1,342 matches
-
în marginea scrierilor unor prieteni (Pro amicitia) trebuie privite ca simple gesturi de solidaritate intelectuală: nu pot fi asimilate cu exercițiul critic făcut „la meserie”. Prin tot ce am scris în ultimii 25 de ani am căutat să degust din licori nobile, rezistând, pe cât mi a stat în putință, tentației de a mă îmbăta cu „poșirca” din viața zilnică, servită generos la „pet” și la halbă... 12 martie, 2014 Gh. D. I ÎNAPOI LA EMINESCU 11 „O viață de osteneală și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
normalitate, să înghită rația zilnică de poșircă verbală cu halba, ca pe o băutură aleasă, mă prinde spaima. De aceea caut medicația necesară, elixirul care limpezește mintea și curăță sufletul de murdăriile cotidiene. În marile creații ale geniului uman există licoarea divină, ceva ca ambrozia vechilor greci, ce limpezește lumina ochiului întors spre trecut, risipește ceața din privirea spre viitor și varsă în suflet puterea de a-ți reconsidera calea și ființa. Așadar, în cuvinte mai simple, 151 recursul la cultură
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ce s-a dovedit, de data aceasta, competentă și profesionistă, a Consiliului Județean Suceava. Un eveniment de suflet și prin ospitalitatea bucovineană la ea acasă, prin miezul dulce al plăcintelor poale-n brâu, prin gustul afinelor de pădure conservate în licoarea tradițională de culoarea abanosului. O întâlnire specială, dar fără accente patetice sau verdicte ce ar fi împiedicat dialogul. Scriam, în octombrie trecut, o scrisoare către ”românii de departe”, scrisoare căreia i-am dat forma unei declarații politice. Acum, am avut
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
poate face să înțelegem savoarea pământului. Ba chiar mai mult, vinul ne leagă de originile noastre printr-o continuă comuniune a tuturor oamenilor: Dumnezeul lui Noe, cel al grecilor și cel al romanilor, Dionisos și Bachus; înaintea lor a existat licoarea zeului Sôma: băutura Vêna; astăzi, în fiecare zi la Liturghie, nu înainte de a fi sfințit, este oferit ca simbol al sângelui lui Hristos: "Vinul, rodul viei și al ostenelii omului". Astfel, lucrarea naturii și cea a omului se află mereu
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
4. În mitologia egipteană, Ra zeul solar creator al lumii este cel care a introdus vinul și beția pe pământ. Pentru a apăra omenirea de mânia zeiței Hathor, pe care grecii au identificat-o cu Afrodita, Ra a preparat o licoare îmbătătoare de culoarea sângelui. În amintirea acestui vicleșug divin, egiptenii au pus vinul și toate sărbătorile ce au legătură cu vinul sub egida zeiței cu cap de vacă.5 În mitologia greacă, vița de vie a fost adusă de către Dionisos
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
brahmanii) îl aruncau pe zeul Sôma în focul sacru. De la Sôma, alcoolul (cuvânt care provine din expresia arabă din secolul al X-lea al kohol, semnificând "cel mai fin") a fost asociat cu focul iar amestecul îmbătător perceput ca o licoare a nemuririi. Această noțiune se află la originea termenului "apa vieții" (aqua vitae). O legendă egipteană povestește că Isis, pe atunci o simplă slujnică în serviciul lui Ra, a reușit să afle numele secret al acestuia pentru a și-l
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
din Provența (Bandol). Și nu se cade să uităm renumita podgorie "Benedictină" al cărei nume se spune că i-a fost dat în anul 1534 de către regele Francisc I, cu ocazia unei vizite la mânăstirea Fécamp, unde se fabrica faimoasa licoare din anul 1510. În secolul al XII-lea, ordinul Benedictinilor a pierdut monopolul monahal din Apus, în avantajul călugărilor cistercieni și a călugărilor cartusieni. În anul 1098, în orașul Citeaux aflat la 20 de km spre sud de Dijon, în
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
lui Petrarca, cardinalii de la curtea din Avignon nu voiau să se întoarcă la Roma unde nu se găsea această băutură, pe care o prețuiau ca pe un al cincilea element. Tot în acest sens, vom mai menționa și invenția celebrei licori a mănăstirii Chartreuse, a cărei formulă secretă se pierde în negura vremii. Mânăstirea de pe masivul Grande Chartreuse, situat în Alpi, ale cărei baze au fost puse în anul 1084 de sfântul Bruno, semăna la început cu o alăturare de cabane
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
de opt ori, jefuită de protestanți în timpul Reformei, apoi de revoluționari sub regimul de Teroare, transformată în "universitate de vară" după expulzarea violentă a călugărilor în timpul celei de-a III-a Republici, mânăstirea Grande Chartreuse continuă, din fericire, să producă licoarea sa sacră. În secolul al V-lea, cel de-al 17-lea episcop de Reims, Sfântul Rémy, cumpără domeniul de la Sparnacus, cunoscut azi sub numele de Epernay, pentru a construi un lăcaș de rugăciune. Succesorul său, episcopul Nivard, nepotul "bunului
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
amestecat cu mirodenii, afumat, gazificat, înghețat, îndoit cu apă, amestecat cu rășini, sărat, îndulcit..., și a ieșit mereu la fel de pur ca înainte. Oricum, în decursul istoriei sale, vinul a fost adesea privit ca un mit, ca pe ceva mistic, o licoare sfântă, o sărbătoare, o băutură națională sau de consum european, un creator de drept, și chiar un mijloc de "distincție" socială, în orice caz, a fost dintotdeauna considerat o băutură civilizatoare. Căci toate drumurile duc la vin și tot de la
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
bărbat singur acum... Ne-am și tăiat la câte un deget, cu briceagul, ca să ne amestecăm sângele, ni l-am supt lacomi, unul altuia, din rănile stoarse... să rămânem măcar frate și soră întru... iar eu ți-am degustat, elegiac, licoarea menstruală... Și era o bucurie acută, dureroasă, o fericire înăbușitoare, când înțelegeam că o să revii, măcar pentru a-ți lua o bluză înflorindu-ți buricul abrupt, o fustă pictată absurd, cu papagali la poale, o pereche de blugi strâmți-mănușă, o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
avansurilor celuilalt. În Anti-Justine de Restif de la Bretonne, e cazul tinerei Conquette Ingénue, fiica naratorului, care, făcându-și socotelile, vrea să se căsătorească virgină. Acceptă totuși să fie linsă. "O lingeam cu înflăcărare, pândind clipa când avea să dea drumul licorii virginale, ca să mă arunc pe ea și s-o pătrund. Slobozi încă de la a șasea limbă, de nici nu-mi venea a crede. Dar, îndată, zvârcolirile ei mă încredințară. Atunci, părăsind pizdulicea, mă azvârlii pe ea. Îmbătată de plăcere, m-
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
întrebare-clișeu: cum arată o zi din viața lui Dan Lungu? La ce oră se trezește? Își bea cafeaua? Citește presa? Sau ce-a scris cu o zi înainte? Nu-s toate zilele la fel... Însă cafeaua nu lipsește nicicum, e licoarea care mă repune în contact cu lumea, cu realitatea. Altminteri aș umbla năuc toată ziulica. Firea mea mă trage la trândăveală, însă în perioada școlii mă trezesc pe la șapte fără un sfert. La școala Ilincăi, fiica mea, mă refer. Până
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
cu reală plăcere și satisfacție, discuțiile elevate, dar și comune, purtate cu prilejul prezenței Domniei sale în comisii de doctorat la facultatea noastră. Mare ne-a fost împlinirea descoperind că una din legăturile trainice ale Moldovei cu Oltenia se face prin licoarea ce dezleagă limbile, deschide mintea și înnobilează sufletul! Tot cu prilejul CNAE, de această dată la Iași, i-am cunoscut pe Prof. univ. dr. ing. Mircea DIACONESCU - exemplu de pasiune și devotament, Prof. univ. dr. ing. Gheorghe BĂLUȚĂ - meticulos, sentimental
OMAGIU CELOR NĂSCUŢI CU DARUL DE A ZIDI. In: PE SUIŞUL UNUI VEAC by Alexandru BITOLEANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_999]
-
grecească. Bineînțeles că m-am aruncat si eu în horă, totul fiind foarte distractiv, mai ales că gazda a scos o sticlă de Metaxa de vreo 5 litri, cu un robinet în partea de jos, și din care turna puțină licoare în gura premianților care dansau mai bine. Ajunși la destinație, pe insula Skiathos, am remarcat un lucru interesant. La coborârea pe sol, căpitanul vaporului ne-a arătat o pancartă de forma unui ceas, mare de vreo 35 cm, pe care
Insula Skiathos. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1053]
-
a prelins nu numai pe pântecele și pe coapsele ei impubere, nu numai pe coapsele mele înfiorate de plăcere, lipite de ale ei, ceea ce a mulțumit-o pe partenera mea, care se arăta satisfăcută, dar a umplut și dulapul de licoarea binefăcătoare, fără ca tovarășa mea de „joacă“ să se sinchisească. Pe Irma am pierdut-o din vedere după ce am părăsit definitiv locuința aceea a bunicilor. Peste ani, am recunoscut-o într-o femeie tânără cu trăsăturile neschimbate, înaltă, cu mers grațios
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Apoi se petrece o minune extraordinară, din trupul victimei muribunde răsar toate plantele de leac și ierburile ce acoperă pămîntul cu verdeața lor. Din șira spinării animalului răsare grîul de pîine, iar din sîngele său vița de vie ce dă licoarea sacră în Mistere. În zadar și-a trimis duhul răului, dracii împotriva animalului aflat în agonie pentru a otrăvi în el izvorul vieții; aceștia nu au reușit să împiedice miracolul ce se desfășura. Sămînța taurului strînsă și purificată de Lună
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
munții logodiți "cu vasta strălucire,/ Un braț semeț au repezit spre fire" (Munții) sau copacul "hipnotizat de-adânca și limpedea lumină/ A bolților destinse deasupra lui, ar vrea/ Să sfarăme zenitul și-nnebunit să bea/ Prin mii de crengi crispate, licoarea opalină" (Copacul). Slava-ntrevăzută, vasta strălucire și limpedea lumină sunt imaginile unui nou tărâm, ale unei alte lumi spre care năzuiesc ființările. Împreună, ele alcătuiesc "imaginea senină" (s. n.) a unei distanțe transparente, forma luminoasă a diafanului. Diafanul nu arată ceva decât
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Pe scurt, ea nu-i tihnește celui ce i se dedă, rămânând astfel doar un refugiu funciar expus. Civilizația e și ea un vârtej al minții indus în bună parte pe cale orală; oamenii care ne împărtășesc convingerile cele mai intime - licorile inductoare de mahmureala firescului - ne sporesc prin asta substanțial confortul, motiv pentru care sunt frecventați cu precădere; de lume ne prindem în primul rând prin puterea convingerilor și, admițând că priza nu ar fi subminată de însăși truculența lumii, consensul
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
care înseamnă de asemenea, în argoul american, "a face dragoste". În viața reală, avem de-a face cu un băiat de nădejde care-și iubește mama, pe Dumnezeu și țara, colecționează ursuleți de pluș și nu pune niciodată gura pe "licoarea diavolului". Însă când se află pe scenă, cântărețul se transformă într-o fiară. Senzualitatea sa animalică, celebra mișcare a șoldurilor, felul de a apuca piciorul microfonului, de a se apleca vrând parcă să-l îmbrățișeze, strângându-l la piept și
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Eu n-am mîncat nimic în ultimele douăzeci și patru de ore și sunt nedormită; un whisky n-ar fi lucrul cel mai nimerit, dar mi-e rușine să refuz și mă trezesc că sorb dintr-un pahar de o curățenie dubioasă licoarea tare și din păcate caldă, ce mi-a fost oferită. Între timp, Ricardo Giorgio (care-o fi numele și care prenumele?) răscolește în vraful de pînze și smulge triumfător cîte una, rezemînd astfel de masă, vreo cinci șase tablouri cît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
de celebrul cântăreț al deșertăciunii. Umbră lui Îmbibata cu vin, ca remediu universal al tuturor angoaselor, se strecoară În condeiul poetului contemporan nouă și devine un fel de alter ego ce-și mângâie stăpânul cu Grasă de Cotnari. Înaromate cu licoarea lui Bachus, versurile devin zburdalnice. Întreaga carte este o zburdălnicie boema, un chef continuu, un chiuit Învățat În tinerețe, un zbor peste tragismul cotidianului teluric, prin ,,osuare unde pândarii beau În taine”. Însetat În permanență, ,,bea cerul ridicat de două
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
șansele sale de a procrea, Egeu acceptă să-i dea adăpost în cetatea lui, în schimbul promisiunii magicienei că îl va ajuta să dobândească urmași : Voi pune capăt lipsei tale de copii,/ Am să te fac zămislești moștenitori :/ Atât de strașnice licori ți-oi pregăti. În Ca frunza dudului din rai, Marian caută să descifreze basmul Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, despre împăratul lipsit de odrasle, dornic să afle un leac de la un unchiaș dibaci din satul Delfi, care ar
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
își pierd timpul fără folos.” Montesquieu 544. „Cărțile vechi sunt pentru autori, iar cele noi pentru cititori.” Montesquieu 545. „Îndată ce cărțile și învățămintele filozofice pică în mâinile unui om fals sau degenerat, se strică, se descompun și se transformă, asemenea licorii ținute într-un vas murdar.” Epictet 546. „Nu cunosc vecin mai smerit, nici prieten mai drept, nici tovarăș mai ascultător, nici învățător mai supus, nici prieten mai competent și mai puțin plictisitor, mai plin de pilde și mai puțin potrivnic
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
începea și în timpul căreia aveau să se strângă adesea în jurul aceleiași mese, fără ceremonie și în funcție de înserările tot mai timpurii. Grigore propuse să încerce mai întâi vinul: "Dacă vă place, facem Crăciunul cu el." Constantin destupă o sticlă și turnă licoarea de un roșu minunat de luminos. Chiar și Nel avu dreptul la un fund de pahar, pe care-l bău făcând o strâmbătură. Toată lumea lăudă excelența vinului. "De unde l-ai cumpărat, întrebă Caterina, tot de la tatăl lui Lillișu?" "Evident." S-
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]