a sensurilor, chiar dacă oferă o relativă limitare a lor. Acest lucru nu este lipsit de efecte imediate
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
codarea informației și canalul predilect de transmitere a mesajului astfel rezultat. Consecința este o posibilitate de analiză pe trei planuri: Comunicarea verbală (CV). Informația este codificată și transmisă prin cuvânt și prin tot ceea ce ține de acesta sub aspectul fonetic, lexical, morfo-sintactic. Este cea mai studiată formă a comunicării umane, deși, din perspectivă antropogenetică și ontogenetică, apariția ei este cu mult devansată de celelalte două forme comunicative (Teodorescu, S., 1997). Este specific umană, are formă orală și/sau scrisă, iar în funcție de
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
classical composers”, Psychology and Aging, 4, pp. 42-47. Simonton, D.K. (1990a), „History, chemistry, psychology, and genius: An intellectual autobiography of historiometry”, în M. Runco și R. Albert (eds.), Theories of creativity (pp. 92-115), Sage, Newbury Park, CA. Simonton, D.K. (1990b), „Lexical choices and aesthetic success: A computer content analysis of 154 Shakespeare sonnets”, Computers and the Humanities, 24, pp. 251-264. Simonton, D.K. (1990c), Psychology, science, and history: An introduction to historiometry, Yale University Press, New Haven, CT. Simonton, D.K. (1991a), „Career
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
1-32. Sternberg, R.J., Lubart, T.I. (1995), Defying the crowd: Cultivating creativity in a culture of conformity, Free Press, New York. Sternberg, R.J., Lubart, T.I. (1996), „Investing in creativity”, American Psychologist, 51 (7), pp. 677-688. Tetewsky, S.J., Sternberg, R.J. (1986), „Conceptual and lexical determinants of nonentrenched thinking”, Journal of Memory and Language, 25, pp. 202-225. Torrance, E.P. (1962), Guiding creative talent, Prentice-Hall, Englewood Cliffs, NJ. Torrance, E.P. (1963), „Explorations in creative thinking in the early school years: A progress report”, în C.W
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de toate probele. Dar nu cred să greșesc fundamental. Era un ratat și un neputincios, orice s-ar spune, și a reușit să-și facă o glorie postumă din asta. Adică din ceea ce fără nici o jignire și în accepție strict lexicală se cheamă: imbecilitate. Mă mir că un critic ca Thibaudet i-a putut da atâta atenție, încât nu numai că-l citează foarte des, dar i-a consacrat articole și chiar o carte (alcătuită din niște prelegeri ținute la Geneva
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
pitorescul localității natale când reconstituie vârsta de aur, așezată sub zodia „păstrăvului și a mierlei”. Prin intensitatea retrăirii și insistența lirică prozatorul realizează o carte de atmosferă și o monografie poematică. Evocarea se oprește uneori asupra unor detalii de ordin lexical, folcloric și etnografic. SCRIERI: Corabia autohtonă, București, 1969; Măști de zăpadă, Timișoara, 1973; Vacanța perpetuă, București, 1975; Tărâmul de flacără, Timișoara, 1976; Paloșul strămoșesc, București, 1977; Privighetoarea albă, București, 1979; Voicu și craiul șerpilor, Timișoara, 1980; Nălucile de aur, București
MADUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287948_a_289277]
-
de poezii, întâiul dintre ele, Capricii (1929), remarcat de Perpessicius și datorită faptului că îngemănează, original, „fantazia” de sorginte eminesciană cu eludarea ludică a morții, așa cum se va întâmpla și în Coarde vechi și noi (1936). Aptitudinea pentru jocul liric, lexical și ideatic i-a adus lui M. eticheta de poet bizar, grav și ludic în același timp. În Poezii antipoetice (1933), cu un titlu polemic inspirat de Adrian Maniu, se observă totuși un echilibru interior, asigurat de esențe foarte pământești
MAGHERU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287955_a_289284]
-
poetului cu „scripturile bătrâne”, dar și trecerea lui prin aceste locuri. Cercetarea din Toponomia Țării Loviștei (2001) se află la confluența istoriei cu lingvistica și etnologia. Autorul pune statornic în evidență contribuția locală la formarea, perpetuarea, îmbogățirea și înnoirea tezaurului lexical al limbii române. SCRIERI: Tipografi și tipografii (în colaborare), Râmnicu Vâlcea, 1973; Istoria cărții vâlcene (sec. XVII-XVIII), Craiova, 1981; Drumuri pe Olt, București, 1983; Inscripții în cărbune, București, 1985; Itinerare vâlcene, București, 1987; Oameni și locuri vâlcene, București, 1989; Liceul
MARINOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288041_a_289370]
-
călătoriei la Petersburg arhimandritul și-a făcut unele însemnări, din care reiese în primul rând preocuparea pentru procurarea de cărți și de obiecte de cult. Prin amploarea și diversitatea operei sale, prin exersarea perseverentă a limbii scrise, prin lărgirea sferei lexicale și expresive M. este o figură de prim rang a culturii românești din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. SCRIERI: Călătoria la Petersburg de p.p. Vartolomei și Benedict (publ. Mihail Kogălniceanu), „Arhiva românească”, 1841, 335-360; Condica mănăstirii Voronețul
MAZAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288070_a_289399]
-
și expresiei pe parcursul elaborării poemului („Luceafărul” - text poetic integral, 1999), ceea ce a constituit un instrument de lucru valoros pentru cercetătorii creației eminesciene. În anul următor va publica în colaborare și Dicționarul „Luceafărului” eminescian (2000), însoțit de comentarii poetico-analitice asupra fondului lexical și ideatic. Metoda este aplicată și în Luna și sunetul cornului. Metafore obsedante la Eminescu (2003). Alcătuirea corpusului de lucru este acum mult mai dificilă din cauza faptului că motivele „obsedante” alese apar în întreaga creație poetică eminesciană. SCRIERI: Lumile „Luceafărului
MARIAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288023_a_289352]
-
de limba rumănească, carte publicată la Buda în 1799, conține idei și principii care îi conferă lui I. un loc aparte în filologia românească. El susține cu argumente originale latinitatea limbii române, dar combate cu bun-simț ideea purității ei. Rădăcinile lexicale moștenite din latină sunt explicate și în limba germană sau franceză. Ultima parte, eterogenă, este un discurs tipic iluminist despre importanța majoră a științei educării copiilor. I. a elaborat și un Dicționar româno-germano-francezo-latin, netipărit, dar folosit de redactorii Lexiconului de la
IORGOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287607_a_288936]
-
în comemorația zilei de 23 sept. 1845 sau Cobza lui Marinică, Păcală și Tândală sau Cavalerul și scutierul) și multe dintre fabulele sale (Măciașul și florile, Un muieroi și o femeie, Muștele și albinele) dezvăluie o mare slăbiciune pentru bufonerii lexicale, jocuri de cuvinte și înșirări de vocabule fără sens, parodiind descântecul. Duritatea invectivelor este atenuată de impresia finală de gratuitate și joc, de farmecul, spontaneitatea și umorul dialogurilor. În alte satire (Ingratul, îndeosebi) înverșunarea polemică ia forma pamfletului și a
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
Limbajul poetic eminescian (1979) la Dicționarul limbajului poetic eminescian (I-II, 2002), constă în adâncirea investigațiilor semantice și în sublinierea corelațiilor dintre sensuri și forme. Cea dintâi exegeză oferă descrierea pe niveluri tradiționale a lexicului eminescian (nivelul fonetic, gramatical-morfologic, sintactic, lexical, nivelul figurilor de stil - epitet, comparație, metaforă etc.), dar oferă și un capitol de „câmpuri imagistice”, de constelații simbolice specifice în domeniul uman, al spațiului cosmic, al naturii terestre, al naturii anorganice, al artelor, al religiilor și mitologiilor, în funcție de care
IRIMIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287617_a_288946]
-
socială, însă susținut cu intermitență, nu în mod tezist-sâcâitor. Abia din volumele anilor ’60-’70 răzbat încercări - înduioșătoare prin naivitate - de „adaptare” la ideologia autorității comuniste, încercări care rămân, totuși, fără urmări dezastruoase, schemele realismului socialist fiind biruite de verva lexicală, aceeași ca în primele cărți. Epica „romanelor” (ghilimelele îi aparțin lui Pompiliu Constantinescu) și povestirilor lui I. e săracă, firavă, anecdotica e comună, cantonată în sfera previzibilului, a obișnuitului (cu unele inserții de dramatism cam artificioase, chiar dacă plauzibile în sine
IOVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287615_a_288944]
-
descriptiv animat de o vagă neliniște, fără o viziune proprie. Poemele, majoritatea pasteluri, sunt construite melodic, pe o structură muzicală repetitivă, apropiată de cea a baladelor minulesciene. Prozodia e tradiționalistă (versuri scurte, fără ingambament, rimate), notația descriptivă (inclusiv la nivel lexical) depășește rar pragul unui lirism factice, convențional. De cele mai multe ori imaginile se nasc prin asociații, analogii, dar există și imagini disparate, metafore imprevizibile, reușite, care se pierd însă în contexte diluate. În poezia din Peisaje (1975), Solii de toamnă (1978
IVANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287651_a_288980]