1,311 matches
-
1707, dar nu a fost reprezentată niciodată în timpul vieții lui Eccles. Prima reprezentație a avut loc la sfârșitul secolului al XX-lea. A nu se confunda opera lui Eccles cu oratoriul laic Semele de Georg Friedrich Händel, bazat tot pe libretul lui William Congreve. Prima înregistrare integrală a operei s-a făcut în 2003 cu Anthony Rooley la pupitrul orchestrei Universității de Stat din Florida ("Florida State University Opera Orchestra").
Semele (operă) () [Corola-website/Science/308405_a_309734]
-
este o operă compusă pe muzică de Giuseppe Verdi, bazată pe un libret scris de Antonio Ghislanzoni. Opera "" a fost compusă pentru inaugurarea primului teatru muzical de la Cairo și pentru sărbătorile legate de încheierea lucrărilor la Canalul Suez. Deși are acest caracter ocazional, lucrarea constituie o adevărată cotitură în creația lui Verdi. Prin
Aida () [Corola-website/Science/307369_a_308698]
-
Faust este o operă în cinci acte (7 tablouri). Muzică este compusă de Charles Gounod pe un libret de Jules Bărbier și Michel Carre (după dramă „"Faust"” a lui Johann Wolfgang von Goethe). Premiera operei a avut loc la 19 martie 1859, la „"Théâtre Lyrique"” din Paris. Durată operei: cca 3 ore. Acțiunea se petrece in Germania secolului
Faust (operă) () [Corola-website/Science/307365_a_308694]
-
(în ) este o operă compusă de Giuseppe Verdi pe un libret de Antonio Somma. Premiera absolută a operei a avut loc la "Teatro Apollo" din Roma, în ziua de 17 februarie 1859. Durata operei: cca 140 minute. În ciuda finalului său tragic, opera are multe momente foarte reușite, de combinare armonioasă a
Bal mascat () [Corola-website/Science/307437_a_308766]
-
(în italiană: Pagliacci) este o operă în 2 acte compusă de Ruggiero Leoncavallo pe un libret propriu. Opera este una din lucrările care figurează în repertoriul permanent al teatrelor lirice. Premiera operei a avut loc la „"Teatro Dal Verme"” din Milano la data de 21 mai 1892. Acțiunea se petrece în satul Montalto din Calabria (sudul
Paiațe () [Corola-website/Science/307439_a_308768]
-
l'art dramatique depuis vingt-cinq ans" ("Istoria artei dramatice din ultimii douăzecișicinci de ani", în 6 voume, 1858-1859), "Raport sur le progrès des lettres" ("Expunere asupra progresului în literatură", 1868) și "Histoire du romantisme" ("Istoria romantismului", 1872). Este și autorul libretului pentru baletul "Gisèle" cu muzică de Adolphe Adam (1841). Théophile Gautier se stinge din viață pe 23 octombrie 1872 la Neuilly-sur-Seine, în apropierea Parisului.
Théophile Gautier () [Corola-website/Science/302677_a_304006]
-
a continuat să interpreteze în Grecia cu Nikos Karvelas, susținând concerte la „Palatul Diogenis Palace” și apoi la „Rex". În noiembrie 1991, Vissi și Karvelas au demarat un proiect pentru o primă operă rock grecească, „Daimones” („Demoni”), bazată pe un libret de Stavros Sideras și pus în scenă la Teatrul Atticon din Atena timp de doi ani. Regizorul era Roger Williams iar Anna Vissi (Regina & Rozanne), Yannis Samsiaris (Daniel), Bessy Malfa (Witch & Loa) și John Modinos (inchizitorul) erau actorii principali. „Daimones
Anna Vissi () [Corola-website/Science/303326_a_304655]
-
1878 la Iași, Titu Maiorescu și prietenii săi au recunoscut în noul dramaturg pe scriitorul mult așteptat, cu subiecte originale, în autentic mediu românesc și în plină actualitate. Există și o operă omonimă, compusă de Paul Constantinescu (1934), pe un libret propriu care folosește textul piesei lui Caragiale. Pe 18 ianuarie 1879, Teatrul Național din București prezintă în premieră "", trecută în programul teatrului de Ion Ghica, director general al teatrelor. Premiera a avut mare succes, dar autorul, ieșit pe scenă ca să
O noapte furtunoasă () [Corola-website/Science/298994_a_300323]
-
Orfeu în infern" (în original "Orphée aux enfers") este numele unei opere bufe în două acte și patru tablouri a compozitorului Jacques Offenbach, reprezentată pentru prima oară la data de 21 octombrie 1858 pe scena teatrului "Les Bouffes-Parisiens" din Paris. Libretul este semnat de celebrul tandem Hector Crémieux / Ludovic Halévy. Ideea inițială i se datorează probabil lui Halévy, dar libretul ulterior, care a stat la baza reprezentației, e scris aproape în întregime de Crémieux. Se pare că libretiștii Ludovic Halévy și
Orfeu în infern (operetă) () [Corola-website/Science/304517_a_305846]
-
a compozitorului Jacques Offenbach, reprezentată pentru prima oară la data de 21 octombrie 1858 pe scena teatrului "Les Bouffes-Parisiens" din Paris. Libretul este semnat de celebrul tandem Hector Crémieux / Ludovic Halévy. Ideea inițială i se datorează probabil lui Halévy, dar libretul ulterior, care a stat la baza reprezentației, e scris aproape în întregime de Crémieux. Se pare că libretiștii Ludovic Halévy și Hector Crémieux concepuseră încă din 1856 un libret comic pe tema salvării Euridicei din infern, la îndemnul lui Offenbach
Orfeu în infern (operetă) () [Corola-website/Science/304517_a_305846]
-
Ludovic Halévy. Ideea inițială i se datorează probabil lui Halévy, dar libretul ulterior, care a stat la baza reprezentației, e scris aproape în întregime de Crémieux. Se pare că libretiștii Ludovic Halévy și Hector Crémieux concepuseră încă din 1856 un libret comic pe tema salvării Euridicei din infern, la îndemnul lui Offenbach care dorea în fine să prospere cu teatrul de varietăți "Les Bouffes-Parisiens", pe care-l conducea din 1855. Ulterior Offenbach a fost acuzat de a fi plagiat o farsă
Orfeu în infern (operetă) () [Corola-website/Science/304517_a_305846]
-
locului acțiunii fiind în cazul coborârii lui "Orfeu în infern" absolut necesară, realizarea proiectului s-a prelungit până în 1858, când Offenbach a obținut oficial permisiunea de a reprezenta și opere în două acte. În perioada în care a fost scris libretul operei, Ludovic Halévy a fost numit secretar general ministerial în Algeria și s-a retras din proiect. Datorită funcției sale politice, el insistă ulterior să nu mai fie pomenit drept autor al unei parodii, dar Offenbach nu-i respectă dorința
Orfeu în infern (operetă) () [Corola-website/Science/304517_a_305846]
-
postul de dirijor de la "Théâtre français". Ca sediu de iarnă pentru "Les Bouffes" el a închiriat tot un teatru de bâlci, fostul "Théâtre des Jeunes Élèves", pe scena căruia a reprezentat în decembrie cu mare succes opereta "Ba-ta-clan", bazată pe libretul lui Halévy. Piesa implica prin figura unui despot care nu înțelege chineza, limba supușilor săi, o anumită critică la situația politică actuală, însă era în același timp după gustul maselor, conținând numeroase pasaje dansante. Critica a fost unanim pozitivă, Offenbach
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
Théâtre des Variétés a fost întâmpinată cu deja uzuala indignare a presei din cauza profanării subiectului antic, Jules Janin l-a blestemat „pe perfidul Meilhac, pe acest trădător de Halévy, pe nenorocitul de Offenbach”. Publicul parizian a apreciat notele frivole ale libretului, discutate în "Le Figaro", și a frecventat asiduu Teatrul de Varietăți, asigurând operei o sută de reprezentații. În același an opera a avut succese răsunătoare la Berlin și Viena, întreg publicul european iubea muzica lui Offenbach. Compozitorul a rămas cu
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
o anumită libertate de opinie. Punctul culminant al stagiunii din 1867, anul unei noi Expoziții Universale, a fost pentru teatrul "Les Bouffes Parisiens" înscenarea "La Grande-Duchesse de Gérolstein" cu Hortense Schneider în rolul principal. Ludovic Halévy a semnat și acest libret. Demisionat de curând din Corpul Legislativ, el și-a permis de această dată să critice printr-o acțiune localizată într-un fictiv ducat german din secolul al XVIII-lea militarismul care se făcea remarcat în Europa. Înțepăturile din piesă la adresa
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
Deja în 1851 fuseseră reprezentate la teatrul "Odèon" din Paris "Povestirile fantastice ale lui Hoffmann", o prelucrare a dramaturgilor Jules Barbier (1825-1901) și Michel Carré (1819-1872) după povestirile lui E. T. A. Hoffmann. Această versiune tocmai fusese transformată într-un libret de operă, pentru a fi reprezentată la Opera din Paris pe muzica lui Hector Salomon, care era aproape definitivată. Salomon a renunțat la compoziția sa la insistențele lui Offenbach, care l-a ales pe romanticul german drept personaj principal al
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
Brahms, au compus opere bazate pe acest roman. În mai 1884, cu o lună înainte de prezentarea, la Kassel, a tablourilor vii ilustrate de Mahler, a avut loc la Leipzig premiera operei “Gornistul din Säckingen”, compusă de Victor Nessler pe un libret de Rudolf Bunge și cu unele contribuții ale lui Scheffel însuși. Opera lui Nessler cu multe influențe de muzică populară a devenit repede foarte populară. “Gornistul” lui Nessler era în repertoriul tuturor teatre de operă din Europa Centrală și era
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
la al V-lea Congres internațional de bizantinologie, Roma, 1936) "Les trois définitions de la musique", comunicare la Academia muzicală Chigi de la Siena Cuclin a scris foarte mult, în limbile română, engleză și franceză. Opera sa literară cuprinde piese de teatru, librete muzicale și poezii, foarte multe în manuscris. Dintre publicații, menționăm următoarele: "Destinée mystique. Poésies diverses", Bucarest : Imprimeries Independența, 1919 "Poems", București, Tiparul Oltenia, an necunoscut "Doine și sonete", București, Tiparul Oltenia, 1932 "Sofonisba: tragedie într'un prolog și trei acte
Dimitrie Cuclin () [Corola-website/Science/303525_a_304854]
-
ridica în fum. George Gordon Byron a scris și el o piesă cu titlul "Sardanapal", în care își imaginează că regele asirian se sinucide împreună cu o concubină, deoarece rebelii erau la porțile palatului său din Ninive. Henry Becque a scris libretul pentru opera în 3 acte "Sardanapale", o imitație a piesei lui Byron, pusă pe muzică de Victorin de Joncières și prezentată în premieră la "Théâtre impérial lyrique" din Paris, în 8 februarie 1867. În cartea sa Descriptio Moldaviae, Dimitrie Cantemir
Assurbanipal () [Corola-website/Science/304012_a_305341]
-
puțin trei opere ale lui Dick au fost puse în scenă. Una a fost opera "VALIS", a cărei muzică și versuri au fost compuse de Tod Machover, având premiera la Pompidou Center din Paris pe 1 decembrie 1987, cu un libret în limba franceză. A fost revizuit și readaptat în engleză, diin înregistrat și lansat pe CD (Bridge Records BCD9007) în 1988. Alta a fost "Curgeți, lacrimile mele, zise polițistul", adaptat de Linda Hartinian și produs de compania avangardistă newyorkeză Mabou
Philip K. Dick () [Corola-website/Science/304149_a_305478]
-
Traian Nanu și Ludovic Spiess. Pentru reușita interpretării, cei doi cântăreți au fost distinși cu Premiul I pentru soliști de cor". La 20 decembrie 1961 i s-a reprezentat în premieră la Teatrul Muzical din Brașov opera "„Trandafirii Doftanei”", pe libretul lui Daniel Drăgan, sub bagheta dirijorului Dinu Niculescu. În 1974, Corul bărbătesc din Codlea ("Zeidner Männerchor") a obținut medalia de argint în faza finală a celei de-a XI-a ediții a Concursului național al formațiilor de amatori, cu piesa
Norbert Petri () [Corola-website/Science/312677_a_314006]
-
„” este o opereta în trei acte compusă de Franz Lehár. Libretul fiind scris de Victor Léon și Leo Stein. Premiera operetei a avut loc la „"Theater an der Wien"” din Viena pe data de 30 decembrie 1905, sub titlul „"Die lustige Witwe"”. Opereta în 3 acte Actul I În veselul Paris
Văduva veselă () [Corola-website/Science/312708_a_314037]
-
Falsa servitoare”, „Triumful lui Plutus”,„Les Tours du Carnaval”,„Dubla nestatornicie”,„Insula sclavilor”,„Dragostea și adevărul, „Noua Colonie”) (CD al ansamblului Compagnie Baroque condus de Michel Verschaeve, 2003) În secolul al XIX-lea Charles Monselet (1825 - 1888) a scris un libret după "Surpriza dragostei" pentru o operă comică a lui Fernand Poise , reprezentată în 1877 Francezului Henri Rabaud i se datorează o operă după "Jocul Dragostei și al Întâmplării" (1948?, premiera în 1954). În SUA în 1997 Jeffrey Stock a compus
Pierre de Marivaux () [Corola-website/Science/311521_a_312850]
-
operă comică a lui Fernand Poise , reprezentată în 1877 Francezului Henri Rabaud i se datorează o operă după "Jocul Dragostei și al Întâmplării" (1948?, premiera în 1954). În SUA în 1997 Jeffrey Stock a compus un musical „Triumful dragostei” pe libretul lui Susan Birkenhead după traducerea lui James Magruder. Compozitorul american Boyd McDonald a scris o uvertură pentru pian (2004) după muzica pe care a scris-o la piesa "Triumful dragostei" . Muzica la filmul american „Triumful dragostei” a compus-o James
Pierre de Marivaux () [Corola-website/Science/311521_a_312850]
-
Rosenkavalier» ar putea fi interpretată ca un simbol muzical al vieții de frivolitate pe care o ducea eroul romanului. Totuși, lipsa oricărei referințe la Hugo von Hofmannsthal, unul din scriitori germani de succes ai epocii, care concepuse subiectul și scrisese libretul operei contrazice o atare ipoteză. Insistența nu numai asupra operei "Der Rosenkavalier" dar menționarea în diferite alte momente a poemelor simfonice "Ein Heldenleben" și "Eine Alpensinfonie" arată clar că persoana lui Richard Strauss este cea care prezintă importanță pentru autor
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]